Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Fenomene paranormale – partea a 2-a

  Şeicul Ibn Taymiia – Allah (swt) fie mulţumit de el – a explicat: “A venera mormitele e primul pas pre politeism; de aceea unii aud voci venind dinspre acele mormite, aţii au viziuni, sunt martorii unor fenomene în care forţe stranii se manifestă, şi care sunt considerate ca fiind miracole ale celor morţi care […]

 

fenomene paranormaleŞeicul Ibn Taymiia – Allah (swt) fie mulţumit de el – a explicat: “A venera mormitele e primul pas pre politeism; de aceea unii aud voci venind dinspre acele mormite, aţii au viziuni, sunt martorii unor fenomene în care forţe stranii se manifestă, şi care sunt considerate ca fiind miracole ale celor morţi care au fost dintre cei pioşi, numai că ceea ce văd sau aud sunt jinni şi diavoli.
Unii spun că mormitele s-au despicat, şi cel mort a ieşit afară şi le-a vorbit şi i-a îmbrăţişat. Acestea se întâmplă de cele mai multe ori lângă mormintele unor apostoli, sau chiar a unor oameni obişnuiţi. Şi acele aparţii tot de la Şaitan sunt. Uneori, apare şeiatn cu chip de om şi spune: «Eu sunt Profetul cutare, ori eu sunt şeicul cutare, ori eu sunt învăţatul cutare» care este cu adevărat o minciună. Şi şeitanii sunt aşa de convingători în amăgirile lor că acela care îi vede chiar crede că acela care i s-a arătat este cel mort, ori sfântul cel venerat. Insă, cel care crede va ştii cu siguranţă că apariţia aceea este o amăgire a lui Satan. ”

In Sunna este explicat că fiecare om are un corespondent jinn care îl înoţeşte peste tot. Acest soi de jinn se numeşte «qariin» şi el instigă la fapte rele.

Trimisul lui Allah a spus: „Fiecăruia dintre voi i s-a atribuit câte un jinn.” A fost întrebat: „Chiar şi tu, o, Trimisul lui Allah, ai unul?” E, Profetul a răspuns: „- Chiar şi eu, numai că Allah (swt) m-a ajutat şi s-a supus. Acum el spune numai ceea ce se cuvine.”

In cazurile în care se pretece „miracolul” în care „spiritul invocat” dă detalii foarte exacte despre viaţa şi caracterul celui mort, mecanismul e simplu: qariin-ul mijolcitorului i-a legătura cu cel care a fost qariin-ul mortului şi acela îi dă detalii exacte despre viaţa şi faptele celui mort.

Desigur că acela care apelează la astfel de mijloace de „comunicare” deja şi-a indus starea de a admite orice din dorinţa de a depăşi barierele dintre cele două lumi şi primeşte acestea ca pe nişte „minuni”, dar ele nu sunt decât amăgiri, pentru că el nu „comunică” cu cel mort, ci cu jinnul acela păcătos.

Acestea toate sunt amăgiri ale diavolului spre a-l abate pe om de la Calea cea drepată strecurându-i în suflet îndoieli de genul «dar dacă…, poate că…., de ce nu ar fi posibilă şi întorcerea sufletului de vreme ce „există” aceste manifestări la care am fost martor?».

Ce urmăreşte Șaytaan cu ceste amăgiri: ca oamenii să creadă în „puterea celor morţi” numai că această aşa zisă putere provine din trucurile lui Satan, iar omul care ajunge să îi venereze pe cei morţi, în fapt, venerează puterea lui Satan de a-i amăgi.

In zile noastre cultul şi venerarea morţilor a luat o amploare extraordinară şi a ajuns să îi amăgească şi pe cei care cred că încă se mai închină Unuia Dumnezeu.

 

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 8

Conștiința

F. Gulen   Conştiinţa, care este definitorie în a-l face pe om să fie şi să se simtă fiinţă umană, este un mecanism spiritual care voieşte, simte, percepe şi este înto­deauna deschis către eternitate. Voinţa, simţirea, mintea şi inima, care sunt „simţurile” sau facultăţile perceptivităţii spiritului, sunt şi cele mai puternice forţe ale conştiinţei, prin […]

F. Gulen

 

Conştiinţa, care este definitorie în a-l face pe om să fie şi să se simtă fiinţă umană, este un mecanism spiritual care voieşte, simte, percepe şi este înto­deauna deschis către eternitate.

Voinţa, simţirea, mintea şi inima, care sunt „simţurile” sau facultăţile perceptivităţii spiritului, sunt şi cele mai puternice forţe ale conştiinţei, prin care omul poate atinge perfecţiu-nea omenească în această lume şi fericirea veşnică şi vederea Atotputernicului în lumea viitoare.

Constiinţa este o oglindă limpede şi luminoasă a existenţei lui Allah, şi tot ea este fără de pereche în a-L recunoaşte şi a-L face cunoscut şi altora, dar numai dacă are ochi care să ştie să privească.

Conştiinţa colectivă este un judecător drept şi nemincinos, şi de aceea trebuie să-i acceptăm judecăţile şi să o recunoaştem ca arbitru în disputele noastre.

Cu cât este omul mai disciplinat din punct de vedere inte­lectual şi spiritual, cu atât gândurile şi acţiunile sale sunt mai consecvente şi mai armonioase, şi cu cât conştiinţa omului este mai deschisă către tărâmurile de dincolo, cu atât purtă-rile sale sunt mai bine inspirate şi călăuzite de Divinitate.

Deoarece conştiinţa este facultatea de simţire şi de percepţie a spiritului, ea a fost mereu privită ca fiind deschisă către tă-râmurile de dincolo, în afara spaţiului, guvernată de criterii trainice şi la fel de curată ca îngerii.

Există mulţi judecători şi mai toţi judecă pe baza aceloraşi surse, dar judecăţile lor pot fi diferite; conştiinţa este însă un judecător cu o asemenea forţă de pătrundere încât poate da judecăţi pe baza adevărului şi judecăţile sale nu trădează ni-ciodată pe nimeni.

Conştiinţa colectivă este percepţia, discernământul şi înţelegerea la nivelul marii majorităţi, şi de aceea rareori greşeşte, mai ales atunci când cunoaşterea sa se sprijină pe o sursă de inspiraţie Divină.

Datoria este ceea ce ne porunceşte Allah şi ceea ce Profeţii îndeplinesc şi împărtăşesc altora. Ea trebuie acceptată şi îndeplinită de fiecare. Allah, Adevărul, este Judecătorul Abso­lut, iar conştiinţa este cea mai limpede oglindă a Lui. Ea reflectă totul cu o asemenea claritate şi forţă încât numai spai­ma de a nu putea putea privi adevărul în faţă o poate umbri, dar şi aceasta numai rareori.

Source Link

Views: 4

Lipsa formelor intermediare – 2

    Omul de Neanderthal Răsturnări de situaţie şi de teorie Evoluţioniştii nu se pot hotărî unde să-l aşeze pe scara evoluţiei pe cel numit de ei „omul de Neanderthal”. Mai întâi s-a spus că acesta a reprezentat o specie diferită de Homo sapiens (omul modern). Apoi, cercetări ulterioare au arătat că omul de Neanderthal a trăit […]

 

 

Omul de Neanderthal

Răsturnări de situaţie şi de teorie

Evoluţioniştii nu se pot hotărî unde să-l aşeze pe scara evoluţiei pe cel numit de ei „omul de Neanderthal”.

Mai întâi s-a spus că acesta a reprezentat o specie diferită de Homo sapiens (omul modern).

Apoi, cercetări ulterioare au arătat că omul de Neanderthal a trăit în aceeaşi perioadă cu Homo sapiens. Cei doi ar fi avut un strămoş comun, dar ar fi evoluat diferit. Ne întrebăm însă, cum pot evolua diferit două exemplare care trăiesc în aceeaşi epocă şi în aceeaşi zonă geografică?

neander-skull25.5Apoi, s-a descoperit că omul de Neanderthal era mai inteligent decât ne este arătat în picturile cu brute semi-umane. Potrivit ediţiei din 15 noiembrie 2006 a publicaţiei Live Science, „excavaţiile şi studiile anatomice au arătat că Neanderthalienii foloseau unelte, purtau bijuterii, îşi îngropau morţii, îşi îngrijeau bolnavii şi, posibil, cântau sau chiar vorbeau la fel ca noi. Deşi mult mai modest, creierul lor era uşor mai mare decât al nostru”.

De asemenea, s-a spus că omul de Neanderthal nu doar că ar fi trăit în aceeaşi perioadă cu H. Sapiens, dar ar mai fi avut şi relaţii intime cu acesta! Una din două: ori cei doi au fost în realitate una şi aceeaşi specie (aveau acelaşi cod genetic şi erau pur şi simplu oameni), ori Homo sapiens făcea nişte confuzii mari în alegerea partenerilor. Încuscrirea aceasta ar fi condus la asimilarea rudei de la ţară de către Homo sapiens.

În 2012, a fost lansată o nouă ipoteză: omul de Neanderthal a dispărut cu mult timp înaintea lui Homo sapiens, apoi a reapărut (de unde?) pentru scurt timp (?), ca în final să dispară definitiv înainte de apariţia lui Homo sapiens.

Problema devine şi mai complicată prin existenţa mai multor „specii” simultane de ominizi – denisovienii, hobbiţii din Indonezia, omul de Siberia şi populația cerbului roșu din China. Aceste aşa-zise specii sau strămoşi ai omului fac ca teoria evoluţionistă să fie ea însăşi într-o continuă transformare. De altfel, la Congresul Internaţional de Zoologie din anul 1958, dr. A. Cave a declarat că a cercetat fosilele „omului de Neanderthal”, concluzia sa fiind aceea că Neanderthalianul nu fusese altceva decât un om bătrân bolnav de artrită.

Pe de altă parte, în cartea sa Buried Alive, ortodontistul Jack Cuozzo descrie reconstrucţia deficitară a craniilor de Neanderthal, în scopul prezentării lor ca fiind mai primitive şi mai asemănătoare cu ale maimuţelor. De pildă, Cuozzo afirmă că specimenul Le Moustier a fost astfel reconstruit încât mandibula lui să pară mai simiană decât ar fi fost în mod natural.

Nu există nici o îndoială că omul de Neanderthal a fost un om obişnuit.

– finalul celei de-a doua părți –

Source Link

Views: 3