Tag: femeia

Supunerea la poruncile lui Allah -2

  Muhammad Ali Al-Hashimi   Ibn Kathir menţionează în cartea sa în care explică sensurile Coranului (Tefsir) că un bărbat i-a zis lui ’Umar, când l-a văzut întâmpinând-o cu căldură şi ascultând-o: „Ai părăsit un bărbat din Quraiş ca să vii la această bătrână?” ’Umar a zis: „Vai ţie! Nu ştii tu cine este?” Omul […]

Muhammad Ali Al-Hashimi

Ibn Kathir menţionează în cartea sa în care explică sensurile Coranului (Tefsir) că un bărbat i-a zis lui ’Umar, când l-a văzut întâmpinând-o cu căldură şi ascultând-o: „Ai părăsit un bărbat din Quraiş ca să vii la această bătrână?” ’Umar a zis: „Vai ţie! Nu ştii tu cine este?” Omul a zis: „Nu.” ’Umar a spus: „Aceasta este femeia a cărei plângere a ascultat-o Allah de deasupra celor şapte ceruri: aceasta este Khaula bint Tha’laba. Pe Allah, dacă nu va pleca până la căderea nopţii, nu îi voi spune să plece până nu va obţine lucrul pentru care a venit, doar dacă va intra timpul de rugăciune, caz în care mă voi ruga şi apoi mă voi întoarce la ea până ce va obţine lucrul pentru care a venit.”

Adevărata femeie musulmană poartă mereu în suflet cuvintele lui Allah:

 Nu se cuvine ca un dreptcredincios şi nici o dreptcredincioasă să mai aleagă, dacă Allah şi Trimisul Său au hotărât în privinţa lor un lucru. Iar acela care se răzvrăteşte împotriva lui Allah şi a Trimisului Său se află în rătăcire învederată. [Coran 33:36]

Supunerea faţă de Allah şi de Trimisul Său este mult mai importantă decât propriile pofte şi dorinţe; se situează înaintea plăcerii şi a alegerii individuale. Zainab bint Jahş – Pacea fie asupra sa! – a oferit cel mai bun exemplu de supunere faţă de poruncile lui Allah şi ale Trimisului Său atunci când el i-a cerut să se căsătorească cu sclavul său eliberat şi fiu adoptiv, Zaid ibn Haritha. Această căsătorie a atins două scopuri legislative (taşti’i):

1. stabilirea unei egalităţi totale între oameni:

Frumoasa femeie din neamul Quraiş, femeia nobilă din neamul fiilor lui ’Abd Şams şi vara Profetului, s-a căsătorit cu un sclav eliberat. Sclavii eliberaţi erau dintr-o clasă inferioară nobilimii; într-adevăr, diferenţele dintre clasele sociale erau atât de mari şi de adânci, încât nimic nu le putea desfiinţa în afară de un act hotărâtor, public, care să vină din partea Profetului şi pe care comunitatea musulmană să-l ia drept exemplu, astfel încât aceste limite să fie înlăturate şi oamenii să nu fie consideraţi superiori, decât numai prin nivelul lor de evlavie (taqua).

2. desfiinţarea obiceiului adopţiilor, care era larg răspândit în perioada de dinaintea islamului: apoi Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – s-a căsătorit cu Zainab, după ce ea se despărţise de fiul său adoptiv, Zaid, pentru a demonstra în termeni practici că dacă Zaid ar fi fost fiul lui adevărat, Allah nu i-ar fi poruncit în Coran să se căsătorească cu Zainab.

Sarcina a căzut asupra lui Zainab, vara Profetului, de a atinge aceste două scopuri legislative în cadrul atmosferei familiei Profetului, pentru ca oamenii să le poată accepta ca supunere faţă de poruncile lui Allah şi ale Trimisului Său. Când a ales-o pentru a fi soţia lui Zaid ibn Haritha, ei nu i-a surâs ideea şi a zis: „O, Trimis al lui Allah, nu mă voi căsători cu el, pentru că eu sunt femeie nobilă din neamul lui ’Abd Şams.”

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a răspuns calm, dar ferm: „Trebuie să te măriţi cu el.” În timp ce discutau această problemă, Allah i-a revelat Trimisului Său:

 Nu se cuvine ca un dreptcredincios şi nici o dreptcredincioasă să mai aleagă, dacă Allah şi Trimisul Său au hotărât în privinţa lor un lucru. Iar acela care se răzvrăteşte împotriva lui Allah şi a Trimisului Său se află în rătăcire învederată.

[Coran 33:36]

Atunci Zainab a acceptat hotărârea lui Allah şi a Trimisului Său şi a zis: „Mă voi supune lui Allah şi Trimisului Său şi mă voi da lui de nevastă.”

Mai târziu, diferenţele dintre Zainab şi Zaid au dus la divorţ. După ce Zainab şi-a încheiat perioada după care o văduvă sau o soţie divorţată se poate căsători cu un alt bărbat (’idda), Allah a revelat următorul verset:

Şi i-ai spus aceluia asupra căruia Allah Şi-a trimis harul Său, cum şi tu ai trimis harul tău asupra lui: Păstreaz-o pentru tine pe soaţa ta şi fii cu frică de Allah!”. Tu ai ţinut ascuns în sufletul tău ceea ce Allah a voit să descopere. Tu te-ai temut de oameni, măcar că Allah este mai vrednic să te temi de El. Apoi, când Zayd a întrerupt orice legătură cu ea, Noi Ţi-am dat-o ţie să-ţi fie soaţă, pentru ca dreptcredincioşii să nu mai aibă reţinere în privinţa soţiilor fiilor lor adoptivi, dacă aceştia întrerup orice legături cu ele. Şi porunca lui Allah trebuie să fie împlinită.

[Coran 33:37]

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a recitat acest verset, zâmbind, apoi a zis: „Cine va merge la Zainab să-i spună vestea minunată că Allah a pus la cale căsătoria mea cu ea?”

A fost ca şi cum Allah o răsplătea pe Zainab pentru supunerea ei totală faţă de Allah şi de Trimisul Său. Ea acceptase hotărârea lor de a se căsători cu Zaid, apoi a devenit soţia Profetului prin porunca lui Allah, într-un verset pe care musulmanii îl recită atunci când îl slăvesc pe Allah prin citirea Coranului, până la sfârşitul vremii. Această cinste a fost pogorâtă numai asupra lui Zainab, care a fost unică între soţiile Profetului. Ea era mândră de favorul pe care i l-a acordat Allah şi obişnuia să se fălească înaintea celorlalte soţii ale Profetului astfel: „Familiile voastre au aranjat căsătoriile voastre, însă Allah a pus la cale căsătoria mea de deasupra celor şapte ceruri.”

sursa: islam.ro

Source Link

Views: 1

Femeia in Islam – partea a 2-a

Femeia in Islam – partea a 2-a   Elementul nou în privinţa acestei istorisiri, aşa cum este prezentată în Qur’an, constă în faptul că nu este învinovăţită Eva pentru tentaţie, ci Satana: Şeitan i-a ademenit [să mănânce] din el şi i-a scos pe ei de unde se aflau… (Al-Baqarah 2: 36) fiind opusul versiunilor Vechiului […]

Femeia in Islam – partea a 2-a

Elementul nou în privinţa acestei istorisiri, aşa cum este prezentată în Qur’an, constă în faptul că nu este învinovăţită Eva pentru tentaţie, ci Satana:

Şeitan i-a ademenit [să mănânce] din el şi i-a scos pe ei de unde se aflau… (Al-Baqarah 2: 36)

fiind opusul versiunilor Vechiului Testament.

Astfel, Eva nu a fost singura care a mâncat din acel copac, nici cea care a iniţiat acest act. Mai degrabă, greşeala a fost a amândurora şi amândoi s-au căit şi au cerut iertare:

Şi au răspuns ei: «Doamne, am fost nedrepţi cu sufletele noastre şi dacă nu ne ierţi şi nu Te înduri de noi, vom fi printre cei pierduţi!» (Al-A`raf 7: 23).

Mai mult, unele versete încă atribuie vina lui Adam:

Noi am încheiat un legământ cu Adam mai înainte, însă el l-a uitat şi Noi nu am aflat în el tărie. (Ta-Ha 20: 115);
Şi l-a ispitit pe el Şeitan, zicându-i: «O, Adam, vrei tu să-ţi arăt pomul veşniciei şi împărăţia care nu piere?» (Ta-Ha 20: 120);
… Adam s-a revoltat, aşadar, împotriva Domnului său şi a ajuns în rătăcire. (Ta-Ha 20: 121).

Acest lucru ne sugerează că Adam a fost cel care a păcătuit primul şi a fost urmat de soţia sa. Oricare ar fi situaţia, chiar şi acceptând că Eva ar fi păcătuit prima, doar ea singură va fi responsabilă, nicio vină nu este transmisă fiicelor ei.
În privinţa egalităţii pedepsei, răsplăţii şi a eligibilităţii pentru Paradis, Allah Preaînaltul spune:

Acest neam a trecut. El are ceea ce şi-a agonisit, iar voi veţi avea ceea ce v-aţi agonisit. Voi nu veţi fi întrebaţi pentru ceea ce au făcut ei. (Al-Baqarah 2: 134; 2: 141).

În privinţa egalităţii bărbaţilor şi femeilor în ceea ce priveşte recompensele şi intrarea în Paradis, Dumnezeu spune:

Domnul lor le-a răspuns: «Eu nu las să se piardă nicio faptă plinită de vreunul dintre voi, bărbat sau muiere, deopotrivă unul cu altul!» (Aal `Imran 3: 195);

Pe cel ce face o faptă bună – bărbat ori femeie – şi este credincios îl vom dărui Noi cu o viaţă bună. Şi Noi îi vom răsplăti pe ei după [faptele] cele mai bune pe care le-au săvârşit [adică cu Paradisul în Lumea de Apoi]. (An-Nahl 16: 97).

În privinţa chestiunilor financiare, Islamul a desfiinţat convenţiile predominante în cadrul multor naţiuni ce au privat femeia de dreptul ei la proprietate, moştenire sau care au creat obstacole împotriva exercitării controlului liber şi complet asupra proprietăţilor ei. Islamul admite că femeia are drepturi în ce priveşte toate tipurile de posesiune şi că are dreptul de a cheltui şi de a-şi investi banii. Islamul îi dă dreptul la moştenire şi acela de a realiza operaţii financiare precum vânzarea, cumpărarea, închirierea, donarea, împrumutarea, distribuirea proprietăţilor în scopuri religioase şi caritabile, transferurile legale şi ipoteca, dreptul de a face, precum şi dreptul de a se implica în multe alte forme de contracte şi acţiuni.
Dreptul femeii la educaţie sau de a învăţa este fundamental şi este garantat de asemenea de învăţăturile Islamului. Islamul, de fapt, îi dă femeii dreptul cuvenit de a căuta cunoaşterea; Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spune:„Dobândirea cunoştinţelor este datoria fiecărui musulman”, unde „fiecare musulman” implică în mod evident bărbaţi şi femei într-o manieră egală, aşa cum conchid toate autorităţile de jurisprudenţă.
De asemenea, femeii i se cere să îndeplinească ritualuri religioase şi forme de adorare precum i se cere şi bărbatului. Rugăciunea, postul, dania, pelerinajul şi toate celelalte obiceiuri fundamentale din Islam le sunt cerute musulmanilor în funcţie de capacitatea lor, atât bărbaţilor, cât şi femeilor, în calitate de oameni responsabili. Acţiunile femeii sunt recompensate de Allah la fel cum sunt şi cele ale bărbatului.
Femeia nu este exclusă din aria activităţilor sociale; Allah spune:

Drept-credincioşii şi drept-credincioasele îşi sunt aliaţi unii altora. Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngăduit, plinesc Rugăciunea (As-Salat), aduc Dania (Az-Zakat) şi se supun lui Allah şi Trimisului Său. Cu aceştia Allah va fi îndurător, căci Allah este Puternic [şi] Înţelept (‘Aziz, Hakim). (At-Tawbah 9:71).

De exemplu, ea poate oferi adăpost celor ce îl caută. Dacă adăposteşte un refugiat, fapta ei este demnă de respect şi recompensată. Această regulă ne reaminteşte de Umm Hani bint Abi Talib care a oferit refugiu socrului său în ziua cuceririi Meccăi de către musulmani. Când fratele ei a vrut să îl omoare pentru că era păgân, ea s-a plâns Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), zicând: „Trimis al lui Allah, fiul mamei mele insistă să îl omoare pe refugiatul meu, Ibn Hubeyra”. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: „Noi îi oferim azil celui pe care îl adăposteşti tu, Umm Hani”.

__________

Statutul femeii în Islam, Editura Femeia Musulmană, București, 2010

Source Link

Views: 5

Femeia este jumătate din întreg

  de Ali Budak-Korkut Altay   „Cel mai virtuos dintre voi este acela cu credinţă excelentă, iar acela care se poartă cel mai frumos cu soţia sa este cel mai virtuos”Respectarea şi onorarea codului moral subliniat în principiile Islamului ridică individul pe vârfuri înalte ce nu pot fi atinse în alt mod, la stări atât […]

 

de Ali Budak-Korkut Altay

 

„Cel mai virtuos dintre voi este acela cu credinţă excelentă, iar acela care se poartă cel mai frumos cu soţia sa este cel mai virtuos”Respectarea şi onorarea codului moral subliniat în principiile Islamului ridică individul pe vârfuri înalte ce nu pot fi atinse în alt mod, la stări atât de înalte care nu pot fi dobândite prin altă metodă de veneraţie.

Din păcate, femeile continuă să fie tratate rău şi considerate indivizi neimportanţi în multe părţi ale lumii, poate chiar şi în acele cercuri în care sprijină şi pun în aplicare drepturile femeilor. Potrivit principiilor coranice şi multor hadisuri însă, femeile reprezintă jumătate din întreg. Suntem de părere că atunci când două jumătăţi se unesc, se realizează adevărata unitate a fiinţei umane. Dacă această unitate nu există, nu există nici umanitatea. Bărbatul şi femeia se completează reciproc, căci fiecare dintre ei găseşte în celălalt adevărata sa valoare.

Pe lângă lucrurile scrise şi alte anecdote, Profetul Mohamed era blând cu femeile şi întotdeauna îi încuraja şi pe ceilalţi să facă acelaşi lucru. Din moment ce lui i se trimitea Revelaţia, nu avea nevoie de sfatul altcuiva şi se consulta doar cu soţiile lui cu privire la diferite chestiuni, acesta devenind un precedent pentru urmaşii lui. El a învăţat naţiunea în care trăia că bărbaţii musulmani trebuie să acorde importanţă soţiilor lor. Acesta era totuşi un mod de abordare radical în acele vremuri, când nu numai în Peninsula Arabiei, ci în întreaga lume femeile erau tratate cu dispreţ şi se profita de ele. În unele părţi ale lumii îngroparea de vii a fetelor nou născute era o obişnuinţă, iar în altele existau îndoieli cum că femeile nu ar fi avut suflet. În alte zone fetele erau obligate să se mărite cu cine decideau părinţii şi nu aveau în niciun fel acces la educaţie. Ideea că femeile ar trebui să primească respect şi să fie considerate egale bărbaţilor în societate, în acele vremuri, era una revoluţionară. Profetul a început să-i înveţe aceste lucruri pe oameni prin relaţia pe care o avea cu soţiile sale.

De exemplu, condiţiile din Tratatul de la Hudaybiya a dezamăgit mulţi musulmani, una dintre ele fiind aceea de a nu se săvârşi Pelerinajul în acel an. Mesagerul lui Allah le-a poruncit să-şi sacrifice animalele şi să-şi dea jos hainele pentru Pelerinaj. Unii Companioni au ezitat, sperând că el îşi va schimba părerea. Observându-le reticenţa, Profetul s-a întors în cortul său şi s-a consultat cu soţia sa, Umm Salama, întrebând-o ce părere avea despre acea situaţie. Procedând astfel, el i-a învăţat pe bărbaţii musulmani că trebuie întotdeauna să le ceară părerile soţiilor lor cu privire la chestiuni importante şi nu numai. Tradiţia binecuvântată a Profetului a protejat demnitatea femeilor, care fusese călcată în picioare, iar ele au dobândit un statut înalt în ambele lumi.

half-flower-jouko-mikkolaFiinţele umane, indifirent de sexe, au fost create ca un index al Universului. Cu ajutorul imaginaţiei şi dacă ar fi fost posibil, individul ar putea călători prin macrocosmos şi inspecta nebuloasele maiestuoase şi stelele strălucitoare, întorcându-se din nou în microcosmos şi călătorind prin lumea patriculelor; dacă s-ar putea călători în întregul cosmos şi omul ar putea vedea cu ochii lui minunăţia acestuia, tot nu ar putea găsi nimic comparabil cu fiinţa umană, care este sofisticat alcătuită şi dotată cu putere de a înţelege; nu doar din punct de vedere al alcătuirii sale fizice, ci şi din cel al unicităţii sale spirituale şi facultăţilor intelectuale, umanitatea adevărată este alcătuită cu excelenţă, „în cea mai bună formă,” aşa cum Dătătorul de Formă spune în Discursul Său Divin.

,Allah a creat fiinţele umane ca pe o carte miniaturală în care sunt cuprinse relaţiile cu toate lumile existenţei, precum indexul. În această fiinţă compactă sunt ascunse multe sfere. Fiinţele umane se pot considera minuscule în comparaţie cu tot ceea ce există în jurul lor, însă nu sunt pe deplin conştiente de potenţialul imens cu care au fost înzestrate. Acest lucru este explicat în cel mai frumos mod de Califul Ali ibn Abu Talib: „Tu te consideri un simplu obiect, dar în tine stau ascunse toate sferele existenţei, toate lumile.”

Omul este de fapt un index al Universului. Doar acela care priveşte în esenţa lucrurilor şi citeşte Universul se poate minuna în faţa veridicităţii modului în care a fost construită fiinţa umană, spre deosebire de un simplu călător al cărui privire este fixată doar pe realităţile externe şi percepe entităţile fără a recunoaşte unitatea ce există în ele şi care poate investiga Universul dar nu poate percepe acele înţelesuri subtile şi nici fi conştient de misterul şi adevărul naturii umane. Cel Preaînalt ne spune în mod explicit: „Fără îndoială că Noi am creat fiinţa umană cu cea mai bună statură şi cel mai bun model din creaţie.” Fiecare pas făcut în Univers este amprentat în fiinţele umane.

 

Sursa: Zaman (Traducere după „40 Hadiths-Translation and Commentary,” editată de Ali Budak-Korkut Altay)

Source Link

Views: 0