Dreptul de a alege sa purtam Hijabul

Dreptul de a alege sa purtam Hijabul Ana Dumitra Am văzut ca luna aceasta se comemorează Ziua Hijabului. Nu știu ce sa cred despre existenta unei zile dedicate în mod special unui drept, pana la urma, fundamental al fiecăreia, insa, m-am mai liniștit după ce am văzut ca avem o zi dedicata educației, una apei […]

Dreptul de a alege sa purtam Hijabul

Ana Dumitra

Am văzut ca luna aceasta se comemorează Ziua Hijabului. Nu știu ce sa cred despre existenta unei zile dedicate în mod special unui drept, pana la urma, fundamental al fiecăreia, insa, m-am mai liniștit după ce am văzut ca avem o zi dedicata educației, una apei potabile sau multe altele.

Eu am îmbrățișat Islamul acum 10 ani și am decis sa port Hijab in urma cu 7 ani, aproximativ. Cred ca valentele legate de modestie și buna purtare pe care le presupune Hijabul, eu le absorbisem și asimilasem încă de dinaintea convertirii mele la Islam.

Nu vreau sa vorbesc despre semnificația religioasa a Hijabului, despre sensurile versetelor din Coran și asa mai departe. Ma voi rezuma la experienta mea și atat.

Am fost și sunt în continuare convinsa de caracterul obligatoriu pe care il are Hijabul pentru femeile musulmane. Desigur ca aceasta nu înseamnă că cineva le impune femeilor sa îl poarte, ci doar în raport cu Dumnezeu.

Cred  ca purtarea Hijabului este un act de adorare, după cum vorbea odată Tariq Ramadan. Așadar, ca și rugăciunea, este un act de adorare strict intre persoana care îl poarta și Creatorul ei, Allah. Orice constrangere ar duce la anularea validității ei, deci purtarea Hijabului are valoare doar atunci când vorbim despre un angajament intre acea persoana și Dumnezeu.

Desigur, vedem ca numeroase mișcări ce pretind a milita pentru drepturile femeilor, nu accepta aceasta alegere a fiecărei femei. Vorbesc despre drepturile femeilor, dar nu vor sa accepte ca exista un drept al fiecărei femei de a alege dacă îl poarta sau nu. Exista femei (dintre musulmane sau nu) care au impresia ca au atins o elevare spirituala de la nivelul căreia privesc cu aroganta către femeile care aleg sa imbrace Hijabul.  Nu îmi place deloc atitudinea lor și nu înțeleg cum pot sa pretindă ca lupta pentru drepturile femeilor. Citesc pe internet sau le vad pe unele chiar la televizor vorbind despre Hijab ca un semn al indoctrinarii, al apologeticului … Însă nu înțeleg agresivitatea lor atunci când vorbim despre un act de modestie comportamentala și un mod de acoperire a capului VOLUNTAR, ce nu încalcă în niciun fel vreun cod vestimentar sau de alta natura.

Ma consider o persoana patrioata, loiala tarii mele, vin cu un bagaj cultural puternic romanesc și o identitate românească la fel de puternica. Consider ca este dreptul meu constituțional și fundamental sa am orice religie vreau, sa cred și sa Îl invoc pe Dumnezeu asa cum simt eu, odată ce fac acest lucru în mod pașnic și cu totul privat. Sper ca pe viitor aceste femei musulmane care s-au trezit în cine știe ce povesti de viata complicate sa nu refuleze prin a le ataca pe suratele lor intru credința care ALEG sa poarte Hijab, care aleg sa se roage sau sa meargă la moschee.

  1. Și, în final, ca sa fiu pe val, #Istand4hijab, dar, mai degraba, susțin alegerea fiecărei musulmane în parte de a purta sau nu Hijab.  ☺ Pace!
Source Link

Views: 6

Dania femeii musulmane

  Muhammad Ali al-Hashimi   Femeia musulmană plăteşte dania din averea ei, dacă este destul de înstărită încât să îşi permită să o plătească. În fiecare an, la un timp hotărât, ea calculează cât deţine şi plăteşte cât trebuie, deoarece dania (zakat) este un stâlp al islamului şi nu există nici un compromis sau scuză […]

 

Muhammad Ali al-Hashimi

Femeia musulmană plăteşte dania din averea ei, dacă este destul de înstărită încât să îşi permită să o plătească. În fiecare an, la un timp hotărât, ea calculează cât deţine şi plăteşte cât trebuie, deoarece dania (zakat) este un stâlp al islamului şi nu există nici un compromis sau scuză când vine vorba să fie plătită în fiecare an, chiar dacă suma se ridică la mii de milioane. Niciodată femeia musulmană nu s-ar gândi să evite într-un fel sau altul plătirea daniei pe care are obligaţia să o plătească.

Dania este o obligaţie financiară bine-definită şi un act de slăvire pe care Allah l-a poruncit fiecărui musulman, bărbat sau femeie, care deţine suma (nisaab) minimă prescrisă sau mai mult de atât. Neplătirea sau negarea faptului că dania este obligatorie echivalează cu apostazia (ridda) şi necredinţa (kufr), şi pentru acestea se poate lupta împotriva acelei persoane sau aceasta poate fi chiar ucisă, dacă nu plăteşte întreaga sumă aşa cum cere islamul. Cuvintele lui Abu Bakr, primul calif, referitoare la cei care au refuzat să plătească dania, au răsunat de-a lungul secolelor până în zile noastre: „Pe Allah, voi lupta împotriva oricui desparte rugăciunea (salat) de danie (zakat).”

Aceste cuvinte nemuritoare demonstrează măreţia acestei religii, care a trasat o legătură între treburile „religioase” şi cele „lumeşti” şi dezvăluie adânca înţelegere pe care o avea Abu Bakr despre natura acestui mod de viaţă, care îmbină credinţe abstracte cu aplicarea practică a principiilor lor. Multe versete din Coran confirmă interdependenţa rugăciunii şi a daniei în structura credinţei:

  Ci aliaţii voştri sunt numai Allah, Trimisul Lui şi cei care cred, cei care plinesc Rugăciunea [As-Salat], aduc Dania [Az-Zakat] şi se înclină adânc [înaintea lui Allah]. [Coran 5:55]

Pliniţi rugăciunea, daţi Dania şi prosternaţi-vă laolaltă cu cei care se pleacă!  [Coran 2:43]

Cei care cred şi plinesc fapte bune, fac Rugăciunea [As-Salat] şi dau Dania [Az-Zakat], au răsplata lor de la Domnul lor şi pentru ei nu este teamă şi nici nu vor fi ei mâhniţi.    [Coran 2:277]

Pentru adevărata femeie musulmană este evident că – deşi i s-a acordat dreptul de independenţă financiară şi nu are obligaţia de a se întreţine singură sau de a-i întreţine pe alţii, lucru ce ţine, mai degrabă, de datoria bărbaţilor – islamul le-a poruncit să plătească dania (zakat) şi a făcut dania un drept de care să se bucure cei nevoiaşi. Astfel, femeia musulmană nu va ezita să plătească, aşa cum cere legea islamică (Şari’a). Ea nu  poate cere să fie scutită fiindcă este femeie şi nici o femeie nu are obligaţia de a cheltui pentru altcineva. Orice femeie care cere acest lucru nu are cunoştinţe suficiente despre islam, credinţa ei este slabă, iar în personalitatea ei se întrevăd unele lipsuri. Sau, în alt caz, este o femeie care este religioasă numai în aparenţă, însă este ignorantă şi nepăsătoare sau este avară şi iubeşte banii şi ea nu se va gândi niciodată să plătească dania cu toate că posteşte, se roagă, înfăptuieşte pelerinajul şi  din când în când face şi o mică donaţie din averea ei. Astfel de  femei – neştiutoare sau avare – nu se pot compara nici pe  departe cu adevăratele femei musulmane, care urmează calea  dreaptă a islamului.

sursa: islam.ro

Source Link

Views: 0

Femeia în timpul Ramadanului

Femeia în timpul Ramadanului   Muhammad Ali Al-Hashimi   Adevărata femeie musulmană ţine postul în luna Ramadan şi sufletul ei este pătruns de credinţa că: „Aceluia care posteşte în Ramadan cu credinţă şi speranţă la răsplată îi vor fi iertate toate păcatele anterioare.” Ea are atitudinea celui care posteşte cu adevărat, celui care se ţine departe […]

Femeia în timpul Ramadanului 

 Muhammad Ali Al-Hashimi

Adevărata femeie musulmană ţine postul în luna Ramadan şi sufletul ei este pătruns de credinţa că: „Aceluia care posteşte în Ramadan cu credinţă şi speranţă la răsplată îi vor fi iertate toate păcatele anterioare.”

Ea are atitudinea celui care posteşte cu adevărat, celui care se ţine departe de orice fel de păcate care pot să anuleze postul sau să micşoreze răsplata. Dacă se găseşte în faţa unor încercări ostile, ea urmează povaţa pe care Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a dat-o bărbaţilor şi femeilor care postesc: „Când vreunul dintre voi posteşte, nu trebuie să rostească cuvinte urâte sau să ridice vocea la mânie. Dacă atunci cineva îl provoacă sau se luptă cu el, el trebuie să zică: «Eu postesc!»”

„Allah nu are nevoie de renunţarea la mâncare şi băutură a celui care nu renunţă la vorbe mincinoase sau la fapte rele.”

În timpul lunii Ramadan, adevărata femeie musulmană se simte pătrunsă de atmosfera unei luni cum nu mai există alta, când faptele bune trebuie înmulţite, iar porţile bunătăţii trebuie larg deschise. Ea ştie că în timpul acestei luni trebuie să postească numai pentru Allah şi că El îi va dărui răsplata pentru aceasta, căci răsplata lui Allah este mai măreaţă şi mai bogată decât îşi poate cineva imagina: „Răsplata pentru fiecare faptă bună împlinită de fiii lui Adam va fi înmulţită de la zece până la şapte sute de ori. Allah a grăit: «În afara postului, pentru că acesta este pentru Mine şi Eu Însumi voi oferi răsplata pentru el. El renunţă la mâncarea lui şi la plăcerile lui pentru Mine.»

Pentru cel ce posteşte există două momente de bucurie, unul, atunci când îşi întrerupe postul, celălalt, când îl întâlneşte pe Domnul său. Cu adevărat mirosul gurii celui ce posteşte este mai plăcut lui Allah decât mireasma moscului.”

Aşadar, în timpul acestei luni mult prea scurte, femeia musulmană înţeleaptă trebuie să creeze un echilibru între îndatoririle sale casnice şi şansa pe care o aduce această lună, de a se apropia mai mult de Allah prin slavă şi fapte bune. Ea nu trebuie să lase ca treburile casnice să o distragă de la împlinirea rugăciunilor obligatorii la timpul potrivit, de la recitarea din Coran sau înfăptuirea rugăciunilor opţionale. Nu trebuie să lase nici adunările familiale tradiţionale făcute noaptea târziu să o împiedice să facă rugăciuni opţionale de noapte (qiyyam al-layl şi tahujjud) sau rugi (du’a). Ea cunoaşte minunata răsplată şi îmbelşugata iertare pe care Allah le-a pregătit pentru cei care stau să se roage în timpul nopţii Ramadan: „Celui care îşi petrece noaptea în rugăciune, în timpul lunii Ramadan, cu credinţă dreaptă şi sperând la răsplată, îi vor fi iertate toate păcatele anterioare.”

Femeia în timpul Ramadanului 

În timpul lunii Ramadan, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – se străduia să împlinească mai multe fapte bune decât în oricare alt timp, şi asta în special  în ultimele zece zile ale lunii.

A’işa a zis: „Trimisul lui Allah obişnuia să împlinească în timpul lunii Ramadan, în special în ultimele zece zile ale lunii, mai mult decât împlinea în oricare alt timp.”

De asemenea, A’işa – Pacea fie asupra sa! – a zis: „Când începeau ultimele zile ale lunii Ramadan, Trimisul lui Allah stătea întreaga noapte, îşi trezea familia, se străduia foarte mult şi se înfrâna de la relaţii conjugale.”

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – obişnuia să le poruncească musulmanilor să caute noaptea „hotărârii divine” (lailat al-qadr) şi îi încuraja să petreacă noaptea în rugăciune: „Căutaţi lailat al-qadr în timpul ultimelor zece zile ale lunii Ramadan.”

„Celui ce îşi petrece noaptea al-qadr în rugăciune şi se roagă din credinţă dreaptă şi sperând la răsplată îi vor fi iertate toate păcatele anterioare.”

Această lună binecuvântată este un timp neprihănit pentru rugăciune. Femeia musulmană cu preocupări serioase nu are timp să stea de vorbă şi să se ocupe cu alte îndeletniciri inutile de-a lungul nopţii. Ea nu trebuie să se afle printre cele care îşi petrec în mod plăcut noaptea până când zorii se apropie, apoi de îndată ce oferă familiei ceva de mâncare cad într-un somn adânc şi pot chiar să piardă rugăciunea de dimineaţă (fajr).

Femeia în timpul Ramadanului 

Adevărata femeie musulmană şi familia ei trebuie să ducă o viaţă islamică în timpul lunii Ramadan, încercând să se organizeze astfel încât atunci când se întorc de la rugăciunile taraawih65 să nu stea până prea târziu, deoarece în câteva ore scurte se vor trezi să facă rugăciunea opţională de noapte (qiyaam al-lail) şi să mănânce suhur, căci Profetul ne-a poruncit să mâncăm suhur, pentru că se află multe foloase în acesta: „Mâncaţi suhur, pentru că în suhur se află binecuvântare.”

Adevărata femeie musulmană îi ajută pe toţi membrii familiei ei să se trezească pentru suhur, ca supunere faţă de porunca Profetului şi cu speranţa de a obţine binecuvântările suhur-ului, cum ar fi: să îşi aducă aminte să împlinească qiyaam al-lail şi să meargă la moschee pentru a face în grup rugăciunea de dimineaţă (fajr), dar obţine şi foloase fizice, prin întremarea trupului pentru postul din timpul zilei. Aşa obişnuia să facă Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi aşa i-a povăţuit şi pe companioni să facă.

Zaid ibn Thabit – Pacea fie asupra sa! – a zis: „Am mâncat suhur cu Trimisul lui Allah, apoi ne-am ridicat să ne rugăm.” Un om a întrebat: „Cât timp era între cele două?” El a zis: „Cincizeci de versete [adică timpul necesar cât pentru a recita cincizeci de versete].”

Nu există nici o îndoială că Allah va înmulţi răsplata femeii musulmane care reprezintă un mijloc de a aduce aceste binecuvântări asupra familiei ei în luna Ramadan:

Aceia care cred şi plinesc fapte bune, [să ştie că] Noi nu lăsăm să se piardă răsplata aceluia care săvârşeşte fapte bune!  [Coran 18:30]

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 4