Tag: femeilor musulmane

Sfiala femeilor

  Nobilul Coran descrie sfiala fiicei lui Șu’aib: Apoi a venit la el una dintre cele două (copile), mergând cu sfială, și i-a zis: „Tatăl meu te cheamă să-ți dea o răsplată pentri că ne-ai adăpat nouă (turma)… [Al-Qasas 28:25] Această însușire este de obicei atribuită femeilor. Sfiala este mult mai perceptibilă printre femeile modeste și […]

 

Nobilul Coran descrie sfiala fiicei lui Șu’aib:

Apoi a venit la el una dintre cele două (copile), mergând cu sfială, și i-a zis: „Tatăl meu te cheamă să-ți dea o răsplată pentri că ne-ai adăpat nouă (turma)… [Al-Qasas 28:25]

Această însușire este de obicei atribuită femeilor. Sfiala este mult mai perceptibilă printre femeile modeste și virtuoase. Companionii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) obișnuiau să spună că: „Sfiala Trimisului lui Allah depășea sfiala unei fecioare în budoarul ei.”

De asemenea, întrebând despre consimțământul necesar al miresei înaintea căsătoriei sale, Aișah i-a spus Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui): „O Trimis al lui Allah! O fecioară este sfioasă.” El a zis: „Consimțământul ei este exprimat prin tăcerea ei.”

De fapt, sfiala este o însușire înnăscută a femeilor și unul dintre atributele morale cu care Allah le-a înzestrat pentru a le proteja castitatea lor. Dacă sfiala unui bărbat este lăudabilă, atunci sfiala unei femei este mult mai demnă de laudă. Și dacă sfiala unui bărbat este o virtute, sfiala unei femei este cea care îi completează frumusețea, îi sporește strălucirea și o face să fie plăcută. Sfiala este de asemenea un semn al modestiei și purității, pe când insolența este un semn al coruperii și depravării. Sfiala este păzitorul vigilent al castității. Protejează puritatea femeilor și previne pe oricine și orice să-i violeze sfințenia. Prin urmare, observăm că oricând suntem pe cale să facem o faptă rea, sau să rostim un cuvânt urât, modestia noastră interioară ne oprește să facem asta. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: „Modestia poate conduce doar la bine.”

De asemenea, Ibn Masood a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: „Una dintre zicalele profeților de mai înainte pe care oamenii au luat-o este: „Dacă nu te simți rușinat, fă ce vrei.”

Asta înseamnă că îndrăzneala presupune rău și depravare. Asta este de asemenea o avertizare întrucât Allah Preaînaltul spune:

Cine voiește să creadă și cine voiește să nu creadă. [Al-Kahf 18:29]

Prima relatare stabilește că sfiala nu aduce nimic decât bine și nu rezultă în nimic decât bune maniere și vorbe frumoase. A doua relatare este o avertizare pentru cei care nu au nici un simț al modestiei și care nu se simt niciodată rușinați când fac ceva greșit.

Multe alte relatări sugerează de asemenea că sfiala față de Allah este baza adorării și cea mai bună dintre virtuți.

Într-o încercare de a analiza diferențele dintre bărbați și femei, Darwin spune: „În timpul erei barbare, cel mai puternic și agresiv bărbat răpea femeia și o închidea în peșteră. Locuitoarele peșterii erau cele mai frumoase și cele mai sfioase femei care atrăseseră atenția bărbaților. Prin urmare, dacă caracteristicile genetice ale ființei umane au continuat să fie separate și divizate, potrivit legilor ereditare mendeliene, este ușor să înțelegem cât de puternice și agresive au rămas caracteristicile masculine, în timp ce frumusețea și sfiala rămân insușiri feminine.”

Henry Marion, lector de Literatură la Universitatea din Paris a spus: „Larochovoko a spus că de multe ori, sfiala unei femei este protectoarea demnității și a reputației. Și Fanlon a spus că timiditatea este cel mai bun păzitor al castității feminine.”

Așadar nu este surprinzător că Islamul a protejat și încurajat această calitate pentru a întări apărarea femeilor contra răului și pentru a respinge șoaptele lui Șeitan. Sfiala protejează onoarea și castitatea femeilor, întrucât o femeie lipsită de sfială și modestie este mai vulnerabilă la tentații. Ea este atrasă ușor spre comiterea actelor păcătoase. În consecință, sfiala este una dintre calitățile naturale al femeilor. Este o însușire înnăscută care completează feminitatea lor. În spatele ei se află o înțelepciune divină din care am ilustrat o mică parte.

 

femeiamusulmana.blogspot.com

Ibn Hajar al Asqalaani, Fath al Baari Bi-Sharh Saheeh al Imam Abi Adullah Muhammad Ibn Ismaaeel al Bukhaari (elaborat și editat de Abdulazeez bin Baaz, Vol 6)

Source Link

Views: 3

Limitarea natalității și contracepția

Limitarea natalitatii Gasim in Coranul Cel Sfant numeroase versete din ale caror sensuri intelegem ca Allah Preaputernicul si Preainaltul limiteaza prin marea Sa stiinta si putere numarul fapturilor vii. Iata cateva din aceste versete: Si Noi lasam sa salasluiasca in pantece ceea ce voim Noi pana la un timp hotarat. (Al-Hajj 22:5). Si tot lucrul […]

Limitarea natalitatii

Gasim in Coranul Cel Sfant numeroase versete din ale caror sensuri intelegem ca Allah Preaputernicul si Preainaltul limiteaza prin marea Sa stiinta si putere numarul fapturilor vii. Iata cateva din aceste versete:

Si Noi lasam sa salasluiasca in pantece ceea ce voim Noi pana la un timp hotarat. (Al-Hajj 22:5).
Si tot lucrul are la El masura. (Ar-Ra’d 13:8).
Si-l face sterp pe cel pe care El voieste. (Ash-Shura 42:50).

Stiintele biologice au demonstrat ca exista legi precise care regleaza toate aspectele ce tin de inmultirea fapturilor vii – fie ca este vorba de plante, de animale sau de microbi -, astfel incat o faptura sa nu devina dominanta pe seama altora. Toate lucrurile sunt facute cu masura si intre toate plantele pe care Allah le-a facut sa creasca pe pamant se afla in echilibru:
„Si am facut sa creasca pe el din fiecare lucru cu masura”.
Pe de alta parte, unele date statistice au indicat faptul ca in 78% din cazurile de sarcina se produce avortul in mod spontan, adica fara ca femeia gravida sa vrea sa avorteze, si ca in 50% din cazuri acest lucru se intampla fara ca femeia sa stie acest lucru, ea inchipuindu-si ca sangele pe care il pierde este de la o menstruatie obisnuita. Si in cele mai multe cazuri acest lucru se produce in primele zece zile de sarcina.
O alta statistica indica faptul ca in 10% din cazurile de sarcina femeia avorteaza spontan in intervalul dintre prima luna si cea de a treia luna de sarcina si ca peste 80% din acesti embrioni avortati au malformatii si nu sunt viabili. Adevarul este ca numai Allah Preainaltul stie ceea ce lipseste in utere:

Allah stie ce poarta fiecare femeie (in pantece) si ceea ce lipseste sau ceea ce este prea mult in pantece si tot lucrul are la El masura. (Ar-Ra ‘d 13:8).

Stiinta a demonstrat ca avortul spontan este in majoritatea cazurilor spre binele parintilor si ca nu este o nenorocire, asa cum socotesc unii, intrucat majoritatea embrionilor avortati prezinta malformatii si nu sunt apti de a trai ulterior. Slava Domnului, ale Carui cuvinte nu pot fi schimbate:

Or se poate (intampla), ca voi sa urati un lucru care este bun pentru voi si sa iubiti un lucru care este rau pentru voi. Dar Allah stie, in vrme ce voi nu stiti. (Al-Baqarah 2:216).


Mijloacele de contraceptie

Din cele prezentate mai sus reiese ca in Coranul Cel Sfant exista semne clare in privinta avortului. In hadisul nobil gasim exprimata opinia Islamului in legatura cu mijloacele de contraceptie. S¬a relatat ca Trimisul lui Allah – binecuvantarea lui Allah asupra lui! – cand a fost intrebat despre „separare” a zis: „Faceti ce vreti sa faceti! Nu exista adiere pe care Allah sa o fi hotarat si care sa nu se intample in Ziua de Apoi, daca trebuie sa se intample… Daca vrei separa-te de ea! Va avea parte de ceea ce i-a fost sortit.”
Am prezentat toate mijloacele de prevenire a sarcinii, incepand cu ejacularea in afara aparatului genital si terminand cu strangularea canalului seminal al barbatului si a trompei femeii, trecand prin prezervativul pentru femeie si pentru barbat, tabletele si supozitoarele anticonceptionale pentru femei si, in sfarsit, tabletele pentru impiedicarea fertilitatii barbatului, si am constatat ca statisticile indica un procent de nereusita a lor in ceea ce priveste impiedicarea sarcinii variind intre 1,4% si 50%, aceasta ca o adeverire a hadisului: „Separa- te de ea, daca vrei! Va avea parte de ceea ce i-a fost sortit. Nu exista adiere pe care Allah sa o fi hotarat, fara ca ea sa vina…”
Separarea (indiferent daca are loc prin ejaculare in afara organelor genitale sau prin prezervativ si programarea raporturilor sexuale in functie de ciclul femeii, adica abtinerea de la raporturi in perioada fertilitatii femeii), reprezinta cele mai potrivite mijloace sanitare de contraceptie pentru aceia care voiesc limitarea natalitatii.

 

__________

ligaislamica.md

Source Link

Views: 3

Îmbrăcămintea femeii musulmane

Atât femeile, cât și bărbații musulmani sunt îndemnați să respecte anumite reguli în ceea ce privește interacțiunea și socializarea. În cele ce urmează vom aminti cele privitoare la femeile musulmane, deși, unele dintre ele sunt comune cu cele ale bărbaților:   Să își întoarcă privirea de la tentație Aceasta este o poruncă de la Allah […]

Atât femeile, cât și bărbații musulmani sunt îndemnați să respecte anumite reguli în ceea ce privește interacțiunea și socializarea. În cele ce urmează vom aminti cele privitoare la femeile musulmane, deși, unele dintre ele sunt comune cu cele ale bărbaților:
 
Să își întoarcă privirea de la tentație
Aceasta este o poruncă de la Allah Atotputernicul pentru femeia credincioasă. Ibn Katheer a spus: femeile ar trebui să își întoarcă privirea de la ceea ce a fost făcut nepermis pentru ele. Prin urmare, mulți învățați cred că femeile trebuie să procedeze așa indiferent dacă se uită cu sau fără dorință. Ei au adus dovada următoarei relatări a lui Abu Dawood și Al Tirmidhi. Al-Zuhri a relatat că Umm Salama a spus: „Am mers la Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) și acolo se afla Maimunah. Apoi Ibn Umm Maktoom a venit și Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) ne-a poruncit să plecăm. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a zis: „Ascundeți-vă de el”. Noi am zis: „Nu este el orb și nu ne poate vedea?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a răspuns: „Dar voi îl puteți vedea”.
Însă, alt grup de învățați crede că este permis pentru o femeie să se uite la bărbați dacă nu există vreo intenție rea. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) obișnuia să o lase pe Aișah (Allah să fie mulțumit de ea) să privească bărbații etiopieni jucându-se cu sulițele lor în ziua de Eid. Aișah (Allah să fie mulțumit de ea) a relatat că „Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) mă ferea cu haina lui pe când mă uitam la etiopieni care se jucau în curtea moscheii. (Am continuat să mă uit) până ce mi-a fost de ajuns.”
Să își păstreze castitatea
Allah PreaÎnaltul le-a poruncit de asemenea femeilor să „își păstreze castitatea” (să își păzească părțile intime). Pentru a explica acest lucru, Ibn Jubair a spus: „Să le păzească de acte sexuale ilegale”; Qatadah și Sufyaan au spus: „De ceea ce a fost făcut nepermis pentru ele” și Muqaatil a spus: „De relație sexuală ilicită.” Însă, Abu Aaliyah a spus: „Oriunde altundeva în Coran, aceste cuvinte se referă la relații sexuale ilicite, dar în acest verset (24:31), ele se referă la faptul că nimeni nu le poate vedea părțile intime.”
 Să își acopere podoabele
În explicația sa, Al-Qurtubi spune: „Allah PreaÎnaltul le-a poruncit femeilor credincioase să își acopere frumusețea lor, cu excepție față de aceia la care se face referire în verset, pentru a sta departe și a preveni tentația”. Ibn Masood a spus: „Podoabele arătate în mod normal” (24:31) sunt hainele, și Ibn Jubair a adăugat: „Fața”. Al Awzaai și Ibn Jubair au adăugat: „Fața, mâinile și hainele”. Ibn Abbas, Qataadah și Al Masoor ibn Mukhramah a spus: „Ce este în mod „normal expus” sunt: kohl, henna (pe brațe), cerceii, și inelele”. Însă, întrucât ceea ce este în mod normal expus când ne rugăm și împlinim Pelerinajul sunt fața și mâinile; Al-Qurtubi a spus că doar acestea (fața și mâinile) sunt părțile excluse menționate în versetul (An-Nur 24:31)
Abu Dawood a relatat sub autoritatea Aișei (Allah să fie mulțumit de ea) că Asma, fiica lui Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el) a venit să îl vadă pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) și ea purta haine subțiri. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) și-a întors privirea de la ea și a zis: ”O, Asma, când o femeie tânără ajunge la pubertate ea trebuie să arate doar asta și asta” și el a arătat spre față și mâini.”
Femeile ar trebui să își ascundă părul, gâtul și pieptul. Imamul Al Qurtubi a spus: „Motivul fiind că în acea perioadă femeile obișnuiau să își acopere părul și să își pună baticele la spate, astfel arătându-și gâtul și urechile.” Allah le-a poruncit așadar femeilor credincioase să își tragă vălurile lor peste toată „juyubihinna” (trupurile lor, fețele lor, gâturile lor și piepturile lor). Când femeile credincioase au auzit porunca divină, ele imediat au ascultat, au aplicat-o și s-au supus ei. Aișah (Allah să fie mulțumit de ea) a relatat: „Fie ca Allah să Își arate Mila Sa asupra primelor femei emigrante (Ansaar). Când Allah a revelat: „ele ar trebui să își tragă vălurile lor peste juyubihinna…”, ele și-au rupt șorțurile și s-au acoperit cu ele.”
Înțelepciunea din spatele acestei porunci divine este de a proteja individul cât și societatea de tentație și adulter. Prin urmare, femeilor le este permis să își arate podoabele lor în fața soților și a rudelor cu care nu se pot căsători și care în mod normal nu le-ar dori.
Un alt mare învățat musulman spune în legătură cu acestea: „Înțelepciunea din spatele acestor restricții este preventivă; în diferite versete, Allah interzice femeilor de a atrage atenția intenționat asupra podoabelor lor ascunse, astfel trezind dorințe sexuale latente. Allah spune: „Și să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele.” [An-Nur 24:31]. Această poruncă vine dintr-o adâncă cunoaștere a sufletului uman, sensibilitățile lui și modul în care acesta interacționează. Cu siguranță, imaginația poate fi cea mai periculoasă în declanșarea dorințelor sexuale. Nobilul Coran prezintă o completă descriere a naturii umane și în final îi îndreaptă pe credincioși pe calea căinței. Allah spune:
Și căiți-vă cu toții, o, voi dreptcredincioșilor, față de Allah, pentru ca voi să izbândiți! [An-Nur 24:31]
Comentând versetul respectiv, Imamul Al Qurtubi spune că „ar trebui să nu se uite că ceea ce țintim noi este modestia”.
Al Tirmidhi a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: „Fiecare privire (nepermisă) este păcat. Și fiecare femeie care se parfumează și trece pe lângă oameni și ei îi pot simți parfumul, păcătuiește.”
Allah a accentuat importanța unei astfel de modestii pentru a preveni „fitnah” (tentația). Prin urmare, o femeie care nu se conformează acestor reguli de modestie comite într-adevăr un mare păcat. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a interzis clar și cu tărie femeilor să vină la moschee parfumându-se. El a zis: „Orice femeie care se parfumează nu trebuie să se roage Isha cu noi.”
Ibn Katheer relatează: „Femeile din era preislamică a ignoranței obișnuiau să meargă fără zgomot, dar își loveau picioarele în mers pentru a informa bărbații de prezența lor. Allah a interzis femeilor credincioase să le urmeze exemplul și să își arate intenționat sau să sugereze podoabele lor ascunse ca și folosirea uleiului parfumat înainte de a ieși din casă.”
Acest verset „Și să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele!” este o interzicere a oricarei mișcări care poate stârni emoțiile bărbaților și să le trezească dorințele lor sexuale latente întrucât un asemenea comportament contrazice principiile modestiei și ale discreției.
De fapt, regulile referitoare la hijab sunt revelate în detaliu în Surat An-Nur. Ele sunt mult mai generale în Surat Al-Ahzab în care Allah spune:
O, Profetule! Spune soațelor tale și copilelor tale și femeilor dreptcredincioșilor să se învelească în jilbaburile lor, căci astfel vor fi mai bine distinse să fie cunoscute și să nu li se pricinuiască necazuri. Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]. [Al-Ahzab 33:59]
Aișah (Allah să fie mulțumit de ea) a relatat experiența Saudei – soția Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) – căreia Omar ibn Al Khattab i-a cerut să găsească o cale prin care să nu fie recunoscută când iese afară. Când Sauda i-a spus Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) acesta a spus: „Voi femeile aveți voie să mergeți afară pentru nevoile voastre.”
Omar nu voia ca soțiile Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra lui) să fie văzute în public. El i-a spus Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui): „O Trimis al lui Allah, ce ar fi dacă ți-ai feri soțiile de privirile celorlalți?”. Omar a tot repetat asta până ce versetul Vălului a fost revelat. Apoi „Omar a exagerat în sensul că  el nu voia ca ele să apară în fața oamenilor chiar acoperite complet. El a fost împiedicat și Allah a permis femeilor să meargă afară pentru nevoile lor pentru a preveni dificultatea.” Această relatare este o dovadă contra celor care își împiedică soțiile de a ieși din casă din cauza interpretării lor incorecte a vorbelor lui Allah:
Ședeți în casele voastre și nu vă arătați nurii așa cum se arătau în vremea Jahiliyyei de mai înainte! [Al-Ahzab 33:33]
Din versetele și relatările precedente, concluzionăm că hijabul este o obligație pentru fiecare femeie musulmană. Toți dreptcredincioșii trebuie să se conformeze regulilor lui Allah, Cel Mare, Atotputernic. Însă, Islamul nu prevede o îmbracăminte islamică anume. O femeie musulmană are dreptul de a alege orice îmbrăcăminte, atât timp cât îndeplinește următoarele cerințe.
Trebuie să acopere tot corpul în afară de ceea ce a fost exclus
Allah spune:
Și spune dreptcredincioaselor să-și plece privirile lor și să-și păzească pudoarea lor, să nu-și arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară, și să-și coboare vălurile peste piepturile lor! Și să nu-și arate frumusețea lor decât înaintea soților, sau a părinților lor, sau a părinților soților lor, sau a fiilor lor, sau a fiilor soților lor, sau a fraților lor, sau a fiilor fraților lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a acelora pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bărbați, care nu mai au dorință, sau a copiilor mici care nu știu ce este goliciunea femeilor. Și să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele! Și căiți-vă cu toții, o, voi dreptcredincioșilor, față de Allah, pentru ca voi să izbândiți! [An-Nur 24:31]
Allah de asemenea spune:
Profetule! Spune soațelor tale și copilelor tale și femeilor dreptcredincioșilor să se învelească în jilbaburile lor. [Al-Ahzab 33:59]
„A se înveli” înseamnă a lăsa în jos pentru a acoperi întregul corp și picioarele așa cum reiese din următoarea relatare:
Umm Salama (Allah să fie mulțumit de ea) l-a întrebat pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra lui): „Cât de lungă trebuie să fie îmbrăcămintea femeilor?” El a răspuns: „Să atârne cu o măsură de o palmă.” Ea a spus: „Li se vor vedea picioarele”. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra lui) a răspuns: „Atunci să atârne cu o măsură de un cot și nu cu mai mult.”
Îmbrăcămintea trebuie să fie largă și netransparentă
Îmbrăcămintea femeii musulmane nu trebuie să arate pielea, și nici să arate formele corpului. Daca este strâmt, hijabul va lăsa să se cunoască forma corpului, îi va accentua feminitatea, va sugera nurii săi ascunși și va face ca femeia să fie dorită mai mult de către privitor. Aceasta încalcă clar scopul hijabului. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a avertizat femeile care „vor fi dezbrăcate în ciuda faptului că vor fi îmbrăcate”, care poartă haine strâmte și transparente pentru a-și pune în evidență frumusețea fizică. El, de asemenea, a condamnat femeile care își acoperă unele părți ale corpului lăsând restul la vedere, spunând: „Dintre Oamenii Iadului sunt două feluri de oameni pe care nu îi mai văzusem: bărbați care aveau bice precum cozile de vaci cu care loveau oamenii și femei îmbrăcate dezbrăcate, pierdute și care îi duc în pierzanie și pe ceilalți, pe capetele lor fiind [ceva] precum cocoașa de cămilă. Aceștia nu vor intra în Paradis și nu îi vor simți mireasma, cu toate ca parfumul Paradisului poate fi perceput de la o distanță atât și atât [de mare].”
Îmbrăcămintea femeilor ar trebui să nu se asemene cu cea a bărbaților
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a interzis femeilor să poarte hainele bărbaților și vice-versa. El i-a blestemat pe aceia care fac asta. Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el) a relatat că: „Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a blestemat bărbatul care poartă hainele unei femei și femeia care poartă hainele unui bărbat.”
Îmbrăcămintea femeii nu trebuie să fie parfumată
Acest lucru este clar din relatarea menționată anterior în care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a interzis femeilor să folosească parfum înainte de a ieși din casă.
Este clar din versetele și relatările menționate mai sus că hijabul este o obligație pentru fiecare femeie musulmană. Învățații și savanții în jurisprudență sunt de acord asupra acestui fapt. Însă, referitor la acoperirea feței și a mâinilor, învățații și savanții în jurisprudență au doua opinii principale diferite, ambele fiind argumentate din Coran și Sunnah:
Un grup consideră că fața și mâinile constituie „awrah” și trebuie să fie acoperite. Acest grup include școala Hanbalită și o parte din cea Șhafiită.
Al doilea grup consideră că fața și mâinile nu fac parte din „awrah” unei femei și nu este necesar să fie acoperite. Acest grup include școala Hanefită, Malikită și o parte din școala Șhafiită.
Islamul ia în considerare nevoile omenirii. Regulile și reglementările sunt adaptate în mod corespunzător. Obiectivul său este de a bloca toate căile care duc spre „fitnah” fără a împiedica sarcinile noastre zilnice care sunt necesare pentru supraviețuirea noastră ca indivizi și de asemenea ca și comunitate. Prin urmare, nu există o dovadă clară din Coran și Sunnah care să interzică femeilor să își arate mâinile și fețele în caz de greutate și dificultate. Însă, dovada contra etalării frumuseții lor (trupurile și podoabele) este una clară și puternică în Coran și Sunnah și aceasta nu cauzează nici o inconveniență în viețile lor zilnice.
Allah a făcut hijabul o obligație pentru orice femeie credincioasă pentru a-i proteja castitatea și pentru a-i păstra demnitatea, iar regulile referitoare la hijab sunt pentru a apăra individul, cât și societatea, de tentație și nesupunere lui Allah. Fie ca Allah să ne călăuzească pe toți pe Calea Sa cea Bună!
___________________________
sursa: Asociația Surori Musulmane
Source Link

Views: 6