Emilie Francois s-a născut în 1983 și și-a început cariera pe când avea 12 ani, debutând în Sense and Sencibility (1995) în care a jucat alături de Emma Thompson și Kate Winslet.
Acrtița britanică cu origini franceze și irlandeze s-a convertit la Islam în 2003. În cele ce urmează o puteți pe urmări pe Myriam Francois-Cerrah după convertirea ei:
httpv://www.youtube.com/watch?v=Q6c1J3kiBS0
Source LinkViews: 1
S. A. Al-Mawdudi
Omul a fost înzestrat cu multiple însuşiri, nu pentru a face rău, ci pentru a fi în permanenţă în slujba binelui.
După modul cum se folosesc de însuşirile şi calităţile lor, oamenii se împart în două categorii: 1) Cei care îşi folosesc intenţionat denaturat însuşirile şi calităţile lor, din care cauză au de suferit atât ei înşişi, cât şi ceilalţi oameni. 2) Cei care sunt sinceri şi serioşi, dar din cauza ignoranţei lor se confruntă cu greşeli.
Cei care, intenţionat, îşi folosesc calităţile pentru a face rău sunt cei mai periculoşi şi păcătoşi oameni. Este nevoie ca aceştia să fie ţinuţi sub control şi sunt necesare măsuri împotriva lor.
În ceea ce priveşte pe cei care greşesc din cauza ignoranţei lor, aceştia au nevoie să fie educaţi şi învăţaţi să aleagă calea cea bună şi să-şi folosească însuşirile în cele mai bune condiţii. În această privinţă şeriat-ul are o importanţă deosebită.
Şeriatul este o expresie a voinţei lui Allah şi constitue o călăuză deosebit de importantă în ordinea, în modul cel mai bun al vieţii oamenilor. Legea lui Allah este numai în interesul oamenilor. În această lege nu există nicio prevedere care să îngrădească, în vreun fel, posibilităţile sau drepturile oamenilor. Ea descurajează ascetismul, viaţa de pustnic. Şeriatul este împotriva unui mod de viaţă caracterizat prin austeritate extremă, restrângerea la maximum a satisfacerii trebuinţelor, în scopul realizării unui ideal religios. Şeriatul nu poate să aibă asemenea pretenţii, din moment ce această lege este expresia voinţei lui Allah şi El niciodată nu cere supuşilor săi o astfel de viaţă. Omul a fost creat cu absolut tot ce este necesar pentru a se bucura de o viaţă demnă şi fericită şi, de asemenea, de a-şi perpetua neamul. Voinţa lui Allah este ca el, în armonie cu celelalte vieţuitoare şi cu natura, să-şi îndeplinească menirea pe care o are în această viaţă, aceea de a acţiona în aşa fel încât să creeze paradisul pe pământ. Şeriat-ul, ca lege care exprimă voinţa lui Allah, interzice tot ce este în detrimentul, în dauna oamenilor şi permite şi încurajează tot ce este în folosul lor.
Principiul de bază al Şeriat-ului este de a deveni în întâmpinarea tuturor necesităţilor şi dorinţelor reale ale omului, de a apăra toate interesele şi de ai facilita, în final, ca omul să reuşească în viaţă şi să fie fericit. În atingerea acestor idealuri nu este suficient ca omul să fie corect, să nu atenteze la bunurile şi drepturile altora, ci trebuie neapărat să ţină seama şi de unele principii morale şi etice ca solidaritatea, într-ajutorarea şi cooperarea cu ceilalţi semeni ai săi. Iar în ceea ce priveşte binele şi răul, câştigul şi paguba, principiul de bază al acestei legi este de a prefera cîştigul modest în dauna câştigului mare şi de a sacrifica, de a pierde un câştig, un profit mic, în faţa unei daune mari iminente. Deşi şeriat-ul este împotriva exagerărilor de orice fel şi de asemenea este împotriva nesocotinţei, lipsei de chibzuinţă şi de înţelepciune.
Nu e secret pentru nimeni faptul că fiecare om are limitele sale. Nu întotdeauna omul poate discerne, de unul singur, ce este bine şi ce este rău, ce este folositor şi ce este dăunător. Sursele lui de informare în direcţia unor realităţi sunt limitate. Tocmai pentru a scuti oamenii de posibilitatea comiterii unor fapte nedemne, în necunoştinţă de cauză, Allah le-a trimis legi şi porunci care-i fereşte de asemenea fapte. Valabilitatea acestor legi şi porunci a fost verificată şi probată de timp şi odată cu dezvoltarea societăţii umane, pe toate planurile, acestea au căpătat o credibilitate şi mai mare.
Omenirea, în perioada contemporană, arată tendinţe mai mari de apropiere de divinitate, de religie. Experienţa umană de pănâ acum face necesară acceptarea de către din ce în ce mai mulţi oameni a divinităţii, a legilor şi poruncilor lui Allah. După o experienţă amară, din ce în ce mai mulţi oameni se conformează acestor norme.
Se poate întâmpla ca unii oameni să nu priceapă în întregime unele prevederi şi norme ale şeriat-ului, dar ei au convingerea că au acceptat un cod de legi care are o bază ştiinţifică şi al cărei singur scop este de a-i izbăvi de ignoranţă şi de unele erori ce se pot comite în necunoştinţă de cauză.
sursa: Liga Islamică și Culturală din RomâniaSource Link
Views: 3
Allah Preaînaltul i-a revelat Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) :”Vesteste-ţi comunitatea că, cine moare fără să-I asocieze nimic lui Allah, va intra în Rai.
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: Şi dacă preacurveşte sau fură? A spus: Da!”
Această relatare a Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) arată că, cine moare fără să-I aducă seamăn lui Allah va intra în Rai, chiar dacă are păcate mari, după ce îşi va ispăşi pedeapsa în Iad. Este greşit să gândeşti că, oricât de multe păcate ai face şi nu-I asociezi nimic lui Allah, tot vei intra în Rai.
Într-adevăr, în final vei intra, însă nu ştii cât vei fi pedepsit în Iad.
Atunci, când te gândeşti să faci un păcat, încearcă să-ţi introduci mâna în foc. Crezi că vei putea suporta acea durere? Dacă nu suporţi focul pământean, cum ai să suporţi Focul Iadului care este de 70 de ori mai puternic?
Crezi sau nu, păcatele făcute timp de 20 de ani sau chiar mai mult pot fi iertate într-o clipă.
Allah Preaînaltul în Quran-ul Cel Sfânt spune:
Şi aceia care nu cheamă un alt Dumnezeu, împreună cu Allah şi nu ucid sufletul pe care l-a oprit Allah PreaÎnaltul, decât pe drept şi aceia care nu preacurvesc, căci cine face aceasta, va afla pedeapsa. Şi va fi dublată pedeapsa lor în Ziua Invierii şi în veci vor rămâne în ea dispreţuiţi. Afară de aceia care se căiesc, cred şi săvârşesc fapte bune; acelora le va schimba Allah faptele rele cu fapte bune, căci Allah este Iertător şi Îndurător. (Al-Furqan: 68-70)
Observăm că, atunci când e vorba de preacurvie tonul Quran-ului este dur, însă se schimbă total când vine vorba de căinţă…
Allah Preaînaltul le vesteşte celor care au săvârşit unele dintre cele mai mari păcate, cum ar fi să-I facă asociaţi lui Allah, să omoare un suflet pe nedrept sau să preacurvească, că-i va ierta, dacă se căiesc şi săvârsesc fapte bune. Ba chiar Allah le promite acestora că le va preschimba păcatele în fapte bune! Ai văzut cât de Iertător poate fi Allah? Acum, că ai aflat că poţi să-ţi transformi toate păcatele trecute în fapte bune, ce mai aştepţi?
De ce nu te întorci la Allah chiar în acest moment, căindu-te…?
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune: “Dacă o persoana păcătuieşte, apoi îşi ia abluţiunea (abdest-ul), face două rekeat-uri de rugăciune şi îi cere iertare lui Allah, este iertat.”
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus de la Allah:”O, tu, fiul lui Adam, nu M-ai chemat şi nu M-ai rugat fără ca Eu să nu-ţi fi iertat păcatele, oricare ar fi ele, căci Mie nu Mi se cere socoteală. O, fiu al lui Adam, dacă ai păcate cât întinderea cerului şi îmi ceri iertare, te iert căci Mie nu Mi se cere socoteală. O, fiu al lui Adam, dacă vii spre Mine cu păcate cât Pământul, după care Mă întâlneşti fără să-Mi asociezi nimic şi Eu vin spre tine cu iertare cât el (Pământul).”
Cât de Generos eşti TU, o, ALLAH!
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne povesteşte despre un om, căruia Allah îi va spune în Ziua Judecăţii: “-Citeşte-ţi cartea (cu faptele), o, robule! Şi începe acesta să-şi citească cartea. Găsind-o plină de păcate, crede că este dintre cei pierduţi. Allah îi spune: -Citeşte-ţi cartea încă o dată, o, robule! Nu-ţi aduci aminte că te-ai căit? După ce-şi aduce aminte, acest om că se căise o dată, spune: -Da, o, Allah, mă căisem! Începe să citească a doua oară. Când ce să vadă? Nu numai că pacatele i-au fost şterse, ba chiar i-au fost transformate în fapte bune. După ce stă puţin pe gânduri, omul spune: -O Allah, dacă păcătuiam şi mai mult şi apoi mă căiam, acum faptele mele bune erau mai multe? O, Allah, dacă-i aşa, eu mai am păcate de care-mi aduc aminte şi pe care îngerii au uitat să mi le scrie…”
Vedeţi cât de minunată este căinţa!?
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) Spune: “O, voi oameni, căiţi-vă la Allah şi cereţi-I iertare, căci eu mă căiesc la El şi Îi cer iertare în fiecare zi mai mult de 100 de ori.”
Profetul se căia mai mult de 100 de ori pe zi. Tu de câte ori te căieşti pe zi?
Companionii îl auzeau pe Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) atunci când, se oprea din vorbă că rostea :”Îi cer iertare lui Allah şi mă căiesc Lui; după care îşi continua discuţia, apoi tăcea, pentru a-I cere încă o dată iertare lui Allah.”
Allah Preaînaltul Îşi întinde “mâna” noaptea pentru a le oferi celor care au păcătuit ziua posibilitatea de a se căi, iar ziua celor care au păcătuit noaptea.
Cine este cel care îşi întinde mâna de obicei? Cel nevoiaş sau cel bogat? Fără îndoială, că cel nevoiaş este cel care întinde mâna spre cel bogat, însă face parte din generozitatea lui Allah, ca El să întindă “mâna” spre robul Său. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune:”Allah Preaînaltul coboară în cerul pământului, în a treia parte a fiecărei nopţi şi cheamă: <E careva care Îmi cere iertare pentru a-l ierta? E careva care îşi doreşte ceva pentru a-i da?>”
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne vesteşte că Allah se bucură de căinţa omului mai mult decât o persoană care îşi regăseşte cămila în deşert, după ce o pierduse.
Imaginează-ţi că eşti în deşertul arzător şi pustiu. Ai aţipit, iar cămila ta cu toate proviziile, a dispărut. Ce-ai face dacă ar apărea cămila deodată, în timp ce tu aşteptai deznădăjduit să te cuprindă moartea?
O tânără povesteşte:
-Mă certam aproape tot timpul cu părinţii. Ţipam deseori la ei. După ce am aflat că supărarea părinţilor este unul dintre cele mai mari păcate şi, că toate faptele bune se anulează o dată cu privirea mea încruntată la ei, am decis să nu-i mai supăr niciodată. Atunci când mă supăram, luam abluţiunea şi făceam două rekat-uri de rugăciune, după care, Îi ceream iertare lui Allah. Mulţumesc lui Allah că, după un timp, am reuşit să-mi controlez comportamentul şi de atunci n-am mai ridicat vocea în faţa lor. Allah mi-a arătat o cale de ieşire din această problemă pe care singură n-aş fi găsit-o.
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune că Allah Preaînaltul, zice: “Dacă un slujitor al Meu vine către Mine un pas, Eu mă duc către el un metru şi, dacă vine spre Mine un metru, Eu merg către el distanţa, pe care el o cuprinde cu ambele braţe întinse. Dacă el vine către Mine mergând, Eu vin spre el alergând.”
Această relatare ne arată repeziciunea cu care Allah ne răspunde la căinţa noastră.
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune:”Aceluia care se gândeşte la o faptă bună şi nu o face, Allah i-o scrie ca o faptă bună în întregime, iar dacă se gândeşte (la ea) şi o face, Allah îi scrie de la 10 fapte bune până la 700 sau chiar mai multe. Aceluia, care se gândeşte la o faptă rea şi nu o face, îi scrie Allah o faptă bună în întregime, iar dacă se gândeşte la ea şi o face îi scrie Allah o faptă rea.”
Cât de generos poate fi Allah! La fiecare păcat ne scrie doar o singură faptă rea, însă la fiecare faptă bună ne scrie cel puţin 10 fapte bune!
Într-o zi, a venit un om la Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), care i-a spus:
“-O, Profetule, eu sunt un om cu foarte multe păcate. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a spus: -Căieşte-te! Acesta a întrebat mirat: -Allah îmi va ierta păcatele? I-a spus: -Da! Cum a auzit acest lucru, omul a început să alerge strigând de bucurie: -Allah este Cel mai Mare, Cel care îmi iartă toate păcatele!”
sursa: Islamul AziSource Link
Views: 3
