crestinism - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Am căutat Adevărul ani de-a rândul…

Fratele Munir De ce m-am apucat sa scriu aceste rinduri? Cui vor folosi ele? Poate nimanui sau poate doar mie. Poate vor ramine doar in memoria calculatorului si cineva ce va veni dupa mine, le va sterge, considerindu-le simple elucubatii ale unui om care a incercat o explicatie a relatiei sale cu divinitatea. […]

Fratele Munir

De ce m-am apucat sa scriu aceste rinduri? Cui vor folosi ele? Poate nimanui sau poate doar mie. Poate vor ramine doar in memoria calculatorului si cineva ce va veni dupa mine, le va sterge, considerindu-le simple elucubatii ale unui om care a incercat o explicatie a relatiei sale cu divinitatea.
Ca va fi asa sau nu, doar Allah Subhana wa ta`ala o Stie cel mai bine.
Acesta dorinta de a scrie a venit intr-o zi cind, facind un remember al copilariei si tineretii mele am gasit raspunsul la o intrebare ce ma framinta de mult.

– Se naste oare omul cu constiinta Existentei si Unicitatii lui Allah (Dumnezeu) subhana wa taala?
In mod cert DA. Acest Adevar il primeste o data cu suflarea de viata si El are un loc aparte in inima si in mintea lui. Indiferent cit ar incerca sa umple acel loc cu altceva ,el ramine acolo si nimic nu il poate inlatura sau inlocui. Acel loc este locul lui Allah Subhana wa ta`ala si atit. De vei cauta sa intelegi mesajele ce vin de la El, de vei urma calea pe care, prin felurite moduri ti-o arata, El va fi linga tine mereu.

Nu vreau sa fiu catalogat drept fariseu. Nu. In viata nu am ascultat doar de acel Glas launtric si Atoatestiutor. Am facut si rau atunci cind puteam face bine. Am fost nemilos cind trebuia sa daruiesc mila. M-am lasat purtat de valul vietii si am facut si lucruri ale caror repercursiuni ma urmaresc si ma fac sa plec capul in pamint de rusine si gravitatea lor imi apasa sufletul. De la un singur lucru nu m-am abatut. Credinta in Unicitatea si Existenta lui Allah( Dumnezeu) Subhana Wa Ta`ala.

Inca de copil (cred ca aveam 10 ani), tezele conform carora ,,Isus este Dumnezeu intrupat” sau aceea conform careia ,,Isus este fiul lui Dumnezeu” precum si teoria conform careia,, icoanele ar reprezenta imagini ale sfintilor si ca trebuiesc adorate, iar omul trebuie sa se roage si sa se inchine lor” ,m-au facut sa intru in conflict cu toti cei apropiati. Cum sa crezi ca tu, omule, ca esti indrituit sa te rogi unor chipuri ce reprezinta alti oameni? Cine erau acele figuri ce nu reprezentau nici macar ipotetic pe cei a caror nume le purtau? De ce rugaciunea mea trebuia adresata lor si nu direct divinitatii supreme, lui Allah (Dumnezeu) Subhana Wa Ta`ala? De ce lor? Era scris oare in vreo carte revelata (Biblia-pe acesta o cunosteam atunci) ca asa trebuie sa fac? Nu. Si atunci?!? Acestea erau raspunsurile mele la indemnul celorlalti de a face asemenea lor. Sa fiu o oaie din turma lor fara sa gindesc cu propria-mi minte daca e bine ce fac. Mai bine nu. Eram considerat un ciudat si un necredincios. Eram privit ca o curiozitate si stigmatizat in fel si chip. Nu era in mine vreo dorinta ascunsa de a ma considera altfel decit cei din jur pentru ca in multe feluri as fi vrut sa fiu asemenea lor.
Ca sa scap de insistentele mamei si de batjocura celorlalti am hotarit sa ma declar de forma ateu (desi aveam sa aflu mult mai tirziu ca nu eram asa ceva ci eram musulman). Faptul ca refuzam cu ostentatie sa merg la biserica, sa ma inchin la icoane, ca refuzam sa ii arog preotului functia de ,,mijlocitor “intre mine si Dumnezeu, faptul ca preferam sa ma rog singur in camera mea fara ,,spectatori” si, cel mai important, credeam cu toata fiinta mea in Unicitatea lui Allah Subhana Wa Ta`ala (Dumnezeu), toate aceste dogme le-am regasit mai tirziu cuprinse in religia islamica. Citi oare altii ca si mine au aceleasi crezuri dar le este frica fie, din cauza necunoasterii si a influentei nefaste a celor din jurul lor, fie influentei nefaste a mass-media ostile acestei religii. Câtor oare dintre ei le este frica sa recunoasca fie si fata de ei insisi ca sunt musulmani? Citi dintre ei renunta la ceea ce stiu si cred cu adevarat in inima si in sufletul lor, lasindu-se influentati de ceilalti si devenind crestini desi nu cred in dogmele acestei religii?

Am studiat Scrierile biblice atit singur cit si alaturi de unii dintre cei mai eruditi cunoscatori ale acestora. Am parcurs timp de 25 de ani toate etapele de cunostere si aprofundare a acestor scrieri, mergind de la cunostinte generale si pina la cele mai profunde intelesuri ce se desprind din ele. Am luat la cunostinta de toate dogmele si tezele ce apartineau mai multor culte religioase (cele mai mari si mai cunoscute), fie ele crestin-ortodoxe, catolice si romano- catolice, protestante si neo-protestante. Am urmat cursurile ,,Institutului National de Studii Biblice” atit cele dedicate cunosterii aprofundate a Scrierilor biblice cit si cele de Istorie si Arheologie Biblica. Patru ani nu am lipsit de la nici un curs si de la nici o prelegere. Am dat la o parte cu mîinile pamintul antichiatii ce-si ascundea sub el cioburile de adevar. Ore intregi ba chiar pot spune citiva ani buni i-am dedicat discutiilor pe tema ,,cum trebuie intelese Scrierile biblice”. Si am facut asta atit cu adeptii majoritatii cultelor crestine cit si cu cei care le conduceau, fie ei preoti sau pastori. Cu unii dintre ei (cei mai deschisi la minte si mai indemnati spre dialog) am ramas prieten. Ne mai intilnim uneori si reluam firul discutiilor nostre. Pe unul dintre prieteni chiar i-am ajutat, in baza cunostintelor mele, a muncii de cercetare si cunoastere a intelesurilor Scrierilor biblice, sa devina preot (chiar daca, dupa aceea, el mi-a devenit cei mai aprig combatant).
Multi m-au intrebat ,,de ce nu vin alaturi de ei sa urmam aceeasi cale, sa devin preot sau pastor” si aducîndu-mi ca argument avantajele ce ar rezulta din asta. I-am refuzat pentru ca in interiorul meu simteam mereu aceeasi flacara launtrica, acelasi indemn si aceeasi opozitie fata de dogma lor ca atunci cind eram copil. Nici o tentatie nu a fost atit de puternica incit sa ma faca sa renunt la credinta mea. Nimic nu m-a putut face sa accept adevarul lor in fata Adevarului meu. Argumentul lor forte era acela ca ,,eram botezat crestin ortodox”. Raspunsul meu la aceasta afirmatie era mereu acelasi ,,-Dar pe mine m-a intrebat cineva daca vreau sa ader la acesta religie crestina? Am facut-o eu oare in cunostinta de cauza? Am acceptat eu toate acele dogme pe care se bazeaza ea? Ori, daca nu am facut toate acestea, eu consider acel botez NUL, iar in fata lui Dumnezeu, sa raspunda cei ce au facut-o fara vrerea mea”.

Datorita acestei cerbicii si acestor raspunsuri categorice am pierdut multi ,,prieteni” si am fost privit de neamurile mele ca un paria. Dar am reusit ceva mult mai important. Mi-am pastrat vie acea credinta si acel Adevar ce venea din interiorul meu. Acel Adevar pe care il aveam implantat probabil inca de la nastere si Lumina Lui imi umple si imi incalzeste inima ori de cite ori ma simt singur. Acum Al–Hamdulillah sunt musulman asa cum m-am nascut.

islamulazi.ro/forum

Source Link

Încercând să convertesc un musulman la Creștinism

In numele lui Allah Cel Milostiv, Indurator Tot ce stiam despre musulmani în urmă cu zece ani era faptul ca ei nu mananca carne de porc si nu consuma alcool. Aceasta pana ce am cunoscut un musulman care mi-a aratat ce este Islamul si ce inseamna sa fii musulman cu adevarat. Mă rog ca […]

In numele lui Allah Cel Milostiv, Indurator

Tot ce stiam despre musulmani în urmă cu zece ani era faptul ca ei nu mananca carne de porc si nu consuma alcool. Aceasta pana ce am cunoscut un musulman care mi-a aratat ce este Islamul si ce inseamna sa fii musulman cu adevarat. Mă rog ca Allah sa-l rasplateasca in lumea asta si in lumea de apoi pe el si familia lui, in special pe mama lui care i-a dat o educatie atât de buna si frumoasă.

Am început prin încercarea mea de a îl converti pe acel musulman la Crestinism, folosindu-ma de singura arma pe care o aveam si anume „sacrificiul pe care l-a facut Dumnezeu cand a trimis pe unicul Sau fiu sa moara pentru pacatele noastre”. Vazand insa ca incercarea mea de a impresiona prin acest „sacrificiu” nu da roade, neavand alta arma, alte argumente, dându-mi seama că ceea ce sustineam eu nu avea logică, am căzut pe ganduri.

Astfel am început să caut, să cercetez, să încerc să înțeleg. Am cerut carti, informatii despre Islam, am încercat să aflu si eu cu ce ma lupt, cu ce am de-a face, eu nestiind ce anume crede un musulman despre acest „sacrificiu” și despre Dumnezeu in general.

Asadar, am intrat in posesia unor carti introductive în Islam, una dintre ele fiind Islam, Credinta si Invataturi de la Editura Islam. Nu dupa mult timp am realizat ca ce scria acolo avea logica, că era ceva ce nu puteam contrazice sau nega. Cu toate acestea, ceva ma oprea sa accept ca ceea ce citeam eu erau de fapt invataturi islamice. Credeam în cele citite, dar imi era greu sa accept ca alta religie decat cea pe care eu o urmam orbeste. Îmi dădeam seama că Islamul vorbeste despre adevarul pe care eu vroiam sa il urmez, adevarul adevarat care are un inceput si un sfarsit logic. Nu gaseam nici un cusur, ceva de care sa ma leg sa scap de o alegere pe care trebuia sa o fac daca doream intr-adevar sa urmez calea cea dreapta. In sinea mea acceptasem invataturile Islamice, dar teama de reacția parintilor mei, a neamurilor, a vecinilor, ma oprea sa fac pasul decisiv.

Dupa îndelungă cugetare am hotarat. Hotărâsem că e viata mea, decizia mea si că pana la urma dreptul meu de a-mi alege calea pe care vreau sa-mi slujesc Creatorul. Mi-am dat seama că eu voi fi cea care va raspunde inaintea Dumnezeu pentru deciziile si faptele mele in Ziua de Apoi cand ma voi prezenta inaintea Lui. Am realizat că gura lumii nu-mi va fi de niciun folos. Așadar m-am hotarat să urmez calea pe care Dumnezeu, in marinimia Sa mi-a aratat-o. Am fost atât de fericită la gândul că, până la urmă, nu multi au parte de aceasta binecuvântare. M-am gândit că nu aveam cum sa neg adevarul dupa ce l-am gasit si pe care doream sa il urmez.

In vara anului 2000 am rostit marturisirea de credinta, cu toata convingerea, Alhamdulillah, si de atunci sunt pe calea lui Allah Unicul si nu am niciun regret sau vreo indoiala in suflet. Îi mulțumesc și Îl slăvesc pe Allah permanent pentru binecuvântările pe care mi le-am dat, că mi-a arătat calea cea dreaptă, că m-a călăuzit arătându-mi modul în care trebuie El adorat și slujit.

In ciuda imaginii negative pe care media vrea sa o aduca Islamului, eu am avut sansa sa aflu adevarul si sunt mandra ca sunt musulmana, sunt mandra de valul pe care il port inca din prima zi din care am rostit marturisirea de credinta… ALLAHU AKBAR!

Familia mea este creștină și credincioasă dogmei creștine. Au existat momente în care nu am avut parte de toată înțelegerea din partea lor, însă am încercat să îi înțeleg și să fiu răbdătoare. Părinții mei au fost întotdeauna importanți pentru mine, însă cu atât mai mult acum, când Islamul pune atât de mult preț pe drepturile părinților. Am rămas fermă în calea aleasă de mine și Îi mulțumesc lui Allah pentru puterea și statornicia pe care mi-a dat-o.

La șase luni după ce m-am convertit, l-am cunoscut pe cel cu care mai apoi m-am și căsătorit. În prezent suntem părinții a doi copii minunați care ne motivează și mai mult să ne înțelegem mai bine Creatorul și să ne purtăm într-un mod demn dreptcredincioșilor.

NU EXISTA ALT DUMNEZEU DECAT ALLAH SI MOHAMMED ESTE ROBUL SI TRIMISUL LUI!

Veronica Ehsan

București, 2013

Source Link

Cum am primit numele Ali Salman

Sunt medic și provin dintr-o familie franceză catolică. Am ales această meserie ca urmare a influenţei asupra mea a culturii ştiinţifice materialiste, care îmi folosea prea mult din punct de vedere spiritual. Asta nu înseamnă că nu credeam în existenţa unui Dumnezeu, dar mă refer la faptul că obiceiurile religioase creştineşti, în general, şi catolice, în special, nu îmi inspirau în suflet că El există, de aceea simţeam de la sine că Dumnezeu este Unul, şi, de aceea, oscilam între aceasta şi credinţă în treimea creştină şi în divinitatea lui Isus.

Înainte de a cunoaşte Islamul, credeam doar în prima parte a jurământului: („Nu este nici un zeu în afară de Dumnezeu…”) şi în acele versete din Quran: Spune: Unul este Dumnezeu/ Dumnezeu!..Absolut/ El nu naşte şi nu se naşte/ Şi nimeni nu-I este asemenea.”

De aceea, eu consider că, credinţa în ceea ce nu cunoşti şi în ceea ce se află dincolo de materie, m-a făcut să cred în Islam, deşi altele au fost motivele care m-au condus la aceasta. Printre ele, de exemplu, nu puteam înțelege cum de catolicii le cer oamenilor să vină la ei să le ierte păcatele, în loc să lase aceasta pe seama lui Dumnezeu.

Apoi, nu cred deloc în acel ritual catolic al euharistiei, care reprezintă trupul lui Isus. Acest obicei seamănă cu credinţele primitivilor, care considerau pe cineva ca fiind un simbol sfânt, de care era interzis să te apropii, dar pe care-l mâncau cu lăcomie după ce murea, pentru ca să-i sălăşluiască sufletul lui.

Ceea ce m-a mai îndepărtat de creştinism era faptul că nu conţine printre învăţămintele sale nici una care să se refere la purificarea şi curăţenia corporală, nici măcar înainte de rugăciune. Îmi imaginam că aceasta e o blasfemie, pentru că, aşa după cum Dumnezeu ne-a creat sufletul, ne-a creat şi trupul.

Este drept să nu ne neglijăm corpurile. Mai observăm cum creştinismul nu spune nimic despre necesităţile fiziologice ale corpului. Însă vedem că Islamul este acea religie care ia în consideraţie natura omenească. Este singura religie care are grijă de nevoile omeneşti.

Ceea ce m-a determinat cel mai mult şi motivul principal care m-a făcut să mă convertesc la Islam a fost Quran-ul. Înainte să mă convertesc, am început să-l studiez. Mă simt foarte îndatorat faţă de minunata carte a domnului Malik Ben Nabiy „Fenomenul Quranic”, care m-a convins că Quran-ul este o carte revelată, cuvântul lui Dumnezeu.

Versetele Quran-ului, revelat de Dumnezeu de mai bine de paisprezece secole, conţin teorii care confirmă cele mai moderne cercetări ştiinţifice. Aceasta a fost suficient să mă convingă şi să mă facă să cred în cea de-a doua parte a jurământului („…şi Muhammed este trimisul lui Dumnezeu”).

În felul acesta, m-am prezentat pe data de 20 Februarie 1953 la Moscheea din Paris şi mi-am anunţat credinţa în Islam.

Secretarul moscheei m-a înscris în registrele musulmanilor şi am

primit noul nume „Ali Salman”.

Simt o fericire deplină sub aripa noii mele credinţe şi zic din nou: („Mărturisesc că nu este nici un zeu în afară de Dumnezeu şi Muhammed este Trimisul lui Dumnezeu”).

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

M	T	W	T	F	S	S
		1	2	3	4	5
6	7	8	9	10	11	12
13	14	15	16	17	18	19
20	21	22	23	24	25	26
27	28	29	30	31