Tag: moarte

Călătoria sufletului după moarte -2

  Venirea îngerilor a. Pentru omul cu suflet bun Ingeri cu feţe luminoase, strălucind ca soarele, vor coborî din Ceruri, aducând cu ei un giulgiu şi mireasma Raiului şi se vor opri departe de omul acela încât abia că îi va putea zări. Ingerul Morţii se va apropia şi-i va spune: «O, suflet bun, vino să […]

Venirea îngerilor

a. Pentru omul cu suflet bun
Ingeri cu feţe luminoase, strălucind ca soarele, vor coborî din Ceruri, aducând cu ei un giulgiu şi mireasma Raiului şi se vor opri departe de omul acela încât abia că îi va putea zări. Ingerul Morţii se va apropia şi-i va spune: «O, suflet bun, vino să primeşti iertarea lui Allah (Subhanahu wa Ta’ala) şi recompensa Lui.» Şi sufletul aceluia va părăsi corpul uşor precum un abur, iar Ingerul Morţii îl va cuprinde şi, într-o clipită, ceilalți îngeri îl vor pune în acel giulgiu şi îl vor învălui în parfumul Edenului. Şi sufletul acela va răspândi un miros plăcut, mai îmbătător decât cel mai aromat mosc de pe Pământ.

b. Pentru omul cu suflet păcătos
Ingeri cu feţe întunecate, vor coborî din Ceruri şi vor aduce cu ei un veşmânt aspru de pâslă şi vor sta departe de el, că abia dacă îi va putea zări. Ingerul Morţii va veni la el şi îi va spune: «O, suflet netrebnic, părăseşte acest trup, în dezgustul lui Allah (Subhanahu wa Ta’ala)!». Atunci, sufletul se va împrăştia în tot trupul, dar Ingerul Morţii îl va smulge fără milă, ca şi cum s-ar smulge un ciulin din lâna udă şi îl va cuprinde, numai că vor veni ceilalți îngeri numaidecât şi-l vor pune în pâsla aceea. Şi sufletul acela va degaja o duhoare cumplită, mai înfiorătoare decât cea a unui cadavru găsit vreodată pe Pământ.

Urcarea la Ceruri
a. Pentru omul cu suflet bun
Ingerii vor urca sufletul celui credincios în al Şaptelea Cer şi toți îngerii cu care se vor întâlni vor întreba: «Al cui este acest suflet bun?», iar ei vor răspunde: «Al lui cutare, fiul lui cutare şi cutare…» şi-l vor lăuda numindu-l cu cele mai frumoase atribute cu care oamenii l-ar putea lăuda pe Pământ. Apoi, sufletul celui credincios va fi dus la Allah (Subhanahu wa Ta’ala). Allah (Subhanahu wa Ta’ala) va zice:«Consemnează cartea robului Meu în Illiion şi duce-ţi-l înapoi pe Pământ, căci din el am creat omenirea, şi lui i-o dau, şi din el o voi ridica iarăşi!»

b. Pentru omul cu suflet păcătos
Ingerii vor urca şi sufletul celui păcătos la Ceruri, şi nu va fi înger cu care să se întâlnească şi să nu întrebe: «Al cui este sufletul acesta păcătos?», iar ei vor răspunde «Al lui cutare, fiul lui cutare şi cutare…» şi-l vor ocărî folosind cele mai urâte epitete care se cunosc pe lumea asta. Când sufletul celui păcătos va ajunge în cerul cel mai de jos, va cere să se deschidă o poartă pentru el, dar poarta nu se va deschide. Allah (Subhanahu wa Ta’ala) va zice:«Consemnaţi cartea acestuia în Sijjiin şi zvârliţi sufletul lui jos, în Pământ.»

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 2

Călătoria sufletului după moarte – 5

  Barzakh face imposibilă orice întoarcere   Perioada cuprinsă între momentul morţii şi Viaţa de Apoi se numeşte barzakh. Ad litteram: «برزخ‎ – barzakh» înseamnă «piedică, barieră, stavilă, separator a două lucruri»   Ibn Abas(ra) a făcut o paralelă între barzakh şi hijab (văl) – adică barzakh este ca o cortină între lumea aceasta şi […]

Barzakh face imposibilă orice întoarcere

Perioada cuprinsă între momentul morţii şi Viaţa de Apoi se numeşte barzakh.

Ad litteram: «برزخ‎ – barzakh» înseamnă «piedică, barieră, stavilă, separator a două lucruri»

Ibn Abas(ra) a făcut o paralelă între barzakh şi hijab (văl) – adică barzakh este ca o cortină între lumea aceasta şi Lumea de Apoi.

Al-Qurtubii a explicat: „Barzakh este o barieră între două lucruri. Este starea intermediară dintre această lume şi Lumea de Apoi, din momentul morţi şi până în Ziua Invierii. Oricine moare intră în barzakh.”

In Quran, în sura Mu’uminuun, verstele 99-100 Allah Preainaltul spune despre sufletele celor necredincioşi « Abia când vine moartea la unul dintre ei, zice el: “Doamne, adu-mă pe mine înapoi, / pentru ca eu să fac bine, în cele pe care le-am lăsat!” “Nicidecum!” Acesta este un cuvânt pe care el îl va rosti. Iar în urma lor este o despărţire (barzakh), până în Ziua când vor fi sculaţi [din morţi].»

In acest verset este clar statuat că este imposibilă întoarcerea în viaţa lumească, pentru că respingerea cererii celui necredincios de întoarcere în lumea pământească din Barzakh pentru a-şi corecta greşelile este categorică: Allah Preainaltul spune: «Nicidecum!». Evadarea din barzakh este imposibilă pentru că este străjuită de un puternic înger păzitor.

Sălaşul celui drept-credincios este Paradisul, pentru că Rasuūl_Allah Preainaltul a zis:

„Sufletul drept-credinciosului este o pasăre care se hrăneşte din copacii Paradisului, până ce Allah Preainaltul îl va trimite înapoi în trupul său în Ziua Invierii.”

Ibn Maājah şi alţii

De aceea, sufletul celui credincios nu se întoarce, pentru că el se desfată cu favorurile şi binecuvântările dăruite de Allah Preainaltul şi aici nu cunoaşte nici un fel de mâhnire sau durere.

Trimisul lui Allah  a zis:

„Nici un rob cu agoniseală de fapte bune făcute respectând Legea lui Allāh nu vrea să se mai întoarcă vreodată în viaţa lumească, după ce a murit, nici dacă ar fi proprietarul lumii întregi cu toate bogăţiile ei, decât numai cei care s-au martirizat şi aceasta numai pentru nobleţea pe care i-o conferă martiriul, căci, cu adevărat, martirul vrea să se întoarcă în acestă lume numai pentru a mai fi încă odată martirizat. ”

At-Tirmizii

Profetul (saas) a spus despre dorinţa martirilor de a se întorce în aceasta lume.:

«….- Noi dorim să ne trimiţi înapoi, în lumea pământească, ca să luptăm din nou pentru gloria Ta, până ce vom fi ucişi iarăşi. Şi aceasta pentru că lor le place răsplata primită pentru martiriu…..».

Insă, chiar şi martirilor le este refuzată întoarcerea: pentru că Allah Preainaltulle răspunde: « – Am scris ca ei să nu se reîntoarcă în ea »

Aceasta este o parte din hadith-ul colecţionat de Muslim, redat integral în tafsirul versetului 154 sura Al-Baqara

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 2

Credinţa în destin – un principiu de bază al credinţei islamice

‘Umar Suleyman Al-Ashqar Credinţa în destin este unul dintre principiile de bază ale credinţei, fără de care aceasta este incompletă. Imamul Muslim a consemnat un hadis relatat de ′Umar ibn Al-Khattaab (Allah să fie mulţumit de el), că îngerul Gabriel l-a întrebat pe Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) despre credinţă, iar […]

‘Umar Suleyman Al-Ashqar

Credinţa în destin este unul dintre principiile de bază ale credinţei, fără de care aceasta este incompletă. Imamul Muslim a consemnat un hadis relatat de ′Umar ibn Al-Khattaab (Allah să fie mulţumit de el), că îngerul Gabriel l-a întrebat pe Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) despre credinţă, iar acesta i-a răspuns: „Această credinţă înseamnă să crezi în Allah, în îngerii Săi, în cărţile Sale, în Trimişii Săi şi să crezi în destinul divin (qadar) cu binele şi cu răul său.” El, (adică Gabriel) a zis: „Ai grăit adevarul.”

Există multe texte care vorbesc despre destinul de la Allah sau porunca credinţei în destin. Aceste texte includ şi următoarele versete:

Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite. (Al-Qamar 54: 49)

…Porunca lui Allah este o hotărâre hărăzită. (Al-Ahzab 33: 38)

…Însă Allah a voit să împlinească un lucru ce trebuia împlinit… (Al-Anfal 8: 42)

…Şi a creat toate lucrurile şi le-a orânduit cu bună rânduială. (Al-Furqan 25: 2)

Laudă numele Domnului tău Cel Preaînalt. Care a creat şi a plămădit. Şi care a orânduit şi a călăuzit, care a făcut să se ivească păşunea. (Al-A`la 87: 1-4)

Imamul Muslim a consemnat în culegerea Sahih de la Taawoos: „I-am cunoscut pe unii dintre companionii Trimisului lui Allah care au spus că totul se întâmplă prin destin. El a spus ‘L-am auzit pe ′Abdullah ibn ′Umar zicând: «Totul se întâmplă prin destin, chiar şi ingeniozitatea şi neajutorarea sau neajutorarea şi ingeniozitatea»”

În culegerea Sahih a Imamului Muslim este consemnat un hadis relatat de Abu Hurayrah: „Politeiştii din Quraysh au venit şi au discutat cu Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) despre destin, apoi următoarele cuvinte au fost revelate:

În Ziua aceea vor fi târâţi în Foc cu feţele lor în jos [şi li se va zice]: “Gustaţi voi atingerea Iadului!” Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite. (Al-Qamar 54: 48-49)

Există multe texte asemănătoare. Textele ce vorbesc despre cunoaşterea, puterea, voinţa şi creaţia lui Allah, de asemenea fac referire şi la porunca Sa. Credinţa în destin include de asemenea şi credinţa în cunoşterea, voinţa şi creaţia lui Allah, după cum vom vedea mai jos.

Din punct de vedere lingvistic – după cum a declarat Raaghib al-Asfahaani, conform relatării de la Ibn Hajar al-′Asqalaani – cuvântul destin implică abilitate sau putere şi obiectul acelei abilităţi, care există în cunoşterea lui Allah.

Allah Preaînaltul are putere absolută (qudrah), iar puterea Sa nu lipseşte sub nici o formă. Printre Numele Sale – mărit şi preamărit fie El – se află şi numele Al-Qaadir (Cel Abil), Al-Qadiir (Atotputernicul) şi Al-Muqtadir (Omnipotentul, Care poate să facă orice). Puterea (Qudrah) este unul din Atributele Sale.

Al-Qaadir este participiul activ al verbului qadara yaqdiru. Al-Qadiir este o forma mai intensivă, însemnând Cel Care face ce vrea în conformitate cu înţelepciunea Sa, nici mai mult nici mai puţin. Astfel, nimeni nu este demn de acest nume cu excepţia lui Allah, fie El preamărit şi slăvit. Allah Preaînaltul spune:

Ba da, El este cu putere peste toate. (Al-Ahqaf 46: 33)

Al-Muqtadir este participiul activ al verbului aqtadara şi este mai puternic semnificativ decât Qadeer. Spre exemplu, Allah spune:

Într-un loc al adevărului, lângă un Stăpânitor Atotputernic. (Al-Qamar 54: 55)

Imam Ahmad (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre destin. Acesta a spus: „Destinul este puterea lui Allah”.

Aceia care neagă destinul, neagă monoteismul pentru că negând destinul, ei afirmă că acela care a creat binele este diferit de cel care a creat răul. Cei din comunitatea musulmană care cred acest lucru spun că păcatele nu se întâmplă prin Voia lui Allah şi mai spun că Allah nici nu are cunoştinţă despre aceste păcate. Ei afirmă că toate faptele oamenilor se realizează fără puterea sau creaţia Sa. Astfel, ei neagă faptul că Allah are putere absolută şi voinţă supremă. Ibn ′Abbaas a spus: „Destinul reprezintă esenţa monoteismului. Cine îl venerează numai pe Allah Atotputernicul şi crede în destin, acela îşi întăreşte credinţa monoteistă, iar acela care îl venerează numai pe Allah dar nu crede în destin, acela îşi distruge noţiunea de monoteism cu necredinţa sa.”

Savanţii musulmani au afirmat în unanimitate că este obligatoriu să crezi în destin. Nu există nici un savant al şcolii Ahl as-Sunnah, purtătorii de lumină şi călăuzire prin întuneric, care să nu susţină afirmaţia de mai sus. În comentariul său despre hadisurile ce vorbesc despre destin, în Sahih Muslim, An-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus: „În toate aceste hadisuri există dovezi clare care susţin punctul de vedere al şcolii Ahl as-Sunnah privind credinţa în destin şi faptul că toate evenimentele, bune sau rele, benefice sau dăunătoare se întâmplă prin voinţa şi porunca lui Allah Preaînaltul.”

Ibn Hajar (Allah să aibă milă de el) a spus: „Opinia tuturor predecesorilor pioşi este că toate lucrurile se întâmplă prin porunca lui Allah, după cum El spune:

Şi nu sunt lucruri ale căror hambare să nu se afle la Noi şi pe care Noi să nu le trimitem cu măsură anumită. (Al-Hijr 15: 21)

________

Credința în Predestinare, Umar Suleyman Al-Ashqar, Editura Islamul Azi, București, 2010

Source Link

Views: 2