Tag: femei

Drepturile omului

  Islamul oferă multe drepturi individului. În continuare, vom menţiona câteva dintre ele: viaţa şi proprietatea tuturor cetăţenilor este sacră şi inviolabilă, fie ei musulmani sau nu. Islamul protejează onoarea într-un stat islamic. Astfel, insultarea altor oameni sau gluma pe seama lor nu este permisă. Profetul Muhammed a spus: „Cu adevărat, sângele, proprietatea şi onoarea […]

Islamul oferă multe drepturi individului. În continuare, vom menţiona câteva dintre ele: viaţa şi proprietatea tuturor cetăţenilor este sacră şi inviolabilă, fie ei musulmani sau nu. Islamul protejează onoarea într-un stat islamic. Astfel, insultarea altor oameni sau gluma pe seama lor nu este permisă. Profetul Muhammed a spus: „Cu adevărat, sângele, proprietatea şi onoarea ta sunt inviolabile.“

Rasismul este interzis în Islam, pentru că Sfântul Coran insistă asupra egalităţii dintre oameni: „O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o muiere şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca voi să vă cunoaşteţi. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Atoateştiutor şi Bineştiutor.“ (Capitolul Al-Hujurat: 13).

Desigur, Islamul respinge ideea favorizării unor cetăţeni sau naţiuni în virtutea puterii sau a banilor lor. Dumnezeu i-a creat pe oameni egali; ei se deosebesc doar prin credinţă şi evlavie. Profetul Muhammed a spus: „O, voi oameni! Allah este Unic şi Adam (tatăl omenirii) este singur. Un arab nu este mai bun decât un ne-arab şi un ne-arab nu este mai bun decât un arab, aşa cum şi un om alb nu este mai bun decât un om negru − şi invers − decât în pioşenie.“

Una dintre problemele majore ale omenirii din zilele noastre o reprezintă rasismul. Omul a inventat naveta spaţială care l-a ajutat să ajungă pe lună, dar nu a reuşit să-i oprească pe oameni să se urască şi să se omoare între ei. Încă de pe vremea Profetului, Islamul a oferit un exemplu bun pentru combaterea rasismului. Pelerinajul anual (hajj) la Mekka demonstrează frăţia dintre oameni aparţinând tuturor raselor şi naţiunilor, atunci când aproape 2 milioane de musulmani, de pe tot globul, se întâlnesc pentru a face pelerinajul.

Islamul este religia dreptăţii. Dumnezeu Creatorul spune: „Allah vă porunceşte să daţi înapoi stăpânilor lor lucrurile încredinţate, iar dacă judecaţi între oameni, să judecaţi cu dreptate!“ (Capitolul An-Nisa’: 58). Şi tot El mai spune: „…şi împăcaţi-le pe ele cu dreptate şi fiţi nepărtinitori, fiindcă Allah îi iubeşte pe cei drepţi.“ (Capitolul Al-Hujurat: 9). Trebuie să fim drepţi chiar şi cu cei pe care îi urâm, pentru că Dumnezeu spune: „Să nu vă împingă ura împotriva unui neam să fiţi nedrepţi! Fiţi drepţi, căci aceasta este mai aproape de evlavie!“ (Capitolul Al-Ma’ida: 8). Profetul Muhammed a spus: „O, oameni buni! Aveţi grijă de nedreptate! Pentru că nedreptatea vă va întuneca în Ziua Judecăţ‏ii.“ Iar cei care au fost privaţ‏i de anumite drepturi (care li s-ar fi cuvenit cu certitudine) în această viaţ‏ă le vor primi în Ziua Judecăţ‏ii. Aşa cum a spus Profetul: ,,În Ziua Judecăţ‏ii drepturile vor fi date celor care le merită şi greşelile vor fi îndreptate…“.

Islamul investeşte femeia, căsătorită sau nu, cu drepturi depline, inclusiv cu dreptul de a poseda proprietăţi şi de a obţine câştig din ele. Ea are dreptul de a vinde şi cumpăra aceste proprietăţi fără acordul soţului, de a face cadouri sau de a da milostenie şi de a-şi cheltui banii aşa cum doreşte. O sumă de bani este dată miresei de către mire pentru folosul ei personal. În plus, femeii îi este recunoscută individualitatea; identitatea sa personală nu se dizolvă în cea a bărbatului − ea poate să îşi păstreze propriul nume de familie chiar şi după căsătorie. Islamul îl încurajează pe bărbat să îşi trateze soţia cu respect, pentru că Profetul Muhammed a spus: „Cel mai bun dintre voi este cel care este bun cu soţia sa.“

În Islam, mamele ocupă un loc foarte important. Islamul ne recomandă să le tratăm cât mai bine. Un om a venit la Profetul Muhammed şi i-a spus: „O, Trimis al lui Allah! Care persoană este mai demnă de respect?“. Profetul a spus: „Mama ta!“. „Şi apoi cine?“, a întrebat omul. A spus Profetul: „Mama ta!“. „Apoi?“. „Mama ta şi apoi tatăl tău!“.

femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 4

Compasiunea Profetului față de femei și copii

    Compasiunea şi mila cu care Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Sa)  înconjura tot ceea ce are viaţă, a cuprins în scurt timp şi femeile. Eliberându-le de sub zdrobirea picioarelor oamenilor, Profetul a afirmat că: “Raiul se află sub tălpile mamelor noastre”. Astfel, iubitul nostru profet  le slăveşte poziţia  şi ne […]

 

 

ChildProtectionPolicyCompasiunea şi mila cu care Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Sa)  înconjura tot ceea ce are viaţă, a cuprins în scurt timp şi femeile. Eliberându-le de sub zdrobirea picioarelor oamenilor, Profetul a afirmat că: “Raiul se află sub tălpile mamelor noastre”. Astfel, iubitul nostru profet  le slăveşte poziţia  şi ne condiţionează intrarea in Rai, dacă primim binecuvântarea mamelor. Profetul Muhammed, îşi iubea nespus familia şi îşi trata soţiile cu deosebită afecţiune şi compasiune.

Profetul  le cerea companionilor să se comporte frumos cu soţiile lor şi îi sfătuia astfel: “Vă sfătuiesc să vă comportaţi frumos cu soţiile voastre”. De asemenea, referitor la acelaşi subiect a spus: “Cel mi bun dintre credincioşi este cel care se comportă cel mai frumos cu soţia lui”.“Cel mai evlavios dintre cei credincioşi este cel care are o educaţie frumoasă. Cel mai bun, este cel care se comportă frumos cu femeile”.

Deseori iubitul nostru Profet  îşi ajuta soţiile la treburile casnice. Mulsul oilor, curăţenia casei, cârpirea hainelor şi a încălţămintelor, adăpatul cămilelor, participarea la educarea şi îngrijirea copiilor  nu erau rezultatul compasiunii lui? De asemenea, Profetul Muhammed nu alegea mâncarea. Se aşeza la masă şi servea din mâncarea pe care soţia sa o gătea, fără să aibă alte pretenţii, şi îi mlţumea lui Allah pentru această binecuvântare.

 

Compasiunea Profetului faţă de orfani

Copiii care şi-au pierdut unul sau ambii părinţi, la o vârstă fragedă, sunt mai vulnerabili şi au nevoie de mai multă afecţiune şi compasiune. Au nevoie de îngrijire, de sfaturi bune, de educaţie. Orfanii simt mai intens lipsa de afecţiune decât lipsurile materiale. Deoarece şi-a pierdut tatăl înainte de naştere şi mama când avea doar şase ani, Profetul Muhammed înţelegea foarte bine trăirile unui orfan, le arăta afecţiune şi compasiune şi le recomanda şi companionilor săi acelaşi lucru. Doar mângâierea pe cap a orfanilor este un bine şi un vestitor al raiului. Despre acest lucru Profetul a afirmat următoarele: „Cine mângîie cu compasiune capul unui orfan va câştiga atâtea fapte bune cât firele de păr ale orfanului. Eu sunt atât de aproape în rai, de cel care face un bine unui  sărman”. Apoi şi-a strâns degetele şi a arătat semnul prin care indica cât de aproape era de cei care aveau grijă de orfani. Mesagerul lui Allah, prin gestul său, parcă voia să spună că nimeni nu se poate interpune între el şi cel care ocroteşte un sărman, la intrarea în rai. De altfel, profetul i-a recomandat unui companion care i s-a plâns că are un caracter dur,  să hrănească sărmanii, să bucure orfanii şi să îi mângâie pe cap, astfel încât Allah să-l îmbuneze.

Ebu Seleme era unul dintre cei mai de seamă companioni. A căzut martir în timpul unei lupte, lăsând în urmă cinci copii orfani. Profetul Muhammed s-a căsătorit cu soţia acestuia, doar pentru a nu-i lăsa pe cei cinci copii fără protecţie şi pentru a nu-i priva de dragostea paternă.

 

Dragostea profetului faţă de copii

Copiii ne sunt încredinţaţi de către Allah. Datoria noastră este să acordăm importanţa cuvenită a ceea ce ni s-a încredinţat. De altfel, PreaÎnaltul Allah ne porunceşte următoarele: “Ei, voi credincioşilor. Protejati-vă pe voi şi pe copiii voştri de focurile iadului, ale cărei vreascuri sunt oamenii şi pietrele. (Sura Tahrim, 66/6). Părinţii trebuie să-şi privească copiii precum un amanet al lui Allah. În ziua de apoi, părinţii vor fi traşi la răspundere dacă nu-şi îndeplinesc responsabilitatea aşa cum trebuie.

 

 

sursa: publicația  Zaman

Source Link

Views: 3

POLIGAMIA ÎN ISLAM

  Șeikh Yusuf Al-Qardawi   Misionarii şi orientaliştii tratează subiectul poligamiei ca un ritual al Islamului, ca una din obligaţiile musulmanului, sau cel puţin o practică plăcută în Islam. Aceasta este o înţelegere greşită, o prejudecată. Norma mariajului, pentru un musulman, este de a se căsători cu o femeie care să îi fie alinarea, bucuria […]

Șeikh Yusuf Al-Qardawi

Misionarii şi orientaliştii tratează subiectul poligamiei ca un ritual al Islamului, ca una din obligaţiile musulmanului, sau cel puţin o practică plăcută în Islam. Aceasta este o înţelegere greşită, o prejudecată. Norma mariajului, pentru un musulman, este de a se căsători cu o femeie care să îi fie alinarea, bucuria sufletului său, îngrijitoarea casei sale şi în care să aibă încredere să îi spună secretele. Astfel, calmul, iubirea şi mila, bazele unui mariaj conform Coranului, îi va susţine. Prin urmare, învăţaţii spun: „Este nerecomandat ca un bărbat care are o soţie virtuoasă, modestă şi care este de ajuns pentru el, să se căsătorească cu alta. Aceasta îl expune la ceea ce este interzis.” Allah Atotputernicul spune:

Nu veţi putea să vă purtaţi întocmai la fel cu [toate] soaţele,chiar dacă aţi voi cu tot dinadinsul. Dar nu vă întoarceţi cu totul [către vreuna dintre ele], lăsând-o [pe cealaltă] ca atârnată! Însă dacă îndreptaţi aceasta şi vă temeţi, Allah este Iertător, Îndurător (Ghafur,Rahim). 

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: „Bărbatul care a avut două soţii şi a înclinat spre una din ele, în Ziua Judecăţii va fi înclinat într-o parte.” (Hadis relatat de Abu Huraira şi consemnat de Abu Dawud –formularea sa proprie – (3133), Al Tirmizi (1141), A-Nisa’I, 7/63, Ibn Majah (1969), Al-Doramy p. 539, şi Ahmed, 2/347-471.)
Unui bărbat îi este interzis să se căsătorească cu o a doua soţie, dacă el se teme că nu va fi capabil să întreţină o a doua soţie, sau care se teme că nu va fi corect.
Allah Atotputernicul spune:

Iar dacă vă temeţi că veţi fi nedrepţi cu orfanii, luaţi de soţii pe acelea care vă plac dintre femei – două, trei sau patru, dar dacă vă temeţi că nu veţi fi drepţi [cu ele], atunci [luaţi] una singură sau ce se află în stăpânirea mâinilor voastre drepte. Aceasta [este situaţia care] vă dă cea mai mică putinţă de a purcede nedrept. (An-Nisaa’ 4:3)

Deşi este preferabil pentru un bărbat să aibă doar o soţie pentru a evita greşelile precum pedeapsa în Ziua Judecăţii, sunt alte consideraţii umane pentru societate – pe care le vom menţiona – care au făcut ca Islamul să le permită musulmanilor să se căsătorească cu mai multe femei. Aceasta, deoarece Islamul este religia care se conformează condiţiilor şi tratează realitatea fără scăpări, exagerări sau fantezii.
Unii oameni vorbesc despre poligamie, afirmând că Islamul a fost primul care a permis-o. Acest lucru este incorect şi o scăpare a istoriei.
Multe ţări şi religii dinaintea Islamului au permis căsătoriile cu un număr mare de femei, zeci de femei fără condiţii şi limitări. Vechiul testament a menţionat că David a avut trei sute de femei, iar Solomon şapte sute, unele din ele erau soţii, în timp ce altele erau concubine. Odată cu apariţia Islamului, s-a stabilit o limită si o condiţie pentru poligamie. Limita s-a stabilit la numărul de patru soţii. Ghilan Ibn Salma a devenit musulman în timp ce avea zece femei, aşa că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: „Alege patru din ele şi părăseşte-le (divorţează) pe celelalte.” (Hadis relatat de Ibn ‘Omar şi consemnat de Al-Tirmizi (1128) şi Ibn Majah (1953). Acelaşi lucru s-a întâmplat şi celor care au îmbrăţişat Islamul având opt sau cinci soţii; Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a poruncit să nu păstreze mai mult de patru.
În privinţa mariajelor Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu nouă femei, a fost ceva restricţionat şi specificat de Allah pentru el, datorită chemării sale la Islam şi nevoii poporului de ele după moartea lui. El a trăit majoritatea vieţii sale cu o singură soţie, Khadijah, fie ca Allah să fie mulţumit de ea. Aceea a fost o preamărire de către Allah a soţiilor Profetului, care aleg calea lui Allah, a Profetului Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi viaţa de după moarte. De aceea, Allah i-a interzis să se căsătorească cu altele şi să aleagă alta în locul uneia dintre soţiile sale. Allah Atotputernicul spune:

El nu-ţi mai îngăduie ţie [să iei alte] femei apoi, nici să le schimbi pe ele cu alte soaţe, chiar dacă îţi place frumuseţea lor –afară de cele pe care le stăpâneşte dreapta ta. Allah este peste toate Veghetor. (Al-Ahzab 33:52)

Ca o condiţie proclamată de Islam pentru poligamie, este încrederea în sine a musulmanilor că pot fi corecţi în tratarea celor două soţii în privinţa mâncării, băuturii, îmbrăcămintei, locuinţei şi susţinerii. Dacă cineva nu este sigur de abilitatea lui de a îndeplini astfel de îndatoriri în mod egal, îi este interzis să se căsătorească cu mai mult de o soţie. Allah spune:

Iar dacă vă temeţi că veţi fi nedrepţi cu orfanii, luaţi de soţii pe acelea care vă plac dintre femei – două, trei sau patru, dar dacă vă temeţi că nu veţi fi drepţi [cu ele], atunci [luaţi] una singură sau ce se află în stăpânirea mâinilor voastre drepte. Aceasta [este situaţia care] vă dă cea mai mică putinţă de a purcede nedrept. (An-Nisaa’ 4:3)

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: „Oricine are două soţii şi este mai înclinat spre una din ele, va veni în Ziua Judecăţii târând una din părţile lui în timp ce se lasă în jos.” (Hadis relatat de Abu Huraira şi consemnat de Abu Dawud – formularea sa proprie- (3133), Al-Tirmizi (1141), Al-Nisa’i, 7/63, Ibn Majah (1969), Al-Doramy p. 539 şi Ahmed, 2/347-471.) Înclinarea de care ne avertizează Hadis-ul ia loc când scapă din vedere drepturile ei şi nu când el înclină în sentimente spre una dintre ele, pentru că sentimentele nu fac parte din acele lucruri pe care el să le poată controla, constituie o chestiune naturală, iar Allah îl iartă pentru ceea ce nu depinde de el. Allah Atotputernicul spune:

Nu veţi putea să vă purtaţi întocmai la fel cu [toate] soaţele, chiar dacă aţi voi cu tot dinadinsul. Dar nu vă întoarceţi cu totul [către vreuna dintre ele], lăsând-o [pe cealaltă] ca atârnată! Însă dacă îndreptaţi aceasta şi vă temeţi, Allah este Iertător, Îndurător (Ghafur,Rahim). (An-Nisaa’ 4:129)

Pentru acest motiv, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să se împartă în mod egal între soţiile sale şi să spună: „Allah, aceasta este împărţirea mea, aşa cum îmi stă în putere. Nu mă învinui pentru ce ai Tu în stăpânire şi eu nu pot stăpâni [inima].” (Hadis relatat de Aişa şi consemnat de Abu Dawud (2134), Al-Tirmizi (1140), Ibn Majah (1971), Al-Doramy, Cartea Mariajului p. 540, şi Ahmed 6/144.) Când s-a referit la ceea ce nu avea, era vorba de sentimente şi înclinaţii spre una în mod particular. În clipa când trebuia să călătorească trăgea la sorţi; cea a căreia săgeţi apărea, îl acompania. El a apelat la aceasta pentru a evita gelozia şi pentru a le mulţumi pe toate. Islamul este ultimul cuvânt al lui Allah, în care toţi mesagerii săi sunt stabiliţi. De aceea a venit cu o lege generală şi eternă pentru a îmbrăţişa toate popoarele, toate vârstele şi toţi oamenii. Islamul nu a făcut legi pentru orăşeni, scăpându-i din vedere pe săteni, nici pentru regiunile reci neluând în seamă pe cele calde, sau vice-versa; nici pentru o anumită vârstă, ignorând restul vârstelor şi celelalte generaţii. Islamul apreciază atât importanţa indivizilor, precum şi a comunităţilor.
Un bărbat poate avea o dorinţă puternică de a avea copii, dar poate fi căsătorit cu o femeie care nu poate da naştere copiilor din cauza infertilităţii sau bolii, sau alte motive. Nu ar fi convenţional şi mai bine pentru ea dacă el s-ar fi căsătorit cu altă femeie pentru a-şi îndeplini dorinţa, pâstrând-o în acelaşi timp pe prima şi garantându-i drepturile?
Unii bărbaţi au o dorinţă trupească mai mare, dar pot fi căsătoriţi cu o soţie ce are o dorinţă mică, sau care este bolnavă, are o perioadă lungă de menstruaţie sau altceva. Ea nu satisface dorinţa lui şi nu îi umple ochii lui doritori care caută alte femei. Nu i-ar fi permis să se căsătorească cu altă femeie într-o mod legal în loc să caute o alta doar pentru acest lucru sau să divorţeze de prima?
În plus, numărul femeilor disponibile pentru căsătorie poate fi mai mare decât al bărbaţilor, în special după războaie în care pier foarte mulţi bărbaţi, în special cei tineri. Poate fi în interesul societăţii, iar femeile preferă ca soţii lor să mai aibă deja o soţie în loc să rămână nemăritate toată viaţa lor, să fie private de a avea un mariaj în care există calm, iubire şi protecţie, să fie private de fericirea de a fi mame, deşi instinctul matern există în ele. Sunt doar trei soluţii pentru acest surplus de femei:
1 –să îşi petreacă întreaga viaţă simţind amărăciunea de a fi private de o căsnicie şi de a fi mame, aceasta fiind ca o pedeapsă severă pentru ele deşi nu au comis niciun păcat.
2 –sau să aibă libertatea de a-şi urma instinctele şi să accepte plăcerile pe care le oferă bărbaţi păcătoşi, care, după ce le satisfac dorinţele, le aruncă când tinereţea lor se iroseşte. În plus, astfel se dau naştere unor copii nelegitimi, creşte numărul de copii fără tată, privaţi de drepturi fizice şi psihologice, aceştia devenind cetăţeni neproductivi şi unelte de distrugere şi corupere.
3 –sau să le fie permis să se mărite cu un bărbat căsătorit, care le poate întreţine, proteja şi să le fie confidenţi, aşa cum Allah a poruncit.
Fără îndoială, ultima alternativă este o soluţie ideală şi corectă. Islamul a poruncit:

Şi, oare, voiesc ei judecata din vremea păgâniei? Dar cine, oare, ar putea fi mai bun judecător decât Allah, pentru un neam care se crede statornic? (Al-Ma’idah 5:50)

__________

sursa: femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 4