Tag: etern

ACEASTĂ VIAŢĂ ESTE TRECĂTOARE

ACEASTĂ VIAŢĂ ESTE TRECĂTOARE Cei care adoră lucrurile lumeşti adoptă un limbaj particular care ne permite să observăm clar că această viaţă este ceea ce ei îşi doresc cel mai mult. Unii se adresează cu invidie, unii cu lăcomie, atunci când fac referire la mici lucruri pe care alţii le deţin. Aceste dorinţe ascunse din […]

ACEASTĂ VIAŢĂ ESTE TRECĂTOARE

Cei care adoră lucrurile lumeşti adoptă un limbaj particular care ne permite să observăm clar că această viaţă este ceea ce ei îşi doresc cel mai mult. Unii se adresează cu invidie, unii cu lăcomie, atunci când fac referire la mici lucruri pe care alţii le deţin. Aceste dorinţe ascunse din inimile lor provin din necunoaşterea adevărului acestei vieţi, precum şi a celeilalte; în Coran ni se spune că binecuvântările acestei lumi sunt doar un test:

Şi să ştiţi că bunurile voastre şi copiii voştri nu sunt decât o încercare şi că la Allah se află răsplată mare. (Al-Anfal 8:28).fani ACEASTĂ VIAŢĂ ESTE TRECĂTOARE

Deoarece nu sunt conştienţi de acest fapt, cei care nu au credinţă adoptă un mod inadecvat de a vorbi despre cei care au cele mai multe bunuri în această lume. De exemplu, vorbind despre hainele şi maşina unei persoane bogate şi faimoase, gelozia lor profundă, dublată de sentimente de inferioritate, iese la iveală. Ei îşi manifestă această dorinţă prin afirmaţii precum: „Dacă aş fi fost la fel de bogat precum el…”; „Dacă aş fi fost în locul lui acum…”; „Ce maşină frumoasă are! De-ar fi fost a mea…”. De fapt, cei asupra cărora ei privesc cu invidie sunt, precum şi cei care îi admiră, slabi, fără putere în faţa lui Allah. Tot ceea ce acei oameni posedă Îi aparţine, în ultimă instanţă, lui Allah. Noi toţi, pe tot parcursul vieţii noastre, suntem testaţi prin binecuvântările pe care Allah le oferă. Adevărata viaţă este Cea de Apoi; astfel, credincioşii se străduiesc de-a lungul întregii lor vieţi pământeşti să obţină dreptul de a intra în Paradis. Ei îşi doresc plăceri lumeşti, precum avere şi proprietăţi, numai pentru a le folosi într-un mod plăcut lui Allah, pentru a-I mulţumi şi a-L preamări. Datorită acestei moralităţi extraordinare, chiar dacă vor pierde ceva din ceea ce deţin sau chiar totul, ei nu alunecă în disperare şi nici nu se întristează. Ei consideră că totul este sortit de Allah să se întâmple şi speră ca Allah să le ofere adevărata binecuvântare şi cele mai frumoase bucurii în Viaţa de Apoi. În plus, se poate înţelege din tot ceea ce spun faptul că ştiu că Allah este Cel care oferă susţinere prin înţelepciunea şi mila Sa. Într-un verset din Coran, Allah ne spune:

Allah dăruieşte cu prisosinţă sau cu măsură cele de trebuinţă pentru trai cui voieşte El. Şi ei se bucură de viaţă în această lume, dar nu este viaţa în această lume decât plăcere trecătoare faţă de Viaţa de Apoi. (Ar-Ra’d 13:26).

Allah a predestinat neînţelegerea acestor scopuri, astfel ca aceşti oameni, devotaţi averii lor, să interpreteze evenimentele din perspectiva admiraţiei lor faţă de lucrurile lumeşti. De exemplu, o persoană invidiată pentru averea şi faima sa poate avea o moralitate îndoielnică. Totuşi cei care nu înţeleg aceste aspecte nu o vor considera astfel şi nici nu se vor gândi la ceea ce i se va întâmpla în Ziua Judecăţii; de asemenea, nu se vor simţi vinovaţi dacă îşi vor dori să aibă averea şi reputaţia acelei persoane. În schimb, musulmanii ştiu adevărul despre viaţa pământească şi încearcă să obţină Viaţa de Apoi. De aceea maniera lor de exprimare reflectă constant cunoaşterea acestei realităţi. De exemplu, în Coran ni se relatează povestea unor oameni care invidiau averea unui om bogat, pe nume Qarun:

Qarun a fost din neamul lui Moise, însă el s-a răzvrătit împotriva lor. Şi i-am dat Noi atâtea comori, încât numai cheile lui apăsau greu asupra unei cete de [bărbaţi] vânjoşi. Şi când i-a zis lui neamul său: «Nu te semeţi, fiindcă Allah nu-i iubeşte pe cei care se semeţesc…» (Al-Qasas 28:76).

Dependenţi de plăcerile acestei vieţi şi, tocmai din această cauză, incapabili să realizeze ce exemplu negativ oferea Qarun, aceşti oameni au spus următoarele, atunci când i-au văzut averea:

Şi a ieşit el dinaintea neamului său cu toată podoaba sa. Cei care voiau viaţa lumească au zis atunci: «O, de-am avea şi noi asemenea cu ceea ce i s-a dat lui Qarun! El este [un om] cu mare noroc!»(Al-Qasas 28:79).

În timp ce musulmanii le reaminteau că Allah este Cel care i-a asigurat lui Qarun toată această avere şi că destinaţia lui reală era tot Viaţa de Apoi, cei care nu au reuşit să îi înţeleagă au început să se comporte arogant, influenţaţi de averea lui Qarun. În Coran ni se povesteşte care erau sfaturile pe care musulmanii le-au dat acestor oameni:

Însă aceia cărora le-a fost dăruită ştiinţa au zis: «Vai vouă! Răsplata lui Allah este mai bună pentru aceia care cred şi săvârşesc fapte bune!» Însă ea [răsplata] nu va fi primită decât de către cei statornici.» (Al-Qasas 28:80).

În Coran ni se spune că, din cauza imoralităţii sale, Qarun a fost pedepsit, iar casa lui distrusă. Cei care iniţial îl invidiau pentru avere au văzut atunci cât de lipsit de putere era el în faţa lui Allah şi, realizând greşelile făcute, au răspuns de această dată ca nişte musulmani:

Noi am făcut ca pământul să-l înghită pe el şi casa lui şi nu a avut el nicio ceată care să-l sprijine împotriva lui Allah şi nu a fost el dintre cei în stare să se ajute pe ei înşişi. Şi cei care doriseră ieri să fie în locul lui au zis în dimineaţa următoare: «Vai! Într-adevăr Allah măreşte câştigul aceluia care voieşte El dintre robii Săi sau îl micşorează. Dacă Allah nu ar fi fost milostiv cu noi, ar fi [lăsat pământul] să ne înghită şi pe noi. Vai! Într-adevăr necredincioşii nu izbândesc!» (Al-Qasas 28:81-82).

Aşa cum ni se spune în versetul următor:

Să nu te uluiască averile lor, nici copiii lor! Allah voieşte numai să-I pedepsească prin ele în această viaţă şi-şi dau ei sufletul, fiind necredincioşi. (At-Tawbah 9:55),

musulmanii demonstrează că nu râvnesc la averile din această lume, ci se gândesc constant la Allah şi la Viaţa de Apoi: toate acestea sunt reflectate de toate faptele lor, dar şi de limbaj. Allah îi va binecuvânta şi răsplăti în cel mai bun mod, atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi, pe cei care se purifică de ambiţii lumeşti şi încearcă doar să Îl mulţumească.

Pe cel ce face o faptă bună − bărbat ori femeie − şi este credincios îl vom dărui Noi cu o viaţă bună. Şi Noi îi vom răsplăti pe ei după [faptele] cele mai bune pe care le-au săvârşit. (An-Nahl 16:97).

_______

Sursa: Modul de exprimare al musulmanului, Editura Femeia Musulmană, 2010

Source Link

Views: 1

CARACTERUL RAŢIONAL AL ISLAMULUI

Muhammad ibn Abdullah Caraballo   Islamul reînvie mesajul etern pe care Allah l-a revelat profeţilor Săi. Mesajul revelat lor este acelaşi, dar, odată cu trecerea timpului, el a fost interpretat greşit şi amestecat cu superstiţii şi ritualuri care nu au niciun sens din moment ce nu au fost revelate de Allah. Islamul este o reînviere […]

Muhammad ibn Abdullah Caraballo

Islamul reînvie mesajul etern pe care Allah l-a revelat profeţilor Săi. Mesajul revelat lor este acelaşi, dar, odată cu trecerea timpului, el a fost interpretat greşit şi amestecat cu superstiţii şi ritualuri care nu au niciun sens din moment ce nu au fost revelate de Allah.

Islamul este o reînviere şi o reafirmare a mesajului transmis de Iisus (Pacea fie asupra sa!) şi de toţi profeţii lui Allah. Esenţa unei religii şi concepţia despre natura Divinităţii este zdruncinată din temelii din cauza:

1. tendinţei de a-L reprezenta pe Dumnezeu drept o fiinţă cu formă şi pasiuni umane;

2. asocierii Singurului Dumnezeu cu alte fiinţe (precum în Creştinism şi Hinduism);

3. creaturilor care au fost deificate şi sunt venerate aşa cum numai Unicul Dumnezeu ar trebui adorat (de exemplu: Devas în Hinduism, Yazatas la zoroaştri şi Sfântul Duh în Creştinism);

4. prezentării unor profeţi drept încarnări ale lui Dumnezeu, cum ar fi Iisus în Creştinism, Ezra în Iudaism şi Khrişna şi Rama în Hinduism;

5. personificării atributelor lui Dumnezeu, Acesta ajungând să se transforme în persoane divine diferite: Trinitatea creştină − formată din Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; Trimuri hindusă − formată din Brahma, Vişnu şi Şiva şi Ameşa Spentas zoroastră.

Profetul Islamului, Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a criticat toate aceste tendinţe teologice iraţionale şi a reafirmat conceptul originar al lui Allah ca Unic Creator care le ştie pe toate, le vede pe toate, pe toţi ne iubeşte şi pe toate le iartă − Cel Atotputernic şi Milostiv. Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a purificat religia de greşeli, superstiţii şi practici inutile şi i-a lărgit scopul, transformând Islamul într-o sursă de inspiraţie pentru omenire. El a unit oamenii de diferite rase, culori, naţiuni într-o frăţie universală. Islamul este o religie fără mitologie, o învăţătură simplă şi raţională.

Islamul face apel la raţiunea şi conştiinţa omului. Adevărul principiului islamic urmează logic credinţa în unicitatea lui Allah şi bunătate. Dacă Allah este Unul singur, toţi oamenii sunt creaţi de acelaşi Dumnezeu şi sunt egali în faţa Lui. De aceea Islamul consideră bărbatul şi femeia egali. Dacă doar Dumnezeu este Creatorul şi Susţinătorul tuturor oamenilor, El nu doar garantează şi uşurează nevoile fizice ale omului, ci şi pe cele morale şi spirituale, arătând omenirii calea spre adevăr şi dreptate.

Allah a revelat mesajul Său unor oameni aleşi care erau complet dedicaţi adevărului şi aveau o viaţă pioasă. Ei erau capabili să îi inspire şi pe ceilalţi să urmeze calea cea dreaptă. Din acest motiv, Islamul îi îndeamnă pe musulmani să creadă în toţi profeţii din toate timpurile şi aparţinând tuturor naţiunilor.

Ca argument final, din moment ce Allah l-a creat pe om cu responsabilitate morală absolută, cu libertatea de a alege şi complet responsabil pentru faptele sale, trebuie neapărat să existe o viaţă după moarte astfel încât rodul acestei vieţi, bun sau rău, să fie cules în Viaţa de Apoi.

Faimoasa orientalistă dr. Laura Veccia Vaglieri (Apologia dell Islamismo − tradusă în engleză ca o interpretare a Islamului de către dr. Caselli, pp. 33-34) scrie: „Datorită Islamului, păgânismul, în diversele sale forme, a fost învins. Conceptul universului, practicile religioase şi obiceiurile vieţii sociale au fost toate eliberate de monstruozităţile ce le degradau, iar mintea umană a fost eliberată de prejudecăţi. Omul a devenit în cele din urmă conştient de demnitatea sa. Şi-a plecat capul în faţa Creatorului, Stăpânul omenirii”.

Ea continuă: „Spiritul a fost eliberat de prejudecăţi; voinţa omului s-a descătuşat de lanţurile ce îl legau de alţi oameni sau de aşa-numitele puteri ascunse. Preoţii, falşi protectori ai misterelor, cei care distrugeau mântuirea, toţi aceia care pretindeau că sunt mediatori între Dumnezeu şi om şi credeau, în consecinţă, că au autoritate asupra voinţei celorlalţi, au căzut de pe piedestalurile lor. Omul a devenit supus doar lui Allah şi faţă de ceilalţi avea doar obligaţiile unui om liber către un alt om liber. Dacă înainte oamenii au suferit nedreptăţi şi diferenţieri sociale, Islamul a proclamat egalitatea între oameni. Un musulman era diferit de un altul nu datorită naşterii sale sau a vreunui alt factor ce nu avea legătură cu caracterul său, ci doar prin prisma fricii de Dumnezeu, a faptelor sale bune şi a calităţilor intelectuale”.

_______________

Extrase din cartea Dragostea mea pentru Iisus m-a condus către Islam, Editura Islamul Azi

Source Link

Views: 1