Iisus Christos în Coranul cel Sfânt

IISUS CHRISTOS – PACEA LUI ALLAH ASUPRA LUI! – ÎN CORANUL CEL SFÂNT   Unicitatea lui Dumnezeu este crezul lui Isus Dacă urmărim versetele Coranului cel sfânt care îl menţionează pe Isus Christos – pacea asupra lui! – şi pe religia sa, constatăm că Coranul stabileşte că unicitatea deplină este crezul lui Christos; unicitatea în […]

pakistan art 02 Iisus Christos în Coranul cel Sfânt

IISUS CHRISTOS – PACEA LUI ALLAH ASUPRA LUI! – ÎN CORANUL CEL SFÂNT

 


Unicitatea lui Dumnezeu este crezul lui Isus

Dacă urmărim versetele Coranului cel sfânt care îl menţionează pe Isus Christos – pacea asupra lui! – şi pe religia sa, constatăm că Coranul stabileşte că unicitatea deplină este crezul lui Christos; unicitatea în ceea ce priveşte adorarea unui singur Dumnezeu, în ceea ce priveşte creaţia, căci numai Allah este creatorul cerului şi al pământului şi al celor dintre ele, fără nici un asociat la această unicitate, în ceea ce priveşte esenţa şi calităţile, căci esenţa Sa nu este compusă, iar calităţile Sale nu au seamăn, iar El se situează mai presus de tată şi fiu.

Allah Preaînaltul a grăit în această privinţă:

O, voi oameni ai Scripturii! Nu exageraţi în privinţa religiei voastre şi nu spuneţi despre Allah decât adevărul! Mesia Isus, fiul Mariei, este trimisul lui Allah, cuvântul Său pe care El l-a transmis Mariei şi un duh de la El. Credeţi, aşadar, în Allah şi în trimişii Săi! şi nu spuneţi “Trei!” Opriţi-vă de la aceasta şi va fi mai bine pentru voi! Allah nu este decât un Dumnezeu Unic! Slavă Lui! Să aibă El un copil? Ale Lui [Allah] sunt cele din ceruri şi de pre pământ şi Allah este cel mai bun Ocrotitor [Wakil]. (An-Nisaa’ 4 : 171).

Și a mai grăit Allah Preaînaltul:

Necredincioşi sunt aceia care zic: “Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei”. Spune: “Cine L-ar putea împiedica pe Allah, dacă ar voi să-l facă să piară pe Mesia, fiul Mariei, ca şi pe mama lui şi pe toţi care se află pe pământ? (Al-Ma’idah 5 : 17).

Aceste texte coranice fac cunoscut faptul că Isus este un om pe care Allah l-a ales pentru a fi profet şi trimis. Allah i-a pogorât lui Isus Christos scriptura, adică Evanghelia, pentru a întări prin ea Tora, pentru a o întregi pe ea şi pentru a vesti un trimis cu numele de Ahmad care va veni după el, adică pe trimisul Muhammed, şi pentru a cuprinde călăuzirea dreptcredincioşilor pe calea cea dreaptă.

Allah Preaînaltul a grăit:

Și [adu-ţi aminte] când Isus, fiul Mariei, a zis: O, fii ai lui Israel! Eu sunt Trimisul lui Allah la voi, întărind Tora de dinainte de mine şi vestind un Trimis ce va veni după mine şi al cărui nume este Ahmad! (As-Saff 61 : 6).

Chemarea lui Isus Christos – aşa după cum afirmă istoricii – a fost o chemare la viaţa spirituală bazată pe cumpătare şi pe luarea din viaţa lumească doar a ceea ce este strict necesar pentru vieţuire. Isus Christos îndeamnă la credinţa în Allah şi în Ziua de Apoi, la considerarea Vieţii de Apoi ca fiind supremul ţel al omului în această lume.

 

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2

Nașterea Fecioarei Maria – Pacea fie asupra ei!

  Allah Preaînaltul a arătat în Coran că profetul Isus este unul din robii Săi, l-a creat şi i-a dat chip în pântecele mamei sale, aşa cum a dat chip şi celorlalte făpturi, şi că l-a creat fără să aibă un tată, după cum l-a creat pe Adam fără să aibă tată şi nici mamă. […]

Allah Preaînaltul a arătat în Coran că profetul Isus este unul din robii Săi, l-a creat şi i-a dat chip în pântecele mamei sale, aşa cum a dat chip şi celorlalte făpturi, şi că l-a creat fără să aibă un tată, după cum l-a creat pe Adam fără să aibă tată şi nici mamă. Allah l-a creat rostind cuvântul Lui: “Fii!”. Totodată, el se referă la originea şi naşterea mamei sale şi la felul cum l-a purtat pe el în pântecul său. Allah Preaînaltul a grăit:

Allah i-a ales pe Adam, pe Noe, familia lui Avraam şi familia lui Imran peste toate lumile [din vremea lor], / Ca scoborâtori unii din alţii. Allah este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [Sami’, ‘Alim]. / Muierea lui Imran a zis: “Doamne, Îţi juruiesc [numai] Ţie ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Ţie! Primeşte-l de la mine! Tu eşti Cel care Aude Totul şi Atoateştiutor! [Sami’, ‘Alim]”. / şi când a născut, a zis ea: “Doamne, am zămislit o copilă!”, dar Allah ştia bine ceea ce născuse ea. Și un băiat nu este întocmai ca o copilă!

Eu i-am pus numele Maria şi o încredinţez pe ea şi pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale, împotriva lui şeitan cel izgonit!”. / Domnul ei a acceptat-o cu bună primire şi a lăsat-o să crească cu bună creştere şi a încredinţat-o lui Zaharia. şi de fiecare dată când intra Zaharia la ea în templu, găsea lângă ea mâncare. şi a întrebat-o el: “O, Maria, de unde ai aceasta?” Iar ea îi răspundea: “Ea este de la Allah!” Allah îl hrăneşte pe cel pe care El voieşte, fără socoteală! / Atunci Zaharia s-a rugat Domnului său, zicând: “Doamne, dăruieşte-mi mie de la Tine vlăstare binecuvântate, căci Tu eşti Cel care Aude ruga!”. / Atunci, l-au chemat îngerii, în vreme ce el se ruga, stând în picioare, în templu [zicându-i]: “Iată că Allah ţi-l vesteşte pe Yahya, care va adeveri un cuvânt al lui Allah. [şi el va fi] un bărbat nobil, neprihănit, un profet dintre cei evlavioşi”. / El a zis: “Doamne, cum să am eu un băiat, când m-au ajuns bătrâneţile, iar muierea mea este stearpă?” şi i-a răspuns [Allah]: “Aşa!” Allah face ceea ce voieşte! / A zis [Zaharia]: “Doamne, dă-mi mie un semn!”. I-a răspuns [Allah]: “Semnul tău va fi că nu vei putea vorbi cu oamenii, vreme de trei zile, decât prin semne! Pomeneşte-L pe Domnul tău des şi laudă-L pe El seara şi dimineaţa!”. / Îngerii au zis: “O, Maria! Allah te-a ales şi te-a făcut curată. El te-a ales peste femeile lumilor! / O, Maria! Fii cu ascultare faţă de Stăpânul tău, prosternează-te şi pleacă-te, rugându-te împreună cu cei ce se pleacă!” / Acestea sunt dintre veştile necunoscutului pe care Noi ţi le revelăm. Tu nu ai fost lângă ei, când ei au aruncat calemurile lor [pentru a hotărî] care dintre ei s-o ocrotească pe Maria şi nu ai fost lângă ei nici când ei au avut discuţia. / Îngerii au zis: “O, Maria! Allah îţi vesteşte un Cuvânt din partea Lui: numele lui va fi Al-Mesih, Isa, fiul Mariei, măreţ în această lume ca şi în Lumea de Apoi şi unul dintre cei mai apropiaţi [de Allah]. / El le va vorbi oamenilor din pruncie, la fel şi când va fi bărbat între două vârste, şi va fi dintre cei evlavioşi”. / Ea a zis: “Doamne, cum să am un copil fără să mă fi atins un bărbat?” I-a răspuns El: “Întocmai aşa!” Allah creează ceea ce voieşte El. Când El hotărăşte un lucru, El spune doar “Fii” şi el este de îndată! / şi El îl va învăţa scrierea şi înţelepciunea, Tora şi Evanghelia. / şi trimis la fiii lui Israel [le va zice]: “Eu vin la voi cu semn de la Domnul vostru! Eu plămădesc pentru voi din lut ca un chip de pasăre şi suflu asupra sa şi se va face o pasăre vie, cu voia lui Allah. Şi-i voi tămădui pe orb şi pe lepros şi-i voi învia pe morţi, cu voia lui Allah. Eu vă voi vesti ceea ce mâncaţi şi ceea ce păstraţi în casele voastre. În aceasta este un semn pentru voi, dacă voi sunteţi credincioşi! / Eu întăresc ceea ce a fost revelat în Tora mai înainte de mine şi vă voi îngădui o parte din cele ce v-au fost oprite. Eu v-am adus semne de la Domnul vostru, deci fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare! / Allah este Stăpânul meu şi Stăpânul vostru. Aşadar, adoraţi-L pe El! Aceasta este o cale dreaptă!” / Apoi, când Isus a simţit necredinţa lor, le-a zis: “Cine sunt sprijinitorii mei [în chemarea] la Allah?” Apostolii au răspuns: “Noi suntem sprijinitorii [religiei] lui Allah! Noi credem în Allah şi fă mărturie că noi [lui Allah] Îi suntem supuşi [musulmani]! (Aal `Imran 3 : 33-52).

‘Imran, tatăl Mariei, a fost un bărbat de seamă printre învăţaţii din fiii lui Israel şi soţia lui era stearpă, nu i-a adus nici un copil. Atunci ea a căutat ajutor la Allah şi L-a implorat pe El cu supunere şi s-a legat prin jurământ că dacă va avea parte de un fiu, I-l va dărui Lui să-I fie slujitor la templul din Ierusalim. Allah i-a răspuns cererii şi ea a rămas grea şi a adus pe lume o fetiţă, dar fetele – conform obiceiului lor – nu erau potrivite să slujească la temple. şi i-a dat ei numele Maria şi L-a rugat pe Allah să o păzească pe ea şi să o primească. Allah Preaslăvitul a primit darul ei şi a fost mulţumit că prin fiica ei şi-a dovedit credinţa faţă de jurământul făcut.

‘Imran, tatăl Mariei, a murit pe când fiica lui era încă mică şi avea nevoie de cineva care să o hrănească şi să se ocupe de creşterea ei. Când mama ei a oferit-o preoţilor templului din Ierusalim, aceştia s-au întrecut care dintre ei să-i fie tutore şi a trebuit să tragă la sorţi pentru a-l alege pe cel căruia îi va fi încredinţată. şi astfel, i-a devenit tutore Zaharia, soţul mătuşii ei, care a îndrumat-o către adorarea dreaptă până ce, într-o zi, a observat un lucru ciudat: de fiecare dată când intra la ea, în locul de rugăciune, găsea lângă ea hrana de care ea avea nevoie. A întrebat-o de unde are această hrană, iar ea i-a răspuns:

Este de la Allah, care hrăneşte pe cine voieşte El, fără socoteală.

Fecioara Maria a crescut neprihănită, în adorare şi cucernicie, fiind pregătită pentru fapta mare pentru care Allah a ales-o şi îngerii au vestit-o despre alegerea lui Allah, aşa după cum a grăit Allah Preaînaltul:

Îngerii au zis: “O, Maria! Allah te-a ales şi te-a făcut curată. El te-a ales peste femeile lumilor / O, Maria! Fii cu ascultare faţă de Stăpânul tău, prosternează-te şi pleacă-te, rugându-te împreună cu cei ce se pleacă! (Aal `Imran 3 : 42-43).

Allah a ales-o pe ea ca să fie mamă aceluia care se va naşte fără să existe motivele obişnuite pentru aceasta, pentru a deveni minunea lui Allah vestită, învingând îndoiala celor neîncrezători şi retezând limba mincinoşilor. Într-un hadis se spune că profetul Muhammad a zis: “Cele mai virtuoase dintre femeile care sălăşluiesc în Rai sunt patru: Khadija – fiica lui Khuwaylid, Fatima – fiica lui Muhammad, Maria – fiica lui ‘Imran şi Asiya – fiica lui Muzahim şi soţia lui Faraon.”

Când Zaharia – care a fost un profet – a văzut binefacerile trimise de Allah asupra Mariei, a dorit să aibă şi el un fiu, cu toate că el era foarte bătrân şi s-a rugat lui Allah:

A zis: “Doamne, dăruieşte-mi mie de la Tine vlăstare binecuvântate, căci Tu eşti Cel care Aude ruga! (Aal `Imran 3 : 38).

Şi Allah i l-a dăruit pe [Yahya] Ioan – pacea asupra lui! – şi l-a făcut şi pe el profet.

Source Link

Views: 2

MUSULMANII ȘI CRĂCIUNUL

MUSULMANII ȘI CRĂCIUNUL Ziua de Crăciun este o zi în care creștinii comemorează nașterea lui Iisus (Pacea fie asupra lui!), figura centrală a creștinismului. Această dată este cunoscută  drept ziua de naștere a lui Iisus. Musulmanii nu cred că Iisus este Dumnezeu sau fiu al lui Dumnezeu și nu sărbătoresc în vreun fel Crăciunul. Musulmanilor […]

MUSULMANII ȘI CRĂCIUNUL

Ziua de Crăciun este o zi în care creștinii comemorează nașterea lui Iisus (Pacea fie asupra lui!), figura centrală a creștinismului. Această dată este cunoscută  drept ziua de naștere a lui Iisus. Musulmanii nu cred că Iisus este Dumnezeu sau fiu al lui Dumnezeu și nu sărbătoresc în vreun fel Crăciunul.

Musulmanilor nu le este permis să sărbătorească evenimentele și sărbătorile religioase ale nemusulmanilor, însă sunt încurajați ca din respect pentru prieteni, rude, colegi de-ai lor, să le ureze acestora sărbători fericite în aceste ocazii.

Musulmanii nu serbează Crăciunul și nu cred în natura divină a acestei zile. Ei cred ca este o zi ca oricare alta, data de 25 decembrie fiind una discutabilă și în cadrul orientărilor creștine. Tradițiile creștinilor din această zi, dar și din zilele premergătoare sau care o succedă, nu sunt respectate de către musulmani. Ei nu consumă carne de porc, nu consumă băuturi alcoolice și nu merg la biserică pentru ritualurile specifice creștinești. Credința lor rămâne puternică în valențele monoteismului și statornică în ceea ce privește unicitatea divină. Aceasta nu îi împiedică pe musulmani să îi felicite pe creștinii din anturajul lor, urându-le sărbători fericite și  adresându-le cuvinte respectuoase.

Indiferent de religia pe care o au vecinii, colegii sau rudele lor, musulmanii ar trebui să fie respectuoși și să aibă relații de prietenie și cordialitate. Este de datoria musulmanilor să arate și cu această ocazie că Islamul este religia păcii și că ceea ce îi definește pe cei supuși acestei religii este bunătatea și bunul caracter. Să fi bun nu înseamnă să fi slab în credința ta, ci din contră, înseamnă că tocmai credința ta puternică este cea care te motivează să fi bun cu cei din jurul tău și să îți împlinești îndatorirea de musulman. Trebuie să îi faci să înțeleagă că prezența ta alături de ei înseamnă foarte mult pentru tine, dar tu nu te poți întoarce la vechile tale obiceiuri precum consumul de alcool sau distracția. Ei trebuie să știe că așteptarea ta este ca ei să respecte aceste alegeri ale tale.

Ceea ce trebuie noi să facem înțeles este că odată ce noi am ales Islamul ca mod de viață, nu ar trebui să facem nimic care să contrazică principiile religiei noastre. Trebuie să facem înțeles crezul nostru familiilor noastre și faptul că noi urmăm învățăturile islamice cu privire la Iisus, și prin urmare că nu sărbătorim Crăciunul.

Musulmanii relaționează cu oamenii și interacționează social cu ei, însă nu trebuie să uite niciodată de identitatea lor unică. Această identitate înseamnă declarația lor de credință și supunere în fața legilor lui Allah, una dintre ele fiind și aceea de a nu amesteca credinței lor ceva străin religiei Lui.

MUSULMANII ȘI CRĂCIUNUL

Musulmanii nu ar trebui să împodobească brazi de Crăciun, să  participe la petreceri sau evenimente în cadrul cărora se consumă alcool sau se petrec lucruri care contravin învățăturilor islamice, iar cadourile oferite de ei vor fi conforme Islamului.

Dacă acesta va fi primul an în care implicarea noastră  în evenimentele de Crăciun va fi una inactivă, s-ar putea ca familia noastră să nu primească aceasta în mod bucuros, însă cu timpul ei se vor înțelege alegerea făcută de noi și ne vor respecta valorile.

Islamul clădește o personalitate puternică, de neclintit, statornică indiferent de circumstanțe. Islamul nu crează obstacole între nooi și părinții noștri nemusulmani, ci încurajează păstrarea bunelor relații cu ei; ei sunt cei față de care suntem datori să ne purtăm respectuos și cu supunere, atât timp cât aceasta nu presupune o nesupunere a Creatorului nostru, a lui Allah Preaînaltul.

            Noi l-am povățuit pe om [să facă bine] părinților săi, mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înțărcarea lui a fost după doi ani, [așadar]: „Adu mulțumire Mie și părinților tăi, căci la Mine este întoarcerea! dar dacă se străduiesc pentru ca tu să-Mi faci ca asociat altceva, despre care tu nu ai cunoștință, atunci nu te supune lor! Rămâi împreună cu ei în această lume, cu dreptate, dar urmează calea acelora care se întorc către Mine, căci apoi la Mine este întoarcerea și Eu vă voi vesti ceea ce ați făcut!” (Luqman 31:14,15)

Source Link

Views: 20