Tag: femei

Un documentar despre Islam

Un documentar despre Islam   Trăim într-o lume în care rolul mass-media este din ce în ce mai mare în cultura oamenilor. Din păcate multe stereotipuri și prejudecăți sunt propagate prin intermediul mass-media, sufocând societățile cu informații facil dobândite, însă de multe ori neadevărate sau prezentate în mod distorsionat. În ceea ce privește cunoștințele despre […]

Un documentar despre Islam

Trăim într-o lume în care rolul mass-media este din ce în ce mai mare în cultura oamenilor. Din păcate multe stereotipuri și prejudecăți sunt propagate prin intermediul mass-media, sufocând societățile cu informații facil dobândite, însă de multe ori neadevărate sau prezentate în mod distorsionat. În ceea ce privește cunoștințele despre Islam și musulmani, se întâmplă același lucru. În presă, dar nu numai, sunt propagate doar informații denigratoare, generalizante despre musulmani. Ceea ce face un grup restrâns de oameni (de multe ori provocați și aflați în stare de război sau conflict), devine brusc o atitudine generalizată pentru toți musulmanii. Ceea ce este și mai rău constă în faptul că în societățile occidentale oamenii nu fac diferența între Islam și musulmani, între religia Islamică și oamenii obișnuiți care se declară a fi musulmani. Acesta este punctul de plecare al multor probleme, însă, dincolo de acestea, fiecare dintre noi are datoria de a cerceta întâi, de a afla de la surse despre informația căutată. În documentarul de mai jos, puteți afla pe scurt ce presupune Islamul.

Source Link

Views: 4

Poziţia femeilor in societatile laice

    Toată cunoaşterea necesară pentru a trăi astfel încât mulţumirea lui Dumnezeu să se reverse asupra fiinţei umane este detaliată în Coran: adevărata natură a vieţii pe Pământ, scopul creării umanităţii, cum să fii împlinit în această viaţă şi prezentarea celui mai adecvat sistem moral. Oamenii care cred în acest adevăr şi trăiesc în […]

 

 

images34Toată cunoaşterea necesară pentru a trăi astfel încât mulţumirea lui Dumnezeu să se reverse asupra fiinţei umane este detaliată în Coran: adevărata natură a vieţii pe Pământ, scopul creării umanităţii, cum să fii împlinit în această viaţă şi prezentarea celui mai adecvat sistem moral. Oamenii care cred în acest adevăr şi trăiesc în consonanţă cu acesta vor descoperi adevărata fericire aici şi în Viaţa de Apoi.

Societăţile laice nu au niciun adevăr absolut sau vreo putere incontestabilă prin care să îşi călăuzească oamenii. De fapt, oamenii nu ştiu de unde provine majoritatea valorilor lor, cine le-a creat, când şi de ce s-au transformat în norme sociale dominante. Aceste reguli, care nu pot fi validate, dar sunt adoptate de comunitate ca întreg, au fost moştenite de la strămoşi. Toate valorile, ideile şi fundamentele sociale ale unei astfel de societăţi se bazează pe tradiţie, pe moştenirea strămoşilor. Fiecărei persoane i se atribuie un loc fix în funcţie de statutul social, sex, credinţă, situaţie, stil de viaţă.

Locul femeii este determinat de aceste criterii fixe şi precepte dominante. În unele societăţi se crede că sufletul femeilor este inferior doar pentru că, fizic, ele sunt mai puţin puternice decât bărbaţii. Surprinzător, multe persoane chiar acordă credibilitate acestei inepţii datorită concepţiei eronate şi evident ilogice că personalitatea, moralitatea şi abilitatea unei femei sunt limitate direct proporţional cu trupul lor slab. De exemplu, diferite activităţi sunt clasificate ca fiind „treaba bărbatului“ sau „treaba femeii“. Evident, puterea şi construcţia fizică diferită a femeilor influenţează sarcina pe care o îndeplinesc. Dar, în societăţile lipsite de credinţă, această distincţie se transformă în discriminare, femeile fiind considerate din start inferioare în ce priveşte facultăţile intelectuale şi talentele lor.

Femeile moderne au dezaprobat şi negat, prin toate mijloacele avute la dispoziţie, aceste afirmaţii subiective şi părtinitoare. Cu toate acestea, în anumite segmente ale societăţii, încă se consideră că femeile sunt incompetente în anumite privinţe, iar bărbaţii, doar pentru că sunt bărbaţi, pot să îndeplinească o sarcină mai bine.

Multe persoane manifestă prejudecata că femeile au un caracter mai slab decât cel al bărbaţilor. În societăţile laice se consideră că femeile intră în panică şi îşi pierd controlul cu uşurinţă, în timp ce bărbaţii rămân calmi şi liniştiţi. Sau, într-o situaţie de criză, se spune că bărbaţii afişează forţă de caracter, iar femeile reacţionează prea timid. Fetele sunt determinate să se conformeze acestor prejudecăţi încă din copilărie. Familia acordă mare atenţie băieţilor pentru a le forma un caracter puternic, dar îşi condiţionează fetele să adopte trăsături diferite de caracter. În faţa problemelor, băieţilor li se spune: „Băieţii nu plâng, comportă-te ca un bărbat, fii curajos, nu fi speriat ca o fetiţă, plângi ca o fetiţă…“. Fetele sunt îndoctrinate să ştie că sunt diferite de băieţi şi trebuie să se comporte în consecinţă.

În asemenea societăţi, responsabilităţile şi serviciile femeilor sunt limitate la anumite domenii. Rezultatul promovării acestor prejudecăţi: majoritatea societăţilor încă discriminează femeile. Discriminarea se manifestă în modalităţi diferite. În special în trecut, femeile erau supuse unui tratament barbar. De exemplu, Dumnezeu a revelat că fetele erau considerate atât de neînsemnate în unele societăţi, încât tatăl lor le îngropa de vii de îndată ce erau născute: „Şi când fetiţa îngropată de vie va fi întrebată pentru ce păcat a fost omorâtă…“ (Capitolul At-Tawkir: 8-9).

În alte versete, Dumnezeu vorbeşte despre oamenii care se schimbau la faţă şi se ascundeau de ruşine când aflau că au o fetiţă: „Iar dacă vreunuia dintre ei i se vesteşte [naşterea] unei fiice, chipul lui devine negru şi el e plin de mânie, Se ascunde de lume din pricina răului ce i s-a vestit. Să-l ţină el, în ciuda umilinţei, sau să-l îngroape în ţărână? Ce proastă judecată!“ (Capitolul An-Nahl: 58-59).

Dumnezeu a revelat că aceşti oameni îşi tratau fetele ca pe nişte obiecte frumoase, nişte creaturi incapabile de a-şi susţine ideile pentru a se apăra singure: „Şi când i se vesteşte unuia dintre ei ceea ce el a dat ca pildă pentru Cel Milostiv [Ar-Rahman], atunci faţa sa devine întunecată şi el este plin de mânie. Oare pe cineva care este crescut în podoabe şi care într-o ceartă nu este în stare să se apere, cu dovadă limpede?“ (Capitolul Az-Zukhruf: 17-18).

Prin profeţii săi, Dumnezeu a vorbit oamenilor despre natura greşită a acestor idei preconcepute referitoare la femei. Graţie profeţilor şi răspândirii Islamului printre oameni, ignoranţa întreţinută de astfel de concepţii ignobile a fost considerabil corijată.

Dumnezeu le reaminteşte oamenilor că tot ceea ce au vine de la El: „A lui Allah este stăpânirea cerurilor şi a pământului. El creează ceea ce voieşte şi dăruieşte El copile cui voieşte şi dăruieşte El băieţi cui voieşte, Sau dă El şi băieţi şi copile şi-l face sterp pe cel pe care El voieşte. El este Atoateştiutor [şi] Atotputernic [‘Alim, Qadir].“ (Capitolul Aş-Şura: 49-50). Atât fetele, cât şi băieţii sunt daruri de la Dumnezeu pentru care oamenii ar trebui să fie mulţumitori.

De-a lungul istoriei, multe societăţi au adoptat această atitudine greşită în ceea ce priveşte femeile. Totuşi nu trebuie să fie trecută cu vederea o realitate importantă: din păcate, moralitatea, comportamentul şi personalitatea unor femei ajută la răspândirea şi justificarea acestei tradiţii ignorante, validându-i supoziţiile.

Islamul infirmă aceste stereotipuri, declarând că toţi musulmanii, bărbaţi sau femei, au o minte ascuţită, o facultate de înţelegere superior dezvoltată, un caracter puternic şi un simţ moral superior. Maria şi soţia Faraonului exemplifică foarte bine acest adevăr.

În paginile următoare vom examina sumar modul în care ignoranţa împiedică femeile să renunţe la această tradiţie distructivă şi să asimileze normele morale superioare ale religiei; vom acorda atenţie şi diferenţelor de caracter dintre femeile fără credinţă şi femeile musulmane.

 

femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 1

Hijabul este pentru a onora femeile

Hijabul este pentru a onora femeile Aishah Haider Dupa cum stim, Islamul prevede cateva indrumari referitoare la codul vestimentar atat pentru barbate, cat si pentru femei. Acestea sunt destinate promovarii modestiei, totodata permitand o societate sanatoasa si practica. Am auzit si citit cateva istorisiri si am observant atitudinea multor frati:  ca indrumarile islamice pentru imbracamintea […]

Hijabul este pentru a onora femeile

Aishah Haider

Dupa cum stim, Islamul prevede cateva indrumari referitoare la codul vestimentar atat pentru barbate, cat si pentru femei. Acestea sunt destinate promovarii modestiei, totodata permitand o societate sanatoasa si practica. Am auzit si citit cateva istorisiri si am observant atitudinea multor frati:  ca indrumarile islamice pentru imbracamintea femeii si modestia exista in mare parte in scopul  protejarii barbatului de Fitnah (care în limba arabă înseamnă  încercare spirituală, calamitate).

Exista unii oameni care catalogheaza drept fitnah pe femeile musulmane imbracate inadecvat din punct de vedere islamic sau se poarta in vreun fel nepotrivit. Cateva dintre aceste comentarii evidentiaza o intelegere care este deviată de principiile islamice sanatoase. : “O , frate, aceste fete sunt o fitnah.”, “Daca un baiat se uita la tine mai mult decat o data , inseamna ca nu esti acoperita adecvat. ”, “Daca un baiat te place, atunci esti o fitnah in societate. ”, “Daca faci fitnah la scoala, este mai bine pentru tine sa parasesti scoala. ”, “Acopera-te adecvat incat sa nu fii un test pentru baieti” și așa mai departe.

Aceste comentarii lovesc in nesiguranta, aspiratiile religioase, respectul  de sine al surorilor noastre intr-un mod in care Islamul niciodata nu l-a dorit. Aceasta ambianta poate rezulta in cateva finaluri:

Primul, o persoana va decide ca nu vrea sa aiba de a face cu o versiune practicanta a Islamului si va parasi cercurile practicante, hotarand sa aiba o cale proprie. De ce ar dori cineva sa se afle intr-un mediu care judeca?

Al doilea, poate fi atrasa in aceasta versiune a “Islamului” si dezvolta nesiguranta si aspecte pe care o abordare naturala, ghidata profetic, stiintifica a Islamului nu ar permite-o.

In Islam hijabul nu este solicitat femeilor de catre barbati.

Hijabul si modestia sunt poruncite femeilor de catre Cel Milostiv, Vesnic, Cel Atoatevăzător, Dumnezeu, ca o protectie, ca o bariera care infraneaza actiuni nedorite care sunt în mod clar în detrimentul femeii.  Este un simbol exterior al unei realitati spirituale interioare si aspiratie. Nu este un steag politic pentru un stat Islamic, nu este un semn al subjugarii femeilor de catre barbati, nu este o proba decisiva pentru religiozitate si nu este o masura a pietatii unei femei, a fundalului familial sau un semn al educatiei ei.

Este o fapta, un rezultat al unei porunci a lui Allah. Toata lumea incearca sa-L asculte, toti dintre noi suntem deficienti. Asa cum un invatat musulman (Ulama) spunea:  ”Un pacat public al unei persone nu este mai grav decat pacatul lui făcut în privat. ”

Înțelegerea hijabului si codului vestimentar islamic drept o protectie pentru barbati, este un mod întru totul eronat și limitat de înțelegere a lui. Cum ne dăm seama de asta? Haideti sa căutăm în  Cartea lui Allah Preaînaltul:

O, Profetule! Spune soatelor tale si copilelor tale si femeilor dreptcredinciosilor sa se inveleasca in jilbaburile lor, caci astfel vor fi mai bine distinse sa fie cunoscute si sa nu li se pricinuiasca necazuri! (Al-Ahzab 33:59)

Din acest verset putem înțelege cauza sau, în arabă, illa din spatele acestei porunci: ”asa incat ele sa fie recunoscute si sa nu fie abuzate. ”Vedeti ca versetul nu are nici o referire la barbat. Este despre protejarea sigurantei fizice a femeii si prezentei sale fata de barbati, nu vorbeste în vreun fel de protejarea starii spirituale a barbatului de femei.

Faptul ca aceasta protectie poate exista este un beneficiu al hijabului pentru comunitate, nu scopul lui. De aici putem deduce 4 puncte care sunt critice pentru o intelegere islamica adecvata a hijabului.

1. Hijabul nu este pentru a proteja barbatii. Daca tu crezi ca este acolo pentru a te proteja pe tine ca barbat, atunci am facut ca o fapta facuta pentru Allah sa fie o fapta facuta pentru noi. Este acolo pentru a proteja femeile, deci nu schimba in rau scopul acestei porunci a lui Allah.

Fara indoiala ca avem de-a face cu indecenta promovata prin intermediul mass-media, la scoala, la serviciu si peste tot. Nu ar trebui sa folosim faptul ca o sora este imbracata intr-un fel care nu este conform cu poruncile lui Allah (sau interpretarile noastre personale ale poruncilor lui Allah) intr-un motiv de a ne purta urat, nerespectuos si fara umilinta spirituală.

Bărbații care se întâlnesc cu situații în care surori ale lor întru credință sunt îmbrăcate inadecvat, ar trebui sa-si plece privirile si sa meargă mai departe. Nu este nevoie sa comenteze despre cum aceasta este fitnah sau sa își exprime „pietatea” cu voce tare  (de exemplu, să rostească “Astagfirullah!”), incat cei din jur sa îl auda si sa aprecieze cat de piosi ar fi ei.

Surorile care intentioneaza sa sfatuiasca pe cineva cu prvire la hijab ar trebui să se întrebe întâi pe ele însele despre intenția sinceră care se ascunde în spatele acelui sfat. Să se întrebe: „O sfatuiesc pentru ca ma face sa ma simt pioasa? Sau o sfatuiesc pentru ca tin la aceasta persoana si vreau sa fie o buna prietena si simt acest lucru ca pe o responsabilitate a mea, de sora a ei  in chemarea ei spre multumirea lui Allah?”

Majoritatea surorilor care decid sa poarte hijab la maturitate nu o fac pentru ca cineva le-a constrans sau le-a tachinat. Ele o fac deoarece au fost capabile sa recunoasca frumusetea acestui hijab dupa ce  au petrecut timpul cu persoane care il purtau cu demnitate si au fost modeste nu doar in imbracaminte, dar si in caracter.

2. Barbatii ar trebui sa incadreze chestiunea cu fitnah femeilor in mediul lor ca un factor al apropierii lor de Allah.

Noi suntem constienti de societatea in care traim si de scolile la care mergem. Aceasta n-a fost niciodata o surpriza. Taqwa (evlavia) este factorul care ne protejeaza , așadar să ne concentram pe aceasta latura.

Exista atatea discutii si seminare referitoare la relatiile intre sexe in comunitatile musulmane incat aproape ca il induce in eroare pe cel din afara. Cum e posibil ca un grup de oameni care se considera indrumati si care au calea Paradisului stabilita de catre Cel mai bun om (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui), au probleme in intelegerea lucrurilor esentiale in a interactiona unul cu altul in mod profesional si cu respect?

Chestiunea cu lupta contra dorintelor, asa cum este mentionata in cartea Imamului Ghazali “Breaking the 2 desires” este una legata de relatia persoanei cu Allah. Sufletul este ceva ce a fost creat de Allah si pentru a-l mari si apara de dorintele de baza ale corpului, el trebuie hranit. Asa cum Shah Waliullah a scris, ceva ce este creat din lumea spirituala nu poate fi hranit cu lucruri materiale. Daca vrem sa reducem dorintele corpului nostru (sex, confort, mancare) si sa crestem disciplina spirituala si constiinta de Allah in sufletele noastre, secretul este sa dezvoltam o relatie si o conexiune cu Cartea lui Allah, cu casele lui Allah (moscheile), cu oamenii credinciosi si cu pomenirea lui Allah.

A ne plange despre cum unele femei din mediul nostru nu se imbraca corespunzator si ca din cauza asta noi avem framantari spirituale, asta este o scuza ieftina. Asa cum multi dintre invatatii nostri au spus de secole, primul pas in a castiga apropierea de Allah este de a intelege ca unul trebuie sa-si invinovateasca sufletul ei sau al lui si sa-si constientizeze propriile deficient inainte de a-l cauta pe Cel Fara Deficiente. Aceasta se face prin Tawbah-a se intoarce la Allah spre iertare.

3. Hijabul este despre Fiqh-ul (Jurisprudența)  femeilor, nu este purificarea spirituala a barbatilor. Ar trebui sa nu facem nici o greseala. Opinia legala a Islamului normativ, din timpul Profetului pana azi este nedivizată in parerea ca femeile trebuie sa-si acopere parul si sa se imbrace modest in prezenta barbatilor straini. Invatatii sunt de asemenea neimpartiti in parerea ca tu si eu  nu ar trebui sa le vorbim urât parintilor, sa juram pe vreme, sa tratam oamenii dur, sa bem alcool, sa pierdem rugaciunile, sa vorbim infam cu altii, sa barfim sau sa judecam alti oameni fara a le sti situatia.

Barbatul musulman trebuie sa se focalizeze pe spiritualitatea sa prin companie buna, rugaciune si toate celelalte practici pe care trebuie sa le implinim si lasand aceasta sa fie o chestiune a legii femeii si nu a spiritualitatii barbatului.

Din cauza comentariilor critice si duritatii, si cateodata viclene si aluziilor adresate surorilor noastre, multi imami, da’yi (oameni care ii cheama pe altii la Islam), profesori si sfatuitori bine intentionati au probleme in a aborda chestiunea hijabului. Oricine o discuta este catalogat drept un critic. Aceasta se intampla chiar si cand propovăduitorul sau profesorul face acest lucru cu cele mai bune maniere si cu o buna cunoastere. Acest defect este in toti cei implicati, bineinteles, acei dintre noi responsabili de raspandirea unui mediu plin de duritate si cei responsabili de judecarea tuturor figurilor religioase ca fiind dure si greu de tratat cu ele.

Relele maniere ale unora dintre noi in “impunerea binelui” au facut imposibil pentru profesorii nostri si oamenii invatati sa impuna acest lucru corect, deoarece oamenii ii catalogheaza pe toti care discuta  pe acest subiect si pe alte chestiuni la fel. Acest lucru le permite celor care incearca sa afirme ca hijabul nu este o parte din Islam, sa-si faca auzita ignoranta, pe cand invatatii sunt impiedicati de la a-si raspandi cunoasterea.

4. Barbatii ar trebui sa le sfatuiasca pe femeile din familiile lor si sa  le incurajeze in acest subiect  intr-un mod apropiat de caracterul Profetului. Nimeni nu ar trebui sa creada ca hijabul nu este o parte importanta a obligatiilor femeii musulmane fata de Allah. De fapt aceasta este cheia spre Allah. Hijabul nu trebuie privit ca un simbol care ridica pozitia religioasa a unei familii a femeii, nu un steag al Islamului politic, nu o unealta de a-si arata pietatea, nu o carpa a vinei care o face sa-l urasca. De fapt, este o porunca de la Allah care vine in cea mai frumoasa maniera, pentru propria ei protectie. pentru elevarea ei si propria ei demnitate.

In incheiere, ar trebui sa tinem minte ca daca facem ceva bun si suntem apti sa facem-nu trebuie sa respingem acea fapta buna deoarece noi tocmai am realizat ca intentia noastra initiala nu a fost doar pentru Allah. Chiar daca purtam hijab, ne rugam în mod regulat, vorbim frumos, dam de pomana sau facem alta fapta buna care a inceput cu o intentie care nu a fost cinstita sau focalizata spre  Allah, ar trebui sa nu-l lasam pe Shaytan sa ne pacaleasca in a inceta fapta buna.

In schimb, ne putem intoarce spre Domnul nostru. sa-I cerem sa ne purifice intentiile si sa ne dedicam toate faptele noastre Lui.

Aceasta este o religie a comunității. Asa cum Domnul nostru spune in Surah Al-Hujurat , noi nu suntem altceva decat frati si surori unii altora. Ar trebui sa ne sfatuim unii pe altii spre bine, dar facand-o cu o  corecta intelegere a bazei legale, aceea spre care chemam, de asemenea cu o corecta intelegere a manierelor care se potrivesc mesajului nostru.

 

 

suhaibwebb.com

Source Link

Views: 3