femei musulmane - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Femeile musulmane, trecut si prezent – 2

Femeile musulmane – trecut si prezent part 2

Contrar imaginii tradiționale a femeii care era izolată și oprimată, femeile din perioada islamică timpurie au participat la conflictele armate, fie prin pregătirea mâncării, distribuirea apei și îngrijirea răniților sau fiind o parte crucială în lupta propriu-zisă, atunci când era nevoie. Printre multele exemple de femei care au luat parte activ la lupte a fost Safiia, o mătușă a Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), care a apărat o cetate în Medina în timpul Bătăliei Șanțurilor. Ea a observat un intrus care pătrunsese în cetate; a reușit să îl omoare înainte de a face vreun rău copiilor și femeilor.

De asemenea, femeile au atins poziții de înaltă responsabilitate, cum a fost cazul cu al-Șafa care a fost numită de al doilea calif Omar (Allah să fie mulțumit de el!) ca inspector al magazinelor din Medina. Implicarea lor în politică, mai departe, s-a manifestat prin faptul că ele erau alerte și opuse activ oricăror conducători despre care ele credeau că deviază de la implementarea principiilor islamice și menținerea unei societăți drepte. Două exemple pot fi amintite în acest context. Primul, este un caz al unei femei care în mod public i s-a opus lui Omar pentru că aprobase o lege de restrângere a dotei femeilor. El a fost obligat, după ce și-a recunoscut greșeala, să abroge acea decizie.

Al doilea caz a fost acela al Aișei care a crezut că era în dreptul ei să îl înfrunte pe cel de al patrulea calif, Ali (Allah să fie mulțumit de el!) și să îl certe pentru ca nu reușise să îi găsească pe ucigașii lui Osman. Ea a condus o armată care includea companioni renumiți precum Talha și Zubair și a dus o luptă care a fost numită Lupta Cămilei, din cauza cămilei pe care o călărea. Influența femeilor în chestiunile publice a atins punctul culminant când activitățile lor de protejare și acordare a imunității de pedeapsă au fost aprobate de către Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). El a aprobat și acceptat toate cazurile de protecție (Ijara) autorizate de femei, acest lucru fiind o indicație clară a Profetului și a comunității despre abilitățile și capacitatea femeilor de a judeca înțelept și să acționeze responsabil chiar și în chestiuni de mare importanță ale stabilității și securității statului islamic.

Există multe exemple în care femeile au acordat protecție sau azil, iar Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) le-a susținut. A fost relatat că Profetul niciodată nu s-a opus sau a refuzat vreun azil extins până la dușmani de către femei.

Femeile musulmane – trecut si prezent part 2

Trebuie subliniat că nivelul înalt al activităților politice și sociale realizate de către femei în perioada islamică timpurie nu ar fi putut fi dobândite fără îndeplinirea a trei factori importanți și corelați: primul, recunoașterea abilității politice sau a competenței femeilor. Cum am văzut mai înainte, femeile erau considerate cetățeni cu drepturi depline, apte de a participa la toate activitățile politice (incluzând bay’a, șura, acordarea de azil, participarea la lupte și deținerea de poziții însemnate) și într-adevăr li se permiteau aceste lucruri; al doilea, această recunoaștere sau confirmare a luat avânt când femeile au devenit conștiente politic sau conștiente de responsabilitățile lor în societate.

O conștiință pe care Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a angajat să o înalțe și să o promoveze printre toate femeile. Acest lucru s-a întâmplat prin învățarea femeilor să studieze și prin încurajarea lor de a participa la adunările publice (în mod special la cele două sărbători, care adesea aveau loc în moschei) chiar și când ele erau în perioada menstruației, aceasta fiind o dovadă că în pofida faptului că femeile în anumite momente erau scutite de la actele de adorare zilnice obligatorii, faptul nu a dus la o diminuare în obligația lor de a participa la adunările anuale publice. Din contră, ele erau indemnate să participe la sărbători și la Rugăciunea de vineri (Juma), care erau considerate ca întâlniri politice generale, în timpul cărora chestiuni importante, care priveau întreaga națiune, erau discutate și dezbătute.

Acest fapt a oferit un nivel minim de conștiință politică și socială necesară pentru majoritatea dintre ele, mai ales celor care din cauza responsabilităților casnice nu puteau participa la Rugăciunea de vineri. Pentru a obține un beneficiu maxim pentru ele, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) obișnuia să le sfătuiască și să le călăuzească, în mod special atunci când a auzit că ele nu au putut să îl audă bine în timpul unei predici de Eid.Source Link

Femeia in Islam – partea a 2-a

Elementul nou în privinţa acestei istorisiri, aşa cum este prezentată în Qur’an, constă în faptul că nu este învinovăţită Eva pentru tentaţie, ci Satana:

Şeitan i-a ademenit [să mănânce] din el şi i-a scos pe ei de unde se aflau… (Al-Baqarah 2: 36)

fiind opusul versiunilor Vechiului Testament.

Astfel, Eva nu a fost singura care a mâncat din acel copac, nici cea care a iniţiat acest act. Mai degrabă, greşeala a fost a amândurora şi amândoi s-au căit şi au cerut iertare:

Şi au răspuns ei: «Doamne, am fost nedrepţi cu sufletele noastre şi dacă nu ne ierţi şi nu Te înduri de noi, vom fi printre cei pierduţi!» (Al-A`raf 7: 23).

Mai mult, unele versete încă atribuie vina lui Adam:

Noi am încheiat un legământ cu Adam mai înainte, însă el l-a uitat şi Noi nu am aflat în el tărie. (Ta-Ha 20: 115);
Şi l-a ispitit pe el Şeitan, zicându-i: «O, Adam, vrei tu să-ţi arăt pomul veşniciei şi împărăţia care nu piere?» (Ta-Ha 20: 120);
… Adam s-a revoltat, aşadar, împotriva Domnului său şi a ajuns în rătăcire. (Ta-Ha 20: 121).

Acest lucru ne sugerează că Adam a fost cel care a păcătuit primul şi a fost urmat de soţia sa. Oricare ar fi situaţia, chiar şi acceptând că Eva ar fi păcătuit prima, doar ea singură va fi responsabilă, nicio vină nu este transmisă fiicelor ei.
În privinţa egalităţii pedepsei, răsplăţii şi a eligibilităţii pentru Paradis, Allah Preaînaltul spune:

Acest neam a trecut. El are ceea ce şi-a agonisit, iar voi veţi avea ceea ce v-aţi agonisit. Voi nu veţi fi întrebaţi pentru ceea ce au făcut ei. (Al-Baqarah 2: 134; 2: 141).

În privinţa egalităţii bărbaţilor şi femeilor în ceea ce priveşte recompensele şi intrarea în Paradis, Dumnezeu spune:

Domnul lor le-a răspuns: «Eu nu las să se piardă nicio faptă plinită de vreunul dintre voi, bărbat sau muiere, deopotrivă unul cu altul!» (Aal `Imran 3: 195);

Pe cel ce face o faptă bună – bărbat ori femeie – şi este credincios îl vom dărui Noi cu o viaţă bună. Şi Noi îi vom răsplăti pe ei după [faptele] cele mai bune pe care le-au săvârşit [adică cu Paradisul în Lumea de Apoi]. (An-Nahl 16: 97).

În privinţa chestiunilor financiare, Islamul a desfiinţat convenţiile predominante în cadrul multor naţiuni ce au privat femeia de dreptul ei la proprietate, moştenire sau care au creat obstacole împotriva exercitării controlului liber şi complet asupra proprietăţilor ei. Islamul admite că femeia are drepturi în ce priveşte toate tipurile de posesiune şi că are dreptul de a cheltui şi de a-şi investi banii. Islamul îi dă dreptul la moştenire şi acela de a realiza operaţii financiare precum vânzarea, cumpărarea, închirierea, donarea, împrumutarea, distribuirea proprietăţilor în scopuri religioase şi caritabile, transferurile legale şi ipoteca, dreptul de a face, precum şi dreptul de a se implica în multe alte forme de contracte şi acţiuni.
Dreptul femeii la educaţie sau de a învăţa este fundamental şi este garantat de asemenea de învăţăturile Islamului. Islamul, de fapt, îi dă femeii dreptul cuvenit de a căuta cunoaşterea; Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spune:„Dobândirea cunoştinţelor este datoria fiecărui musulman”, unde „fiecare musulman” implică în mod evident bărbaţi şi femei într-o manieră egală, aşa cum conchid toate autorităţile de jurisprudenţă.
De asemenea, femeii i se cere să îndeplinească ritualuri religioase şi forme de adorare precum i se cere şi bărbatului. Rugăciunea, postul, dania, pelerinajul şi toate celelalte obiceiuri fundamentale din Islam le sunt cerute musulmanilor în funcţie de capacitatea lor, atât bărbaţilor, cât şi femeilor, în calitate de oameni responsabili. Acţiunile femeii sunt recompensate de Allah la fel cum sunt şi cele ale bărbatului.
Femeia nu este exclusă din aria activităţilor sociale; Allah spune:

Drept-credincioşii şi drept-credincioasele îşi sunt aliaţi unii altora. Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngăduit, plinesc Rugăciunea (As-Salat), aduc Dania (Az-Zakat) şi se supun lui Allah şi Trimisului Său. Cu aceştia Allah va fi îndurător, căci Allah este Puternic [şi] Înţelept (‘Aziz, Hakim). (At-Tawbah 9:71).

De exemplu, ea poate oferi adăpost celor ce îl caută. Dacă adăposteşte un refugiat, fapta ei este demnă de respect şi recompensată. Această regulă ne reaminteşte de Umm Hani bint Abi Talib care a oferit refugiu socrului său în ziua cuceririi Meccăi de către musulmani. Când fratele ei a vrut să îl omoare pentru că era păgân, ea s-a plâns Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), zicând: „Trimis al lui Allah, fiul mamei mele insistă să îl omoare pe refugiatul meu, Ibn Hubeyra”. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: „Noi îi oferim azil celui pe care îl adăposteşti tu, Umm Hani”.

__________

Statutul femeii în Islam, Editura Femeia Musulmană, București, 2010Source Link

Sotul si sotia in familia musulmana – predica de vineri

Sotul si sotia in familia musulmana

Allah evidenţiează importanţa familiei în viaţa omului:

Noi l-am povatuit pe om [să faca bine] părinţilor săi, mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [asadar]: “Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea! (Luqman 31:14)

O persoană care consideră Sfântul Coran drept o călăuză se comportă cu părinţii săi, alţi membri ai familiei şi restul persoanelor din jurul său cu milă şi compasiune. El îşi va chema rudele, prietenii şi alte cunoştiinţe să trăiască conform învăţăturilor Coranului, deoarece Allah a poruncit celor cu credinţă să ajute să propovăduiască şi să răspândească islamului:

Şi să îi previi tu pe oamenii care-ţi sunt cei mai apropiaţi! (Ash-Shu`araa’ 26:215)

O familie care trăieşte conform învăţăturilor Coranului şi tradiţiei Profetului Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) este întotdeauna o familie fericită în toate aspectele vieţii. Într-o comunitate de dreptcredincioşi toţi se bucură să fie alături de familia sa. Copii se comportă cu respect şi dragoste faţă de părinţii lor. Când rostim cuvântul “familie” ne gândim la blândeţe, dragoste, siguranţă şi suport comun. Dar este important să evidenţiem faptul că această stare de excelenţă poate fi obţinută numai printr-un mod de viaţă credincios şi complet în islam cu frică şi dragoste de Allah.

Mai jos puteti asculta o predica de vineri tinuta in Bucuresti la sediul Ligii Islamice si Culturale din Romania.

Source Link