Dumnezeu - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

RAIUL ŞI IADUL AU FOST DEJA CREATE

Omar Suleyman Al-Ashqar At-Tahaawi, în cartea sa despre Al-`Aqidah as-Salafiyah (credinţa corectă, aflată în conformitate cu aceea a primelor generaţii ale Islamului – a predecesorilor pioşi), cunoscută sub numele de „Al-`Aqidah atTahaawiyah“, spune: „Raiul şi Iadul au fost deja create. Ele nu se vor sfârşi şi nici nu vor înceta să existe. Allah […]

Omar Suleyman Al-Ashqar

At-Tahaawi, în cartea sa despre Al-`Aqidah as-Salafiyah (credinţa corectă, aflată în conformitate cu aceea a primelor generaţii ale Islamului – a predecesorilor pioşi), cunoscută sub numele de „Al-`Aqidah atTahaawiyah“, spune: „Raiul şi Iadul au fost deja create. Ele nu se vor sfârşi şi nici nu vor înceta să existe. Allah Preaînaltul a creat Raiul şi Iadul înaintea restului creaţiei şi a creat locuitori pentru fiecare din ele. Oricine El doreşte va intra în Rai prin bunăvoinţa şi mila Sa şi oricine El doreşte va intra în Iad, ca rezultat al dreptăţii Sale. Fiecare persoană se va comporta aşa cum a fost creată şi destinul său va fi acela pentru care a fost creată; faptele bune şi faptele rele au fost orânduite pentru toţi oamenii“.

Muhammad ibn Muhammad ibn Abu al-`Izz al-Hanafi remarca într-un comentariu asupra acestui text: „În ceea ce priveşte afirmaţia sa că Raiul şi Iadul au fost deja create, Ahl as-Sunnah este de acord că ele au fost create şi există în acest moment. Susţinătorii sectelor Mu’tazilah şi Qadaryia au negat acest lucru. Aceste grupuri spuneau: «Allah le va crea (Raiul şi Iadul) în Ziua Învierii». Au spus aceste lucruri datorită argumentelor lor false prin care încercau să impună reguli despre ceea ce Allah trebuie să facă; ei spuneau că este în folosul lui Allah să facă aceasta sau nu este în folosul Lui să facă aceasta. Îl comparau pe El cu creaţia Lui şi acţiunile acesteia. Este un tip de antropomorfism în ceea ce priveşte faptele; au permis ca ideile sectei Jahamiya să pătrundă în minţile lor şi au devenit mu’attalah (aceia care neagă că Allah vede etc.). Ei spun: «Nu are niciun sens ca Raiul să fi fost creat înainte de vremea răsplăţii, căci nu va fi folosit sau locuit pentru mult timp». Ei resping textele de bază care contrazic noţiunile false pe care ei le proiectează asupra lui Allah. Au interpretat în mod greşit textele şi i-au acuzat pe cei care nu au fost de acord cu ei, nu au mers pe un drum greşit şi nu au născocit inovaţii (bid’ah)“.

Apoi, Al-Hanafi a dat citate din Coran şi Sunna în sprijinul ideii că Raiul şi Iadul au fost deja create. De exemplu, despre Paradis citim:

… pregătiţi pentru cei evlavioşi. (Coran 3: 133);

…care a fost pregătită pentru aceia care au crezut în Allah şi trimişii Săi! (Coran 57: 21).

Şi despre Iad citim:

…şi fiţi cu teamă de Focul cel pregătit pentru necredincioşi! (Coran 3: 131);

Iar Gheena va fi loc de pândă şi va fi adăpost pentru nelegiuiţi. (Coran 78: 21-22);

L-a mai văzut (pe Jibriil) el (Muhammad) la o altă coborâre, la Sidrat al-Muntaha, lângă care se află grădina Adăpostului. (Coran 53: 13-15).

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a văzut Sidrat al-Muntaha (un pom din al şaptelea cer) şi lângă el grădina Adăpostului, aşa cum este ea menţionată de Bukhari şi Muslim în hadisul lui Anas (Allah să fie mulţumit de el!). La sfârşitul acestei relatări despre AlIsra’ (călătoria nocturnă a Profetului), Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Apoi Jibriil m-a dus la Sidrat al-Muntaha care era învăluit în culori de nedescris. Apoi am intrat în Paradis şi luminile sale erau de perlă şi pământul din mosc“.

Bukhari şi Muslim au relatat de la Abdullah ibn `Umar că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Când oricare dintre voi moare, îi este arătat lui locul său (în Viaţa de Apoi) dimineaţa şi seara. Dacă este unul dintre oamenii Paradisului, atunci îi este arătat locul oamenilor din Paradis şi, dacă este unul din oamenii Iadului, atunci îi este arătat locul oamenilor din Iad şi i se spune: «Acesta este locul tău, până ce Allah te va învia în Ziua Învierii.»“.

Conform unui hadis relatat de Al-Bara’ ibn `Azib, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Un vestitor strigă din cer: «Supusul Meu a spus adevărul, aşa că pregătiţi-i lui un loc în Rai şi deschideţi poarta Raiului pentru el.»“. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus apoi: „Şi după aceea mirosurile sale frumoase ajung la el“. Anas a relatat un hadis cu înţeles similar.

Muslim a relatat de la Aişa (Allah să fie mulţumit de ea!) că a avut loc o eclipsă de soare în timpul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ea a spus: „Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «În timp ce stăteam acolo, am văzut tot ce vi s-a promis. M-am văzut şi pe mine culegând din fructele Paradisului, atunci când m-aţi văzut că înaintez. Şi am văzut Focul Iadului, părţi din el care consumau alte părţi, atunci când m-aţi văzut că mă dau înapoi»“.

Bukhari şi Muslim au relatat de la `Abdullah ibn `Abbaas: „A fost o eclipsă de soare în timpul Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)… Ei au spus: «O, Trimis al lui Allah, te-am văzut culegând ceva, apoi te-am văzut ferindu-te». El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Am văzut Paradisul şi am încercat să iau câteva din fructele sale. Dacă aş fi reuşit, aţi fi mâncat din ele până la sfârşitul lumii. Şi am zărit Focul Iadului şi nicicând nu am văzut ceva atât de înspăimântător. Am văzut că cei mai mulţi locuitori ai săi sunt femei».

Ei au spus: «De ce Trimis al lui Allah?». El a spus: «Din cauza nerecunoştinţei lor (kufr)». El a fost întrebat: «Îşi arată ele nerecunoştinţa (sau necredinţa) în Allah?». El a spus: «Ele îşi arată nerecunoştinţa faţă de prietenie şi bună purtare; dacă e să te porţi cu una dintre ele bine o viaţă întreagă, apoi a văzut un defect la tine, ea va spune: «Nu am văzut nimic bun din partea ta!»“.

Muslim a relatat de la Anas că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Pe Cel care are în mâinile Sale sufletul meu, dacă aţi fi văzut ceea ce eu am văzut, aţi râde puţin şi aţi plânge mult. Ei au spus: «Ce ai văzut, o, Trimis al lui Allah?». El a spus: «Am văzut Raiul şi Iadul»“.

În conformitate cu Al-Muwatta (a Imamului Maalik) şi As-Sunan (a lui Abu Daud), Ka’b ibn Maalik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus: „Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Într-adevăr sufletul credinciosului este o pasăre agăţată de pomii Paradisului, până ce Allah îl întoarce în corpul său în Ziua Învierii»“.

Acesta spune clar că sufletele vor intra în Paradis înainte de Ziua Învierii.

Muslim, Abu Daud şi Imam Ahmad au relatat de la Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Când Allah a creat Raiul şi Iadul, l-a trimis pe Jibriil în Paradis spunându-i: «Du-te şi uită-te la el şi la lucrurile pe care le-am pregătit în el pentru locuitorii săi». Aşa că el s-a dus şi s-a uitat la el şi la ceea ce Allah a pregătit înăuntru pentru locuitorii săi. Apoi s-a întors şi a spus: «Slavă Ţie, oricine va auzi de el va tânji să intre». Atunci a poruncit să fie înconjurat de greutăţi şi i-a spus lui Jibriil: «Întoarce-te şi uită-te la ce am pregătit înăuntru pentru locuitorii săi». Şi astfel s-a întors şi a văzut că era înconjurat de greutăţi. Apoi s-a întors şi a spus: «Slavă Ţie, cred că nimeni nu o să intre în el». Apoi l-a trimis la Focul Iadului, spunând: «Du-te şi uită-te la el şi la ce am pregătit înăuntru pentru locuitorii săi». Astfel că el s-a uitat şi a văzut că e în straturi, unul deasupra celuilalt. Apoi s-a întors şi a spus: «Slavă Ţie, oricine va auzi de el nu va încerca niciodată să intre acolo». Atunci El a poruncit să fie înconjurat de pasiuni şi dorinţe şi a spus: «Du-te şi vezi ce am pregătit înăuntru pentru locuitorii săi». Astfel că s-a dus şi s-a uitat la el, apoi s-a întors şi a spus: «Slavă Ţie, mă tem că nimeni nu va putea să scape de el»“. Există relatări similare în cărţile de hadisuri.

Bukhari a dedicat un întreg capitol din Sahih, intitulat „Relatări despre descrierea Raiului şi a faptului că a fost deja creat”, în care citează multe hadisuri care dovedesc că Raiul a fost deja creat. Printre ele sunt şi hadisuri care spun că, atunci când defunctul este pus în mormânt, Allah îi arată poziţia sa din Rai sau din Iad, în funcţie de caz; că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a văzut Raiul şi Iadul; că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a văzut palatul lui `Umar ibn al-Khattaab (Allah să fie mulţumit de el!) din Paradis şi aşa mai departe.

Ibn Hajar a avut dreptate când a spus: „Chiar mai clar decât hadisul relatat de Bukhari este hadisul relatat de Ahmad şi Abu Daud, cu un puternic isnaad de la Abu Huraira, cum că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Când Allah a creat Paradisul, El i-a spus lui Jibriil: «Du-te şi uită-te la el»“.

Cel care a comentat At-Tahaawiyah a discutat şi combătut argumentele înşelătoare ale celor care spun că Iadul nu a fost creat încă.

Argumente înşelătoare.

Cât priveşte argumentele înşelătoare ale celor care spun că Iadul nu a fost creat încă, se afirmă că, dacă Iadul este deja creat, atunci ar trebui ca în Ziua Judecăţii să se sfârşească, cu toţi cei dinăuntru, căci Allah a spus:

Totul va pieri în afară de Chipul Său. (Coran 28: 88);

Fiecare suflet va gusta moartea… (Coran 3: 185).

Tirmidhi a relatat în Jaami’ că Ibn Mas’ud a spus că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „L-am întâlnit pe Ibrahim în noaptea în care am făcut Isra’. El mi-a spus: «O, Muhammad, transmite salutările mele de pace (salaam) comunităţii tale şi spune-le că Paradisul este făcut din pământ plăcut şi ape dulci şi că este o câmpie goală, iar plantele sale sunt Subhaan Allah, Al-Hamdulillahi, Laa ilaaha illaAllahu şi Allahu Akbar»“.

Tirmidhi a spus că acest hadis este hasan ghareeb. De asemenea, el relatează de la Abu az-Zubayr, de la Jaabir, de la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care a spus: „Oricui spune «Subhaan-Allahi wa bi hamdihi» i se plantează un palmier în Paradis“. Tirmidhi a spus că acest hadis este hasan sahih.

Ei spun că, dacă Paradisul a fost deja creat şi terminat, nu ar fi o câmpie goală şi nu ar fi avut niciun sens această plantare sau versetul în care soţia Faraonului spune:

Doamne, durează-mi mie o casă lângă Tine în Rai… (Coran 66: 11).

Răspunsul la aceasta este: dacă vreţi să spuneţi că Paradisul nu va exista până ce nu se va sufla în goarnă şi oamenii vor fi înviaţi din morminte, atunci acest lucru este incorect şi este combătut de citatul de mai sus şi de alte dovezi pe care nu le-am menţionat aici. Dacă vreţi să spuneţi că Allah Preaînaltul nu a completat încă crearea a tot ce se pregăteşte pentru locuitorii Raiului şi încă mai creează multe lucruri în el şi că, atunci când credincioşii vor intra în Paradis, va crea şi mai multe lucruri, atunci acest lucru este adevărat şi nu poate fi combătut, iar dovezile pe care le aduceţi nu pot decât să sprijine acest fapt. Dar când folosiţi versetul: „Totul va pieri în afară de Chipul Său“ (Coran 28: 88) drept dovadă, problema voastră este că interpretaţi în mod greşit acest verset. Folosind acest verset drept argument pentru a demonstra că Raiul şi Iadul nu au fost create este ca şi cum colegii voştri ar folosi versetul drept argument pentru a dovedi că Raiul şi Iadul şi locuitorii din ele vor dispărea! Nici voi, nici colegii voştri nu aţi înţeles versetul în mod corect; numai iluştrii jurişti şi savanţii Islamului l-au înţeles corect. Ei au spus că „totul“ pentru care Allah a hotărât distrugerea şi uitarea „va dispărea (haalik)“, dar Raiul şi Iadul au fost create să dureze veşnic şi să nu dispară, aşa cum este Tronul, care formează acoperişul Raiului.

Aceasta înseamnă că totul va dispărea, cu excepţia stăpânirii (şi autorităţii) Sale; de asemenea, se spune că aceasta înseamnă că „totul va dispărea, cu excepţia a ceea ce a fost creat de dragul Său“. Mai notăm încă o sugestie, atunci când Allah Preaînaltul a revelat:

Toţi cei care sunt pe pământ vor pieri. (Coran 55: 26),

iar îngerii au spus: „Oamenii pământului sunt condamnaţi“ şi au sperat că ei vor rămâne. Allah a spus că oamenii cerului şi pământului vor pieri şi a spus:

Totul va pieri în afară de Chipul Său. (Coran 28: 88),

deoarece El, Atotputernicul, este Viaţa şi nu moare. Apoi, îngerii au realizat că şi ei sunt predestinaţi să moară. Aceste afirmaţii trebuie judecate prin prisma altor texte. Relatări clare dovedesc că Raiul şi Iadul sunt eterne. Cu voia lui Allah ne vom ocupa de ele în paginile următoare!

Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Aștepta Lumină

O lume în beznă, dar care poartă în ea lumina…şi în zare răsunetul unor veşti şi prorociri despre apariţia în scurt timp a Profetului…în conştiinţe înrăuri-rea este atât de puternică încât, mulţi din Mecca povestesc despre venirea ulti-mului Profet…poveţe, poveţe: cum îşi face apariţia, alergaţi spre El! Şi întregiţi-vă cu spiritul Lui! Toată […]

Toată omenirea este cu sufletul la gură şi speranţa tuturor este în ultimul mântuitor. Părinţii ar dori ca acest mântuitor să fie unul din descendenţii lor…şi unii pun numele de Muhammed noilor născuţi…

Dar, El va veni din lanţul de aur transmis de la Măreţul Avraam la İsmael şi care trece de la Abdulmuttalip la Abdullah; şi inimile aşteptau ca lumina să apară din această direcţie. Hadis-urile prevesteau venirea Lui; intensificarea întunericului vestea apropierea ivirii luminii. Omenirea din zilele acelea era lipsită de un ţel şi ideal, lucruri vitale pentru viaţă. Faptele oamenilor erau: “asemenea fetei morgana pe un şes. Însetatul o socoate apă, însă când soseşte acolo, nu află nimic” (Nur [Lumina], 24/39).

Simţămimtele, gândurile şi faptele nu erau prea departe de această situaţie. “Ori sunt asemenea întunecimilor dintr-o mare adâncă. Un val le acoperă, iar peste el un alt val, şi deasupra sunt norii; întunecimi peste întunecimi. Dacă cineva îşi întinde mâna, abia mai poate s-o vadă” (Nur [Lumina], 24/40).

Numele acestei perioade este jahiliya (epoca ignoranţei).

Chiar dacă v-am înfăţişat în treacăt un tablou al urâţeniei acelei perioade, n-aş vrea să aştern negură peste sufletele voastre. Dar, pentru a vă relata despre acea perioadă, chiar dacă este puţin, cred că nu este nevoie să abordez unele datini şi obiceiuri ci, cum Mesagerul lui Allah a venit pentru a ocroti tot universul şi cum acest lucru este o binefacere divină.

Pentru toată lumea venirea Lui este cea mai mare binefacere a Celui Drept. Că este aşa, ne-o spune Stăpânul nostru: “Allah a pogorât harul Său asupra credincioşilor atunci când le-a trimis un profet dintre ei care să le citească semnele Sale, care să-i cureţe, care să-i înveţe Cartea şi înţelepciunea, chiar dacă odinioară au fost într-o rătăcire vădită.” (Âl-i İmran [Neamul lui İmran], 3/164).

Priviţi la binefacerea şi mărinimia lui Allah (c.c), căci ne-a trimis un profet, un emisar, care împarte cu oamenii aceeaşi gândire, aceeaşi simţire, este călăuza şi cercetaşul lor pe calea dreptăţii; atunci când au nevoie de un imam, se află în fruntea lor; când vor un predicator, trece în amvon (minber); când au nevoie de un emir, îşi pune pecetea pe monezi; când vor un comandant, îi conduce mai bine decât cea mai desăvârşită căpetenie militară.

În creştinism există o dogmă greşită, potrivit căreia Măritul İisus a fost sac-rificat de către Cel Drept pentru a fi iertat păcatul originar al omenirii. După cre-dinţa greşită a creştinilor, Măritul İisus a fost răstignit şi astfel, păcatul originar, început cu Măritul Adam şi purtat de orice om încă de la naştere, în felul acesta a fost iertat. Există o relatare a acestei percepţii greşite: pentru a ierta păcatele oa-menilor, pentru a nu-i lăsa de capul lor în anormalitate, în deviere, Cel Drept şi-a trimis cel mai iubit rob, pe Muhammed (s.a.s), ca profet, cu scopul de a-i feri pe oameni să-şi greşească drumul şi astfel să nu dispară…să ajungă nişte oameni desăvârşiţi pe bolta omenirii…în orice clipă să-L simtă pe Allah în sufletele lor…şi aşa cum se exprimă Măritul Avraam, să-L considere pe Stăpânul lor, comoara conştiinţei lor:

Nu încap pe pământ şi-n ceruri zise Hak,
Se simte comoara din adâncul inimii.

Inima este un izvor de comori, încât Cel Drept, care nu încape în cele două lumi, în orice clipă, ca cel mai de preţ giuvaer, se face simţit acolo. Cărţile, raţiunea, cugetările, filosofia, enunţurile, cerul, pământul şi tot ce afost creat, nu pot să-L cuprindă pe Allah şi niciuna din acestea nu are puterea să-L exprime. Numai inima, chiar dacă în parte, poate să-L exprime. Omul se străduieşte să-şi deschidă inima, să găsească în inimă ceea ce caută şi, ajungând la Stăpân, devine efemer. De altfel, de aceea Allah L-a timis în mijlocul nostru pe Măritul Muhammed (s.a.s). Da, El a venit pentru a rosti omenirii versetele lui Allah (c.c), capitol după capitol să înfăţişeze miracolele semenilor săi şi să le dezvăluie trăsăturile sale. Datorită Lui natura umană se va purifica de toate mizeriile, devenind pură şi eliberându-se de problemele legate de trup, se va ridica la înălţimea vieţii sufleteşti. Îi va deprinde pe oameni cu raţiunea şi cu cartea, iar omenirea, aflându-se sub lumina raţiunii şi a cărţii, se va trezi în lumea de apoi şi va păşi pe calea veşniciei.

sursa: F. Gulen

Source Link

Increderea în Allah

A intrat un rege intr-o moschee si a gasit acolo un om de stiinta musulman pe care il cheama Salim fiul lui Abdullah fiul lui Omar Ibn Khattab; regele Hisham fiul lui Abdul Malik. Se intampla pe vremea celei de-a doua case regale dupa profet. Regele i-a spus lui Salim:
„Cere-mi orice vrei.” Si a zis Salim: „Mi-e rusine sa cer ceva de la tine, decat de la ALLAH daca eu sunt in casa Lui.” Si imediat l-a asteptat regele afara din moschee si apoi l-a urmarit si i-a zis: „Acum poti sa-mi ceri, ai iesit de la moschee, cere-mi orice.”
A spus imediat Salim: „Tu vrei sa cer ceva din viata asta sau din viata de apoi?”
Si regele a raspuns: „Din viata asta, din viata cealalta nu-ti pot da nimic.” Si el i-a spus:
„Eu n-am cerut viata de la cel care o are pe toata, cum sa o cer de la tine care nu ai nimic?”
Aceasta este credinta in ALLAH, nu se apleaca in fata unui rege si nici nu se cere de la el nimic, el este la fel ca si oricare alt om, o creatura, nici nu da nici nu ia, nu ajuta si nici nu dauneaza, doar cu acordul lui ALLAH, cand un om imi face un favor, cine l-a lasat sa il faca? ALLAH!
Cand un om imi face rau, ALLAH ii da permisiunea sa o faca. De aceea cel mai bun lucru, a spus un poet musulman:
„Sa nu te apleci pentru un om ca sa iei de la el ceva, acest lucru este un fel de religie incompleta.”
Un om nu-ti poate da nimic, numai cu acordul lui ALLAH care te-a creat pe tine si pe el, din pamant.
Sa nu faci un om bogat, un stapan sa nu te imprietenesti cu el pentru banii lui si mai bine ramai cu religia ta, daca ai nevoie de ceva cere de la ALLAH.
Trebuie sa fii bogat in credinta lui ALLAH.
Aceasta poveste a lui Salim dovedeste puterea credintei lui si a credintei in ALLAH si el nu a cerut nimic de la rege si nu a stat langa el, aceasta este increderea in ALLAH.

At-Tawakkal – increderea

Cel care este responsabil de mine, in El ma incred in El.
In Quran scrie: La el ma incred.

Iyaka naabudu wa iyaka nastaiin… La Tine ne rugam si de la Tine cerem ajutor.
(Surat Al-Fatiha: 5)

El are totul pentru noi.
Problema astazi este increderea in ALLAH, toti avem grija de viitor, de saracie, de boala; aceasta pentru ca noi avem un iman slab, de aceea astazi suntem tulburati, instabili din punct de vedere psihic.
Daca ar fi fost credinta noastra o credinta puternica, atunci increderea in ALLAH ar fi deplină, omul ar stii ca nu vine ceva rau si nici ceva bun decat din porunca lui ALLAH.
Amr Ibn Qais a spus:
„Trei versete din Quran au fost suficiente ptr mine.”

Si daca ALLAH te atinge cu un rau, [sa stii ca] nu este cine sa-l indeparteze în afară de El! Iar daca El iti voieste un bine, nu este nimeni care sa poata respinge Harul Sau. (Yunus 10:107)
Ceea ce daruieste ALLAH oamenilor ca indurare, aceea nu o poate opri nimeni, iar ceea ce opreste El, aceea nu o mai poate trimite nimeni dupa El, caci El este Atotputernic [si] Intelept [Al-Aziz, Al-Hakim]! (Fatir 35:2)
Si nu este vietuitoare pe pamant a carei hrana sa nu fie in grija lui ALLAH. El stie locul ei de salas si locul in care ea va muri. Totul este intr-o Carte deslusita.” (Surat Hud 11:6)

Problema oamenilor este legata de inzestrare: hrana, traiul sau, pentru ca omul se teme de saracie si de moarte.
Frica de boala nu opreste boala, nici cea de saracie nu opreste saracia.
Ceea ce a fost scris se va intampla, de aceea trebuie sa ne supunem, sa ascultam cu voia noastra sau prin forta lui ALLAH; dar un om credincios, linistit, cu buna-vointa are incredere in ALLAH, El face planul, El ne tine, El inzestreaza, lasa toate gandurile si aceste probleme la ALLAH sa le rezolve El, ceea ce nu inseamna sa nu lucram pentru a ne rezolva problemele.
Increderea inseamna sa faci si apoi sa te increzi in ALLAH, vezi si hadisul cu camila:
„Leagat-ti camila si increde-te in ALLAH.”, dar oamenii gresesc, unii nu lega camila, se incred doar in ALLAH, altii leaga camila si se incred in cauze, sau fac totul fara sa se increada in ALLAH.
Islamul este un mod de viata in care trebuie sa tinem cont de cauze, sa fac tot ce trebuie si ce tine de mine, dar rezultatul este la ALLAH.
Profetii asa au facut, s-au increzut in ALLAH; cand Ibrahim a fost aruncat in foc si a venit Jibriil si l-a intrebat: „Ai nevoie de mine?”, el a raspuns: „De la tine nu vreau nimic, ci de la ALLAH”. Si focul era foarte mare, a ars o saptamana, daca trecea o pasare deasupra ardea, si au venit judecatorii care au decis sa fie pedepsit in foc, insa de la ALLAH a venit porunca ca focul sa fie racoare si liniste. De aceea focul nu a mai lasat flacarile sa arda, dupa ce s-a terminat focul, l-au gasit pe Ibrahiim stand linistit si cand l-au intrebat: „Cum ai stat tu asa fara sa te arda focul?” El a raspuns: „Au fost cele mai bune zile.”

Profetul Yunus a fost inghitit de o balena, dar ALLAH a poruncit balenei sa nu manance din carnea lui, sa nu-i dauneze cu nimic si a ramas acolo mult timp, in burta ei si ea l-a scos (aruncat) pe mal fara sa pateasca ceva.

Cand Moise a fugit din Sinai impreuna cu oamenii si in urma lor era Faraon, poporul lui s-a temut si Moise le-a spus sa aiba incredere in ALLAH: „Cu mine este ALLAH!” Si ALLAH a dat ordin marii sa se imparta in doua.

Cand profetul Muhammad a emigrat impreuna cu Abu Bakr, s-au adapostit intr-o pestera si ei erau urmariti de cei care vroiau sa-i omoare si erau urmaritorii chiar la gura pesterii, insa el i-a spus lui Abu Bakr: „La tahzann inn ALLAHA ma`anna”- „Nu te teme, ALLAH este cu noi!”.
Noi nu trebuie sa ne temem decat de ALLAH, sa nu ne temem nici de saracie, nici de boala, nici de lipsa inzestrarii, nici de viitor.
Cauza tuturor greutatilor este lipsa rabdarii si a lipsei de incredere in ALLAH, un drept-credincios este linistit prin credinta sa.
Cand Bilal era pe patul de moarte sotia lui i-a spus: „O, ce zi o sa avem…” si el i-a spus:
„Nu, sa nu zici asa, spune ce bine ca o sa ma intalnesc cu prietenii mei.”
Cineva l-a intreb pe Hasan: „De ce avem frica de moarte?” Si el a spus: „Pentru ca voi ati construit in aceasta viata si ati distrus-o pe cea de apoi.”

Definitia incredererii (tawakkal):
Increderea reprezinta increderea inimii in ALLAH, in faptul ca El iti trimite ceva bun si ca El opreste de la ceva rau; adica bunele si relele sunt pentru ziua de azi si pentru ziua de apoi; sa avem incredere ca nimeni nu lasa sa se intample binele sau raul decat ALLAH.

Yahya Ibn Muaz, a spus:
„Omul o sa aiba incredere in ALLAH, cand el va fi increzator si va accepta ca ALLAH sa fie responsabil in ceea ce-l priveste.”
Adica ALLAH ma protejeaza! Si cine are forta mai mare decat El?
Inzestrarea este de la ALLAH, doar El este Cel care da totul!
Moartea este in mana Lui, oare o sa stau îngrijorat că cineva ma poate omorî fără ca Allah să fi destinat aceasta pentru mine?

Sursa: rasarit.com

Source Link