Îmbrăcămintea femeii musulmane

Atât femeile, cât și bărbații musulmani sunt îndemnați să respecte anumite reguli în ceea ce privește interacțiunea și socializarea. În cele ce urmează vom aminti cele privitoare la femeile musulmane, deși, unele dintre ele sunt comune cu cele ale bărbaților:   Să își întoarcă privirea de la tentație Aceasta este o poruncă de la Allah […]

Atât femeile, cât și bărbații musulmani sunt îndemnați să respecte anumite reguli în ceea ce privește interacțiunea și socializarea. În cele ce urmează vom aminti cele privitoare la femeile musulmane, deși, unele dintre ele sunt comune cu cele ale bărbaților:
 
Să își întoarcă privirea de la tentație
Aceasta este o poruncă de la Allah Atotputernicul pentru femeia credincioasă. Ibn Katheer a spus: femeile ar trebui să își întoarcă privirea de la ceea ce a fost făcut nepermis pentru ele. Prin urmare, mulți învățați cred că femeile trebuie să procedeze așa indiferent dacă se uită cu sau fără dorință. Ei au adus dovada următoarei relatări a lui Abu Dawood și Al Tirmidhi. Al-Zuhri a relatat că Umm Salama a spus: „Am mers la Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) și acolo se afla Maimunah. Apoi Ibn Umm Maktoom a venit și Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) ne-a poruncit să plecăm. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a zis: „Ascundeți-vă de el”. Noi am zis: „Nu este el orb și nu ne poate vedea?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a răspuns: „Dar voi îl puteți vedea”.
Însă, alt grup de învățați crede că este permis pentru o femeie să se uite la bărbați dacă nu există vreo intenție rea. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) obișnuia să o lase pe Aișah (Allah să fie mulțumit de ea) să privească bărbații etiopieni jucându-se cu sulițele lor în ziua de Eid. Aișah (Allah să fie mulțumit de ea) a relatat că „Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) mă ferea cu haina lui pe când mă uitam la etiopieni care se jucau în curtea moscheii. (Am continuat să mă uit) până ce mi-a fost de ajuns.”
Să își păstreze castitatea
Allah PreaÎnaltul le-a poruncit de asemenea femeilor să „își păstreze castitatea” (să își păzească părțile intime). Pentru a explica acest lucru, Ibn Jubair a spus: „Să le păzească de acte sexuale ilegale”; Qatadah și Sufyaan au spus: „De ceea ce a fost făcut nepermis pentru ele” și Muqaatil a spus: „De relație sexuală ilicită.” Însă, Abu Aaliyah a spus: „Oriunde altundeva în Coran, aceste cuvinte se referă la relații sexuale ilicite, dar în acest verset (24:31), ele se referă la faptul că nimeni nu le poate vedea părțile intime.”
 Să își acopere podoabele
În explicația sa, Al-Qurtubi spune: „Allah PreaÎnaltul le-a poruncit femeilor credincioase să își acopere frumusețea lor, cu excepție față de aceia la care se face referire în verset, pentru a sta departe și a preveni tentația”. Ibn Masood a spus: „Podoabele arătate în mod normal” (24:31) sunt hainele, și Ibn Jubair a adăugat: „Fața”. Al Awzaai și Ibn Jubair au adăugat: „Fața, mâinile și hainele”. Ibn Abbas, Qataadah și Al Masoor ibn Mukhramah a spus: „Ce este în mod „normal expus” sunt: kohl, henna (pe brațe), cerceii, și inelele”. Însă, întrucât ceea ce este în mod normal expus când ne rugăm și împlinim Pelerinajul sunt fața și mâinile; Al-Qurtubi a spus că doar acestea (fața și mâinile) sunt părțile excluse menționate în versetul (An-Nur 24:31)
Abu Dawood a relatat sub autoritatea Aișei (Allah să fie mulțumit de ea) că Asma, fiica lui Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el) a venit să îl vadă pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) și ea purta haine subțiri. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) și-a întors privirea de la ea și a zis: ”O, Asma, când o femeie tânără ajunge la pubertate ea trebuie să arate doar asta și asta” și el a arătat spre față și mâini.”
Femeile ar trebui să își ascundă părul, gâtul și pieptul. Imamul Al Qurtubi a spus: „Motivul fiind că în acea perioadă femeile obișnuiau să își acopere părul și să își pună baticele la spate, astfel arătându-și gâtul și urechile.” Allah le-a poruncit așadar femeilor credincioase să își tragă vălurile lor peste toată „juyubihinna” (trupurile lor, fețele lor, gâturile lor și piepturile lor). Când femeile credincioase au auzit porunca divină, ele imediat au ascultat, au aplicat-o și s-au supus ei. Aișah (Allah să fie mulțumit de ea) a relatat: „Fie ca Allah să Își arate Mila Sa asupra primelor femei emigrante (Ansaar). Când Allah a revelat: „ele ar trebui să își tragă vălurile lor peste juyubihinna…”, ele și-au rupt șorțurile și s-au acoperit cu ele.”
Înțelepciunea din spatele acestei porunci divine este de a proteja individul cât și societatea de tentație și adulter. Prin urmare, femeilor le este permis să își arate podoabele lor în fața soților și a rudelor cu care nu se pot căsători și care în mod normal nu le-ar dori.
Un alt mare învățat musulman spune în legătură cu acestea: „Înțelepciunea din spatele acestor restricții este preventivă; în diferite versete, Allah interzice femeilor de a atrage atenția intenționat asupra podoabelor lor ascunse, astfel trezind dorințe sexuale latente. Allah spune: „Și să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele.” [An-Nur 24:31]. Această poruncă vine dintr-o adâncă cunoaștere a sufletului uman, sensibilitățile lui și modul în care acesta interacționează. Cu siguranță, imaginația poate fi cea mai periculoasă în declanșarea dorințelor sexuale. Nobilul Coran prezintă o completă descriere a naturii umane și în final îi îndreaptă pe credincioși pe calea căinței. Allah spune:
Și căiți-vă cu toții, o, voi dreptcredincioșilor, față de Allah, pentru ca voi să izbândiți! [An-Nur 24:31]
Comentând versetul respectiv, Imamul Al Qurtubi spune că „ar trebui să nu se uite că ceea ce țintim noi este modestia”.
Al Tirmidhi a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: „Fiecare privire (nepermisă) este păcat. Și fiecare femeie care se parfumează și trece pe lângă oameni și ei îi pot simți parfumul, păcătuiește.”
Allah a accentuat importanța unei astfel de modestii pentru a preveni „fitnah” (tentația). Prin urmare, o femeie care nu se conformează acestor reguli de modestie comite într-adevăr un mare păcat. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a interzis clar și cu tărie femeilor să vină la moschee parfumându-se. El a zis: „Orice femeie care se parfumează nu trebuie să se roage Isha cu noi.”
Ibn Katheer relatează: „Femeile din era preislamică a ignoranței obișnuiau să meargă fără zgomot, dar își loveau picioarele în mers pentru a informa bărbații de prezența lor. Allah a interzis femeilor credincioase să le urmeze exemplul și să își arate intenționat sau să sugereze podoabele lor ascunse ca și folosirea uleiului parfumat înainte de a ieși din casă.”
Acest verset „Și să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele!” este o interzicere a oricarei mișcări care poate stârni emoțiile bărbaților și să le trezească dorințele lor sexuale latente întrucât un asemenea comportament contrazice principiile modestiei și ale discreției.
De fapt, regulile referitoare la hijab sunt revelate în detaliu în Surat An-Nur. Ele sunt mult mai generale în Surat Al-Ahzab în care Allah spune:
O, Profetule! Spune soațelor tale și copilelor tale și femeilor dreptcredincioșilor să se învelească în jilbaburile lor, căci astfel vor fi mai bine distinse să fie cunoscute și să nu li se pricinuiască necazuri. Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]. [Al-Ahzab 33:59]
Aișah (Allah să fie mulțumit de ea) a relatat experiența Saudei – soția Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) – căreia Omar ibn Al Khattab i-a cerut să găsească o cale prin care să nu fie recunoscută când iese afară. Când Sauda i-a spus Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) acesta a spus: „Voi femeile aveți voie să mergeți afară pentru nevoile voastre.”
Omar nu voia ca soțiile Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra lui) să fie văzute în public. El i-a spus Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui): „O Trimis al lui Allah, ce ar fi dacă ți-ai feri soțiile de privirile celorlalți?”. Omar a tot repetat asta până ce versetul Vălului a fost revelat. Apoi „Omar a exagerat în sensul că  el nu voia ca ele să apară în fața oamenilor chiar acoperite complet. El a fost împiedicat și Allah a permis femeilor să meargă afară pentru nevoile lor pentru a preveni dificultatea.” Această relatare este o dovadă contra celor care își împiedică soțiile de a ieși din casă din cauza interpretării lor incorecte a vorbelor lui Allah:
Ședeți în casele voastre și nu vă arătați nurii așa cum se arătau în vremea Jahiliyyei de mai înainte! [Al-Ahzab 33:33]
Din versetele și relatările precedente, concluzionăm că hijabul este o obligație pentru fiecare femeie musulmană. Toți dreptcredincioșii trebuie să se conformeze regulilor lui Allah, Cel Mare, Atotputernic. Însă, Islamul nu prevede o îmbracăminte islamică anume. O femeie musulmană are dreptul de a alege orice îmbrăcăminte, atât timp cât îndeplinește următoarele cerințe.
Trebuie să acopere tot corpul în afară de ceea ce a fost exclus
Allah spune:
Și spune dreptcredincioaselor să-și plece privirile lor și să-și păzească pudoarea lor, să nu-și arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară, și să-și coboare vălurile peste piepturile lor! Și să nu-și arate frumusețea lor decât înaintea soților, sau a părinților lor, sau a părinților soților lor, sau a fiilor lor, sau a fiilor soților lor, sau a fraților lor, sau a fiilor fraților lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a acelora pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bărbați, care nu mai au dorință, sau a copiilor mici care nu știu ce este goliciunea femeilor. Și să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele! Și căiți-vă cu toții, o, voi dreptcredincioșilor, față de Allah, pentru ca voi să izbândiți! [An-Nur 24:31]
Allah de asemenea spune:
Profetule! Spune soațelor tale și copilelor tale și femeilor dreptcredincioșilor să se învelească în jilbaburile lor. [Al-Ahzab 33:59]
„A se înveli” înseamnă a lăsa în jos pentru a acoperi întregul corp și picioarele așa cum reiese din următoarea relatare:
Umm Salama (Allah să fie mulțumit de ea) l-a întrebat pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra lui): „Cât de lungă trebuie să fie îmbrăcămintea femeilor?” El a răspuns: „Să atârne cu o măsură de o palmă.” Ea a spus: „Li se vor vedea picioarele”. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra lui) a răspuns: „Atunci să atârne cu o măsură de un cot și nu cu mai mult.”
Îmbrăcămintea trebuie să fie largă și netransparentă
Îmbrăcămintea femeii musulmane nu trebuie să arate pielea, și nici să arate formele corpului. Daca este strâmt, hijabul va lăsa să se cunoască forma corpului, îi va accentua feminitatea, va sugera nurii săi ascunși și va face ca femeia să fie dorită mai mult de către privitor. Aceasta încalcă clar scopul hijabului. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a avertizat femeile care „vor fi dezbrăcate în ciuda faptului că vor fi îmbrăcate”, care poartă haine strâmte și transparente pentru a-și pune în evidență frumusețea fizică. El, de asemenea, a condamnat femeile care își acoperă unele părți ale corpului lăsând restul la vedere, spunând: „Dintre Oamenii Iadului sunt două feluri de oameni pe care nu îi mai văzusem: bărbați care aveau bice precum cozile de vaci cu care loveau oamenii și femei îmbrăcate dezbrăcate, pierdute și care îi duc în pierzanie și pe ceilalți, pe capetele lor fiind [ceva] precum cocoașa de cămilă. Aceștia nu vor intra în Paradis și nu îi vor simți mireasma, cu toate ca parfumul Paradisului poate fi perceput de la o distanță atât și atât [de mare].”
Îmbrăcămintea femeilor ar trebui să nu se asemene cu cea a bărbaților
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a interzis femeilor să poarte hainele bărbaților și vice-versa. El i-a blestemat pe aceia care fac asta. Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el) a relatat că: „Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a blestemat bărbatul care poartă hainele unei femei și femeia care poartă hainele unui bărbat.”
Îmbrăcămintea femeii nu trebuie să fie parfumată
Acest lucru este clar din relatarea menționată anterior în care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a interzis femeilor să folosească parfum înainte de a ieși din casă.
Este clar din versetele și relatările menționate mai sus că hijabul este o obligație pentru fiecare femeie musulmană. Învățații și savanții în jurisprudență sunt de acord asupra acestui fapt. Însă, referitor la acoperirea feței și a mâinilor, învățații și savanții în jurisprudență au doua opinii principale diferite, ambele fiind argumentate din Coran și Sunnah:
Un grup consideră că fața și mâinile constituie „awrah” și trebuie să fie acoperite. Acest grup include școala Hanbalită și o parte din cea Șhafiită.
Al doilea grup consideră că fața și mâinile nu fac parte din „awrah” unei femei și nu este necesar să fie acoperite. Acest grup include școala Hanefită, Malikită și o parte din școala Șhafiită.
Islamul ia în considerare nevoile omenirii. Regulile și reglementările sunt adaptate în mod corespunzător. Obiectivul său este de a bloca toate căile care duc spre „fitnah” fără a împiedica sarcinile noastre zilnice care sunt necesare pentru supraviețuirea noastră ca indivizi și de asemenea ca și comunitate. Prin urmare, nu există o dovadă clară din Coran și Sunnah care să interzică femeilor să își arate mâinile și fețele în caz de greutate și dificultate. Însă, dovada contra etalării frumuseții lor (trupurile și podoabele) este una clară și puternică în Coran și Sunnah și aceasta nu cauzează nici o inconveniență în viețile lor zilnice.
Allah a făcut hijabul o obligație pentru orice femeie credincioasă pentru a-i proteja castitatea și pentru a-i păstra demnitatea, iar regulile referitoare la hijab sunt pentru a apăra individul, cât și societatea, de tentație și nesupunere lui Allah. Fie ca Allah să ne călăuzească pe toți pe Calea Sa cea Bună!
___________________________
sursa: Asociația Surori Musulmane
Source Link

Views: 6

Hijabul este pentru a onora femeile

Hijabul este pentru a onora femeile Aishah Haider Dupa cum stim, Islamul prevede cateva indrumari referitoare la codul vestimentar atat pentru barbate, cat si pentru femei. Acestea sunt destinate promovarii modestiei, totodata permitand o societate sanatoasa si practica. Am auzit si citit cateva istorisiri si am observant atitudinea multor frati:  ca indrumarile islamice pentru imbracamintea […]

Hijabul este pentru a onora femeile

Aishah Haider

Dupa cum stim, Islamul prevede cateva indrumari referitoare la codul vestimentar atat pentru barbate, cat si pentru femei. Acestea sunt destinate promovarii modestiei, totodata permitand o societate sanatoasa si practica. Am auzit si citit cateva istorisiri si am observant atitudinea multor frati:  ca indrumarile islamice pentru imbracamintea femeii si modestia exista in mare parte in scopul  protejarii barbatului de Fitnah (care în limba arabă înseamnă  încercare spirituală, calamitate).

Exista unii oameni care catalogheaza drept fitnah pe femeile musulmane imbracate inadecvat din punct de vedere islamic sau se poarta in vreun fel nepotrivit. Cateva dintre aceste comentarii evidentiaza o intelegere care este deviată de principiile islamice sanatoase. : “O , frate, aceste fete sunt o fitnah.”, “Daca un baiat se uita la tine mai mult decat o data , inseamna ca nu esti acoperita adecvat. ”, “Daca un baiat te place, atunci esti o fitnah in societate. ”, “Daca faci fitnah la scoala, este mai bine pentru tine sa parasesti scoala. ”, “Acopera-te adecvat incat sa nu fii un test pentru baieti” și așa mai departe.

Aceste comentarii lovesc in nesiguranta, aspiratiile religioase, respectul  de sine al surorilor noastre intr-un mod in care Islamul niciodata nu l-a dorit. Aceasta ambianta poate rezulta in cateva finaluri:

Primul, o persoana va decide ca nu vrea sa aiba de a face cu o versiune practicanta a Islamului si va parasi cercurile practicante, hotarand sa aiba o cale proprie. De ce ar dori cineva sa se afle intr-un mediu care judeca?

Al doilea, poate fi atrasa in aceasta versiune a “Islamului” si dezvolta nesiguranta si aspecte pe care o abordare naturala, ghidata profetic, stiintifica a Islamului nu ar permite-o.

In Islam hijabul nu este solicitat femeilor de catre barbati.

Hijabul si modestia sunt poruncite femeilor de catre Cel Milostiv, Vesnic, Cel Atoatevăzător, Dumnezeu, ca o protectie, ca o bariera care infraneaza actiuni nedorite care sunt în mod clar în detrimentul femeii.  Este un simbol exterior al unei realitati spirituale interioare si aspiratie. Nu este un steag politic pentru un stat Islamic, nu este un semn al subjugarii femeilor de catre barbati, nu este o proba decisiva pentru religiozitate si nu este o masura a pietatii unei femei, a fundalului familial sau un semn al educatiei ei.

Este o fapta, un rezultat al unei porunci a lui Allah. Toata lumea incearca sa-L asculte, toti dintre noi suntem deficienti. Asa cum un invatat musulman (Ulama) spunea:  ”Un pacat public al unei persone nu este mai grav decat pacatul lui făcut în privat. ”

Înțelegerea hijabului si codului vestimentar islamic drept o protectie pentru barbati, este un mod întru totul eronat și limitat de înțelegere a lui. Cum ne dăm seama de asta? Haideti sa căutăm în  Cartea lui Allah Preaînaltul:

O, Profetule! Spune soatelor tale si copilelor tale si femeilor dreptcredinciosilor sa se inveleasca in jilbaburile lor, caci astfel vor fi mai bine distinse sa fie cunoscute si sa nu li se pricinuiasca necazuri! (Al-Ahzab 33:59)

Din acest verset putem înțelege cauza sau, în arabă, illa din spatele acestei porunci: ”asa incat ele sa fie recunoscute si sa nu fie abuzate. ”Vedeti ca versetul nu are nici o referire la barbat. Este despre protejarea sigurantei fizice a femeii si prezentei sale fata de barbati, nu vorbeste în vreun fel de protejarea starii spirituale a barbatului de femei.

Faptul ca aceasta protectie poate exista este un beneficiu al hijabului pentru comunitate, nu scopul lui. De aici putem deduce 4 puncte care sunt critice pentru o intelegere islamica adecvata a hijabului.

1. Hijabul nu este pentru a proteja barbatii. Daca tu crezi ca este acolo pentru a te proteja pe tine ca barbat, atunci am facut ca o fapta facuta pentru Allah sa fie o fapta facuta pentru noi. Este acolo pentru a proteja femeile, deci nu schimba in rau scopul acestei porunci a lui Allah.

Fara indoiala ca avem de-a face cu indecenta promovata prin intermediul mass-media, la scoala, la serviciu si peste tot. Nu ar trebui sa folosim faptul ca o sora este imbracata intr-un fel care nu este conform cu poruncile lui Allah (sau interpretarile noastre personale ale poruncilor lui Allah) intr-un motiv de a ne purta urat, nerespectuos si fara umilinta spirituală.

Bărbații care se întâlnesc cu situații în care surori ale lor întru credință sunt îmbrăcate inadecvat, ar trebui sa-si plece privirile si sa meargă mai departe. Nu este nevoie sa comenteze despre cum aceasta este fitnah sau sa își exprime „pietatea” cu voce tare  (de exemplu, să rostească “Astagfirullah!”), incat cei din jur sa îl auda si sa aprecieze cat de piosi ar fi ei.

Surorile care intentioneaza sa sfatuiasca pe cineva cu prvire la hijab ar trebui să se întrebe întâi pe ele însele despre intenția sinceră care se ascunde în spatele acelui sfat. Să se întrebe: „O sfatuiesc pentru ca ma face sa ma simt pioasa? Sau o sfatuiesc pentru ca tin la aceasta persoana si vreau sa fie o buna prietena si simt acest lucru ca pe o responsabilitate a mea, de sora a ei  in chemarea ei spre multumirea lui Allah?”

Majoritatea surorilor care decid sa poarte hijab la maturitate nu o fac pentru ca cineva le-a constrans sau le-a tachinat. Ele o fac deoarece au fost capabile sa recunoasca frumusetea acestui hijab dupa ce  au petrecut timpul cu persoane care il purtau cu demnitate si au fost modeste nu doar in imbracaminte, dar si in caracter.

2. Barbatii ar trebui sa incadreze chestiunea cu fitnah femeilor in mediul lor ca un factor al apropierii lor de Allah.

Noi suntem constienti de societatea in care traim si de scolile la care mergem. Aceasta n-a fost niciodata o surpriza. Taqwa (evlavia) este factorul care ne protejeaza , așadar să ne concentram pe aceasta latura.

Exista atatea discutii si seminare referitoare la relatiile intre sexe in comunitatile musulmane incat aproape ca il induce in eroare pe cel din afara. Cum e posibil ca un grup de oameni care se considera indrumati si care au calea Paradisului stabilita de catre Cel mai bun om (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui), au probleme in intelegerea lucrurilor esentiale in a interactiona unul cu altul in mod profesional si cu respect?

Chestiunea cu lupta contra dorintelor, asa cum este mentionata in cartea Imamului Ghazali “Breaking the 2 desires” este una legata de relatia persoanei cu Allah. Sufletul este ceva ce a fost creat de Allah si pentru a-l mari si apara de dorintele de baza ale corpului, el trebuie hranit. Asa cum Shah Waliullah a scris, ceva ce este creat din lumea spirituala nu poate fi hranit cu lucruri materiale. Daca vrem sa reducem dorintele corpului nostru (sex, confort, mancare) si sa crestem disciplina spirituala si constiinta de Allah in sufletele noastre, secretul este sa dezvoltam o relatie si o conexiune cu Cartea lui Allah, cu casele lui Allah (moscheile), cu oamenii credinciosi si cu pomenirea lui Allah.

A ne plange despre cum unele femei din mediul nostru nu se imbraca corespunzator si ca din cauza asta noi avem framantari spirituale, asta este o scuza ieftina. Asa cum multi dintre invatatii nostri au spus de secole, primul pas in a castiga apropierea de Allah este de a intelege ca unul trebuie sa-si invinovateasca sufletul ei sau al lui si sa-si constientizeze propriile deficient inainte de a-l cauta pe Cel Fara Deficiente. Aceasta se face prin Tawbah-a se intoarce la Allah spre iertare.

3. Hijabul este despre Fiqh-ul (Jurisprudența)  femeilor, nu este purificarea spirituala a barbatilor. Ar trebui sa nu facem nici o greseala. Opinia legala a Islamului normativ, din timpul Profetului pana azi este nedivizată in parerea ca femeile trebuie sa-si acopere parul si sa se imbrace modest in prezenta barbatilor straini. Invatatii sunt de asemenea neimpartiti in parerea ca tu si eu  nu ar trebui sa le vorbim urât parintilor, sa juram pe vreme, sa tratam oamenii dur, sa bem alcool, sa pierdem rugaciunile, sa vorbim infam cu altii, sa barfim sau sa judecam alti oameni fara a le sti situatia.

Barbatul musulman trebuie sa se focalizeze pe spiritualitatea sa prin companie buna, rugaciune si toate celelalte practici pe care trebuie sa le implinim si lasand aceasta sa fie o chestiune a legii femeii si nu a spiritualitatii barbatului.

Din cauza comentariilor critice si duritatii, si cateodata viclene si aluziilor adresate surorilor noastre, multi imami, da’yi (oameni care ii cheama pe altii la Islam), profesori si sfatuitori bine intentionati au probleme in a aborda chestiunea hijabului. Oricine o discuta este catalogat drept un critic. Aceasta se intampla chiar si cand propovăduitorul sau profesorul face acest lucru cu cele mai bune maniere si cu o buna cunoastere. Acest defect este in toti cei implicati, bineinteles, acei dintre noi responsabili de raspandirea unui mediu plin de duritate si cei responsabili de judecarea tuturor figurilor religioase ca fiind dure si greu de tratat cu ele.

Relele maniere ale unora dintre noi in “impunerea binelui” au facut imposibil pentru profesorii nostri si oamenii invatati sa impuna acest lucru corect, deoarece oamenii ii catalogheaza pe toti care discuta  pe acest subiect si pe alte chestiuni la fel. Acest lucru le permite celor care incearca sa afirme ca hijabul nu este o parte din Islam, sa-si faca auzita ignoranta, pe cand invatatii sunt impiedicati de la a-si raspandi cunoasterea.

4. Barbatii ar trebui sa le sfatuiasca pe femeile din familiile lor si sa  le incurajeze in acest subiect  intr-un mod apropiat de caracterul Profetului. Nimeni nu ar trebui sa creada ca hijabul nu este o parte importanta a obligatiilor femeii musulmane fata de Allah. De fapt aceasta este cheia spre Allah. Hijabul nu trebuie privit ca un simbol care ridica pozitia religioasa a unei familii a femeii, nu un steag al Islamului politic, nu o unealta de a-si arata pietatea, nu o carpa a vinei care o face sa-l urasca. De fapt, este o porunca de la Allah care vine in cea mai frumoasa maniera, pentru propria ei protectie. pentru elevarea ei si propria ei demnitate.

In incheiere, ar trebui sa tinem minte ca daca facem ceva bun si suntem apti sa facem-nu trebuie sa respingem acea fapta buna deoarece noi tocmai am realizat ca intentia noastra initiala nu a fost doar pentru Allah. Chiar daca purtam hijab, ne rugam în mod regulat, vorbim frumos, dam de pomana sau facem alta fapta buna care a inceput cu o intentie care nu a fost cinstita sau focalizata spre  Allah, ar trebui sa nu-l lasam pe Shaytan sa ne pacaleasca in a inceta fapta buna.

In schimb, ne putem intoarce spre Domnul nostru. sa-I cerem sa ne purifice intentiile si sa ne dedicam toate faptele noastre Lui.

Aceasta este o religie a comunității. Asa cum Domnul nostru spune in Surah Al-Hujurat , noi nu suntem altceva decat frati si surori unii altora. Ar trebui sa ne sfatuim unii pe altii spre bine, dar facand-o cu o  corecta intelegere a bazei legale, aceea spre care chemam, de asemenea cu o corecta intelegere a manierelor care se potrivesc mesajului nostru.

 

 

suhaibwebb.com

Source Link

Views: 3

De ce hijab?

De ce hijab? Hijab-ul nu este doar o piesa vestimentara care acoperă un trup, ci, mult mai important, un comportament, o manieră, un limbaj şi o apariţie în public. Hijabul este manifestarea exterioară a unui angajament lăuntric (interior) al adorării lui Allah; el simbolizează asumarea idealului smereniei.   Femeile musulmane din Europa zilelor noastre redescoperă […]

De ce hijab?

silk 01 De ce hijab?Hijab-ul nu este doar o piesa vestimentara care acoperă un trup, ci, mult mai important, un comportament, o manieră, un limbaj şi o apariţie în public. Hijabul este manifestarea exterioară a unui angajament lăuntric (interior) al adorării lui Allah; el simbolizează asumarea idealului smereniei.

 

Femeile musulmane din Europa zilelor noastre redescoperă Islamul, aşa cum a fost revelat de Allah (Dumnezeu) profetului Muhammad cu mai bine de o mie patru sute de ani în urmă, dar fără contradicţiile culturii ancestrale. Prin urmare ele sunt implicate, în esenţă, într-un exerciţiu lung al redescoperirii sinelui: ce înseamnă a fi o fiinţă umană, a fi musulman şi, mai mult decât atât, o femeie musulmană. Purtarea baticului (hijab) este o parte importantă a călătoriei lor spirituale.

 

Una dintre cele mai întâlnite întrebări la momentul actual, pusă de musulmani şi, de asemenea, de nemusulmani, este: „De ce trebuie să-şi acopere capul femeile musulmane?”. Desi motivele pentru care femeile musulmane parta hijabul pot fi extrem de variate, unul dintre răspunsurile concrete este ca ele păstrează hijab-ul pentru că aşa le-a spus Allah să facă:

 

O, Profetule! Spune soaţelor tale şi copilelor tale şi femeilor drept-credincioşilor să se învelească în jilbaburile lor, căci astfel vor fi mai bine distinse să fie cunoscute şi să nu li se pricinuiască necazuri! (Al-Ahzab 33: 59).

De ce hijab?

Musulmanii cred că singurul lor scop în viaţă este să-L adore numai pe Dumnezeu, conform poruncilor Sale, aşa cum au fost revelate în Coran şi prin învăţăturile profetului Muhammad. Ca şi acestea, purtarea hijab-ului reprezintă un act de supunere faţă de Allah, supunere care, aşadar, formează fundamentul asumării acestei practici.

 

Generalizările despre Islam şi musulmani sunt peste tot în mass-media actuală. Femeile musulmane acoperite de văluri sunt în mod frecvent stigmatizate pe nedrept. Ele sunt privite fie ca asuprite, fie ca fanatice şi fundamentaliste.

Ambele reprezentări sunt extrem de greşite şi de imprecise. Portretele de acest gen nu doar denaturează sentimentele puternice ale acestor femei faţă de hijab, ci şi eşuează în a recunoaşte curajul lor şi identitatea pe care le-o dă hijab-ul. Există în unele ţări interdicţia de a purta hijab-ul.

Întrebată despre acest subiect, Aminah Assilmi, o creştină convertită la Islam, a spus: „A-mi cere mie să ies fără hijab ar fi ca şi cum i-ai cere unei călugăriţe să iasă dezbrăcată. Sunt uimită şi nu pot decât să mă întreb dacă e posibil să i se fi poruncit Mariei, mamei lui Iisus, să-şi descopere părul.”

 

O altă percepţie greşită este convingerea că femeile musulmane sunt obligate să poarte hijab. Pentru marea majoritate a femeilor musulmane nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. Într-adevăr, decizia finală de a purta hijab este adesea foarte dificilă.

Source Link

Views: 0