Poziţia femeilor in societatile laice

    Toată cunoaşterea necesară pentru a trăi astfel încât mulţumirea lui Dumnezeu să se reverse asupra fiinţei umane este detaliată în Coran: adevărata natură a vieţii pe Pământ, scopul creării umanităţii, cum să fii împlinit în această viaţă şi prezentarea celui mai adecvat sistem moral. Oamenii care cred în acest adevăr şi trăiesc în […]

 

 

images34Toată cunoaşterea necesară pentru a trăi astfel încât mulţumirea lui Dumnezeu să se reverse asupra fiinţei umane este detaliată în Coran: adevărata natură a vieţii pe Pământ, scopul creării umanităţii, cum să fii împlinit în această viaţă şi prezentarea celui mai adecvat sistem moral. Oamenii care cred în acest adevăr şi trăiesc în consonanţă cu acesta vor descoperi adevărata fericire aici şi în Viaţa de Apoi.

Societăţile laice nu au niciun adevăr absolut sau vreo putere incontestabilă prin care să îşi călăuzească oamenii. De fapt, oamenii nu ştiu de unde provine majoritatea valorilor lor, cine le-a creat, când şi de ce s-au transformat în norme sociale dominante. Aceste reguli, care nu pot fi validate, dar sunt adoptate de comunitate ca întreg, au fost moştenite de la strămoşi. Toate valorile, ideile şi fundamentele sociale ale unei astfel de societăţi se bazează pe tradiţie, pe moştenirea strămoşilor. Fiecărei persoane i se atribuie un loc fix în funcţie de statutul social, sex, credinţă, situaţie, stil de viaţă.

Locul femeii este determinat de aceste criterii fixe şi precepte dominante. În unele societăţi se crede că sufletul femeilor este inferior doar pentru că, fizic, ele sunt mai puţin puternice decât bărbaţii. Surprinzător, multe persoane chiar acordă credibilitate acestei inepţii datorită concepţiei eronate şi evident ilogice că personalitatea, moralitatea şi abilitatea unei femei sunt limitate direct proporţional cu trupul lor slab. De exemplu, diferite activităţi sunt clasificate ca fiind „treaba bărbatului“ sau „treaba femeii“. Evident, puterea şi construcţia fizică diferită a femeilor influenţează sarcina pe care o îndeplinesc. Dar, în societăţile lipsite de credinţă, această distincţie se transformă în discriminare, femeile fiind considerate din start inferioare în ce priveşte facultăţile intelectuale şi talentele lor.

Femeile moderne au dezaprobat şi negat, prin toate mijloacele avute la dispoziţie, aceste afirmaţii subiective şi părtinitoare. Cu toate acestea, în anumite segmente ale societăţii, încă se consideră că femeile sunt incompetente în anumite privinţe, iar bărbaţii, doar pentru că sunt bărbaţi, pot să îndeplinească o sarcină mai bine.

Multe persoane manifestă prejudecata că femeile au un caracter mai slab decât cel al bărbaţilor. În societăţile laice se consideră că femeile intră în panică şi îşi pierd controlul cu uşurinţă, în timp ce bărbaţii rămân calmi şi liniştiţi. Sau, într-o situaţie de criză, se spune că bărbaţii afişează forţă de caracter, iar femeile reacţionează prea timid. Fetele sunt determinate să se conformeze acestor prejudecăţi încă din copilărie. Familia acordă mare atenţie băieţilor pentru a le forma un caracter puternic, dar îşi condiţionează fetele să adopte trăsături diferite de caracter. În faţa problemelor, băieţilor li se spune: „Băieţii nu plâng, comportă-te ca un bărbat, fii curajos, nu fi speriat ca o fetiţă, plângi ca o fetiţă…“. Fetele sunt îndoctrinate să ştie că sunt diferite de băieţi şi trebuie să se comporte în consecinţă.

În asemenea societăţi, responsabilităţile şi serviciile femeilor sunt limitate la anumite domenii. Rezultatul promovării acestor prejudecăţi: majoritatea societăţilor încă discriminează femeile. Discriminarea se manifestă în modalităţi diferite. În special în trecut, femeile erau supuse unui tratament barbar. De exemplu, Dumnezeu a revelat că fetele erau considerate atât de neînsemnate în unele societăţi, încât tatăl lor le îngropa de vii de îndată ce erau născute: „Şi când fetiţa îngropată de vie va fi întrebată pentru ce păcat a fost omorâtă…“ (Capitolul At-Tawkir: 8-9).

În alte versete, Dumnezeu vorbeşte despre oamenii care se schimbau la faţă şi se ascundeau de ruşine când aflau că au o fetiţă: „Iar dacă vreunuia dintre ei i se vesteşte [naşterea] unei fiice, chipul lui devine negru şi el e plin de mânie, Se ascunde de lume din pricina răului ce i s-a vestit. Să-l ţină el, în ciuda umilinţei, sau să-l îngroape în ţărână? Ce proastă judecată!“ (Capitolul An-Nahl: 58-59).

Dumnezeu a revelat că aceşti oameni îşi tratau fetele ca pe nişte obiecte frumoase, nişte creaturi incapabile de a-şi susţine ideile pentru a se apăra singure: „Şi când i se vesteşte unuia dintre ei ceea ce el a dat ca pildă pentru Cel Milostiv [Ar-Rahman], atunci faţa sa devine întunecată şi el este plin de mânie. Oare pe cineva care este crescut în podoabe şi care într-o ceartă nu este în stare să se apere, cu dovadă limpede?“ (Capitolul Az-Zukhruf: 17-18).

Prin profeţii săi, Dumnezeu a vorbit oamenilor despre natura greşită a acestor idei preconcepute referitoare la femei. Graţie profeţilor şi răspândirii Islamului printre oameni, ignoranţa întreţinută de astfel de concepţii ignobile a fost considerabil corijată.

Dumnezeu le reaminteşte oamenilor că tot ceea ce au vine de la El: „A lui Allah este stăpânirea cerurilor şi a pământului. El creează ceea ce voieşte şi dăruieşte El copile cui voieşte şi dăruieşte El băieţi cui voieşte, Sau dă El şi băieţi şi copile şi-l face sterp pe cel pe care El voieşte. El este Atoateştiutor [şi] Atotputernic [Alim, Qadir].“ (Capitolul Aş-Şura: 49-50). Atât fetele, cât şi băieţii sunt daruri de la Dumnezeu pentru care oamenii ar trebui să fie mulţumitori.

De-a lungul istoriei, multe societăţi au adoptat această atitudine greşită în ceea ce priveşte femeile. Totuşi nu trebuie să fie trecută cu vederea o realitate importantă: din păcate, moralitatea, comportamentul şi personalitatea unor femei ajută la răspândirea şi justificarea acestei tradiţii ignorante, validându-i supoziţiile.

Islamul infirmă aceste stereotipuri, declarând că toţi musulmanii, bărbaţi sau femei, au o minte ascuţită, o facultate de înţelegere superior dezvoltată, un caracter puternic şi un simţ moral superior. Maria şi soţia Faraonului exemplifică foarte bine acest adevăr.

În paginile următoare vom examina sumar modul în care ignoranţa împiedică femeile să renunţe la această tradiţie distructivă şi să asimileze normele morale superioare ale religiei; vom acorda atenţie şi diferenţelor de caracter dintre femeile fără credinţă şi femeile musulmane.

 

femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 1

Femeia în timpul Ramadanului

Femeia în timpul Ramadanului   Muhammad Ali Al-Hashimi   Adevărata femeie musulmană ţine postul în luna Ramadan şi sufletul ei este pătruns de credinţa că: „Aceluia care posteşte în Ramadan cu credinţă şi speranţă la răsplată îi vor fi iertate toate păcatele anterioare.” Ea are atitudinea celui care posteşte cu adevărat, celui care se ţine departe […]

Femeia în timpul Ramadanului 

 Muhammad Ali Al-Hashimi

Adevărata femeie musulmană ţine postul în luna Ramadan şi sufletul ei este pătruns de credinţa că: „Aceluia care posteşte în Ramadan cu credinţă şi speranţă la răsplată îi vor fi iertate toate păcatele anterioare.”

Ea are atitudinea celui care posteşte cu adevărat, celui care se ţine departe de orice fel de păcate care pot să anuleze postul sau să micşoreze răsplata. Dacă se găseşte în faţa unor încercări ostile, ea urmează povaţa pe care Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a dat-o bărbaţilor şi femeilor care postesc: „Când vreunul dintre voi posteşte, nu trebuie să rostească cuvinte urâte sau să ridice vocea la mânie. Dacă atunci cineva îl provoacă sau se luptă cu el, el trebuie să zică: «Eu postesc!»”

„Allah nu are nevoie de renunţarea la mâncare şi băutură a celui care nu renunţă la vorbe mincinoase sau la fapte rele.”

În timpul lunii Ramadan, adevărata femeie musulmană se simte pătrunsă de atmosfera unei luni cum nu mai există alta, când faptele bune trebuie înmulţite, iar porţile bunătăţii trebuie larg deschise. Ea ştie că în timpul acestei luni trebuie să postească numai pentru Allah şi că El îi va dărui răsplata pentru aceasta, căci răsplata lui Allah este mai măreaţă şi mai bogată decât îşi poate cineva imagina: „Răsplata pentru fiecare faptă bună împlinită de fiii lui Adam va fi înmulţită de la zece până la şapte sute de ori. Allah a grăit: «În afara postului, pentru că acesta este pentru Mine şi Eu Însumi voi oferi răsplata pentru el. El renunţă la mâncarea lui şi la plăcerile lui pentru Mine.»

Pentru cel ce posteşte există două momente de bucurie, unul, atunci când îşi întrerupe postul, celălalt, când îl întâlneşte pe Domnul său. Cu adevărat mirosul gurii celui ce posteşte este mai plăcut lui Allah decât mireasma moscului.”

Aşadar, în timpul acestei luni mult prea scurte, femeia musulmană înţeleaptă trebuie să creeze un echilibru între îndatoririle sale casnice şi şansa pe care o aduce această lună, de a se apropia mai mult de Allah prin slavă şi fapte bune. Ea nu trebuie să lase ca treburile casnice să o distragă de la împlinirea rugăciunilor obligatorii la timpul potrivit, de la recitarea din Coran sau înfăptuirea rugăciunilor opţionale. Nu trebuie să lase nici adunările familiale tradiţionale făcute noaptea târziu să o împiedice să facă rugăciuni opţionale de noapte (qiyyam al-layl şi tahujjud) sau rugi (du’a). Ea cunoaşte minunata răsplată şi îmbelşugata iertare pe care Allah le-a pregătit pentru cei care stau să se roage în timpul nopţii Ramadan: „Celui care îşi petrece noaptea în rugăciune, în timpul lunii Ramadan, cu credinţă dreaptă şi sperând la răsplată, îi vor fi iertate toate păcatele anterioare.”

Femeia în timpul Ramadanului 

În timpul lunii Ramadan, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – se străduia să împlinească mai multe fapte bune decât în oricare alt timp, şi asta în special  în ultimele zece zile ale lunii.

A’işa a zis: „Trimisul lui Allah obişnuia să împlinească în timpul lunii Ramadan, în special în ultimele zece zile ale lunii, mai mult decât împlinea în oricare alt timp.”

De asemenea, A’işa – Pacea fie asupra sa! – a zis: „Când începeau ultimele zile ale lunii Ramadan, Trimisul lui Allah stătea întreaga noapte, îşi trezea familia, se străduia foarte mult şi se înfrâna de la relaţii conjugale.”

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – obişnuia să le poruncească musulmanilor să caute noaptea „hotărârii divine” (lailat al-qadr) şi îi încuraja să petreacă noaptea în rugăciune: „Căutaţi lailat al-qadr în timpul ultimelor zece zile ale lunii Ramadan.”

„Celui ce îşi petrece noaptea al-qadr în rugăciune şi se roagă din credinţă dreaptă şi sperând la răsplată îi vor fi iertate toate păcatele anterioare.”

Această lună binecuvântată este un timp neprihănit pentru rugăciune. Femeia musulmană cu preocupări serioase nu are timp să stea de vorbă şi să se ocupe cu alte îndeletniciri inutile de-a lungul nopţii. Ea nu trebuie să se afle printre cele care îşi petrec în mod plăcut noaptea până când zorii se apropie, apoi de îndată ce oferă familiei ceva de mâncare cad într-un somn adânc şi pot chiar să piardă rugăciunea de dimineaţă (fajr).

Femeia în timpul Ramadanului 

Adevărata femeie musulmană şi familia ei trebuie să ducă o viaţă islamică în timpul lunii Ramadan, încercând să se organizeze astfel încât atunci când se întorc de la rugăciunile taraawih65 să nu stea până prea târziu, deoarece în câteva ore scurte se vor trezi să facă rugăciunea opţională de noapte (qiyaam al-lail) şi să mănânce suhur, căci Profetul ne-a poruncit să mâncăm suhur, pentru că se află multe foloase în acesta: „Mâncaţi suhur, pentru că în suhur se află binecuvântare.”

Adevărata femeie musulmană îi ajută pe toţi membrii familiei ei să se trezească pentru suhur, ca supunere faţă de porunca Profetului şi cu speranţa de a obţine binecuvântările suhur-ului, cum ar fi: să îşi aducă aminte să împlinească qiyaam al-lail şi să meargă la moschee pentru a face în grup rugăciunea de dimineaţă (fajr), dar obţine şi foloase fizice, prin întremarea trupului pentru postul din timpul zilei. Aşa obişnuia să facă Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi aşa i-a povăţuit şi pe companioni să facă.

Zaid ibn Thabit – Pacea fie asupra sa! – a zis: „Am mâncat suhur cu Trimisul lui Allah, apoi ne-am ridicat să ne rugăm.” Un om a întrebat: „Cât timp era între cele două?” El a zis: „Cincizeci de versete [adică timpul necesar cât pentru a recita cincizeci de versete].”

Nu există nici o îndoială că Allah va înmulţi răsplata femeii musulmane care reprezintă un mijloc de a aduce aceste binecuvântări asupra familiei ei în luna Ramadan:

Aceia care cred şi plinesc fapte bune, [să ştie că] Noi nu lăsăm să se piardă răsplata aceluia care săvârşeşte fapte bune!  [Coran 18:30]

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2