Muhammad – un revoluționar?

Muhammad – un revoluționar?   S. A. A. Mawdudi Personalitatea acestui om este atât de marcantă că nu are seamăn în istoria multiseculară a umanităţii. El nu are vreun termen de comparaţie. Ca nimeni altul el a exercitat o înrâurire extraordinară asupra tuturor aspectelor vieţii umane, determinând prefaceri atât de fundamentale că pur şi simplu […]

Muhammad – un revoluționar?

 

S. A. A. Mawdudi
Muhammad_PBUH_in_pencil_work_2_by_strongmindPersonalitatea acestui om este atât de marcantă că nu are seamăn în istoria multiseculară a umanităţii. El nu are vreun termen de comparaţie. Ca nimeni altul el a exercitat o înrâurire extraordinară asupra tuturor aspectelor vieţii umane, determinând prefaceri atât de fundamentale că pur şi simplu au schimbat mersul istoriei.

Dacă o personalitate a fost genială într-un domeniu sau altul al activităţii umane, el a fost genial absolut în toate domeniile. El este unic în sensul că tot ce se găseşte genial s-a concentrat în persoana unui singur om. Este filozof, profet şi în acelaşi timp o pildă vie propriei sale învăţături. Pe lângă faptul că este un om de stat, este în acelaşi timp şi un mare comandant de oşti. Este legiuitor şi în acelaşi timp o călăuză religioasă. Cunoştinţele lui vaste acoperă toate aspectele vieţii şi nu există o problemă care să nu o fi abordat sau un lucru pe care să nu-l fi clarificat. Începând cu orânduirea principiilor de relaţii internaţionale şi terminând cu rezolvarea unor probleme legate de trai cotidian privind hrana, băutura şi igiena corporală, poruncile lui vizează absolut toate domeniile activităţii umane. A clădit o civilizaţie şi o cultură având ca bază teoriile sale. A găsit un echilibru între aspectele contraditorii ale vieţii, fără cea mai mică fisură, defecţiune sau lagună. Cine, până la el, a mai avut o asemenea personalitate puternică şi multilaterală?
Se apreciază că majoritatea personalităţilor de excepţie au fost produsul mediului unde au trăit. Doar el face excepţie de la această regulă. Mediul de viaţă nu a influenţat cu nimic formarea personalităţii sale. Apariţia lui istorică nu se poate explica, demonstra prin cerinţele Arabiei din vremea aceea. Totuşi, nu se poate nega faptul că triburile războinice ale Arabiiei simţeau nevoia unui conducător, care să le unească şi mai apoi să supună alte popoare, contribuind astfel la prosperitatea socială şi economică a ţării lor unite. De aici şi concluzia că numai un om poate poseda moravurile cela mai josnice, specifice oricărui arab din vremea aceea, putea să ducă la îndeplinire aceste deziderate de acaparare. Acestea erau condiţiile concrete în Arabia.
Conform filozofiei lui Hegel şi în lumina materialismului istoric a lui Marx, pentru apariţia istorică a unei personalităţi întemeietoare de ţări şi de imperii este nevoie de moment prielnic şi de mediu. Dar filozofiile hegeliană şi marxistă nu pot explica cum de a putut crea mediul acela o asemenea personalitate a cărei scop unic era de a transmite oamenilor principiile unei vieţi morale, de a purifica omenirea de toate murdăriile, de a elimina ideile preconcepute şi superstiţia din miţile oamenilor, de a pune bazele unei suprastructuri morale, spirituale, culturale şi politice, nu numai pentru binele ţării sale, ci şi pentru binele întregii lumi, fără deosebire de rasă, popor sau ţară, de a pune nu numai bazele teoretice, ci şi bazele practice şi morale ale unor domenii ca relaţii de muncă, drepturile cetăţeneşti, relaţii politice şi internaţionale şi ,în sfârşit, de a realiza o sinteză echilibrată şi moderată între viaţa lumească şi progresele în domeniul spiritual, care constitue şi astăzi o capodoperă a gândirii şi inteligenţei umane. Şi atu nci ce om corect şi onest poate afirma că o asemenea personilitate este produsul unei Arabii învăluite complet în întuneric? Apariţia lui este complet independentă de mediul în care a trăit. Când aruncăm o privire asupra extraordinarelor sale realizări, ne dăm seama imediat că acestea nu au limite nici în timp şi nici în spaţiu. Învăţătura lui străpunge toate barierele de timp şi fizice, se întinde ca un arc peste secole şi milenii şi înglobează în ea toată activitatea şi istoria umană.
Aşa cum s-a mai întâmplat cu alţi profeţi, el nu poate fi condamnat la uitare. El este conducătorul fără seamăn al omenirii înaintând în pas cu timpul şi care rămâne pururea modern. Si tocmai de aceea învăţatura lui nu va pirede nimic din modernitatea sa niciodată.

Oamenii pe care noi câteodată îi denumim făuritor de istorie, sunt oamenii pe care i-a creat, într-adevăr istoria. Numai despre el se poate spune fără teama de a greşi că este autentic făuritor de istorie.
Atunci când se investighează viaţa şi condiţiile în care au evoluat geniile lumii, generator de mari transformări în lume, se constată că aceştia au ştiut să evolueze cel mai bine condiţiile favorabile create la un moment dat şi să le canalizeze în direcţia dorită de ei.
Spre deosebire de alte genii, el este singurul, care, pentru a avea la îndemână toate premizele necesare pentru înfăptuirea acestei revoluţii, a fost nevoit să găsească el singur, mijloacele necesare şi tot el singur să pregătească oameni de care avea nevoie pentru atingerea acestui scop al său. Pentru că spiritul revoluţiei şi înzestrarea cu cele necesare acestei revoluţii se aflau în mâinile acestor oameni de care îşi legase destinul.
Cu personalitatea sa puternică a lăsta urme de neşters în inimile miilor săi de adepţi, formându-i precum el a dorit. Cu o voinţă nestrămutată a pregătit premizele revoluţiei, i-a trasat conturile şi i-a stabilit caracteristicile. A canalizat în direcţia dorită evenimentele. Ce alt făuritor de istorie sau revoluţionar poate să-l egaleze?

 

 

sursa: islam.ro

Source Link

Views: 1

Vechi civilizații dispărute

    In diferite perioade ale istoriei omenirii, au existat, s-au dezvoltat diferite civilizatii care au avut mai apoi un sfarsit tragic. In prezent, noi putem medita la soarta acestor comunitati si putem oare gasi vreun sens al existentei lor? httpv://www.youtube.com/watch?v=UYAC8hBkS2Q&list=PLkLEDhYAXQXxKe08Z4KqRxGIwnD2xBtm7   „Evitaţi cruzimea şi nedreptatea pentru că, în Ziua Judecăţii, nedreptatea va fi un […]

kavimlerin_helaki1

In diferite perioade ale istoriei omenirii, au existat, s-au dezvoltat diferite civilizatii care au avut mai apoi un sfarsit tragic. In prezent, noi putem medita la soarta acestor comunitati si putem oare gasi vreun sens al existentei lor?

„Evitaţi cruzimea şi nedreptatea pentru că, în Ziua Judecăţii, nedreptatea va fi un motiv pentru care cineva va fi aruncat în mai multe tipuri de întuneric. Feriţi-vă de zgârcenie, între-adevăr, ea a distrus neamuri de dinaintea voastră. Aceasta i-a condus la vărsare de sânge şi să judece ilegalul ca fiind legal.” (relatat de Muslim)

În timpul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) o femeie din neamul Makhzum din tribul Quraish (neamul cel mai nobil din tribul cel mai nobil), a furat un lucru. Unii dintre cei de lângă el au spus: „«Cine îi va spune Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) despre ea?» Alţii au spus: «Cine va îndrăzni, în afară de Usama bin Zayd, cel mai iubit de către Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?» Astfel, Usama i-a vorbit Profetului. El, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a zis:«Tu ai intervenit, mijlocind la mine, pentru a încălca una dintre pedepsele lui Allah?» Apoi, el s-a ridicat şi s-a adresat oamenilor, spunând: «O, voi, oameni, cei dinaintea voastră au fost pierduţi, pentru că dacă cineva de rang înalt fura, îl scuteau de pedeapsă; iar dacă 9 Shari’ah este Legislaţia sau Jurisprudenţa Islamică cineva de rang mic fura, aplicau asupra acestuia pedeapsa prescrisă. Pe Allah, dacă Fatima, fiica lui Mohammed, ar fura, i-aş tăia mâna.»” (relatat de Muslim)

Source Link

Views: 1