Poziţia femeilor in societatile laice

    Toată cunoaşterea necesară pentru a trăi astfel încât mulţumirea lui Dumnezeu să se reverse asupra fiinţei umane este detaliată în Coran: adevărata natură a vieţii pe Pământ, scopul creării umanităţii, cum să fii împlinit în această viaţă şi prezentarea celui mai adecvat sistem moral. Oamenii care cred în acest adevăr şi trăiesc în […]

 

 

images34Toată cunoaşterea necesară pentru a trăi astfel încât mulţumirea lui Dumnezeu să se reverse asupra fiinţei umane este detaliată în Coran: adevărata natură a vieţii pe Pământ, scopul creării umanităţii, cum să fii împlinit în această viaţă şi prezentarea celui mai adecvat sistem moral. Oamenii care cred în acest adevăr şi trăiesc în consonanţă cu acesta vor descoperi adevărata fericire aici şi în Viaţa de Apoi.

Societăţile laice nu au niciun adevăr absolut sau vreo putere incontestabilă prin care să îşi călăuzească oamenii. De fapt, oamenii nu ştiu de unde provine majoritatea valorilor lor, cine le-a creat, când şi de ce s-au transformat în norme sociale dominante. Aceste reguli, care nu pot fi validate, dar sunt adoptate de comunitate ca întreg, au fost moştenite de la strămoşi. Toate valorile, ideile şi fundamentele sociale ale unei astfel de societăţi se bazează pe tradiţie, pe moştenirea strămoşilor. Fiecărei persoane i se atribuie un loc fix în funcţie de statutul social, sex, credinţă, situaţie, stil de viaţă.

Locul femeii este determinat de aceste criterii fixe şi precepte dominante. În unele societăţi se crede că sufletul femeilor este inferior doar pentru că, fizic, ele sunt mai puţin puternice decât bărbaţii. Surprinzător, multe persoane chiar acordă credibilitate acestei inepţii datorită concepţiei eronate şi evident ilogice că personalitatea, moralitatea şi abilitatea unei femei sunt limitate direct proporţional cu trupul lor slab. De exemplu, diferite activităţi sunt clasificate ca fiind „treaba bărbatului“ sau „treaba femeii“. Evident, puterea şi construcţia fizică diferită a femeilor influenţează sarcina pe care o îndeplinesc. Dar, în societăţile lipsite de credinţă, această distincţie se transformă în discriminare, femeile fiind considerate din start inferioare în ce priveşte facultăţile intelectuale şi talentele lor.

Femeile moderne au dezaprobat şi negat, prin toate mijloacele avute la dispoziţie, aceste afirmaţii subiective şi părtinitoare. Cu toate acestea, în anumite segmente ale societăţii, încă se consideră că femeile sunt incompetente în anumite privinţe, iar bărbaţii, doar pentru că sunt bărbaţi, pot să îndeplinească o sarcină mai bine.

Multe persoane manifestă prejudecata că femeile au un caracter mai slab decât cel al bărbaţilor. În societăţile laice se consideră că femeile intră în panică şi îşi pierd controlul cu uşurinţă, în timp ce bărbaţii rămân calmi şi liniştiţi. Sau, într-o situaţie de criză, se spune că bărbaţii afişează forţă de caracter, iar femeile reacţionează prea timid. Fetele sunt determinate să se conformeze acestor prejudecăţi încă din copilărie. Familia acordă mare atenţie băieţilor pentru a le forma un caracter puternic, dar îşi condiţionează fetele să adopte trăsături diferite de caracter. În faţa problemelor, băieţilor li se spune: „Băieţii nu plâng, comportă-te ca un bărbat, fii curajos, nu fi speriat ca o fetiţă, plângi ca o fetiţă…“. Fetele sunt îndoctrinate să ştie că sunt diferite de băieţi şi trebuie să se comporte în consecinţă.

În asemenea societăţi, responsabilităţile şi serviciile femeilor sunt limitate la anumite domenii. Rezultatul promovării acestor prejudecăţi: majoritatea societăţilor încă discriminează femeile. Discriminarea se manifestă în modalităţi diferite. În special în trecut, femeile erau supuse unui tratament barbar. De exemplu, Dumnezeu a revelat că fetele erau considerate atât de neînsemnate în unele societăţi, încât tatăl lor le îngropa de vii de îndată ce erau născute: „Şi când fetiţa îngropată de vie va fi întrebată pentru ce păcat a fost omorâtă…“ (Capitolul At-Tawkir: 8-9).

În alte versete, Dumnezeu vorbeşte despre oamenii care se schimbau la faţă şi se ascundeau de ruşine când aflau că au o fetiţă: „Iar dacă vreunuia dintre ei i se vesteşte [naşterea] unei fiice, chipul lui devine negru şi el e plin de mânie, Se ascunde de lume din pricina răului ce i s-a vestit. Să-l ţină el, în ciuda umilinţei, sau să-l îngroape în ţărână? Ce proastă judecată!“ (Capitolul An-Nahl: 58-59).

Dumnezeu a revelat că aceşti oameni îşi tratau fetele ca pe nişte obiecte frumoase, nişte creaturi incapabile de a-şi susţine ideile pentru a se apăra singure: „Şi când i se vesteşte unuia dintre ei ceea ce el a dat ca pildă pentru Cel Milostiv [Ar-Rahman], atunci faţa sa devine întunecată şi el este plin de mânie. Oare pe cineva care este crescut în podoabe şi care într-o ceartă nu este în stare să se apere, cu dovadă limpede?“ (Capitolul Az-Zukhruf: 17-18).

Prin profeţii săi, Dumnezeu a vorbit oamenilor despre natura greşită a acestor idei preconcepute referitoare la femei. Graţie profeţilor şi răspândirii Islamului printre oameni, ignoranţa întreţinută de astfel de concepţii ignobile a fost considerabil corijată.

Dumnezeu le reaminteşte oamenilor că tot ceea ce au vine de la El: „A lui Allah este stăpânirea cerurilor şi a pământului. El creează ceea ce voieşte şi dăruieşte El copile cui voieşte şi dăruieşte El băieţi cui voieşte, Sau dă El şi băieţi şi copile şi-l face sterp pe cel pe care El voieşte. El este Atoateştiutor [şi] Atotputernic [Alim, Qadir].“ (Capitolul Aş-Şura: 49-50). Atât fetele, cât şi băieţii sunt daruri de la Dumnezeu pentru care oamenii ar trebui să fie mulţumitori.

De-a lungul istoriei, multe societăţi au adoptat această atitudine greşită în ceea ce priveşte femeile. Totuşi nu trebuie să fie trecută cu vederea o realitate importantă: din păcate, moralitatea, comportamentul şi personalitatea unor femei ajută la răspândirea şi justificarea acestei tradiţii ignorante, validându-i supoziţiile.

Islamul infirmă aceste stereotipuri, declarând că toţi musulmanii, bărbaţi sau femei, au o minte ascuţită, o facultate de înţelegere superior dezvoltată, un caracter puternic şi un simţ moral superior. Maria şi soţia Faraonului exemplifică foarte bine acest adevăr.

În paginile următoare vom examina sumar modul în care ignoranţa împiedică femeile să renunţe la această tradiţie distructivă şi să asimileze normele morale superioare ale religiei; vom acorda atenţie şi diferenţelor de caracter dintre femeile fără credinţă şi femeile musulmane.

 

femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 1

Un singur verset a fost motivul unui ateu să devină musulman

Un singur verset a fost motivul unui ateu să devină musulman   Multe versete din Coran au fost motivul pentru care idolatrii puteau deveni musulmani în primele zile ale Islamului, in timpurile de început ale  revelaţiei  Coranului. Astăzi, versetele  au încă aceeaşi putere de a atinge inimile şi minţile  nemusulmanilor. Nu ar trebui noi, ca […]

Un singur verset a fost motivul unui ateu să devină musulman

 


Multe versete din Coran au fost motivul pentru care idolatrii puteau deveni musulmani în primele zile ale Islamului, in timpurile de început ale  revelaţiei  Coranului. Astăzi, versetele  au încă aceeaşi putere de a atinge inimile şi minţile  nemusulmanilor.
Nu ar trebui noi, ca musulmani – să ne închinăm și mai mult inimile noastre lui Allah….?
A fost odata un ateu care a negat existenţa lui Allah și  şi- a bătut joc de cei care credeau.El a fost mândru de necredința  lui şi de faptul că el era  un ateu şi a spus mereu:

“Dacă  Allah  există , de ce nu se  manifesta ..?

Allah îl învăţă însă o lecţie într-un  mod neaşteptat.
Deci, el a visat că se îneacă şi o dată a fost aproape de moarte . El s-a găsit  strigând: “O, Dumnezeul meu.”! A sarit din somn ţipând, şi atât corpul şi cât și profunzimea inimii lui tremurau.El a fost uimit, şi şopti pentru sine: “Cum s-ar putea întâmpla  asa?! Cum aş putea simţi prezenţa Lui Allah?  Adică  eu sunt un ULTRA-ateu!
A doua zi, aceeaşi scenă se repetă în visul lui, şi s-a întors la Allah, când el era pe cale să se înece, iar el se trezi din nou  speriat .

Dupa această pățanie intenționă și citi Coranul. Spre surprinderea lui, el a citit un verset care descria scena de înec şi care se bazează numai pe Allah să-l salveze!
Nu s-a  aşteptat a citi acest lucru  în Coran

Și când răul vă va ajunge pe mare ,rătăcesc departe aceia pe care voi îi chemați, afară de El. Dar după ce El vă mântuie, aducându-vă la uscat, voi vă întoarceți de la El, căci omul este nerecunoscător. (Al-‘Israa 17:67)17_67
Imediat, a spus el (ateul  care a văzut un  vis)

“O, aceste cuvinte nu ar fi fost descoperite şi în scrise de către un om care a trăit acum 1400 de ani într-un deşert!”

Cum ar putea un om ca el să descrie exact sentimentele cuiva  care a văzut înecul?
Oh, Allah! Este un profet onest, sincer în ceea ce susţine, de exemplu, că este profet.
Acest verset a fost motivul pentru care am devenit un musulman.
Lauda aparţine lui Allah pentru binecuvântarea  Islamului.

Sursa :Islam in Greek

 

Source Link

Views: 2