Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Credinţa în destin – un principiu de bază al credinţei islamice

25122

‘Umar Suleyman Al-Ashqar

Credinţa în destin este unul dintre principiile de bază ale credinţei, fără de care aceasta este incompletă. Imamul Muslim a consemnat un hadis relatat de ′Umar ibn Al-Khattaab (Allah să fie mulţumit de el), că îngerul Gabriel l-a întrebat pe Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) despre credinţă, iar acesta i-a răspuns: „Această credinţă înseamnă să crezi în Allah, în îngerii Săi, în cărţile Sale, în Trimişii Săi şi să crezi în destinul divin (qadar) cu binele şi cu răul său.” El, (adică Gabriel) a zis: „Ai grăit adevarul.”

Există multe texte care vorbesc despre destinul de la Allah sau porunca credinţei în destin. Aceste texte includ şi următoarele versete:

Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite. (Al-Qamar 54: 49)

…Porunca lui Allah este o hotărâre hărăzită. (Al-Ahzab 33: 38)

…Însă Allah a voit să împlinească un lucru ce trebuia împlinit… (Al-Anfal 8: 42)

…Şi a creat toate lucrurile şi le-a orânduit cu bună rânduială. (Al-Furqan 25: 2)

Laudă numele Domnului tău Cel Preaînalt. Care a creat şi a plămădit. Şi care a orânduit şi a călăuzit, care a făcut să se ivească păşunea. (Al-A`la 87: 1-4)

Imamul Muslim a consemnat în culegerea Sahih de la Taawoos: „I-am cunoscut pe unii dintre companionii Trimisului lui Allah care au spus că totul se întâmplă prin destin. El a spus ‘L-am auzit pe ′Abdullah ibn ′Umar zicând: «Totul se întâmplă prin destin, chiar şi ingeniozitatea şi neajutorarea sau neajutorarea şi ingeniozitatea»”

În culegerea Sahih a Imamului Muslim este consemnat un hadis relatat de Abu Hurayrah: „Politeiştii din Quraysh au venit şi au discutat cu Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) despre destin, apoi următoarele cuvinte au fost revelate:

În Ziua aceea vor fi târâţi în Foc cu feţele lor în jos [şi li se va zice]: “Gustaţi voi atingerea Iadului!” Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite. (Al-Qamar 54: 48-49)

Există multe texte asemănătoare. Textele ce vorbesc despre cunoaşterea, puterea, voinţa şi creaţia lui Allah, de asemenea fac referire şi la porunca Sa. Credinţa în destin include de asemenea şi credinţa în cunoşterea, voinţa şi creaţia lui Allah, după cum vom vedea mai jos.

Din punct de vedere lingvistic – după cum a declarat Raaghib al-Asfahaani, conform relatării de la Ibn Hajar al-′Asqalaani – cuvântul destin implică abilitate sau putere şi obiectul acelei abilităţi, care există în cunoşterea lui Allah.

Allah Preaînaltul are putere absolută (qudrah), iar puterea Sa nu lipseşte sub nici o formă. Printre Numele Sale – mărit şi preamărit fie El – se află şi numele Al-Qaadir (Cel Abil), Al-Qadiir (Atotputernicul) şi Al-Muqtadir (Omnipotentul, Care poate să facă orice). Puterea (Qudrah) este unul din Atributele Sale.

Al-Qaadir este participiul activ al verbului qadara yaqdiru. Al-Qadiir este o forma mai intensivă, însemnând Cel Care face ce vrea în conformitate cu înţelepciunea Sa, nici mai mult nici mai puţin. Astfel, nimeni nu este demn de acest nume cu excepţia lui Allah, fie El preamărit şi slăvit. Allah Preaînaltul spune:

Ba da, El este cu putere peste toate. (Al-Ahqaf 46: 33)

Al-Muqtadir este participiul activ al verbului aqtadara şi este mai puternic semnificativ decât Qadeer. Spre exemplu, Allah spune:

Într-un loc al adevărului, lângă un Stăpânitor Atotputernic. (Al-Qamar 54: 55)

Imam Ahmad (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre destin. Acesta a spus: „Destinul este puterea lui Allah”.

Aceia care neagă destinul, neagă monoteismul pentru că negând destinul, ei afirmă că acela care a creat binele este diferit de cel care a creat răul. Cei din comunitatea musulmană care cred acest lucru spun că păcatele nu se întâmplă prin Voia lui Allah şi mai spun că Allah nici nu are cunoştinţă despre aceste păcate. Ei afirmă că toate faptele oamenilor se realizează fără puterea sau creaţia Sa. Astfel, ei neagă faptul că Allah are putere absolută şi voinţă supremă. Ibn ′Abbaas a spus: „Destinul reprezintă esenţa monoteismului. Cine îl venerează numai pe Allah Atotputernicul şi crede în destin, acela îşi întăreşte credinţa monoteistă, iar acela care îl venerează numai pe Allah dar nu crede în destin, acela îşi distruge noţiunea de monoteism cu necredinţa sa.”

Savanţii musulmani au afirmat în unanimitate că este obligatoriu să crezi în destin. Nu există nici un savant al şcolii Ahl as-Sunnah, purtătorii de lumină şi călăuzire prin întuneric, care să nu susţină afirmaţia de mai sus. În comentariul său despre hadisurile ce vorbesc despre destin, în Sahih Muslim, An-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus: „În toate aceste hadisuri există dovezi clare care susţin punctul de vedere al şcolii Ahl as-Sunnah privind credinţa în destin şi faptul că toate evenimentele, bune sau rele, benefice sau dăunătoare se întâmplă prin voinţa şi porunca lui Allah Preaînaltul.”

Ibn Hajar (Allah să aibă milă de el) a spus: „Opinia tuturor predecesorilor pioşi este că toate lucrurile se întâmplă prin porunca lui Allah, după cum El spune:

Şi nu sunt lucruri ale căror hambare să nu se afle la Noi şi pe care Noi să nu le trimitem cu măsură anumită. (Al-Hijr 15: 21)

 

________

Credința în Predestinare, Umar Suleyman Al-Ashqar, Editura Islamul Azi, București, 2010Source Link

Views: 2

Nenorocirile – Speranta – partea 2

Nenorocirile – Speranta – partea 2

 

3d render of a female with arms raised on a cliff against a sunset sky 1048 6028 Nenorocirile - Speranta - partea 2Ideea este că Dumnezeu i-a iertat pe oameni pentru multe dintre relele lor. Dacă ar fi ca El să-i pedepsească potrivit tuturor faptelor lor, totul de pe pământ ar fi distrus. Dumnezeu face referire la aceasta în capitolul Fatir după cum urmează:

,,Iar dacă Allah i-ar pedepsi pe oameni pentru ceea ce au dobândit, n-ar mai lăsa pe faţa lui [a pământului] nicio vietate.” (Coran 35: 45).

În consecinţă, încercările, fie ele bune sau rele, sunt în beneficiul credinciosului. În viaţa lor, adevăraţii credincioşi oscilează între extremele comportamentului uman. Ei nu-L uită pe Dumnezeu când au succes în viaţă, nici nu sunt deprimaţi de dificultăţile şi eşecurile vieţii într-atât încât să-şi piardă speranţa în Dumnezeu. Ei şi-L amintesc pe Domnul şi Binefăcătorul lor mereu şi au încredere în deciziile Sale. Suhayb ibn Sinaan a relatat că Profetul lui Allah a spus: „Situaţia credinciosului este uimitoare. Întreaga sa viaţă este benefică şi acesta este numai cazul credinciosului. Când vremurile bune vin, el este recunoscător, ceea ce este bine pentru el, iar când vremurile grele îl lovesc, el are răbdare, ceea ce este de asemenea bine pentru el.”

Aceasta este situaţia cuiva care a acceptat destinul dat de Dumnezeu. În consecinţă, credinţa atât în binele, cât şi în răul aparent, predestinat, este al şaselea stâlp al credinţei în Islam. Pe de altă parte, în cazul în care credincioşii au parte de o viaţă lipsită de probleme este un semn că ceva nu este bine. În astfel de circumstanţe, adevăratul credincios trebuie să ia o pauză şi să reflecteze asupra realităţii vieţii sale. Fie testele nu sunt evidente, iar ei nu sunt conştienţi de ele, fie au deviat de la calea corectă. Allah le aduce la cunoştinţă credincioşilor, în capitolul At-Tawba, că fericirea aparentă este doar un preludiu al pedepsei lor:

„Şi să nu te uluiască averile şi copiii lor, căci Allah voieşte să îi pedepsească prin ele în această lume şi ei vor muri nelegiuiţi.” (Coran 9: 85).

Aceasta nu înseamnă că necredincioşii trebuie să tânjească după probleme şi nenorociri în viaţa lor, pentru că Allah i-a învăţat să se roage:

 „Doamne, nu ne împovăra pe noi cu grea povară, aşa cum i-ai împovărat pe cei dinaintea noastră.” (Coran 2: 286).

În schimb, ei ar trebui să-I mulţumească lui Allah pentru încercările de care i-a scutit. În vremuri de linişte şi pace ei trebuie să rămână vigilenţi, să nu uite de teste, pentru că succesul şi fericirea adesea orbesc oamenii în faţa încercărilor vieţii.Source Link

Views: 1

Noaptea Al-Qadr – partea a 2-a

Noaptea Al-Qadr – partea a 2-a

 

laylat al qadr-blue sky-quranMesagerul lui Allah (s.a.s.) ne-a invatat cateva lucruri pe care trebuie sa le aplicam in aceasta Noapte Mareata. Astfel, din binecuvantata sa Traditie (Sunnah), am regasit urmatoarele :

• Rugaciunea de noapte :

Se recomanda efectuarea pentru o perioada mai mare a rugaciunii in noaptea in care Laylatul Qadr ar putea sa fie. Acest lucru reiese din mai multe ahadisuri, printre care amintim : Aceluia care sta in rugaciune de Laylatul Qadr, cu credinta si speranta sincera [ca Allah il va recompensa], toate pacatele sale trecute ii vor fi iertate. (relatat de Bukhari si Muslim)

• Rugile :

De asemenea, se recomanda sa se adreseze cu ardoare rugi in aceasta noapte. Aisha’ (r.a.) a relatat ca l-a intrebat pe Mesagerul lui Allah (s.a.s.) : Oh, Mesager al lui Allah ! Daca as sti care dintre nopti este Laylatul Qadr, ce ar trebui sa spun pe durata ei ? Si el a invatat-o sa se roage astfel : Allahumma innaka ‘afuwwun tuhibbul ‘afwa fa’fu ‘annee [Oh, Allah ! Tu esti iertator si iubesti iertarea. Iarta-ma, asadar.] (relatat de Ahmad si Tirmidhi)

• Renuntarea la placerile lumesti de dragul lui Allah Preainaltul :

Este recomandat cu tarie sa petreceti mult timp adorandu-L pe Allah Preainaltul in noaptea in care este posibil sa fie Laylatul Qadr. Aceasta presupune abandonarea placerilor trecatoare ale acestei lumi, in favoarea adorarii unice a Lui Allah Preainaltul.

Aisha’ (r.a.) a spus : Cand ultimele zece zile incepeau, Profetul (s.a.s.) isi intensifica adorarea [statea departe de sotiile sale pentru a avea mai mult timp pentru rugaciune], ramanea treaz intreaga noapte [in rugaciune] si obisnuia sa-si trezeasca familia. (relatat de Bukhari si Muslim)

L-am apreciat corect pe Allah Preainaltul ?

O noua posibilitate rara, oferita de Laylat-ul Qadr se va ivi in urmatoarele zile, iar viata surade acelor oameni care stiu sa castige oportunitatile care li se ofera, cu scopul de a capata dragostea lui Allah Preainaltul. Abu Dah Daah (r.a.) este unul dintre cei care au gasit o oportunitate si au stiut sa castige, ceea ce este mai important decat toate cerurile si pamantul.

Astfel, unul dintre companionii Profetului (s.a.s.) si-a lucrat gradina sa, situata in imediata vecinatate a unui orfan. Orfanul, insa, sustinea ca un anumit palmier se afla pe proprietatea sa si, prin urmare, ii apartinea. Companionul nu l-a luat in seama, ceea ce l-a determinat pe orfan sa mearga sa se planga Mesagerului lui Allah (s.a.s.). Acesta, cu justetea-i proverbiala, a masurat cele doua gradini si a constatat ca, intr-adevar, palmierul se afla pe proprietatea companionului sau. Dupa toate acestea, orfanul a inceput sa planga in hohote. Vazand, Profetul (s.a.s.) i-a propus companionului : Ai putea sa-i lasi lui acest palmier si tu sa obtii unul in Paradis ? In orice caz, companionul, in necredinta sa, s-a indepartat furios, dand cu piciorul unei oportunitati atat de mari.

Dar cineva a avut ochi pentru aceasta sansa rara, iar acesta a fost nimeni altul decat Abu Dah Daah (r.a.). El a mers la Profet (s.a.s.) si l-a intrebat : “Ya, Rasul Allah, daca voi cumpara palmierul de la acest om si apoi il voi da orfanului, voi avea unul asemanator in Paradis ?” Mesagerul lui Allah (s.a.s.) a raspuns : “Da.”

Abu Dah Daah (r.a.) a alergat dupa companion si l-a abordat : “Nu ai vrea sa-mi dai vinzi acest copac mie si eu iti voi da la schimb toata gradina mea ?” Companionul a raspuns : “Ti-l dau pentru ca, oricum, nu are nimic bun si, pe deasupra, din cauza lui am fost chiar reclamat la Profet (s.a.s.)”

Auzind acestea, Abu Dah Daah (r.a.) a venit in graba acasa, gasindu-si sotia si copii jucandu-se chiar in gradina. “Departati-va imediat de aici !” – le-a strigat “…am vandut-o pentru Allah !” Cativa dintre copiii sai aveau cateva curmale in manutele lor, iar el le-a luat si le-a aruncat inapoi in gradina. “Am vandut-o pentru Allah !”

Cand Abu Dah Daah (r.a.) a murit mai tarziu ca martir, in batalia de la Uhud, Mesagerul lui Allah (s.a.s.) a zabovit asupra trupului sau fara viata si a intrebat : “Cati palmieri racorosi are acum Abu Dah Daah acum in Paradis ?”

Ce a pierdut Abu Dah Daah (s.a.s.) : Curmale … Tufisuri … Sol … Si ce a obtinut ? Paradisul !!

Abu Dah Daah (r.a.) nu a scapat aceasta oportunitate si ne rugam lui Allah Preainaltul ca nici noi sa nu pierdem una asemanatoare de Laylat-ul Qadr.

 

 

Sursa: Asociația Musulmanilor din RomâniaSource Link

Views: 0