crestinism - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

PĂCATUL ORIGINAR

PĂCATUL ORIGINAR Muhammad ibn Abdullah Caraballo Conform explicaţiei acestei dogme, Adam (Pacea fie asupra sa!) a păcătuit când l-a nesocotit pe Allah şi a mâncat din pomul interzis al cunoaşterii. Drept consecinţă, conform teologiei creştine, toţi urmaşii săi moştenesc păcatul lui Adam, ceea ce înseamnă că toţi oamenii se nasc cu Păcatul Originar. Pentru […]

PĂCATUL ORIGINAR

Muhammad ibn Abdullah Caraballo

Conform explicaţiei acestei dogme, Adam (Pacea fie asupra sa!) a păcătuit când l-a nesocotit pe Allah şi a mâncat din pomul interzis al cunoaşterii. Drept consecinţă, conform teologiei creştine, toţi urmaşii săi moştenesc păcatul lui Adam, ceea ce înseamnă că toţi oamenii se nasc cu Păcatul Originar. Pentru a fi împlinită dreptatea lui Allah trebuie plătit un preţ pentru fiecare păcat săvârşit. Cu alte cuvinte, Allah nu va lăsa niciun păcat nepedepsit.

Conform credinței creştinilor, singurul lucru care poate şterge păcatul este vărsarea de sânge. Aşa cum a spus Pavel:

După Lege, aproape toate se curăţesc cu sânge, şi fără vărsare de sânge nu se dă iertare. (Epistola către Evrei 9:22).

Dar acest sânge trebuie să fie perfect, fără păcat. Aşadar Iisus Cristos, presupusul fiu al lui Dumnezeu, şi-a vărsat sângele său sfânt şi fără de păcate, a suferit chinuri de nedescris şi a murit pentru a plăti pedeapsa pentru păcatele oamenilor. Deoarece El era Dumnezeul infinit, El singur putea plăti preţul infinit al păcatului. Aşadar nimeni nu poate fi salvat decât dacă îl acceptă pe Iisus Cristos ca mântuitor al său. În plus, toţi sunt condamnaţi să sufere veşnic în Focul Iadului datorită firii lor păcătoase, dacă nu acceptă ispăşirea lui / ei pentru păcatele lui / ei prin sângele lui Iisus Cristos.

Această dogmă poate fi împărţită în 3 părţi distincte: 1. Păcatul Originar; 2. Credinţa că dreptatea lui Allah cere ca pedeapsa sângelui să fie plătită pentru păcate şi 3. Credinţa că Iisus a plătit preţul păcatelor oamenilor prin moartea sa pe cruce şi mântuirea există doar pentru cei care cred în sacrificiul său.

În ceea ce priveşte prima parte, Reverendul De Groot (Învăţături Catolice, p.140) scrie: „Scripturile ne învaţă că păcatul lui Adam a fost transmis tuturor oamenilor. Căci Sfântul Pavel scrie:

«Aşadar, precum prin greşeala unuia a venit osânda pentru toţi oamenii, aşa şi prin îndreptarea adusă de Unul a venit, pentru toţi oamenii, îndreptarea care dă viaţă; Căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea unuia se vor face drepţi cei mulţi.»(Epistola lui Pavel către romani 5:18-19)”.

Aceste cuvinte arată clar că toţi oamenii au moştenit păcatul lui Adam. La fel ca multe alte credinţe creştine, doctrina păcatului moştenit nu îşi găseşte suportul în învăţăturile lui Iisus sau a celorlalţi profeţi dinaintea lui. Ei au învăţat oamenii că fiecare dă socoteală pentru propriile sale fapte; copiii nu vor fi pedepsiţi pentru păcatele părinţilor. Iisus însuşi îi privea pe copii ca pe nişte fiinţe inocente şi pure, nu născute în păcat. Acest lucru este clar în cuvintele sale:

Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: «Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.» (Marcu 10:14-15).

Islamul condamnă dogma păcatului originar şi îi consideră pe copii puri şi fără păcate, încă de la naştere. Păcatul nu se moşteneşte, ci fiecare este responsabil pentru propriile păcate. Dacă analizăm logic, ar fi cea mai mare nedreptate să condamnăm întreaga omenire pentru ceva ce s-a întâmplat acum mii de ani în urmă cu primii părinţi.

_______________

Extrase din cartea Dragostea mea pentru Iisus m-a condus către Islam, Editura Islamul Azi

Source Link

Prima religie a omului de la facerea sa – 4

– continuare – 1200 î.Ch – civilizaţia aztecă şi incaşă. Este vorba despre civilizaţiile care s-au dezvoltat în America de Sud, în zona Peru, Mexic. Religia aztecă are ca zeiţă creatoare pe Coatlicue – cea care a născut luna, stelele şi pe zeul soarelui si al războiului. Ea a creat focul şi ea este […]

– continuare –

1200 î.Ch – civilizaţia aztecă şi incaşă. Este vorba despre civilizaţiile care s-au dezvoltat în America de Sud, în zona Peru, Mexic. Religia aztecă are ca zeiţă creatoare pe Coatlicue – cea care a născut luna, stelele şi pe zeul soarelui si al războiului. Ea a creat focul şi ea este zeiţa fertilităţii. In religia Inca, zeul creator este Viracocha. Religia incaşă este, de asemenea, o religie polietistă.

1000 î.Ch – civilizaţia mediteraneeană care include civilizaţia feniciană, greacă şi romană. Civilizaţia feniciană se naşte pe ruinele neexplicatului final al civilizaţiei egeene, în anii 1000 î.Ch., mai exact pe apusa civilizaţie minoică. Fenicienii îşi întemeiază baza în Liban, iar în zona de coastă a Mării Meditereane, aceştia întemeiază multe colonii, în insule Mediteranei, dar şi în zona continentală, precum Byblos, Tyr, Carthagina. Carthagina a cunoscut o dezvoltare deosebită, devenind punctul central al coloniilor feniciene. Religie lor nu este una proprie ci este una rezultată din interferenţa religiilor din zonă: canaanită, mesopotamiană, egipteană, greacă, romană, fiind o religie politeistă, idolatră (soare, lună, stele, etc.) Asemenea cosmogoniei civilizaţiilor egeene, cosmogonia feniciană se bazează pe formarea universului din principii primordiale din care se naşte zeul creator – Mot, zeul morţii şi al creaţiei din care descind toate celelalte elemente care alcătuiesc universul: soare, lună, pământ, etc.

Civilizaţia greacă ia naştere în jurul anilor 1200 – 800 î.Ch, sub influenţa puternicelor elemente ale civilizaţiei egeene amestecate cu elemente ale civilizaţiilor imperialiste mediteraniene. Religia lor este aceeaşi ca şi a grecilor antici care au format civilizaţia egeeană.
Civilizaţia romană se naşte pe vechea civilizaţie etruscă care a existat în jurul anilor 750 î.Ch, in Peninsula Italică, în zona Toscana, sub puternica influenţă a civilizaţiei greceşti, de aceea şi pantheonul roman va fi identic cu pantheonul grec. Religia vechilor romani se baza nu pe zeităţi personificate ci pe spirite sacre ori suflete divine – gnius – ale lucrurilor, locurilor şi fiinţelor. Contactul cu civilizaţia greacă produce asocierea „genius” cu zeităţile greceşti.

400 – 1500 d.Ch – civilizaţii regionale – născute din împletirea tradicţiilor locale cu influenţele statelor dominante care formau imperii, precum civilizaţia bizantină, civilizaţia arabă, civilizaţia chineză, civilizaţia japoneză, civilizaţia latino-americană.

7. Creştinismul – apare odată cu devierea discipolilor lui Iisus de la învăţăturile lui. Iisus s-a născut în anul pe 2 decembrie (nu 25) în anul 7 î.e.n. conform datelor si atestărilor istorice (cei care nu cred să caute singuri, nu vreau să devină un nou subiect de polemică).
Începând cu plecarea lui dintre muritori, discipolii lui au deviat, numindu-l Dumnezeu, şi născând o nouă religie. De reţinut că nimic din practica preoţilor de azi nu apare în Noul Testament, o compilaţie de Evanghelii distorsionate, din păcate! (Voi reveni cu altă postare.)
Pentru cei care nu cred că Iisus este un profet le aştept dovezi că el a propovăduit creştinismul, că El a spus eu sunt Dumnezeu şi că de acum încolo să nu vă mai închinaţi lui DUmnezeu, ci mie!, precum şi să răspundă la întrebarea, ce religie avea Iisus, când a fost copil şi ce învăţături a primit el în Templu, până la vârsta de 33 de ani, când a început să predice.

sursa: rasarit.com

Source Link

Prima religie a omului de la facerea sa- 4

Analizând informaţiile de mai sus se poate deduce clar ordinea apariţiei religiilor pe pământ:
prima a fost Islamul – credinţa într-Unul Dumnezeu, Creatorul, Stăpânul Universului, religie practicată de Adam, Seth, Noe, Avraam (6000-3100 î.en.), printre descendenţii lui Adam numărându-se şi politeiştii, însă nu există dovezi istorice despre ce fel de zei adorau ei şi nici nu s-au dezvoltat într-o societate aparte pe care arheologii să o poată numi civilizaţie;
după care au luat naştere religiile politeiste ale sumerienilor (3100 î.en), egiptenilor (3100 î.en), indienilor (2500 î.e.n), a egeenilor (2100 î.e.n);
apoi apare o deviere a evreilor din religia iniţială a lui Avraam numită Iudaism (după regatul lui Iuda, în 1700 – 1600 î.e.n, sau 700-600 î.e.n),
apoi religiile politeiste ale chinezilor (1600 î.e.n), incaşilor şi mayaşilor (1200 î.e.n), fenicienilor, grecilor, romanilor,(1000 î.e.n.)
urmată de o altă deviere de la Islam a israeliţilor – născută în urma Profetului Iisus, anii 40 e.n. – numită Creştinism,

După circa 600 de ani de la fixarea anului zero al noii ere, se naşte un om, care va deveni ultimul profet a lui Alllah, care va chema lumea NU la o nouă religie ci la ÎNTOARCEREA LA RELIGIA LUI AVRAAM – ISLAMUL. Deci Muhammad nu face o nouă relgie ci le aminteşte oamenilor care le este adevărata religie.

Să nu uităm că Scripturile menţionează abateri de la Islam către politeism începând cu Enos / Enosh, fiul lui Seth. De exemplu: pentru politeism şi nesupunere Alllah i-a pedepsit pe oameni cu potopul şi l-a salvat pe Noe pentru că era dintre derept-credincioşi.

Omenirea nu a început cu o civilizaţie, ci a început cu Adam şi cu comunităţile formate de descendenţii lui, ca mai apoi aceste comunităţi să dezvolte şi să formeze civilizaţii.

Calculând după textele Scripturilor, Adam este creat de Dumnezeu acum aproximativ 7000 – 6000 de ani. Deşi Scripturile sunt baza spirituală a israeliţilor, cel mai vechi calendar evreiesc are ca an de început anul 3670 î.Ch.

Nu se poate calcula cu exactitate anul zero al facerii lumii, deoarece există puţine dovezi istorice sau arheologice în acest sens, iar cronologii înşiş au mari divergenţe de opinii.

Cu toate acestea, luând în considerare informaţiile referitoare la durata de viaţă a anumitor personaje biblice şi verificând evenimentele transmise prin textele sale cu dovezi istorice şi arheologice ale acestora, se poate determina aproximativ epoca în care aceştia au trăit.

Aşadar, luând de bază reperele cronologice din Vechiul Testament referitoare la anii de viaţă ai fiecărui descendent al lui Adam, se observă că Noe a trăit la aproximativ 1700 de ani după Adam şi la 5300 de ani înainte de Christos, deci prin anii 5300 î.Ch cel mai devreme sau 4300 cel mai târziu.

Continuând calculul în acelaşi mod, Avraam, ca descendent al lui Noe, a trăit la apoximativ 2100 – 2500 de ani după Adam şi la 4900 – 4500 de ani înainte de Christos, sau 3900 – 3500. Spre exemplu: Avraam a trăit , aproximativ, între anii 4500 – 3500 î.Ch., în Ur din Mesopotamia.

sursa: rasarit.com

Source Link