Tag: divin

Pacatele pantecului

Pacatele pantecului – Sa consumi ceea ce provine din ar-riba’ (vanzari ilegale),impozituri (al-maks),furt si tot ceea ce provine dintr-un contract interzis dupa Shari’ah – Sa consumi bauturi alcoolice – Sa consumi orice substanta tulburatoare,care poate duce la ametire sau a tot ceea ce este dezgustator. – Sa mananci averea orfanului sau sa te folosesti de […]

Pacatele pantecului

pacate– Sa consumi ceea ce provine din ar-riba’ (vanzari ilegale),impozituri (al-maks),furt si tot ceea ce provine dintr-un contract interzis dupa Shari’ah

– Sa consumi bauturi alcoolice

– Sa consumi orice substanta tulburatoare,care poate duce la ametire sau a tot ceea ce este dezgustator.

– Sa mananci averea orfanului sau sa te folosesti de al-waqf (toate donatiile oamenilor intr-un anumit scop-crearea de scoli,locuri de rugaciune etc) in alt scop decat cel destinat

– Sa consumi tot ceea ce a fost obtinut prin rusinea unei persoane,fara ca ea sa fi actionat din proprie initiativa.

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 1

Bismillah

Bediuzzaman Said Nursi   „În numele lui Allah” (Bismillah) este începutul fiecărui lucru bun. Și noi când începem un lucru, trebuie să începem cu acesta. Să știi, o, sufletul meu! Acest cuvânt binecuvântat este simbolul Islamului și este rostit de toate ființele, fiecare prin felul său de a grăi. Ca să înțelegi mai bine puterea […]

Bediuzzaman Said Nursi

„În numele lui Allah” (Bismillah) este începutul fiecărui lucru bun. Și noi când începem un lucru, trebuie să începem cu acesta. Să știi, o, sufletul meu! Acest cuvânt binecuvântat este simbolul Islamului și este rostit de toate ființele, fiecare prin felul său de a grăi.

Ca să înțelegi mai bine puterea nemărginită și binecuvântarea infinită a cuvântului ”Bismillah”, ascultă următoarea pildă.

În triburile arabe nomade, pentru ca un om să poată călători, avea nevoie de numele și protecția conducătorului tribului respectiv. Astfel, era ferit de atacurile bandiților și putea să-și atingă obiectivele. În caz contrar, de unul singur, era nevoit să înfrunte mulți dușmani și avea multe nevoi.

Și uite așa, doi oameni pornesc într-o călătorie, în deșert. Unul dintre ei era modest, iar celălalt era arogant… Cel modest a pornit la drum în numele unui conducător, iar cel arogant, nu… Primul om putea călători în siguranță, oriunde se ducea. Dacă se întâlnea cu un răuvoitor spunea: ”Eu călătoresc în numele conducătorului cutare”, astfel răufăcătorul pleca și îl lăsa în pace. Iar dacă intra într-un cort, datorită acelui nume era tratat cu respect. Cel arogant a avut parte de belele de nedescris, pe parcursul întregii călătorii. Tremura tot timpul și era nevoit să cerșească mereu. Era umilit și se făcea mereu de râs.

O, tu, sufletul meu arogant! Tu ești acel călător, iar această viață este un deșert!

Neputința și sărăcia ta sunt fără margini, iar dușmanii și nevoile tale sunt fără număr. De vreme ce așa este, vino și intră sub protecția Stăpânului Etern și Înțeleptului Veșnic, pentru a nu fi nevoit să cerșești în fața întregii lumi și pentru a nu tremura în fața fiecărei primejdii.

Într-adevăr, acest cuvânt este o comoară atât de binecuvântată încât leagă neputința și sărăcia ta fără margini cu o putere și o milă infinită și face ca acestea să devină un mijlocitor acceptat în fața Celui Atotputernic și Milostiv.

Într-adevăr, cel care acționează împreună cu acest cuvânt este asemenea acelui om care merge și se înrolează în armată și acționează în numele statului. Nu-i este frică de nimeni, vorbește ”În numele statului, în numele legii”, îndeplinește orice sarcină și face față oricărei probleme.

Așa cum am spus la început: ”Toate cele existente spun Bismillah (În numele lui Allah), fiecare prin limbajul lui.” Nu-i așa? Așa este. Dacă un om ar veni și i-ar lua, cu forța, pe toți locuitorii unui oraș și i-ar obliga să facă diferite munci, vei spune cu siguranță, că acel om nu acționează în numele său și nu se bazează pe propriile forțe, însă ar putea fi un soldat care acționează în numele statului, bazându-se pe puterea unui conducător.

În același mod, toate lucrurile acționează în numele Atotputernicului Allah.

Semințele mici precum grăunțele poartă pe vârfurile lor pomi falnici și greutăți precum munții. Înseamnă că fiecare pom spune ”Bismillah” (În numele lui Allah) și, umplându-și mâinile cu fructe din comoara Îndurării, ni le servesc nouă. Toate grădinile spun ”Bismillah” (În numele lui Allah) și devin bucătării ale Puterii Divine în care se adună și se pregătesc numeroase și felurite mâncăruri delicioase. Toate animalele binecuvântate, precum vacile, cămilele, oile

și caprele spun ”Bismillah” (În numele lui Allah) și ele devin izvoare dătătoare de lapte, din abundența Îndurării Divine. Și ne oferă nouă, în numele Celui care Înzestrează, mâncarea cea mai bună, cea mai curată, precum o apă a vieții. Rădăcinile și nervurile fiecărei plante, fiecărui pom, fiecărui fir moale al ierbii, precum mătasea, spun ”Bismillah” (În numele lui Allah). Ele străpung pietrele și pământul dur și spun ”În numele lui Allah, în numele Celui Milostiv” și astfel toate se supun Lui.

Într-adevăr, răspândirea crengilor în aer și coacerea fructelor, extinderea rădăcinilor în piatra dură și în pământ cu atâta ușurință, producerea roadelor în aceasta și păstrarea umidității frunzelor verzi și delicate luni întregi în fața unei călduri extreme este o lovitură puternică dată peste gura Naturaliștilor, care cred că Universul și tot ceea ce cuprinde a apărut de la sine, fără a avea un Creator. Apoi înfige un deget în ochii lor chiori și spune: ”Până și cea mai mare putere și căldură, în care voi vă încredeți cel mai mult, acționează sub o comandă!” Acele nervuri precum mătasea străpung pietrele dure, asemenea toiagului lui Moise (Pacea fie asupra sa!), executând porunca:

فَ قُلْنَااضْرِبْبِعَصَاكَالْْجَرَ

Și am spus Noi: Lovește piatra cu toiagul!  (Al–Baqarah: 60)

Și acele frunze subțiri precum foaia de țigară citesc versetul, asemenea trupului Profetului Ibrahim / Avraam (Pacea fie asupra sa!), împotriva căldurii care răspândește flăcări:

يَا نَارُكُونِبرَْداًوَسَلَمااً

O, foc! Fii răcoare și mântuire!  (Al-`Anbiya 21:69)

Dacă fiecare lucru spune într-adevăr ”Bismillah” (În numele lui Allah), dacă acestea ne aduc binecuvântările lui Allah și ni le oferă nouă, în numele Lui, ar trebui să spunem și noi ”Bismillah” (În numele lui Allah). Ar trebui să dăm în numele lui Allah și să luăm în numele lui Allah. Astfel, nu ar trebui să luăm de la acei oameni care sunt nepăsători față de adevăr și nu dau în numele Lui.

Întrebare: Noi îi respectăm și îi prețuim pe oamenii care ne oferă diferite binefaceri. Dacă este așa, oare care ar trebui să fie atitudinea noastră față de Allah, Care este Adevăratul Înzestrător?

Răspuns: Da, Cel care Înzestrează cu adevărat dorește de la noi, în schimbul minunatelor binecuvântări, trei lucruri:

Primul este pomenirea, al doilea este mulțumirea și al treilea este meditația.

”Bismillah” (În numele lui Allah) este pomenire, ”Elhamdulillah” (Laudă lui Allah) este mulțumire, iar între ele este meditația, adică înțelegerea și contemplarea la faptul că binecuvântările, care sunt precum opere de artă splendide, sunt miracolul puterii Celui Unic și Absolut și daruri ale Îndurării Lui.

Cât de nesăbuit poți să fii să săruți picioarele unui sărman care-ți aduce cadourile prețioase ale unui sultan, fără să-l recunoști pe sultan, tot astfel este o nesăbuință de o mie de ori mai mare să îndrăgești și să lauzi niște înzestrători aparenți și să uiți de Adevăratul Înzestrător.

O, sufletul meu! Dacă nu vrei să fii atât de nesăbuit, oferă în numele lui Allah… Ia în numele lui Allah… Începe în numele lui Allah… Muncește în numele lui Allah. Și pacea fie asupra voastră!

sursa: Asociația Musulmanilor din România

Source Link

Views: 0

Increderea în Allah

A intrat un rege intr-o moschee si a gasit acolo un om de stiinta musulman pe care il cheama Salim fiul lui Abdullah fiul lui Omar Ibn Khattab; regele Hisham fiul lui Abdul Malik. Se intampla pe vremea celei de-a doua case regale dupa profet. Regele i-a spus lui Salim: „Cere-mi orice vrei.” Si a […]

A intrat un rege intr-o moschee si a gasit acolo un om de stiinta musulman pe care il cheama Salim fiul lui Abdullah fiul lui Omar Ibn Khattab; regele Hisham fiul lui Abdul Malik. Se intampla pe vremea celei de-a doua case regale dupa profet. Regele i-a spus lui Salim:
„Cere-mi orice vrei.” Si a zis Salim: „Mi-e rusine sa cer ceva de la tine, decat de la ALLAH daca eu sunt in casa Lui.” Si imediat l-a asteptat regele afara din moschee si apoi l-a urmarit si i-a zis: „Acum poti sa-mi ceri, ai iesit de la moschee, cere-mi orice.”
A spus imediat Salim: „Tu vrei sa cer ceva din viata asta sau din viata de apoi?”
Si regele a raspuns: „Din viata asta, din viata cealalta nu-ti pot da nimic.” Si el i-a spus:
„Eu n-am cerut viata de la cel care o are pe toata, cum sa o cer de la tine care nu ai nimic?”
Aceasta este credinta in ALLAH, nu se apleaca in fata unui rege si nici nu se cere de la el nimic, el este la fel ca si oricare alt om, o creatura, nici nu da nici nu ia, nu ajuta si nici nu dauneaza, doar cu acordul lui ALLAH, cand un om imi face un favor, cine l-a lasat sa il faca? ALLAH!
Cand un om imi face rau, ALLAH ii da permisiunea sa o faca. De aceea cel mai bun lucru, a spus un poet musulman:
„Sa nu te apleci pentru un om ca sa iei de la el ceva, acest lucru este un fel de religie incompleta.”
Un om nu-ti poate da nimic, numai cu acordul lui ALLAH care te-a creat pe tine si pe el, din pamant.
Sa nu faci un om bogat, un stapan sa nu te imprietenesti cu el pentru banii lui si mai bine ramai cu religia ta, daca ai nevoie de ceva cere de la ALLAH.
Trebuie sa fii bogat in credinta lui ALLAH.
Aceasta poveste a lui Salim dovedeste puterea credintei lui si a credintei in ALLAH si el nu a cerut nimic de la rege si nu a stat langa el, aceasta este increderea in ALLAH.

At-Tawakkal – increderea

Cel care este responsabil de mine, in El ma incred in El.
In Quran scrie: La el ma incred.

Iyaka naabudu wa iyaka nastaiin… La Tine ne rugam si de la Tine cerem ajutor.
(Surat Al-Fatiha: 5)

El are totul pentru noi.
Problema astazi este increderea in ALLAH, toti avem grija de viitor, de saracie, de boala; aceasta pentru ca noi avem un iman slab, de aceea astazi suntem tulburati, instabili din punct de vedere psihic.
Daca ar fi fost credinta noastra o credinta puternica, atunci increderea in ALLAH ar fi deplină, omul ar stii ca nu vine ceva rau si nici ceva bun decat din porunca lui ALLAH.
Amr Ibn Qais a spus:
„Trei versete din Quran au fost suficiente ptr mine.”

Si daca ALLAH te atinge cu un rau, [sa stii ca] nu este cine sa-l indeparteze în afară de El! Iar daca El iti voieste un bine, nu este nimeni care sa poata respinge Harul Sau. (Yunus 10:107)
Ceea ce daruieste ALLAH oamenilor ca indurare, aceea nu o poate opri nimeni, iar ceea ce opreste El, aceea nu o mai poate trimite nimeni dupa El, caci El este Atotputernic [si] Intelept [Al-Aziz, Al-Hakim]! (Fatir 35:2)
Si nu este vietuitoare pe pamant a carei hrana sa nu fie in grija lui ALLAH. El stie locul ei de salas si locul in care ea va muri. Totul este intr-o Carte deslusita.” (Surat Hud 11:6)

Problema oamenilor este legata de inzestrare: hrana, traiul sau, pentru ca omul se teme de saracie si de moarte.
Frica de boala nu opreste boala, nici cea de saracie nu opreste saracia.
Ceea ce a fost scris se va intampla, de aceea trebuie sa ne supunem, sa ascultam cu voia noastra sau prin forta lui ALLAH; dar un om credincios, linistit, cu buna-vointa are incredere in ALLAH, El face planul, El ne tine, El inzestreaza, lasa toate gandurile si aceste probleme la ALLAH sa le rezolve El, ceea ce nu inseamna sa nu lucram pentru a ne rezolva problemele.
Increderea inseamna sa faci si apoi sa te increzi in ALLAH, vezi si hadisul cu camila:
„Leagat-ti camila si increde-te in ALLAH.”, dar oamenii gresesc, unii nu lega camila, se incred doar in ALLAH, altii leaga camila si se incred in cauze, sau fac totul fara sa se increada in ALLAH.
Islamul este un mod de viata in care trebuie sa tinem cont de cauze, sa fac tot ce trebuie si ce tine de mine, dar rezultatul este la ALLAH.
Profetii asa au facut, s-au increzut in ALLAH; cand Ibrahim a fost aruncat in foc si a venit Jibriil si l-a intrebat: „Ai nevoie de mine?”, el a raspuns: „De la tine nu vreau nimic, ci de la ALLAH”. Si focul era foarte mare, a ars o saptamana, daca trecea o pasare deasupra ardea, si au venit judecatorii care au decis sa fie pedepsit in foc, insa de la ALLAH a venit porunca ca focul sa fie racoare si liniste. De aceea focul nu a mai lasat flacarile sa arda, dupa ce s-a terminat focul, l-au gasit pe Ibrahiim stand linistit si cand l-au intrebat: „Cum ai stat tu asa fara sa te arda focul?” El a raspuns: „Au fost cele mai bune zile.”

Profetul Yunus a fost inghitit de o balena, dar ALLAH a poruncit balenei sa nu manance din carnea lui, sa nu-i dauneze cu nimic si a ramas acolo mult timp, in burta ei si ea l-a scos (aruncat) pe mal fara sa pateasca ceva.

Cand Moise a fugit din Sinai impreuna cu oamenii si in urma lor era Faraon, poporul lui s-a temut si Moise le-a spus sa aiba incredere in ALLAH: „Cu mine este ALLAH!” Si ALLAH a dat ordin marii sa se imparta in doua.

Cand profetul Muhammad a emigrat impreuna cu Abu Bakr, s-au adapostit intr-o pestera si ei erau urmariti de cei care vroiau sa-i omoare si erau urmaritorii chiar la gura pesterii, insa el i-a spus lui Abu Bakr: „La tahzann inn ALLAHA ma`anna”- „Nu te teme, ALLAH este cu noi!”.
Noi nu trebuie sa ne temem decat de ALLAH, sa nu ne temem nici de saracie, nici de boala, nici de lipsa inzestrarii, nici de viitor.
Cauza tuturor greutatilor este lipsa rabdarii si a lipsei de incredere in ALLAH, un drept-credincios este linistit prin credinta sa.
Cand Bilal era pe patul de moarte sotia lui i-a spus: „O, ce zi o sa avem…” si el i-a spus:
„Nu, sa nu zici asa, spune ce bine ca o sa ma intalnesc cu prietenii mei.”
Cineva l-a intreb pe Hasan: „De ce avem frica de moarte?” Si el a spus: „Pentru ca voi ati construit in aceasta viata si ati distrus-o pe cea de apoi.”

Definitia incredererii (tawakkal):
Increderea reprezinta increderea inimii in ALLAH, in faptul ca El iti trimite ceva bun si ca El opreste de la ceva rau; adica bunele si relele sunt pentru ziua de azi si pentru ziua de apoi; sa avem incredere ca nimeni nu lasa sa se intample binele sau raul decat ALLAH.

Yahya Ibn Muaz, a spus:
„Omul o sa aiba incredere in ALLAH, cand el va fi increzator si va accepta ca ALLAH sa fie responsabil in ceea ce-l priveste.”
Adica ALLAH ma protejeaza! Si cine are forta mai mare decat El?
Inzestrarea este de la ALLAH, doar El este Cel care da totul!
Moartea este in mana Lui, oare o sa stau îngrijorat că cineva ma poate omorî fără ca Allah să fi destinat aceasta pentru mine?

Sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 5