Valoarea cuvintelor…

    Societatea arabă pre-islamică folosea foarte mult comunicrea orală, asta pentru că oamenii acelor vremuri nu erau deprinşi cu scrisul şi cititul. Astfel, oamenii se întreceau în arta oratoriei, atât în proză căt şi în versuri. O persoană putea impune sau nu respect în funcţie de abilitatea de a stapâni căt mai bine arta […]

Societatea arabă pre-islamică folosea foarte mult comunicrea orală, asta pentru că oamenii acelor vremuri nu erau deprinşi cu scrisul şi cititul. Astfel, oamenii se întreceau în arta oratoriei, atât în proză căt şi în versuri. O persoană putea impune sau nu respect în funcţie de abilitatea de a stapâni căt mai bine arta vorbirii. Prin puterea cuvântului se puteau foarte usor păta reputaţii, începe razboaie şi avea un impact la fel de puternic, asupra maselor, pe care il are şi mass-media zilelor noastre. Atunci, la fel ca şi acum, era o putere feroce, similară fiarelor sălbatice din Junglă.
Islamul a îmblânzit această ferocitate, amintindu-ne că fiecare cuvânt rostit este scris de îngeri, şi că o zi va veni în care vom da socoteală pentru toate acestea. Ne-a pus în vedere, de asemenea, că mareţia unei persone nu stă în forţa cuvintelor, ci în modalitatea şi grija de a le folosi şi, că este mai bine să ne abţinem şi să pastrăm tăcerea, decât să spunem ceva nepotrivit, aşa cum este mai bine să spunem ceva bun decăt să tăcem.
Tumultul social stârnit nu a mai cunoscut precedent. A construit oameni care au înţeles cu adevărat valoarea şi semnificatia cuvintelor şi care erau pe atât de ‘’delicaţi’’cu ele, pe atât de puternici în viata de zi cu zi. Tăcerea lor semnifică o stare de meditaţie interioară. Vorbeau doar când puteau valorifica, cu succes, tăcerea. Nu e de mirare că ceea ce spuneau, nu de puţine ori, erau perle de înţelepciune.
În ziua de astăzi, pretutindeni există şcoli care te învaţă să scrii, să citeşti şi să înveţi o limbă străină. Dar elevii nu sunt instruiţi cum să-şi educe reacţiile şi scăpările nervoase, cum să-şi folosească puterea lor numai în scopul răspândirii adevărului şi promovării binelui, în detrimentul minciunii şi al răului.
Trebuie să ne dezvăţăm de foarte multe obiceiuri pentru a ieşi din această situaţie. Este o greseală gravă pentru un credincios să creadă că a vorbi este ceva lesne de făcut;că poţi să spui orice îţi vine în minte fără să te gandesti că mai există şi alte consecinţe în afară de cele imediate.
Aceasta atitudine, predominantă zilelor noastre, a degenerat spre tot felul de păcate: bârfă, necinste, minciună, umilirea altora, calomnie, răspândirea corupţiei. Fiecare dintre aceste păcate a fost clar definit de Coran şi Sunnah (Traditia Profetului)ca fiind păcate capitale, extrem de grave. Procesul de vindecare a acestor boli foarte grave ale societăţii începe cu conştiinţa impusă de Islam, în cee ce priveşte limbajul folosit.
Consecinţele grave ale cuvintelor rele şi urâte le întâlnim şi pe plan secundar. Majoritatea problemelor familiale din societate şi chiar dintre ţări sunt fie create, fie amplificate de folosirea cu rea intenţie a cuvintelor.
Tehnologia modernă a facut posibilă transmiterea informaţiei mesageriale instantanee, pretutindeni pe glob. În timp ce lumea este fascinată de aceste realizări, se face o confuzie totală între, pe de-o parte rapiditatea şi viteza informaţiei şi pe de alta calitatea şi valoarea ei morala. De fapt, nu facem altceva decât să ne mândrim cu puterea de a raspandi prostii pretutindeni cu Viteya Luminii.
Să privim mizeria ce domină numai Internetul, numai vorbim de celelalte mijloace de comunicare. Suntem uimiţi de tehnicile rafinate de a spune minciuni într-o manieră foarte credibilă. Suntem martorii unui rol revoluţionar în istoria omenirii, pe care îl are mass-media şi influenţa acaparatoare pe care aceasta o exercită asupra faptelor şi gândurilor noastre.
‘’Era Informaţiei’’imploră pentru educaţia şi călăuzirea oferită de învăţăturile Islamului.

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 5

Rabdare si Recunostinta – 1

dupa Ibn Qayyim al-Jawziyyah Sahaba si Tab’iin despre Recunostinta Salmân al-Fârsî, Allah sa fie multumit de el, spunea: „Era odata un om caruia i-au fost daruite multe din bogatiile acestei lumi, si apoi i-au fost luate inapoi. Insa el continua sa Ii aduca Lauda si sa-I multumeasca Lui Allah, pana cand totul ii fu luat, […]

dupa Ibn Qayyim al-Jawziyyah
Sahaba si Tab’iin despre Recunostinta


Salmân al-Fârsî, Allah sa fie multumit de el, spunea: „Era odata un om caruia i-au fost daruite multe din bogatiile acestei lumi, si apoi i-au fost luate inapoi. Insa el continua sa Ii aduca Lauda si sa-I multumeasca Lui Allah, pana cand totul ii fu luat, pana si patul sau. Si totusi el aducea Lauda si Ii multumea Lui Allah. Un alt om, caruia si lui ii fusesera daruite multe din bogatiile acestei lumi, il intreba: „Pentru ce Ii aduci Lauda si Ii multumesti Lui Allah?” Omul raspunse: „Ii aduc Lauda si Ii multumesc pentru binecuvantarile pe care, daca altii m-ar ruga sa le daruiesc lor, nu le-as da, nici in schimbul a tot ceea ce poseda ei.” ” Care pot fi acestea?” intreba celalalt. „Nu vezi?” intreba omul. „Ochii mei, limba mea, mainile mele, picioarele mele…”

Mukhallad ibn al-Husayn, Allah fie multumit de el, spunea: „Definitia recunostintei este de a te abtine de la actiuni rele.” Abu Hazim, Allah fie multumit de el, spunea: „Fiecare binecuvantare care nu te duce mai aproape de Allah, este o nenorocire.” Sulayman spunea „Pomenirea binecuvantarilor Sale, il face pe om sa-L iubeasca pe Allah.”

Hammad ibn Ziyad relata ca Layth ibn Abi Burdah spunea: „M-am dus la Maidah, unde l-am intalnit pe Abdullah ibn Salam, care imi spuse: „Ti-ar place sa vizitezi un loc vizitat de catre Profet, (sallallahu ‘alayhi wa sallam) si noi sa-ti oferim sawiq si curmale?” Apoi el spuse: „”Cand Allah ii va aduna pe oameni in Ziua Judecatii, El le va reaminti de binecuvantarile Sale. Unul dintre robii Sai va spune: „Reaminteste-mi ceva.” Si Allah subhanahu wa ta’ala va spune: „Adu-ti aminte atunci cand ai intampinat cutare greutate, si M-ai rugat, astfel incat Eu te-am eliberat de ea. Adu-ti aminte , atunci cand calatoreai in cutare loc, si Mi-ai cerut un tovaras de drum, si Eu ti-am dat…Adu-ti aminte cand ai cerut mana fetei lui cutare, si altii ii cerusera si ei mana, si Eu ti-am dat-o tie sa te casatoresti cu ea, si pe ceilaltio i-am tinut departe de a.” Robul Sau va sta in fata Diomnului sau, Care ii va reaminti de numeroasele Sale bincuvantari.” Atunci, cel care povestea acestea (Layth), planse si spuse: „Sper ca nimeni sa nu stea in fata Domnului Sau, in acest fel, pentru ca cel care va sta astfel, va fi pedepsit.” (adica, daca Allah subhanahu wa ta’ala va trebui sa enumere binecuvantarile Sale, cuiva, acesta va fi un semn de nerecunostinta a aceluia, si el va fi pedepsit.)

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 1

Lasă deoparte îndoiala!

  Mulţi şi-au bazat afirmaţiile pe bănuieli şi presupuneri. A devenit atât de acceptabil, încât uneori oamenii îmbrăţişează simple teorii de parcă ar fi fapte şi îşi trăiesc viaţa conform acestora. De exemplu, ei poate au presupus ceva greşit despre o persoană care a devenit bogată într-un timp scurt, formându-şi o părere proastă despre el […]

Mulţi şi-au bazat afirmaţiile pe bănuieli şi presupuneri. A devenit atât de acceptabil, încât uneori oamenii îmbrăţişează simple teorii de parcă ar fi fapte şi îşi trăiesc viaţa conform acestora. De exemplu, ei poate au presupus ceva greşit despre o persoană care a devenit bogată într-un timp scurt, formându-şi o părere proastă despre el şi spunând: „Cine ştie prin ce mijloace a obţinut banii?!” sau „Este evident că nu putea obţine aceste bunuri cu salariul său…”. Totuşi situaţia reală poate fi cu mult diferită de ceea ce ei au presupus. Poate persoana respectivă s-a îmbogăţit în urma unei moşteniri sau datorită unei tranzacţii de afaceri. Când sunt confruntaţi cu o situaţie care trezeşte curiozitatea şi pe care nu o pot înţelege sau care este neclară, oamenii nu trebuie niciodată să apeleze la bănuieli, fără a avea informaţii sau dovezi, deoarece asemenea speculaţii nesusţinute nu sunt utile în determinarea adevărului.

Source Link

Views: 4