Al-Kindi – marele om de stiinta

 

Abu Yusuf Yaqub ibn Ishaq al-Sabah Al-Kindi  a trait intre anii 801 si  873. El a fost filozof, matematician, medic, astrolog, astronom, în general un mare om de știință de origine araba.

Al-Kindi s-a născut în Kufa, într-o familie aristocrată. Numele său complet era: Abu-Yusuf Ya`qoub ibn `Ishaq ibn al-Sabbah ibn `Omran ibn Isma`il al-Kindi.
 
Studiile, începute la Kufa, care, în acea perioadă, era un centru al culturii arabe, le continuă la Bagdad. Califul Al-Mamun, remarcând aptitudinea sa pentru studiu, îi stabilește o slujbă la Casa Înțelepciunii (بيت الحكمة; Bait al-Hikma), institut academic (fondat de acest calif la Bagdad), unde se efectuau studii avansate, dar si traduceri din greacă și persană ale textelor științifice.
 
Al-Kindi - marele om de stiintaÎn 833, califul Al-Mamun moare și este succedat de fratele său Al-Mutasim, care îl angajează pe Al-Kindi ca tutore al fiului său. în 842, stingându-se din viață, califul Al-Mu’tasim este înlocuit de Al-Wathiq, care la rându-i este sucedat, în 847, de Al-Mutawakkil.
 
Sub acești ultimi doi califi, steaua lui Al-Kindi începe să apună, fie datorită concepțiilor sale filozofico-religioase (care păreau să se abată de la linia ortodoxă a islamului), fie rivalităților dintre marii învățați. Al-Kindi este persecutat, iar biblioteca sa temporar confiscată. Astfel că, după moartea sa, opera sa nu are prea mare popularitate, mai ales că au apărut ulterior mari filozofi ca Avicenna și Al-Farabi care i-au eclipsat strălucirea.
Al-Kindi a scris circa 200 de lucrări în domenii precum: matematică, filozofie, astronomie, insa din care foarte puține au supraviețuit timpului.
Al-Kindi a fost cel mai mare filozof islamic al epocii sale.
 
Una din principalele sale contribuții în acest domeniu este aceea de a face filozofia greacă și elenistică accesibilă și acceptabilă pentru publicul islamic. Fară traducerile sale, care au constituit un standard pentru limba arabă, nici strălucirea lui Avicenna sau Al-Farabi nu ar fi avut atâta intensitate.
 
Printre filozofii de care s-a ocupat (și care l-au influențat) putem enumera: Aristotel, Platon, Pophyrius și Proclus.
Source Link

Views: 1

Rabdare si Recunostinta

dupa Ibn Qayyim al-Jawziyyah Salman al-Farsi, Allah sa fie multumit de el, spunea: „Era odata un om caruia i-au fost daruite multe din bogatiile acestei lumi, si apoi i-au fost luate inapoi. Insa el continua sa Ii aduca Lauda si sa-I multumeasca Lui Allah, pana cand totul ii fu luat, pana si patul sau. Si […]

dupa Ibn Qayyim al-Jawziyyah

Salman al-Farsi, Allah sa fie multumit de el, spunea: „Era odata un om caruia i-au fost daruite multe din bogatiile acestei lumi, si apoi i-au fost luate inapoi. Insa el continua sa Ii aduca Lauda si sa-I multumeasca Lui Allah, pana cand totul ii fu luat, pana si patul sau. Si totusi el aducea Lauda si Ii multumea Lui Allah. Un alt om, caruia si lui ii fusesera daruite multe din bogatiile acestei lumi, il intreba: „Pentru ce Ii aduci Lauda si Ii multumesti Lui Allah?” Omul raspunse: „Ii aduc Lauda si Ii multumesc pentru binecuvantarile pe care, daca altii m-ar ruga sa le daruiesc lor, nu le-as da, nici in schimbul a tot ceea ce poseda ei.” ” Care pot fi acestea?” intreba celalalt. „Nu vezi?” intreba omul. „Ochii mei, limba mea, mainile mele, picioarele mele…”

Mukhallad ibn al-Husayn, Allah fie multumit de el, spunea: „Definitia recunostintei este de a te abtine de la actiuni rele.” Abu Hazim, Allah fie multumit de el, spunea: „Fiecare binecuvantare care nu te duce mai aproape de Allah, este o nenorocire.” Sulayman spunea „Pomenirea binecuvantarilor Sale, il face pe om sa-L iubeasca pe Allah.”

Hammad ibn Ziyad relata ca Layth ibn Abi Burdah spunea: „M-am dus la Maidah, unde l-am intalnit pe Abdullah ibn Salam, care imi spuse: „Ti-ar placea sa vizitezi un loc vizitat de catre Profet, (sallallahu ‘alayhi wa sallam) si noi sa-ti oferim sawiq si curmale?” Apoi el spuse: “Cand Allah ii va aduna pe oameni in Ziua Judecatii, El le va reaminti de binecuvantarile Sale. Unul dintre robii Sai va spune: „Reaminteste-mi ceva.” Si Allah subhanahu wa ta’ala va spune: „Adu-ti aminte atunci cand ai intampinat cutare greutate, si M-ai rugat, astfel incat Eu te-am eliberat de ea. Adu-ti aminte , atunci cand calatoreai in cutare loc, si Mi-ai cerut un tovaras de drum, si Eu ti-am dat…Adu-ti aminte cand ai cerut mana fetei lui cutare, si altii ii cerusera si ei mana, si Eu ti-am dat-o tie sa te casatoresti cu ea, si pe ceilalti i-am tinut departe de ea.” Robul Sau va sta in fata Domnului sau, Care ii va reaminti de numeroasele Sale bincuvantari.” Atunci, cel care povestea acestea (Layth), planse si spuse: „Sper ca nimeni sa nu stea in fata Domnului Sau, in acest fel, pentru ca cel care va sta astfel, va fi pedepsit.” (adica, daca Allah subhanahu wa ta’ala va trebui sa enumere binecuvantarile Sale, cuiva, acesta va fi un semn de nerecunostinta a aceluia, si el va fi pedepsit.)

Bakr ibn Abdullah al-Muzani spunea: “Cand un om trece printr-o nenorocire, el se roaga lui Allah si Allah il izbaveste de greutate. Apoi Shaytan vine la acel om si ii sopteste „Nu a fost chiar atat de rau cum ai crezut sa fie.” Astfel, recunostinta omului va fi slabita.

Zazan spunea: „Dreptul Lui Allah asupra omului care se bucura de binecuvantarile Sale este ca acest om sa nu foloseasca binecuvatarile Sale pentru a face actiuni rele.” Si un invatat spunea: „Binecuvantarea lui Allah asupra noastra, in a tine departe de noi bogatiile acestei lumi, este mai mare decat binecuvantarea a ceea ce el ne-a daruit, pentru ca Lui Allah nu I-a placut ca Profetul Sau sa aiba bogatiile acestei lumi. Astfel incat eu prefer sa traiesc in felul in care Allah l-a preferat pentru Profetul Sau, decat sa traiesc o viata pe care El nu a placut-o pentru acesta.”

Ibn Abi’d-Dunya spunea: „Mi s-a relatat ca unii invatati spun: `Savantul ar trebui sa-L slaveasca pe Allah pentru a-l fi deposedat de bogatiile acestei vieti, in acelasi fel in care ar trebui sa-L slaveasca pentru ceea ce El i-a daruit`. Cum poti compara binecuvantarile si bogatiile pentru care vei fi tras la raspundere, cu deposedarea de bogatii, care este o scutire in a fi testat, si care mentine mintea libera pentru adorarea si pomenirea lui Allah? Astfel incat el ar trebui sa-I multumeasca lui Allah, pentru toate acestea.”

Si se mai spunea: „Recunostinta este renuntarea la actiuni rele.” Ibn al Mubarak spunea: „Sufyan spunea:`Nu intelege corect religia, acela care nu considera rastristea ca pe o binecuvantare, si tihna ca pe o nenorocire.`”

Sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 1

Să înțelegem importanța cunoașterii

Robert Hoisan   In cladirea unei personalitati desavarsite, un musulman trebuie sa inteleaga importanta cunoasterii. Exista doua tipuri de cunoastere: I – Cunoasterea sufletului 1) Privind intelectul; 2) Privind religia. II – Cunoasterea dobandita 1) Cunoasterea ce priveste intelectul Vederea sufletului si orbirea Viziunea (vazul) sufletului este latifa cu care lucrurile spirituale sunt vazute. Aceasta […]

Robert Hoisan

 

In cladirea unei personalitati desavarsite, un musulman trebuie sa inteleaga importanta cunoasterii.

Exista doua tipuri de cunoastere:

I – Cunoasterea sufletului

1) Privind intelectul;

2) Privind religia.

II – Cunoasterea dobandita

1) Cunoasterea ce priveste intelectul

Vederea sufletului si orbirea

Viziunea (vazul) sufletului este latifa cu care lucrurile spirituale sunt vazute. Aceasta esenta este asemanatoare cu imaginea calaretului iar ochiul sau este mijlocul de transport.

Orbirea in acest caz a calaretului este mai grava decat orbirea calului. Cele doua lucruri nu au nicio legatura unul cu altul. Totusi, exista anumite similaritati intre vederea interna si vederea externa. Allah a explicat vederea interna in urmatorul verset:

Inima nu a mintit in ceea ce a vazut. (An-Najm 53:11)

Aici se afirma clar ca sufletul (inima) are puterea de a vedea. Allah spune intr-un alt verset:

Si asa i-am aratat Noi lui Avram imparatia cerurilor si a pamantului. (Al-An`am 6:75)

Aici nu se mentioneaza vederea externa ca si cum altora li s-ar fi acordat aceasta putere dar este mentionata vederea interna. La opus se afla orbirea interna. Allah spune:

Iar acela care in aceasta [lume] este orb, va fi orb si in Lumea de Apoi si va fi si mai ratacit de la drum. (Al-Israa’ 17:72)

Aceasta este orbirea sufletului iar cele de mai sus au facut referire la cunoastere din punct de vedere al intelectului.

Cunoasterea din punct de vedere al religiei

Aceasta cunoastere se dobandeste printr-o credinta oarba in cuvintele profetilor. Poate fi castigata prin studiul Coranului si al Sunnei Profetului sau prin ascultarea lor pentru salvarea sufletului.

Desi cunoasterea din punct de vedere al intelectului este necesara nu este nici pe departe suficienta.

Ca si pentru sanatataea corpului, unele masuri sunt necesare dar ele nu sunt suficiente fara aplicarea lor.

Anumite metode de vindecare trebuie invatate de la medici. Doar intelectul nu este suficient. Acela care chema la credinta oarba fara aplicabilitatea intelectului este un netrebnic.

Pe de alta parte, acela care se bazeaza doar pe intelect lasand deoparte Coranul si Sunna este un om care se mandreste.

Cele doua trebuie pastrate impreuna. Educatia privind intelectul este asemenea mancarii iar educatia religioasa este ca medicamentul. Un om bolnav se va imbolnavii si mai rau daca va recurge doar la mancare si nu va mai lua medicamente.

Asemeni este cazul unui suflet bolnav. Tratamentul nu poate exista fara Sharia.

Medicamentatia Shariei este ceea ce a fost prescris de profeti pentru purificarea sufletului.

Acela care nu-si trateaza sufletul bolnav cu medicamentatia Divina asa cum este poruncit de Sharia si crede ca intelectul este suficient, va cunoaste ruina.

Bibliografie:

  • Ihya Ulum-ud Din, Renasterea stiintelor religioase VOL III Cap I, Abu Hamid Al-Ghazali

 

 

Sursa: Asociația Musulmanilor din România

Source Link

Views: 2