De ce a creat Dumnezeu lumea?

De ce a creat Dumnezeu lumea?   Scopul pentru care a fost creată lumea şi lucrurile din ea este definit în revelaţia finală. Allah spune în capitolul Ibrahim şi în Al-ʻAn’am: „Allah este Cel care a creat cerurile şi pământul şi a pogorât din cer, apa, cu care scoate pentru voi din roade mijloc de […]

De ce a creat Dumnezeu lumea?

 

backgrounds wallpaper wallpapers fires space heaven De ce a creat Dumnezeu lumea?Scopul pentru care a fost creată lumea şi lucrurile din ea este definit în revelaţia finală. Allah spune în capitolul Ibrahim şi în Al-ʻAn’am:

„Allah este Cel care a creat cerurile şi pământul şi a pogorât din cer, apa, cu care scoate pentru voi din roade mijloc de vieţuire. El a supus pentru voi corăbiile care plutesc pe mare, la porunca Sa, şi a supus pentru voi râurile şi a supus pentru voi Soarele şi Luna, amândouă urmându-şi cursul fără oprire, şi a supus pentru voi noaptea şi ziua.” (Coran 14: 32-33);

„El face să se ivească zorile şi a statornicit noaptea pentru odihnă şi Soarele şi Luna pentru socotirea [timpului]. Aceasta este hotărârea şi rânduiala Celui Puternic [şi] Atoateştiutor [Al-‘Aziz, Al-‘Alim]. El este Cel care v-a făcut stelele, pentru ca să vă călăuziţi după ele în întunericurile uscatului şi ale mării. Noi am tâlcuit semnele pentru oamenii care ştiu.” (Coran 6: 96-97).

Lucrurile acestei lumi au fost create pentru a-i servi omului. Fie că sunt produse ale invenţiilor oamenilor sau sunt parte a naturii, toate au fost create de către Dumnezeu în beneficiul fiinţelor umane. Astfel de daruri implică însă responsabilitate. Oamenilor li se cere să recunoască darurile şi îndurarea lui Allah, să-I mulţumească şi să-L glorifice. Spre exemplu, El i-a învăţat pe credincioşi în capitolul Az-Zukhruf să se roage astfel când merg călare sau conduc un vehicul:

„Ca să vă aşezaţi pe spinările lor şi să pomeniţi îndurarea Domnului vostru, când şedeţi pe ele, zicând: «Slavă Celui care ni le-a supus nouă pe acestea pe care noi nu am fi putut să le stăpânim! Şi noi la Domnul nostru ne vom întoarce!»” (Coran 43: 13-14).

De asemenea, fiinţele umane poartă responsabilitatea de a guverna creaţia potrivit legilor lui Dumnezeu. Acesta este scopul pe care îl urmăreşte omul în relaţie cu restul creaţiei. Le este poruncit să utilizeze lucrurile acestei lumi potrivit legilor lui Dumnezeu. Abu Sa’id Al-Khudri l-a citat pe Profetul lui Allah: „Lumea este frumoasă şi verde, iar Allah (Fie El preamărit!) v-a făcut pe voi conducătorii ei pentru a vedea cum vă veţi comporta.”

Fiinţele umane nu sunt libere să facă ceea ce doresc cu ceea ce a creat Dumnezeu. În consecinţă, atitudinea negativă a societăţii seculare materialiste faţă de natură este contrară revelaţiei divine. Societăţile materialiste privesc natura drept un inamic care trebuie cucerit. Nu este îndeajuns ca omul să aprecieze frumuseţea muntelui Everest, ci an de an se pierd vieţi pentru cucerirea lui prin escaladare. Nu este suficient să ne mirăm când vedem animalele exotice ale lumii. În timpul unor safari din ultimul secol, multe dintre aceste animale au fost vânate până la dispariţie pentru a furniza trofee vânătorilor. Deşi vânătoarea (safari) nu a fost stopată, animale precum rinocerii continuă să fie ameninţate cu dispariţia din cauza importanţei coarnelor folosite ca ingredient pentru medicamentele şi afrodisiacele tradiţionale din Orientul Îndepărtat.

Source Link

Views: 7

De ce Islamul şi democraţia nu sunt sinonime?

  Sevinci Gemaledin   De ce Islamul şi democraţia nu sunt sinonime?   Jamal Badawi: Unul intre pincipiile fundamentale din democraţie sunt similare Islamului. Libertatea oamenilor de a-şi alege conducătorul pe care îl vor sau în care au cea mai mare încredere, ideea participării, într-o formă sau alta, în procesul decizional (actualmente este numit parlament) […]

 

Sevinci Gemaledin

 

De ce Islamul şi democraţia nu sunt sinonime?

 

Jamal Badawi:

dev_moavr_clipd1Unul intre pincipiile fundamentale din democraţie sunt similare Islamului. Libertatea oamenilor de a-şi alege conducătorul pe care îl vor sau în care au cea mai mare încredere, ideea participării, într-o formă sau alta, în procesul decizional (actualmente este numit parlament) ar fi unele din aceste similitudini. Noţiunea îndepărtării conducerilor, care eşuează în împlinirea aşteptărilor oamenilor, face parte din aceleaşi similitudini. Despre toate aceste vom discuta ulterior. Găsim că aceste principii sunt compatibile şi similare sistemului islamic.

Totuşi, după cum am spus mai devreme, asta nu înseamnă că ele sunt sinonime. În primul rând, într-o democraţie autoritatea ultimă este a poporului, o conducere a oamenilor pentru oameni. Autoritatea ultimă cosntă în înşişi oamenii. Totuşi în Islam autoritatea ultimă nu aparţine oamenilor, ci doar lui Dumnezeu. Aceasta reprezintă una dintre principalele diferenţe. Aceasta înseamnă că, atât conducătorii cât şi oamenii, sunt subiect al unui criteriu mai înalt în procesul lor de decizionare, acesta este călăuzirea divină.

Ne putem întreba ce presupune călăuzirea divină şi de cine este determinată. Bineînţeles că în acest caz cineva poate răspunde prin a spune că oamenii sunt cei care au ultimul cuvânt. Însă dacă sunt cu adevărat credincioşi ultimul lor cuvânt va fi din interpretarea voinţei divine şi legilor islamice.

Cu alte cuvinte, dacă ei ar fi cu adevărat credincioşi, ei vor ţine seamă de Dumnezeu şi de călăuzirea divină pe care El le-a dat-o. Presupunând că majoritatea oamenilor ar refuza să accepte călăizirea divină, ar avea ei supremaţie? În acest caz nu am putea numi acel sistem ca fiind islamic. Pentru a fi islamic, ar presupune că oamenii cred în Islam şi acceptă de bună voie şi din convingere pe Dumnezeu ca pe judecătorul ultim. Poate că unii se gândesc că această distincţie este doar una teoretică, însă ea de fapt presupune diferenţe serioase. 

 

 

sursa: Interviuri cu Jamal Badawi

Source Link

Views: 1

Dragostea pentru umanitate – p. 1

    Doi îngeri a căror poveste este spusă în Coran (2:102). Și au urmat ceea ce șeitanii (aici prezicătorii și oamenii răi) au născocit în timpul împărăției lui Solomon, dar nu a fost necredincios Solomon, ci șeitanii au fost necredincioși. Ei i-au învățat pe oameni vrăjitoria și ceea ce a fost trimis celor doi […]

 

 

Doi îngeri a căror poveste este spusă în Coran (2:102).

Și au urmat ceea ce șeitanii (aici prezicătorii și oamenii răi) au născocit în timpul împărăției lui Solomon, dar nu a fost necredincios Solomon, ci șeitanii au fost necredincioși. Ei i-au învățat pe oameni vrăjitoria și ceea ce a fost trimis celor doi îngeri din Babel, lui Harut și Marut. Dar ei doi nu învățau pe nimeni înainte de a-i spune: „Noi suntem o ispită, deci nu fi necredincios!” Și au învățat de la ei doi (chiar și) cum să semene dezbinare între bărbat și soața lui. Însă ei nu puteau să facă rău nimănui, fără îngăduința lui Allah. Ei au învățat ceaa ce le aduce rău și nu le folosește și totuși au știut că cei care vor dobândi aceasta nu vor avea parte în Viața de Apoi. Ce lucru de nimic au dobândit în schimbul vinderii sufletelor lor! Dacă ei ar fi știut! 

Ei  i-au învăţat pe oameni fundamentele magiei şi i-au avertizat cu privire la abuzarea ei.

dragostea pentru umanitateDragostea este un elixir; omul trăiește cu dragoste, este făcut fericit cu dragoste și îi face pe cei din jur fericiți cu dragoste. În vocabularul umanității, dragostea este viață; ne simțim și ne percepem unul pe celălalt prin dragoste. Dumnezeu Atotțiitorul nu a creat nicio altă relație mai puternică decât dragostea, acest lanț care leagă oamenii. În fapt, pământul nu ar fi decât o ruină fără dragostea care îl face să se mențină proaspăt și viu. Spiritele (jinn) și oamenii au sultani; albinele, furnicile și termitele au reginele lor; iar pentru fiecare dintre aceștia există un tron. Regii și reginele vin la putere în moduri diferite și apoi se urcă pe tronul lor. Dragostea este sultanul care domnește pe tronul inimilor noastre, fără să implice niciun fel de luptă pentru putere. Limba și buzele, ochii și urechile au valoare doar dacă ele poartă steagul dragostei, chiar dacă doar dragostea în sine este valoroasă. Castelele pot fi cucerite fără vărsare de sânge doar prin fluturarea steagurilor dragostei în fața lor. Sultanii devin soldați ai afecțiunii atunci când sunt cuceriți de soldații dragostei.

Noi am fost crescuți într-o atmosferă în care victoriile dragostei se află înaintea ochilor noștri, iar sunetul tobelor dragostei răsună în inimile noastre. Ele bat cu putere atunci când vedem fluturându-se steagul dragostei. Suntem atât de legați de dragoste, încât suntem pur și simplu dependenți de ea și ne dedicăm sufletele ei. Atunci când trăim, trăim cu dragoste, iar atunci când murim, murim cu dragoste. O simțim cu toată ființa noastră, la fiecare respirație. Este căldura noastră pe timp de frig și oaza noastră pe timp de caniculă.

În această lume foarte poluată, unde răul există pretutindeni, dacă există ceva care a fost lăsat neatins și curat, aceea este dragostea; în fața tuturor ornamentelor vremelnice ale vieții, dacă există o frumusețe care și-a menținut măreția și farmecul, aceea este tot dragostea. Nu există în nicio națiune sau societate a lumii nimic mai real sau mai durabil decât dragostea. Acolo unde se aude dulcele și caldul sunet al dragostei, toate celelalte voci, toate celelalte instrumente tac și i se alătură într-o contemplare a liniștii cu cele mai melodice note.

Creația este rezultatul aprinderii fitilului candelei dragostei, fitilul stării „de a fi cunoscut și văzut”. Dacă Dumnezeu nu ar fi iubit creația, atunci nu ar fi existat nicio lună, niciun soare și nicio stea. Raiul este și el o poezie a dragostei, Pământul fiind ritmul ei. În natură este resimțită răsuflarea puternică a dragostei, iar în relațiile dintre oameni putem vedea cum flutură steagul dragostei. Dacă există o monedă în societate care își menține valoarea, aceea este dragostea, și, din nou, trebuie spus că dragostea este o valoare în sine. Dragostea cântărește mai mult decât cel mai pur aur. Atât aurul cât și argintul își pot pierde valoarea pe diferitele piețe și în diferitele locuri ale lumii, însă ușile dragostei sunt închise pentru orice tip de pesimism și nu există nimic ce ar putea să îi altereze stabilitatea și armonia interioară. Până în acest moment, doar cei care se află cufundați în ură, furie și dușmănie plănuiesc să reziste și să lupte împotriva dragostei. În mod ironic, singurul remediu care poate să calmeze aceste suflete brutale este dragostea. Dincolo de efectul comorilor lumești, există alte probleme care pot fi depășite doar cu cheile mistice ale dragostei. Lingourile de aur sau argint, banii sau orice alte obiecte de valoare sunt aproape mereu învinse în acest maraton de cei care se devotează afecțiunii și dragostei. Atunci când va venit timpul, în ciuda tuturor bogățiilor și a stilului de viață bogat, oamenii care dețin o avere considerabilă vor avea cuferele goale, iar focurile lor se vor stinge; cu toate acestea, lumânările dragostei vor arde în permanență, oferind lumină și transmițând-o sufletelor și inimilor noastre.

 

 – sfârșitul primei părți –

sursa: publicația Zaman

Source Link

Views: 2