Tag: Dumnezeu

Taqwa – Evlavia

Cezarina Saijari   Taqwa este teama de Allah care infrumuseteaza Imanul(Credinta) si este originea oricarui bine, atata timp cat continui sa te straduiesti sa faci doar ceea ce iL multumeste pe Allah si sa te indepartezi de lucrurile care iL nemultumesc pe Allah. Sunt foarte multe versete in Coran care ne indeamna sa avem teama […]

Cezarina Saijari

 

Taqwa este teama de Allah care infrumuseteaza Imanul(Credinta) si este originea oricarui bine, atata timp cat continui sa te straduiesti sa faci doar ceea ce iL multumeste pe Allah si sa te indepartezi de lucrurile care iL nemultumesc pe Allah.

Sunt foarte multe versete in Coran care ne indeamna sa avem teama de Allah. De asemenea, Profetul saws, ne-a indemnat sa aven frica.

<Cineva l-a intrebat pe Mesagerul lui Allah saws: “O, Mesager al lui Allah! Da-mi niste sfaturi! Profetul saws a raspuns:” Te sfatuiesc sa ai frica de Allah, pentru ca este capul oricarui lucru”>

Dar pentru a avea frica, trebuie sa detinem CONSTIINTA DE ALLAH, sa fim constienti ca Allah este adanc implicat in orice aspect al vietii noastre, in fiecare actiune, in fiecare gand si in fiecare cuvant pe care il rostim, El stie ceea ce facem pe fata, si stie ceea ce facem pe ascuns si este mai aproape de noi decat vena de la gatul nostru: “..caci Noi suntem mai aproape de el decat vena gatului.” 50:16

Cei care iL simt pe Allah in inima lor, in fiecare respiratie, in fiecare aspect al vietii lor si in tot ceea ce fac, devin dependenti de aceasta bucurie si se straduiesc pentru obtinerea multumirii lui Allah, gasind in aceasta supunere, implinire si fericire. A fost o vreme in care frica de Allah insemna ceva, era un sfat de care oamenii  tineau cont. Dar ce mai inseamna astazi pentru noi? Umar ibn Khatab(ra) de cate ori isi incepea hutba de vineri roastea: “Ittaqullah! Temeti-va de Allah!”

In loc sa ne temem de Cel in Mana caruia se afla vietile si destinele noastre, ne temem de cei din jurul nostru, fie ca sunt sefii, prietenii, colegii, grupul nostru, ne temem de ei pana cand ajungem sa nu ne mai supunem Stapanului nostru, care ne iubeste atat de mult incat ne iarta pacatele noastre doar daca curge o singura lacrima pe obrazul nostru( din regret pentru ceea ce am savarsit). Doar o singura lacrima!

Ne straduim sa-i multumim si sa-i facem fericiti pe cei din jurul nostru, ne complacem in lucruri care ii displac lui Allah, doar ca sa obtinem placerea celorlalti( si de fapt, placerea lui shaytan, care se bucura de cei care se indeparteaza de la supunerea lui Allah).

Cum de ne temem de cei care sunt creati ca si noi din tarana, in loc sa ne temem de Allah, Caruia ii vom da socoteala intr-o Zi de care nu ne indoim.

Acela este Seitan, care va indeamna sa va temeti de partasii sai, dar voi sa nu va temeti de ei! Ci temeti-va de Mine, daca sunteti credinciosi. (Aal ‘Imran 3:175)

Odata ce devenim constienti de implicarea lui Allah in toate aspectele vietii noastre,

caci Allah este Cel care da viata si moarte. Si Allah este Cel care Vede toate cate le faceti! (Aal ‘Imran 3:156),

viata noastra nu va mai fi niciodata la fel.

Intelesul de TAQWA, trebuie sa ne conduca catre un suflet pur si sanatos, catre un musulman care se retine de la tot ce este interzis, care cauta multumirea lui Allah in tot ceea ce face si care de fapt conduce catre destinatia finala : Jennah(Paradisul). Noi nu trebuie sa ne traim  viata ca oricare altii. Este important sa realizam ca viata noastra este Islamul, care este religia adevarata , religia lui Allah, un sistem complet de viata  care trebuie traita pe calea lui Allah. Si incepe cu TAQWA! Pentru ca taqwa este capul oricarui lucru.

Muttaqun sunt cei care se tem de Allah si tin cont de ceea ce Allah a ordonat, cautand prin actiunile lor sa evite nemultumirea lui Allah. Doar prin binecuvantarea Islamului putem sa facem ca viata sa fie mai mult decat o simpla viata, mai mult decat rutina zilnica, mai mult decat un proces gradual catre moarte, ci ea este calauzire de la Cea mai Glorioasa Carte si de la sunnah Profetului Muhammad saws.

“Cel mai comun motiv pentru ca oamenii sa intre in Jennah, este Taqwa si bunele maniere…”

Primul pas pe drumul catre Allah, este Tawqa, care este inceputul calatoriei catre fericirea din ambele lumi. Aceasta se realizeaza atunci cand inimile cunosc rolul pentru care oamenii au fost creati si faptul ca ei traiesc pentru Allah. Calatoria catre Allah Azzawageal are nevoie de inimi si nu de corpuri. O inima care este nepasatoare si care inclina catre nesupunere nu poate sa se indrepte catre Allah. De ce? Pentru ca este incatusata in propriile dorinte. Cel care cauta salvarea are nevoie de o inalta energie spirituala care sa-l elibereza de aceste catuse. Astfel, inima va fi eliberata si se va putea misca  libera catre Allah. Cel mai bun combustibil pentru aceasta energie este Teama de Allah.

Daca ne dorim salvarea si securitatea in Ziua Judecatii, cand toti oamenii vor fi inspaimantati, daca ne dorim Paradisul, atunci trebuie sa avem frica de Allah, Cel Vesnic, Sustinatorul a tot ce exista.

Allah este cel care ne da vesti bune, dar in acelasi timp ne avertizeaza. Intr-un hadis Qudsi(Sfant), Allah Preainaltul a spus:

“Jur pe Maretia si pe Puterea Mea, voi strange in jurul robului meu, doua certitudini si voi lasa asupra lui doua lucruri infricosatoare. Daca se teme de mine in aceasta viata, va fi in siguranta in Ziua Judecatii; si daca se simte in siguranta in privinta Mea (nu se teme de Mine) in aceasta lume, il voi infricosa in Ziua Judecatii.” [sahih Al-Albani]

Apoi vine promisiunea Profetului saws pentru toti cei care se tem de Allah Preainaltul:

“ Cel care lacrimeaza din teama de Allah, nu va intra in foc pana cand laptele se va intoarce la uger” [Sahih al-Albani]

Pentru cei care se tem, Allah a pregatit , nu una, ci doua gradini:

Acela care s-a temut de infatisarea dinaintea Donului Sau, va avea parte de doua gradini. (Ar-Rahman 55:46)

Asa ca , bucurati-va cei care aveti frica de Allah si sunteti credinciosi.

Al-Tabari in tafsir-ul sau, referindu-se la acest verset a spus:< Este vorba despre cel care decide sa comita un pacat si apoi realizeaza ca va da socoteala in fata lui Allah, si renunta(la pacat). Pentru el, vor fi doua gradini.>

Daca doriti sa fiti la adapostul lui Allah in aceasta viata si sperati sa fiti alaturi de El in Viata de Apoi, indreptati-va catre El cat de repede puteti.

Ibn Qayyim a spus:< In calatoria catre Allah, INIMA este ca o pasare. DRAGOSTEA este CAPUL ei, iar TEAMA si SPERANTA sunt ARIPILE ei. Cand capul si aripile sunt in armonie, pasarea zboara usor, gratios. Daca capul este taiat, pasarea moare. Daca pasarea isi pierde o aripa, devine o tinta pentru orice vanator sau pradator>.

Nu putem zbura fara aripi, nu ne putem indrepta catre Domnul Nostru, fara  inima in care curge rauri de teama si speranta. Inima care se indreapta catre Allah Atotputernicul, trebuie sa contina teama si speranta.

Oridecateori vom incerca sa nesocotim un act de supunere sau sa facem un pacat, sa avem in minte hadis-ul in care Allah Preainaltul, Cel in Mana Caruia se afla sufletele noastre, ne spune ca securitatea si siguranta din Viata de Apoi va fi doar pentru cei care se tem de El in aceasta lume. Numai asa, inima poate devini mai usoara, mai umila.

Asa ca, sa lucram in zile scurte, in timpul unei vieti scurte, pentru zilele lungi, dintr-o viata lunga.

O, voi cei care credeti! Fiti cu frica de Allah! Si fiecare suflet sa bage de seama ce trimite inainte pentru Ziua de  maine [Ziua Judecatii]. Si fiti cu frica de Allah, caci Allah este binestiutor a tot ceea ce faceti voi! (Al-Hashr 59:18)

 

islamulpaceaeterna.wordpress.com

Source Link

Views: 2

Conceptul de Profet în Islam

  Khurram Murad   Pentru un musulman, un Profet nu înseamnă în primul rând cineva care să fie capabil să prezică viitorul, deşi multe dintre prezicerile lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah / Dumnezeu fie asupra lui!) s-au îndeplinit într-un mod uimitor, ci un om care a fost trimis de Allah / Dumnezeu Preaînaltul […]

 

Khurram Murad

 

MessangersPentru un musulman, un Profet nu înseamnă în primul rând cineva care să fie capabil să prezică viitorul, deşi multe dintre prezicerile lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah / Dumnezeu fie asupra lui!) s-au îndeplinit într-un mod uimitor, ci un om care a fost trimis de Allah / Dumnezeu Preaînaltul pentru a-i chema pe oameni la căinţă şi credinţă, pentru a-şi dedica viaţa binelui şi a-i ajuta să redescopere scopul pentru care au fost creaţi.

Profeţii nu au o natură divină şi nu ar trebui să ne rugăm lor, deşi au fost oameni cu un caracter şi cu o spiritualitate remarcabilă; ei nu au păcătuit, au înfăptuit miracole, au primit revelaţia şi au comunicat cu Allah / Dumnezeu Preaînaltul.

Islamul ne învaţă că Allah / Dumnezeu este Unul, fără parteneri sau asociaţi. Nici un om nu poate poseda asemenea calităţi precum cele ale lui Allah / Dumnezeu: Creatorul, Atoateştiutorul şi Susţinătorul acestui univers complex şi vast.

Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah / Dumnezeu fie asupra lui!) nu a fost mai mult decât un servitor şi un mesager cinstit al lui Allah / Dumnezeu, dar, cu toate acestea, a întruchipat cel mai bun potenţial uman şi tocmai acest lucru continuă să-l facă atât de iubit şi accesibil până astăzi. Profeţii şi mesagerii trimişi de Allah / Dumnezeu Preaînaltul tuturor oamenilor, inclusiv Noe, Avraam, Moise şi Iisus, au avut un efect major în transformarea individualităţii şi a societăţii, iar Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah / Dumnezeu fie asupra lui!), ultimul din această serie, a fost atât învăţător, cât şi călăuzitor. Vorbind despre propriul său rol de ultim profet autentic, până în Ziua Judecăţii, el a spus: „Exemplul meu în legătură cu profeţii care au venit înaintea mea este acela al unui om care a construit o casă frumoasă, dar a uitat să pună în colţ o cărămidă. Omul a mers în jurul ei, minunându-se de frumuseţea ei şi a spus: «Doar dacă pun o cărămidă în acest loc, casa va fi perfectă!» Eu sunt acea cărămidă şi eu sunt ultimul dintre profeţi.”

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 4

CREDINŢA ÎN ZIUA DE APOI

CREDINŢA ÎN ZIUA DE APOI Ibram Nuredin   În Islam, Credinţa în Ziua de Apoi, implică trei aspecte complementare ce formează o unitate organică. Anume, credinţa în înviere şi adunare; o adunare, cum spune un hadis unanim acceptat, într-un singur loc, a celor desculţi, fără nici un fel de straie pe ei şi netăiaţi împrejur; […]

CREDINŢA ÎN ZIUA DE APOI

Ibram Nuredin

 

minaretÎn Islam, Credinţa în Ziua de Apoi, implică trei aspecte complementare ce formează o unitate organică. Anume, credinţa în înviere şi adunare; o adunare, cum spune un hadis unanim acceptat, într-un singur loc, a celor desculţi, fără nici un fel de straie pe ei şi netăiaţi împrejur; credinţa în aprecierea faptelor bune sau rele cântărite într-o balanţă (Al-Anbiyaa: 47 şi Sura Al Inşiqaq:7-12); în fine, credinţa în existenţa Raiului şi Iadului. Un Rai conceput cu o casă a plăcerilor veşnice şi Iadul ca loc al chinurilor veşnice, unde există Foc, fiare, dureroase pedepse, mâncare înecăcioasă şi multe alte mizerii.

În Sfântul Coran, Ziua de Apoi este numită şi Ziua Religiei, Ziua Socotirii, Ziua Adunării, Ziua Veşniciei, Ziua Ieşirii din Morminte, Ziua Durerii, Ziua Chemării. Este Ziua Judecăţii şi Ziua Răsplătirii, este Ziua Judecăţii şi a Vieţii după Moarte.

Această Zi de Apoi, consecinţa credinţei, adorării şi supunerii lui Allah, va veni cu certitudine. Drept credinciosul, cu frică de Allah Preaputernicul şi Preaînaltul va aştepta această Zi, înfăptuind fapte bune, evlavioase, pentru a avea un loc în Rai. Căci doar cei ce „…împlinesc Rugăciunea, aduc Dania şi nu se tem decât de Allah” (Al-Tawba: 18) ajung în Rai, vor avea „odihnă, îndurare şi Grădini cu plăceri (Al Waqi’a: 83-89). Plăcerile acestei lumi pământeşti sunt trecătoare şi valoric sunt inferioare plăcerilor din Viaţa de Apoi.

Fiecare moare, la termenul hotărât de Allah (Al-Araf: 187), nimeni şi nimic nu poate „nici să-l întârzie cu un ceas şi nici nu-l pot grăbi” (Al-Araf: 34). Odată mort, decedatul va fi întrebat cine este Stăpânul lui, care este religia lui, cine îi este profetul. Drept-credinciosul musulman va spune: „Stăpânul meu este Allah, religia mea este Islamul, iar profetul meu este Muhammad. Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască”. Cel care este necredincios sau ipocrit va avea parte de chinurile Iadului, va fi pedepsit.

Un concept clasic în Islam este conceptul pedepsei mormântului şi a tihnei lui, un mormânt în care se desfăşoară lucruri de neperceput pentru oameni.

Semnele Ceasului care va veni în mod sigur, prin voinţa lui Allah sunt semne minore şi semne majore. Semnele minore sunt legate de stricarea oamenilor, de neînţelegerea dintre ei, de abaterea de la calea cea dreaptă a lui Allah. Ceasul va veni, potrivit unui hadis umanim acceptat, „Când sclavia va da naştere stăpânei ei şi când îi vei vedea pe cei desculţi goi şi necircumscrişi”.

Un alt hadis consemnat de Al-Bukhari, spune că Ceasul va veni când se pierde lucrul încredinţat, adică religia Islamului, sau „Când un lucru va fi încredinţat altcuiva decât celui căruia i se cuvine”, respectiv religia Islamului şi binefacerile pe care ea le aduce.

Semnele majore sau mari ale Ceasului, potrivit unui hadis consemnat de Muslim, sunt semnele ce vor fi văzute anume: – fumul, şarlatanul (Ad-Dajjal), animalul, fiara, răsăritul soarelui la Apus, pogorârea lui Isus, fiul Mariei binecuvântarea şi pacea lui Allah asupra lui”, Yaghug şi Magug, trei eclipse de lună, una la Răsărit, una la Apus şi alta în Peninsula Arabă şi un foc ce se va ivi in Yemen şi-i va alunga pe oameni către locul adunării lor.

Ad-Dajjal, şarlatanul, este izvorul necredinţei şi rătăcirii, al schismelor şi al spaimelor. Şarlatanul este necredincios (Kâfir), este „chiar şi mincinos”, şi după cum spunea Abu Huraya, are, un singur ochi şi va aduce cu el ceva asemenea cu Raiul şi cu Iadul şi ceea ce seamănă cu Raiul va spune că este Iad”.

Pentru a scăpa de încercarea lui Ad-Dajjal e nevoie de cunoaşterea lui şi de faptă. Pentru a se apăra de el, credinciosul trebuie sa memoreze zece versete de la începutul surei Al-Kahf, potrivit hadisului relatat de Muslim.

Învierea este scrisă în Sfântul Coran şi în Tradiţie (Sunna). Islamul consideră că Allah îi va readuce la viaţă pe morţii din morminte, că sufletele lor se vor întoarce în trupuri, că oamenii se vor înfăţişa înaintea Stăpânului Lumilor. În Ziua Învierii, oamenii vor fi aduşi la viaţă (Al-Mu’minun: 15-16).

În această zi, ei „se vor aduna desculţi, goi şi necircumcişi” (hadis general acceptat). Revenirea la viaţă, după moarte, este demonstrată de Legea divină (Shari’a), în versetul şapte din At-Taghabun, prin intuiţie (versetele din AlBaqara) şi prin raţiune. În Surat Al-Baqara, se întâlnesc cinci exemple prin care Allah îi readuce la viaţă pe cei morţi , încă în această lume. Este cazul fiilor neamului lui Moise cărora le-a fost luată viaţă şi apoi le-a fost redată, cazul fiilor lui Israel, ucişi, prin voia lui Allah, de trăsnet şi reînviaţi (Al-Baqara: 55-56), cazul celui ucis şi lovit la porunca lui Allah cu o bucată de carne sacrificată, pentru ca Allah să le spună cine l-a ucis, este cazul oamenilor care au ieşit din casele lor pentru a fugi de moarte, dar au fost omorâţi şi readuşi la viaţă de Allah, este cazul celui ce a trecut prin cetatea moartă, a fost omorât pentru o sută de ani şi readus la viaţă, şi, în fine, este exemplul părinţilor lui Avraam, readuşi la viaţă (Al-Baqara : 73,243, 259-260).

În ce priveşte raţiunea, ea ne arată că numai Allah, Cel care a creat făpturile le poate readuce la viaţă, după moarte (Ar-Rum: 27 Ya-Sin: 79, 81) şi că aşa cum Allah dă viaţă unui ţinut mort (de pildă Pământului care prin intermediul ploii binecuvântate este populat de grădini, palmieri, grâne), astfel va fi ieşirea din mormânt a celor decedaţi (Al-Qaf: 9-11).

În Ziua de Apoi, cerul se va despica, pământul cu munţii săi vor fi risipiţi pe marginile cerului, îngerii vor fi la marginile cerului şi opt dintre ei vor purta Tronul Domnului. În acea Zi, oamenii se vor înfăţişa în faţa Domnului şi vor fi aşezaţi în faţa Lui. Nimic din al lor nu va putea fi ascuns de El. (Al Kahf: 48, Al-Haqqa: 15-18). Allah va cere socoteală făpturilor sale, în mod individual, şi fiecare va fi judecat după faptele bune sau rele îşi va primi răplata, cartea faptelor sale. Cel bun va primi Cartea la dreapta sa, se va bucura de Rai (AlHaqqa: 19-24), cel rău va primi Cartea prin spatele său, va arde în flăcări (AlInşiqaq: 6-15) va fi supus în lanţuri, va arde in Iad (Al-Haqqa: 25-31)

În ziua de Apoi va funcţiona Balanţa dreaptă a faptelor , cântărirea lor.

Oamenii vor străbate drumul drept (sirat), adică puntea de deasupra Gheenei, ca drum spre Paradis. Şi dacă faptele lor sunt bune, ei vor trece pe această punte, vor intra în Paradis, dacă faptele lor sunt rele, ei vor fi agăţaţi şi aruncaţi în Gheena, vor cădea în Iad. Cei buni pot trece puntea în mai multe moduri: într-o clipită, ca fulgerul, ca vântul, cu alergarea unui cal de rasă pură, în galop sau asemenea călăreţilor pe culmi. Cel care s-a abătut de la drumul drept în această lume nu va rezista pe drumul drept din Lumea de Apoi. Necredincioşii, ipocriţii vor rămâne în urmă şi în faţa lor se va ridica un zid, astfel că ei nu vor ajunge, precum drept credincioşii în Rai. Averea nu va fi de nici un folos.

Mâinile celor păcătoşi vor fi legate cu lanţuri la ceafă şi vor fi aruncaţi în Focul Iadului.

Ziua Judecăţii de Apoi va fi Ziua în care cerul se va învolbura într-un vârtej şi munţii se vor uni din loc (52: 9-10), când se va sufla în trâmbiţă, când va veni pedeapsa Domnului, pedeapsă pe care n-o poate împiedica nimeni.

În Ziua Judecăţii de Apoi stelele se vor stinge, cerul se va despica, munţii se vor fărămiţa (77: 8-10), păcătoşii, cei care se abat de la religia lui Allah, nu vor avea nici un prieten sau apropiat, care să-i ajute, iar de mâncare vor avea doar sângele şi puroiul care curg din sângele celor aflaţi în Infern (Al-Haqqa: 33-37).

În Ziua aceea a Învierii „va fi cerul precum arama topită” (70:8), cerul va curge asemenea metalelor topite sau asemenea catranului care fierbe, iar munţii se vor risipi asemenea scamelor de lână. Necredinciosul, nestatornicul în credinţă nu va scăpa de pedeapsă, nu va putea fi răscumpărat de nimeni, va intra în Infern pentru a arde. Când se vor apropia de Infern „li se vor smulge scalpurile” (70: 11-16).

În Ziua Învierii, oamenii vor ieşi din mormintele lor „cu grabă”, iar păcătoşi vor avea ochii plecaţi, copleşiţi şi învăluiţi de umilinţă, rătăciţi, aşteptând pedeapsa lui Allah.

În Ziua Judecăţii, „zi în care Duhul (Gavriil) şi îngerii se vor aşeza în rând şi nimeni nu va vorbi, afară de acela căruia Cel Milostiv (Ar-Rahman) îi va da îngăduinţă şi care va spune adevărul” (78:38). Ziua Învierii este Ziua înfăptuirii Adevărului, o zi care trebuie să aibă loc.

În Ziua Învierii se va produce un vuiet care îi surzeşte pe oameni şi cum fiecare va fi preocupat în acea Zi de soarta sa, nu va mai da nici o atenţie celorlalţi. Astfel că fratele va fugi de fratele său, amândoi de mama, de tatăl lor, de soţiile şi copii lor, etc.

Source Link

Views: 1