Comportamentul musulmanilor faţă de nemusulmani

Sheikh Muhammad Al-Ghazali   Fiecare religie are simbolurile ei caracteristice care o diferenţiază de celelalte religii. Fără îndoială sunt anumite forme fixe de adorare în Islam care au devenit obligatorii pentru toţi cei care urmează această cale. În afară de acestea, sunt anumite valori răspândite printre aceia care nu au niciun fel de contact cu […]

Sheikh Muhammad Al-Ghazali

 

Fiecare religie are simbolurile ei caracteristice care o diferenţiază de celelalte religii. Fără îndoială sunt anumite forme fixe de adorare în Islam care au devenit obligatorii pentru toţi cei care urmează această cale. În afară de acestea, sunt anumite valori răspândite printre aceia care nu au niciun fel de contact cu cei nemusulmani. Dar învăţăturile morale nu se încadrează în această categorie sau sferă a principiului. Fiecare musulman trebuie să se comporte într-un fel civilizat cu toţi cei trăiesc pe acest pământ şi aceasta fără ezitare. Orice musulman este necesar să fie deschis în ceea ce priveşte contactul cu persoanele nemusulmane. Asemenea calităţi precum caritatea, respectarea promisiunilor, toleranţa, decenţa, generozitatea, într-ajutorarea și așa mai departe trebuie respectate când vorbim cu musulmani, dar şi atunci când avem legături cu nemusulmanii. În Coranul cel Sfânt ni se specifică să nu le facem pe plac acelor evrei sau creştini care încurajează antipatia reciprocă, conflictele şi certurile:

Nu discutaţi cu oamenii Cărţii decât în felul cel mai frumos, afară de aceia care sunt nelegiuiţi cu voi, şi spuneţi: «Noi credem în ceea ce ni s-a trimis nouă şi ceea ce vi s-a trimis vouă! Domnul nostru şi Domnul vostru este unul singur şi noi Lui Îi suntem supuşi.» (Al-‘Ankabut 29:46).

Şi discipolii lui Moise şi Iisus (Pacea fie asupra lor!) au fost întrebaţi dacă se lasă prinşi în aceste polemici şi discuţii, surprinzându-se mirarea lor:

Spune: «Voiţi să disputaţi cu noi în legătură cu Allah? El doar e Domnul nostru şi Domnul vostru! Faptele noastre sunt ale noastre, iar faptele voastre sunt ale voastre. Noi numai Lui îi suntem devotaţi.» (Al-Baqarah 2:139).

Există un incident celebru în biografia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!); acesta ar fi datorat ceva unui evreu. Evreii au cerut achitarea datoriei şi pe cel mai aspru ton au spus: „O, voi, fii ai lui Abdul Muttalib! Voi intenţionat întârziaţi achitarea datoriilor voastre!” De faţă era şi ‛Omar bin Al-Khattab (Allah să fie mulţumit de el!) care a decis să îi înveţe bunele maniere pe evreii care l-au insultat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi şi-a scos sabia din teacă. Dar Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) l-a calmat pe ‛Omar (Allah să fie mulţumit de el!) spunând: „Atât eu, cât şi el merităm un tratament mai bun. Învaţă-l să îşi ceară banii într-un mod mai frumos şi pe mine să îl recompensez cât mai repede cu putinţă!”
Islamul ne învaţă să îl tratăm cu respect şi corectitudine pe adversarul nostru chiar dacă acesta poate fi un necredincios sau un fățarnic. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne spune: „Rugăciunile celor oprimați îşi găsesc răspuns. Dar dacă omul este viclean şi necredincios, toate efectele rele se vor întoarce împotriva lui.” (Ahmed).
Într-un alt hadis ni se spune: „Chiar dacă persoana oprimată este un ipocrit, nu este nicio piedică între rugăciunea lui şi răspuns. Renunţă la lucrurile îndoielnice şi îmbrăţişează-le pe cele în care nu există nicio urmă de îndoială!” Prin prisma acestor legi şi porunci, Islamul şi-a sfătuit adepţii să nu îşi trateze adversarii religioşi şi ideologici cu răutate. Legat de obligaţia de a-i trata pe cei de altă religie într-o manieră caldă mai există un alt hadis conform căruia Ibn ‛Omar relatează că o capră a fost sacrificată în casa lui. Când s-a întors acasă, a întrebat dacă i s-a oferit o parte şi vecinului său evreu. El a continuat spunând că l-a auzit pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) zicând că îngerul Gavriil a insistat atât de mult să îşi trateze cu ospitalitate vecinii, încât s-a gândit că va trebui să îşi facă vecinul urmaş la moştenirea pe care o va lăsa. (Bukhari).
De asemenea, în Islam ni se spune că adepţii acestei credinţe trebuie să fie buni cu rudele lor, chiar dacă acestea nu au îmbrăţişat Islamul sau urmează alte culte religioase. Aşadar a urma calea adevărului nu înseamnă că drepturile rudelor noastre pot să fie încălcate:

Rămâi împreună cu ei în această lume, cu dreptate, dar urmează calea celor care se întorc către Mine, căci apoi la Mine este întoarcerea şi Eu vă voi vesti ce aţi făcut. (Luqman 31:15).

__________

Caracterul Musulmanului, Sheikh Muhammad Al-Ghazali, Editura Femeia Musulmana, Bucuresti, 2010

Source Link

Views: 4

SINUCIDEREA

 SINUCIDEREA Tot ceea ce s-a spus în legătură cu crima uciderii este valabil şi pentru sinucidere. Acela care şi-a luat sufletul, indiferent de mijlocul prin care a făcut-o, a omorât un suflet a cărui ucidere pe nedrept a fost interzisă de Allah.   Viaţa omului nu este proprietatea sa, căci nu el a creat sufletul […]

dinimizdeki-en-buyuk-gunahlar_13306_b SINUCIDEREA

Tot ceea ce s-a spus în legătură cu crima uciderii este valabil şi pentru sinucidere. Acela care şi-a luat sufletul, indiferent de mijlocul prin care a făcut-o, a omorât un suflet a cărui ucidere pe nedrept a fost interzisă de Allah.

 

Viaţa omului nu este proprietatea sa, căci nu el a creat sufletul său, nici un mădular din trupul său şi nici o celulă din el, ci sufletul său a fost depus în el de către Allah şi de aceea el nu are voie să-l neglijeze şi cu atât mai puţin să-l atace! Atunci cum ar putea să se elibereze de el? Allah Preaînaltul a grăit:

Şi nu vă ucideţi voi înşivă! Allah este îndurător cu voi! (An-Nisaa’ 4:29).

 

Islamul voieşte ca omul să fie puternic şi hotărât în înfruntarea cu nenorocirile şi nu i-a îngăduit cu nici un chip să fugă de viaţă, să arunce veşmintele ei din pricina unei nenorociri care s-a abătut asupra lui sau din cauza unei speranţe la care a visat şi nu i s-a împlinit. Credinciosul a fost creat pentru luptă, nu pentru a fugi. Credinţa şi firea sa refuză ca el să fugă de pe arena vieţii, având cu el arma care nu se toceşte şi provizia care nu se termină – arma credinţei trainice şi provizia firii puternice.

 

Trimisul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – l-a avertizat pe acela care ar cuteza la această crimă oribilă – crima sinuciderii – cu lipsirea de îndurarea lui Allah în Rai şi cu mânia care i se va cuveni din partea lui Allah în Iad.

 

Profetul – Pacea asupra lui! – a zis: „Printre cei de dinaintea voastră s-a aflat un bărbat rănit pe care l-a cuprins teama şi a luat un cuţit şi şi-a făcut o incizie la mână şi sângele nu s-a mai oprit până ce a murit. Şi Allah a grăit atunci: Robul Meu s-a grăbit şi şi-a luat sufletul înainte de a i-l lua Eu. l-am oprit lui intrarea în Rai”.

 

Dacă acestuia i s-a interzis intrarea în Rai din pricina unei răni a cărei durere îi devenise insuportabilă şi şi-a luat sufletul, atunci cum stau lucrurile cu acela care îşi ia zilele din pricina unei afaceri în care a pierdut mai puţin sau mai mult sau din cauza unui examen la care nu a reuşit sau a unui eșec în viața sentimentală?!

 

Cei slabi să asculte acestă ameninţare cu care a venit acest hadis, tunând şi fulgerând: „Acela care s-a aruncat de pe o stâncă şi a murit se va afla în focul Gheenei, în care va rămâne veşnic; acela care a sorbit o otravă şi şi-a luat zilele va sta cu otrava aceea şi va sorbi din ea în focul Gheenei în vecii vecilor; acela care-şi va lua zilele cu un cuţit va rămâne cu cuţitul acela în mână în focul Gheenei şi se va lovi cu el în neştire în vecii vecilor”.

 

 

___

islamromania.ro

Source Link

Views: 1