Tag: Dumnezeu

Omul

  Ibram Nuredin   Omul este reprezentantul lui Allah pe pământ, împuternicitul Său (khalifa). El, a fost înzestrat cu putere de cunoaştere şi judecată, a fost dăruit cu capacitatea de gândire şi pricepere, cu abilitatea de a deosebi binele de rău. Omul a primit darul de a discerne şi a diferenţia, ca şi libertatea de […]

 

Ibram Nuredin

 

creationOmul este reprezentantul lui Allah pe pământ, împuternicitul Său (khalifa). El, a fost înzestrat cu putere de cunoaştere şi judecată, a fost dăruit cu capacitatea de gândire şi pricepere, cu abilitatea de a deosebi binele de rău.

Omul a primit darul de a discerne şi a diferenţia, ca şi libertatea de a alege pentru sine însuşi. El se bucură de autonomie. Prin libera sa voinţă îşi poate folosi puterea latentă în slujba judecăţii sale. De aceea, el, omul este responsabil pentru ceea ce face pentru îndeplinirea sau nu a calităţii de reprezentant al lui Allah, singurul căruia I se cuvine lauda, adoraţia şi supunerea. Omul răspunde de felul în care îşi administrează calităţile şi puterile ce i-au fost dăruite. Apoi se va întoarce la Allah, care-l va judeca în lumina comportamentului şi realizărilor sale. Allah a dat omului şansa de a-i se face cunoscut Calea Dreaptă şi libertatea de a urma această Cale. Numai urmând Calea omul se va salva în Viaţa de Apoi, va avea pacea şi mulţumirea eternă, el va fi musulman (supus lui Allah). Dacă restul lucrurilor sunt musulmane prin dispoziţie, omul poate deveni musulman doar prin (propria) voinţă.

Adam, primul om, s-a bucurat de lumina Cunoaşterii, a primit de la Domnul său Cunoaşterea, „numele tuturor lucrurilor”. El a fost şi primul Profet: recipientul Călăuzirii Divine. Prin revelaţia adamică a fost făcut cunoscut omenirii codul fundamental al Călăuzirii Divine. Profeţii ce au urmat au împărtăşit acest mesaj al supunerii şi păcii (Islam) faţă de Allah generaţiilor următoare. Numai că unii oameni l-au acceptat şi au devenit purtători ai Luminii şi Adevărului, alţii şi-au trăit viaţa în felul lor, au refuzat calea arătată de profeţi, alţii, în fine, au rămas indiferenţi la lupta dintre credinţa (adevărată, a Islamului) şi necredinţă. Uneori mesajul profeţilor a fost schimbat şi denaturat, s-a amestecat cuvântul Domnului cu cel al omului. Ştiinţa adevărului (al-‘ilm) dăruită de Allah a fost poluată cu tot felul de fantezii, superstiţii şi formulări filosofice. Calea Dreaptă, principiile morale revelate divin şi principiile vieţii colective (Shari’a) au fost abandonate. İstoria omenească este astfel o cronică a rătăcirii omului între lumină şi întuneric. Doar Sfântul Coran s-a păstrat nealterat, nemodificat, neschimbat.

Omul este autonom, nu poate fi obligat, forţat să urmeze calea dreaptă. Dar îşi asumă consecinţele încălcării ei, a refuzului de a-i urma pe mesagerii divini.

Omul a fost creat din grabă, a fost creat slab, a fost făcut nestatornic, cu excepţia celor care fac Rugăciunea. Veştmântul smereniei (taqwa) este cel mai bun.

Păcătoşi sunt cei lacomi, cei care aleargă după mai mult, cei nedrepţi în mărturiile lor, cei care nu împlinesc Rugăciunea, cei care nu păzesc ceea ce li se încredinţează, cei care nu cred, sunt mincinoşi.

Păcate mortale sunt necredinţa (kufr), asocierea (shirk) (4:48, 4:116 17, 6:164-165,46:4-6) şi aroganţa. Duplicitarii, una spun, alta fac, se substituie altora, inclusiv lui Allah. Ceea ce este inadmisibil.

Allah i-a creat pe oameni bărbaţi şi femei, a făcut somnul lor pentru odihnă, noaptea lor un veşmânt şi ziua lor un interval de timp potrivit pentru a alegere şi pentru a agonisi hrana. Şi a durat Allah deasupra lor şapte ceruri întărite, fără nici un fel de deschizători în ele şi fără ca ele să fie influenţate de trecerea timpului. A făcut în ele Soarele ca o lampă arzătoare, dătătoare de lumină. (Al-Naba’ 78:8-13)

Bazele virtuţii şi ale religiei sunt credinţa, săvârşirea de fapte bune, îndemnul la adevăr, îndemnul la răbdare.  (Sura Al-‘Asr 103:1-3)

Sura Al-Kawthar (Sura Prisosinţei) spune că i s-a dat omului bine din abundenţă: Coranul, înţelepciunea, profeţia, religia adevărată şi buna călăuzire, în care se află fericirea pentru această viaţă şi pentru Viaţa de Apoi.

Iar Sura Al-Ikhlas (Sura Devoţiunii, al credinţei în Allah) vorbeşte de însuşirile lui Allah Preaputernicul şi Preînaltul, Allah Cel Unic, Stăpânul care întruneşte calităţile perfecţiunii, Cel la care se vine întotdeauna pentru adorare, care nu are nevoie de nimeni altcineva, situat deasupra oricăror cusururi, care nu se aseamănă cu nimeni.

Allah nu este făcut din aur, din argint, din smarald sau safir, El este simplu Allah, Cel Unic, Stăpânitor. El nu zămileşte şi nu este născut şi nu are pe nimeni egal! (Al-Ikhlas 112:1-4).

 

 

Source Link

Views: 4

Sarbatorirea anului nou si a Craciunului

Enghin  Cherim   Musulmanii, spre deosebire de alţii, aparţin unei religii în carele sunt oprite unele lucruri şi nu li se permite să încalce legile lui Allah Preaînaltul în nici una din zilele anului. Iar dacă ar fi să sărbătorim sfârşitul anului musulman asta nu înseamnă să satisfacem toate poftele sufletului păcătuind astfel în faţa […]

Enghin  Cherim

 

Musulmanii, spre deosebire de alţii, aparţin unei religii în carele sunt oprite unele lucruri şi nu li se permite să încalce legile lui Allah Preaînaltul în nici una din zilele anului.
Iar dacă ar fi să sărbătorim sfârşitul anului musulman asta nu înseamnă să satisfacem toate poftele sufletului păcătuind astfel în faţa Creatorului.

anul nouTrecerea unui nou an din viaţa musulmanului trebuie să-l determine să mediteze la caracteristica trecătoarea a vieţii, la faptul că, într-o bună zi, inima lui se va opri şi va trebui să dea socoteală Celui care l-a creat.
Ultima zi din an trebuie să fie petrecută prin adorarea Celui care ne-a dat viaţă şi mulţumindu-I pentru toate binecuvântările pe care ni le-a oferit.
De asemenea, aceasta trebuie să fie o zi a meditării în care musulmanul să-şi treacă în revistă faptele împlinite pe parcursul întregului an şi să încerce să fie mai bun în anul următor.

A nu sărbători această zi nu înseamnă intoleranţă faţă de creştini, dimpotrivă Islamul îl învaţă pe musulman să le ureze sărbători fericite creştinilor (fără a folosi expresii sau cuvinte care vin în contradicţie cu pricipiile Islamului) şi să respecte credinţa, tradiţiile şi obiceiurile lor. Însă toleranţa nu înseamnă să-ţi pierzi identitatea, propriiile valori şi religia prin asemănându-te cu altă naţiune pentru că musulmanii şi creştinii au religii diferite.
Allah Preaînaltul a spus în Sfântul Quran: „O, Muhammed spune: <O, voi, necredincioşi (cei care n-au crezut in mesajul trimis de Allah (Dumnezeu) prin ultimul său profet, Muhammed)! Eu nu ador ceea ce adoraţi voi/ Şi nici voi nu adoraţi ceea ce ador eu/ Nici adorarea mea nu este asemeni adorării voastre,/ Şi nici adorarea voastră nu este asemeni adorării mele!/ Voi aveţi religia voastră, iar eu am religia mea!”> (surat Al-Keafirun)
Într-un alt verset Allah Preaînaltul ne porunceşte să ne comportăm frumos şi să fim drepţi cu cei de alte religii atâta timp cât ei nu ne-au făcut rău muslumanilor si religiei lor.
„Allah nu vă opreşte să faceţi bine acelora care nu au luptat împotriva voastră, din pricina religiei, şi nu v-au alungat din căminele voastre, (ba din contră) să fiţi foarte buni şi drepţi, căci Allah îi iubeşte pe cei drepţi!”(Al-Mumtehine:9)
Şi cum şă nu ne indrume Allah să ne comportăm frumos cu conaţionalii noştri creştini atât timp cât El Preaînaltul ne-a permis să ne căsătorim cu femeile lor şi ne-a permis să mâncăm din bucatele lor ?
De ce să facem ceva care ştim că-L supără pe Allah Preaînaltul? Oare la câţi dintre noi le mai pasă că anumite fapte l-ar putea supără pe Allah Preaînaltul? Fără îndoială ca va veni ziua în care fiecare om va sta în faţa Creatorului, Stăpânului Lumilor, şi va da socoteală! În acea zi fiecare va primi atât cât a înfăptuit, nici mai mult nici mai puţin!

Din păcate, mulţi musulmani din România nu-şi mai trăiesc viaţa conform învăţăturilor religiei lor. Această ignoranţă şi neglijenţă o putem observa atât în viaţa cotidiană cât şi în evenimentele importante de viaţă. Astfel de evenimente importante pentru fiecare musulman, cum ar fi căsătoria, ar fi trebuit să se desfăşoare conform învăţăturilor religiei noastre, Islamul. Însă realitatea este dureroasă! Musulmanii din Romania îşi sărbătoresc nunta păcătuind în faţa lui Allah Preaînaltul prin consumul de băuturi alcoolice, dansuri mixte (între bărbaţi şi femei), etc. Oare aceştia nu ştiu că Allah nu binecuvântează o căsătorie întemeiată pe nesupunere şi desfrâu? Dar care musulman se mai gândeşte să obţină prin faptele sale binecuvântarea şi mulţumirea lui Allah!
Poate că ignoranţa îi va face pe unii musulmani să spună că acest articol are idei fundamentaliste şi că musulmanii din Romania sunt musulmani moderaţi. Aceştia se înşeală amarnic! În Islam nu există musulman fundamentalist sau moderat ci există doar musulman. Musulmanul este cel care urmează orânduiala lui Allah Preaînaltul. Fără îndoială că este unul dintre cele mai mari păcate să-l numeşti pe un frate de-al tău fundamentalist sau extremist. Oare de când împlinirea obligaţiilor Islamului înseamnă  fundamentalism sau extremism !?
Foarte multi musulmani din Romania sărbatoresc aceste zile din ignoranţă pentru că nu au suficiente cunoştinţe despre religia lor. De aceea am simţit că avem îndatorirea de a scrie acest articol pentru a arăta situaţia în care se află puţinii musulmani din aceste ţinuturi. Cei care cunosc Islamul sunt obligaţi să le vorbească celorlalţi despre religie. Dacă cei invăţaţi nu le va vorbi musulmanilor despre valorile religiei lor vom constata că urmaşii noştri nu-si mai cunosc nici limba, nici istoria, nici tradiţiile şi nici religia…

 

sursa: islamulazi.ro/forum

Source Link

Views: 3

Superioritatea pomenirii lui Allah

  Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah Preaînaltul a spus: «Sunt aşa cum slujitorul Meu se aşteaptă să fiu şi Eu sunt cu el, atunci când Mă pomeneşte. Dacă el Mă pomeneşte în inima sa, de asemenea îl […]

 

autumn-lakeAbu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah Preaînaltul a spus: «Sunt aşa cum slujitorul Meu se aşteaptă să fiu şi Eu sunt cu el, atunci când Mă pomeneşte. Dacă el Mă pomeneşte în inima sa, de asemenea îl pomenesc şi Eu în inima Mea. Dacă Mă pomenește într-o adunare, Eu îl pomenesc pe el într-o adunare mai bun (a îngerilor). Dacă se apropie de Mine cu o lăţime de palmă, Mă apropii şi Eu cu lungimea unui braţ. Dacă se apropie de Mine cu lungimea unui braţ, Mă apropii şi Eu de el cu lungimea unei mâini. Dacă el se îndreaptă spre Mine umblând, Eu pornesc către el în fugă»”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Bukhari şi Muslim.

 

Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a afirmat: „Allah Atotputernicul şi Gloriosul a spus: «Sunt cu slujitorul Meu când îşi aminteşte de Mine şi îşi mişcă buzele (în pomenire)»”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Ahmad în „Musnad”.

Pomenirea lui Allah se referă la repetarea numelor şi virtuţilor lui Allah. De exemplu: SubhanAllah, Al-Hamdulillah, Allahu Akbar…

 

Într-o zi, Abu Huraira şi Abu Sa‘id (Allah să fie mulţumit de ei!) stăteau cu Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) când acesta a spus:

„Când un slujitor spune: «Nu există nicio altă divinitate în afară de Allah şi Allah este Cel mai Mare», Allah remarcă: «Slujitorul Meu a rostit adevărul. Într-adevăr, nu există nicio altă divinitate în afară de Mine şi Eu sunt Cel mai Mare». Când el spune: «Nu există nicio altă divinitate în afară de Allah şi El este Unic», Allah remarcă: «Slujitorul Meu a rostit adevărul. Într-adevăr, nu există nicio divinitate în afară de Mine şi Eu sunt Unic». Când el spune: «Nu există nicio altă divinitate în afară de Allah şi El nu are niciun asociat», Allah remarcă: «Slujitorul Meu a rostit adevărul. Nu există nicio altă divinitate în afară de Mine şi nu am niciun asociat». Când el spune: «Nu există nicio altă divinitate în afară de Allah, a Lui este Împărăţia şi Slava», Allah remarcă: «Slujitorul Meu a rostit adevărul. Nu există nicio altă divinitate în afară de Mine. A Mea este Împărăţia şi Slava». Când el spune: «Nu există nicio altă divinitate în afară de Allah şi nu există putere şi forţă decât la Allah», Allah remarcă: «Slujitorul Meu a rostit adevărul. Nu există nicio altă divinitate în afară de Mine şi puterea şi forţa Îmi aparţin»”.

Lanţul de naratori este autentic şi hadisul a fost relatat de Ibn Majah, Tirmidhi şi Ibn Hibban.

În Islam, pomenirea lui Allah Atotputernicul şi Gloriosul este foarte mult recomandată – oricând, oriunde şi în orice circumstanţă. Cuvinte precum „Allah Akbar”, „Alhamdulillah” şi „SubhanAllah” sunt foarte uşor de pronunţat, însă răsplata primită pentru rostirea lor este una foarte valoroasă.

 

sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 1