Tag: jertfa

Sunt animalele marine interzise musulmanilor?

Sunt animalele marine interzise musulmanilor? Yusuf Al-Qardawi   Toate animalele marine sunt îngăduite ( halal )     Prin animalele marine avem în vedere toate animalele care trăiesc numai în apă. Toate sunt considerate îngăduite ( halal ), indiferent cum ar fi obţinute: fie că sunt luate din apă vii, fie că sunt luate moarte, […]

Sunt animalele marine interzise musulmanilor?

Yusuf Al-Qardawi

 

Toate animalele marine sunt îngăduite ( halal )

Moofushi_Kandu_fish

 

 

Prin animalele marine avem în vedere toate animalele care trăiesc numai în apă. Toate sunt considerate îngăduite ( halal ), indiferent cum ar fi obţinute: fie că sunt luate din apă vii, fie că sunt luate moarte, fie că plutesc. Aceste criterii sunt valabile atăt pentru peşti, cât şi pentru mamiferele marine, atât pentru câinele de mare, cât şi pentru porcul de mare şi celealte animale de mare, fără să aibă importanţă faptul dacă cel care le prinde sau le vânează este musulman sau nemusulman. Allah a fost îndurător cu robii Săi şi le-a îngăduit lor să mănânce toate soiurile de vieţuitoare care trăiesc în mare, fără nicio oprelişte şi fără să pună condiţia junghierii lor, aşa cum a pus pentru animalele de uscat. El i-a lăsat omului posibilitatea de a le ucide pe acelea dintre ele, evitând chinuirea lor în măsura în care este cu putinţă.

Allah Preaînaltul a grăit, arătându-se cu bunăvoinţă faţă de robii Săi:

 

’’ El este Cel care a supus marea, pentru ca voi să mâncaţi din ea carne proaspătă.’’ ( Al-Nahl: 14 )

 

Şi tot El a grăit:

 

’’Vânatul pe mare vă este îngăduit, iar mâncarea lui este pentru voi, ca şi pentru călătoi, merindă ’’ ( Al-Ma’ida : 96 ).

 

Şi Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul a avut încredere toate vieţuitoarele de mare, fără excepţie, căci a grăit:

 

’’ Şi Domnul tău nu uită niciodată! ’’ ( Maryam: 64 )

 

 

 

(extract din cartea „Permis şi Interzis în Islam”, autor Dr. Yusuf Al-Qardawi, cap. II „Lucrurile permise si interzise in viata credinciosului musulman”, Editura Islam, 1999, Liga Islamică şi Culturală din România)

Source Link

Views: 95

Secretul sacrificării islamice a animalelor

Secretul acestei junghieri şi explicaţia ei Yusuf Al-Qardawi   Secretul acestei junghieri, din câte se pare, este uciderea animalului cât mai repede şi cu cât mai mici chinuri. De aceea s-a pus condiţia existenţei unui instrument ascuţit, care este mai eficient, şi condiţia junghierii în gât – locul cel mai apropiat de inimă , pentru […]

Secretul acestei junghieri şi explicaţia ei

Yusuf Al-Qardawi

4173986334_273df2e04c

 

Secretul acestei junghieri, din câte se pare, este uciderea animalului cât mai repede şi cu cât mai mici chinuri. De aceea s-a pus condiţia existenţei unui instrument ascuţit, care este mai eficient, şi condiţia junghierii în gât – locul cel mai apropiat de inimă , pentru a se pune capăt vieţii cât mai uşor. A fost respinsă sacrificarea cu ajutorul dinţilor şi a unghiilor, fiindcă acestea provoacă chinuri animalului şi conduce în cele mai multe cazuri la asfixiere. Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a poruncit ca lama să fie ascuţită şi ca animalul sacrificat să fie ferit de chinuri: ’’Allah a prescris buna împlinire a oricărui lucru. Dacă omorâţi, faceţi în aşa fel încât omorârea să fie cât mai bună! Dacă junghiaţi, faceţi astfel încât junghierea să fie cât mai bună! Unul dintre voi să ascută lama sa şi să ferească animalul sacrificat de chinuri!’’.

 

Ibn Omar, la rândul său, a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a poruncit ca lamele să fie ascuţite şi să fie ascunse de animale, zicând: ’’Când unul din voi se prăgăteşte de junghiere, să o facă astfel încât animalul să moară!’’ .

 

Ibn Abbas a relatat că un bărbat a trântit o oaie la pământ şi apoi s-a apucat să-şi ascută cuţitul. Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – i-a zis: ’’Vrei să o omori de mai multe ori? De ce nu ţi-ai ascuţit cuţitul înainte de a o trânti la pământ?’’.

 

Omar a văzut un bărbat târând o oaie de picior pentru a o înjunghia şi i-a zis lui: „De ce faci asta? Condu-o pe ea către moarte frumos!”.

 

Ideea generală care se degajă din aceste relatări, este aceea a necesităţii recurgerii la blândeţe faţă de animalul necuvântător şi a feririi lui de chinuri, în măsura în care omul poate face acest lucru.

 

În perioada anterioară Islamului, păgânii tăiau cocoaşele cămilelor şi cozile groase ale oilor, păstrând animalele în viaţă, ceea ce le provoca mari chinuri. Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a interzis această practică, spunând: ’’Ceea ce este tăiat de la vita vie este mortăciune!’’.

 

 

_____________

(extract din cartea “Permis şi Interzis în Islam”, autor Dr. Yusuf Al-Qardawi, cap. II “Lucrurile permise si interzise in viata credinciosului musulman”, Editura Islam, 1999, Liga Islamică şi Culturală din România)

Source Link

Views: 2

Condițiile sacrificării animalelor

Condițiile sacrificării animalelor Yusuf Al-Qardawi   Sacrificarea legală a animalelor domestice este o condiţie necesară   Animalele de uscat a căror carne este îngăduită se împart în două categorii: 1.- Categoria celor aflate în stăpânirea omului, cum sunt cămilele, bovinele, ovinele şi alte animale domestice, precum şi păsările crescute în gospodărie şi cele asemenea lor. […]

Condițiile sacrificării animalelor

Yusuf Al-Qardawi

 

Sacrificarea legală a animalelor domestice este o condiţie necesară

 

Animalele de uscat a căror carne este îngăduită se împart în două categorii:

1.- Categoria celor aflate în stăpânirea omului, cum sunt cămilele, bovinele, ovinele şi alte animale domestice, precum şi păsările crescute în gospodărie şi cele asemenea lor.

2.- Categoria celor care nu se află în stăpânirea omului.

În privinţa acestei categorii, Islamul a condiţionat îngăduirea acestor animale şi păsări de sacrificarea lor legală.

 

 

 

Condiţiile sacrificării legale

Sacrificarea legală presupune întrunirea următoarelor condiţii:

 

qurban1. Animalul să fie junghiat cu un obiect ascuţit care să facă sângele să ţâşnească şi să despice venele jugulare, chiar dacă este vorba de piatră sau de lemn ascuţit. Se relatează că ’Udai bin Hatim at-Ta’i a spus: Am zis: “O, Trimis al lui Allah, noi prindem un vânat şi nu găsim niciun cuţit, afară de o piatră sau de o aşchie. Atunci, el a răspuns: ’’Fă să curgă sângele, cu ce voieşti şi pomeneşte numele lui Allah asupra lui ’’.

 

2. Animalul să fie junghiat printr-o tăietură la gât cauzatoare de moarte sau printr-o lovitură pătrunzătoare în gât cauzatoare de moarte.

Junghierea ideală constă în tăierea gâtlejului, împreună cu esofagul şi traheea, şi a celor două vene jugulare (cele două vene groase de pe cele două părţi ale gâtlejului ).

Această condiţie este anulată dacă nu este posibilă junghiarea animalului în locul indicat, ca urmare a prăbuşirii lui într-un puţ cu capul în jos, încât nu se poate ajunge la gâtul lui, sau ca urmare a scăpării animalului supus sacrificării. În asemenea cazuri el este tratat asemenea vânatului şi este suficientă tăierea lui cu un obiect ascuţit în orice zonă la care se poate ajunge.

În cele două Sahih-uri se relatează că Rafi’ bin Khadij a zis: Eram împreună cu Profetul -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- într-o călătorie şi a fugit o cămilă, iar ei nu aveau cai ca să o prindă. Atunci, un bărbat a slobozit o săgeată care a lovit-o şi a oprit-o. Trimisul lui Allah -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- a zis: ’’ Aceste dobitoace se poartă uneori ca animalele sălbatice. Aceluia dintre ele care face aşa ceva, faceţi-i aşa!’’.

 

3. Să nu fie rostit asupra animalului care este junghiat decât numele lui Allah. Există un consens în această privinţă, întrucât în perioada anterioară Islamului, păgânii se apropiau de zeii sau idolii lor când le aduceau ofrande, fie rostind numele lor la sacrificarea animalelor, fie junghiindu-le pe altarele monumentelor, în vreme ce Coranul a interzis toate lucrurile acestea, aşa după cum am menţionat.

’’Cele asupra cărora a fost pomenit numele altcuiva decât al lui Allah (…) – ca şi vitele junghiate pe pietrele înălţate [ale idolilor] ’’ ( Al-Ma’ida 5:3 ).

 

4. Să fie folosit numele lui Allah asupra animalului sacrificat, acest lucru fiind exprimat explicit în textul Coranului:

’’Mâncaţi [numai] din cele peste care s-a pomenit numele lui Allah, dacă voi sunteţi încrezători în versetele Lui. ’’ ( Al-’An’am: 118 ).

 

Şi mai departe adaugă:

’’ Şi nu mâncaţi din cel peste care nu s-a pomenit numele lui Allah, căci aceasta este nelegiuire! ’’ ( Al-’An’am: 121 ).

 

Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: ’’Mâncaţi din cele din care a curs sângele şi asupra cărora a fost rostit numele lui Allah!’’

 

Hadisurile considerate atunci autentice referitoare la condiţia rostirii numelui lui Allah asupra vânatului, la slobozirea săgeţii sau la trimiterea câinelui dresat – aşa cum se va arăta – confirmă obligativitatea acestei condiţii.

 

Unii erudiţi au exprimat părerea că pomenirea numelui lui Allah este necesară, dar acest lucru nu trebuie să se întâmple în mod obligatoriu în momentul junghierii, ci se poate şi la consumarea cărnii. Dacă musulmanul rosteşte numele lui Allah asupra cărnii mâncate, în momentul în care se consumă carnea, atunci el nu va fi un consumator de carne asupra căreia nu a fost numele lui Allah. În Sahih-ul lui Al-Bukhari se relatează că ’A’işa a spus că nişte oameni de curând convertiţi la Islam i-au zis Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – : „Nişte oameni ne aduc carne şi noi nu ştim dacă a rostit numele lui Allah asupra ei sau nu… Mâncăm din ea sau nu? Trimisul lui Allah -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- le-a răspuns: ’’ Rostiţi voi numele lui Allah şi mâncaţi! ’’.

 

 

____________________

(extract din cartea “Permis şi Interzis în Islam”, autor Dr. Yusuf Al-Qardawi, cap. II “Lucrurile permise si interzise in viata credinciosului musulman”, Editura Islam, 1999, Liga Islamică şi Culturală din România)

Source Link

Views: 2