Tag: moarte

Beneficii ale credinţei în predestinare

Credinţa în predestinare este un mijloc de îndepartare de polietism   Mulţi filosofi au susţinut că binele provine de la Allah Preaînaltul şi că răul este creaţia altor dumnezei; ei susţin acest lucru pentru a evita atribuirea lui Allah a răului. Cei care se ocupă de vrăji și magie susţin că Lumina a fost creatorul […]

  • Credinţa în predestinare este un mijloc de îndepartare de polietism

Mulţi filosofi au susţinut că binele provine de la Allah Preaînaltul şi că răul este creaţia altor dumnezei; ei susţin acest lucru pentru a evita atribuirea lui Allah a răului.

Cei care se ocupă de vrăji și magie susţin că Lumina a fost creatorul binelui şi că Întunericul a fost creatorul răului.

Cei care fac parte din aceasta comunitate care au susţinut că Allah nu a creat faptele supuşilor Săi, sau că El nu a creat faptele ce duc la rătăcite, afirmă că există alţi creatori în afara de Allah.

Perfectiunea credinţei în unicitatea lui Allah nu este obţinută decât de cei care afirmă că Allah Singur este Creatorul a tot ce există în Univers şi că voinţa Lui predomină peste creaţia Lui – şi ceea ce vrea El se întâmplă şi ceea ce nu vrea El nu se întâmplă. Toţi cei care nu cred în predestinare nu cred cu adevărat că Stăpânul lor este Unul şi Singur şi nu Îl constientizează corect. Credinţa în predestinare este cea care marcheaza în acest caz diferenţa dintre monoteism şi politeism. Cel care crede în predestinare afirmă că acest univers şi totul din el a fost creat de un Singur Dumnezeu; cei care nu cred acest lucru sugerează că există alţi dumnezei în afară de Allah.

  • Să rămânem pe calea cea dreaptă atât în momentele grele, cât şi în cele uşoare

Datorită defectelor şi slăbiciunii lor, oamenii nu reuşesc întotdeauna să rămână pe calea cea dreaptă.

Allah spune:

Omul a fost făcut nestatornic; Când are parte de rău, el este abătut/ Iar când are parte de bine, el este zgârcit, Afară de cei care fac Rugăciunea, (Al-Ma`arij 70:19-22)

Credinţa în predestinare determină omul să fie statornic pe calea cea dreaptă pentru a nu fi nepăsător în momentele uşoare ale vieţii şi pentru a nu cădea în disperare în momentele grele, deoarece el ştie că tot binele care i se întâmpla provine de la Allah şi nu datorită inteligenţei sale sau planului bun:

Voi nu aveţi binefacere decât de la Allah… (An-Nahl 16:53)

El nu este precum Qaarun care se lauda în faţa oamenilor săi şi în mod arogant afişa în faţa lor comorile şi bunăstarea cu care Allah l-a binecuvântat.

Qarun a fost din neamul lui Moise, însă el s-a răzvrătit împotriva lor. Şi i-am dat Noi atâtea comori, încât numai cheile lui apăsau greu asupra unei cete de [bărbaţi] vânjoşi. Şi când i-a zis lui neamul său: “Nu te semeţii, fiindcă Allah nu-i iubeşte pe cei care se semeţesc,/ Ci caută cu ceea ce ţi-a dăruit Allah Casa cea veşnică! Şi nu uita partea ta din această viaţă! Şi fă bine, aşa după cum şi Allah ţi-a făcut ţie bine! Şi nu umbla după stricăciune pe pământ, fiindcă Allah nu-i iubeşte pe cei care fac stricăciune”, A zis el: “Mie mi s-a dat ceea ce am numai pentru ştiinţa pe care eu o stăpânesc!” Oare el nu ştia că Allah a nimicit înainte de el dintre neamuri pe cine era mai puternic decât el şi adunase mai multe bunuri? Iar nelegiuiţii nu sunt întrebaţi pentru păcatele lor! (Al-Qasas 28:76-78)

Iar când încercările şi necazurile se abat asupra unui om, el ştie că acest lucru se întâmpla prin porunca lui Allah, ca un test pentru el, aşa că nu se panicheaza şi nici nu disperă, mai degrabă el vede răsplata de la Allah şi aşteaptă răbdator,  iar această credinţa aduce linişte şi bucurie în inima credinciosului.

Nici o nenorocire nu se îndreaptă pe pământ şi nici în sufletele voastre fără ca ea să nu se afle într-o carte, înainte ca Noi să o pricinuim. Acesta este un lucru uşor pentru Allah, Pentru ca voi să nu fiţi trişti pentru ceea ce aţi pierdut şi nici să nu vă prea bucuraţi pentru ceea ce El vă dăruieşte.… (Al-Hadid 57: 22-23)

Iar Allah preamăreşte pe supuşii Lui:

Care, dacă s-a abătut asupra lor vreo nenorocire, spun: “Noi suntem ai lui Allah şi noi la El ne întoarcem”. Aceia sunt cei peste care se pogoară binecuvântarea Domnului lor şi îndurarea Lui şi aceia sunt cei călăuziţi. (Al-Baqarah 2:156-157)

  • Cel care crede în predestinare este întotdeauna atent

Cel care crede în predestinare este întotdeauna atent deoarece:

…Dar nu se poate socoti la adăpost de vicleşugurile lui Allah decât neamul celor pierduţi! (Al-A`raf 7:99)

Inimile oamenilor sunt întotdeauna schimbătoare deoarece inimile lor sunt între două degete ale lui Ar-Rahman (Cel Milos), care le întoarce precum El voieşte, iar încercările care sunt trimise oamenilor sunt numeroase. Credinciosul este întotdeauna atent pentru a fi influenţat de ceva care să îl trimita în rătăcire şi întotdeauna se teme că ultimele sale fapte vor fi rele. Acest lucru nu îl face apatic sau leneş, ci îl motivează să se străduiească cu perseverenţă pentru a urma calea cea dreaptă, pentru a face fapte drepte şi pentru a evita păcatele şi faptele pedepsite.

Inima credinciosului este întotdeauna ataşată de Creatorul ei, chemându-L, sperând, căutându-I ajutorul, cerându-I să-l ajute să rămână cu fermitate pe calea cea dreaptă şi pentru a fi drept călăuzit.

  • Înfruntarea dificultăţilor şi pericolelor cu inima puternică

Când un om crede că tot ceea ce se întâmpla este predestinat, şi că proviziile şi durata de viaţă depind de Allah, atunci el poate confrunta dificultăţile şi greutăţile cu inima puternică şi cu capul sus.

Aceasta credinţa a fost una dintre cele mai mari surse de putere pentru cei drepţi care s-au confruntat cu răufăcătorii, tiranii sau cu situațiile grele.

Ei nu se tem să rostească adevărul chiar dacă sunt lipsiți de o situație financiară favorabilă, deoarece această chestiune se află în mâinile lui Allah. Orice a hotărât Allah pentru supusul Său nu poate fi schimbat de nimeni altcineva şi orice Allah reţine de la supusul Său, nimeni nu îi poate oferi.

_________

islamromania.wordpress.com

Source Link

Views: 1

Omul unor existențe diferite

  Fethullah Gulen   Sărmanul om al zilelor noastre, deoarece şi-a pierdut măsura valorii în multe privinţe, şi poziţia, atitudinea lui, gândirea faţă de profeţi, şi, în special faţă de sultanul profeţilor, Muhammed (s.a.s), toate acestea sunt cu totul răsturnate. În schimb, nu este deloc corect să-L apreciem, ca pe orice individ, din prisma criteriilor […]

 

Fethullah Gulen

 

Sărmanul om al zilelor noastre, deoarece şi-a pierdut măsura valorii în multe privinţe, şi poziţia, atitudinea lui, gândirea faţă de profeţi, şi, în special faţă de sultanul profeţilor, Muhammed (s.a.s), toate acestea sunt cu totul răsturnate. În schimb, nu este deloc corect să-L apreciem, ca pe orice individ, din prisma criteriilor omeneşti. Chiar nici nu este posibil. Deoarece, El este un om care a fost trimis în scopul de a modela din nou faţa universului, pentru a deschide omenirii noi orizonturi, fiind înzestrat cu un spirit de excepţie, cu capacităţi şi puteri excepţionale…şi aprecierea Lui depăşeşte criteriile noastre.

Din aceste considerente, oricine ar relata orice, nu poate reda totul despre El. Hassan b. Sabit, unul din cei care L-au înţeles cel mai bine, zice: “Eu, prin cuvintele mele, nu l-am elogiat pe Muhammed (s.a.s), dar mi-am lăudat cuvintele prin El.”

Într-adevăr, în toate acele cuvinte, care conferă frumuseţe tuturor cuvinte-lor frumoase, se află frumuseţea sufletului Său. Or, expunerea noastră nu-L va îmbogăţi cu nimic. Cu chibzuială, şi Farazdak va folosi acelaşi cuvânt…şi, marele cugetător al secolului va rosti aceleaşi cuvinte pentru Coran: “Forma veridică a Coranului eu n-am putut-o înfrumuseţa, n-am reuşit să-i redau o formă mai frumoasă. Poate că, frumoasele adevăruri din Coran, mi-au înfrumuseţat şi îmbunătăţit şi mie interpretarea.”

muhammad-pbuh-wallpaperToate acestea sunt rezultatul împărtăşirii aceluiaşi sentiment şi aceleiaşi idei. Toţi sunt cei care s-au inspirat din aceleaşi surse şi au redat aceleaşi lucruri prin formulări diferite; ceea ce au lăsat unii, alţii le-au explicat în detaliu; unii au poetizat, dar s-au rotit în jurul aceleiaşi axe. Şi noi î-L preamărim peste tot, trăim privilegiul de a fi credincioşii Lui şi ne exprimăm entuziasmul: oricât am mulţumi şi i-am arăta recunoştinţa noastră Stăpânului nostru, este puţin lucru, deoarece ne-a onorat cu cea mai mare binecuvântare şi ne-a făcut credincioşii lui Muhammed Mustafa (s.a.s). Aceasta este o virtute divină, calitate pe care o acordă celui pe care-l alege şi în măsura în care doreşte. Dar este atât de vastă, încât nu poate fi măsurată sau cântărită cu nicio măsură omenească. Da, este o mare a binefacerii fără ţârmuri, destinată nouă.

Problema are şi un alt sens, aşa încât, nu pot să-l exprim fără a pune unele întrebări: oare suntem stăpâni pe tronul inimii, care să se potrivească cu Domnul nostru? Inimile noastre sunt deschise în orice clipă pentru El? Atunci când stăm, când ne ridicăm, când mâncăm, când bem şi prin toate acţiunile noastre, gândul la profetul Muhammed ne stăpâneşte inima şi gândul? Viaţa noastră, în totalitatea sa, urmează linia trasată de El?

Dacă răspunsul nostru este afirmativ, atunci se poate spune că “ne-am atins scopul”. Putem spune că, frumosul şi luminosul Său chip ne împodobeşte visul şi imaginaţia şi, ca urmare, noi ajungem în starea de comunitate a profetului. O comunitate care moraliceşte devine cinstită prin moralitatea Lui, împodobindu-şi fiecare stadiu al vieţii prin modestia Lui, devine un element de echilibru pe pământ. Am convingerea că, dacă n-am ajuns să găsim acest echilibru, există o singură cauză; aceasta este faptul că încă n-am atins nivelul spiritual al profetului.

El este un om creat special spre a ne fi încredinţat nouă. Faptul că este om şi face parte dintre noi, este pentru noi o mare fericire. Deoarece, până şi paradisul, datorită respectului Său, a câştigat prestigiu. Luând în consideraţie acest lucru, pentru noi cea mai mare îndatorire este de a putea relata despre El potrivit măreţiei Sale.

Desigur că, omenirea va fi o adevărată omenire numai atunci când îl va înţelege pe Domnul nostru şi se va ataşa de El. Şi eu mi-am exprimat intenţia în acest sens. Dar, de la început am mărturisit faptul că nu sunt viteazul din câmpul de luptă, predicatorul din amvon. Atâta doar că am dorinţa de a mă strădui de a-L face înţeles…şi iată că toată priceperea mea constă în sinceritatea abordării acestui subiect…

Multă vreme am cugetat că sunt ca un câine de pază, kıtmîr, la uşa Lui, găsindu-mi în acest lucru o consolare, dar cu trecerea zilelor, mi-am pierdut în parte speranţa. Apoi mi-am zis mie însumi: “Dacă, în loc să fiu creat precum un om, aş fi fost creat ca un fir de păr pe trupul Lui sfânt. Da, dacă aş putea să fiu aproape de un asemenea om, care este onorat cu binefacerile deosebite ale Celui Drept…În felul acesta am gândit mult timp. Dar, am înţeles că nu am meritul la o asemenea onoare, pe măsură ce L-am cunoscut mai bine.

Acum, toată dorinţa şi doleanţa mea constă în a mă găsi în mijlocul comunităţii Lui. Am marea speranţă că, Cel Drept nu-l va lipsi de protecţia Sa pe un om care se află într-o asemenea comunitate şi-l va include în acea colectivitate, zicând: “Ei formează o aşa comunitate încât, oricine este cu ei, se va bucura de roadele acesteia.”

Da, cu toate acestea, am intenţia de a relata despre această personalitate măreaţă. Toată strădania mea este de a arunca o scânteie, care să aprindă în inimile urmaşilor focul iubirii pentru El. Ce se poate spune? Voi spune precum furnica care şi-a propus să meargă în pelerinaj! Speranţa mea este de a muri pe această cale…El este omul unor existenţe cu totul aparte. Noi trebuie să ne stră-duim de a ne potrivi după liniile şi frecvenţa Lui. După ce s-a sigurat acest lucru, încep covorbirile deschise şi cele cifrate. Comanda o va da Mesagerul lui Allah în persoană. El va lua în mâinile sale conducerea. Însă caracteristica comunităţii şi societăţii pe care El o va conduce este eliberarea de înalte, profunde şi felurite explicaţii şi descrieri, în aşa măsură, încât să transmită îngerilor invidie.

Poate că unora cuvintele noastre să nu li se pară obiective. Ce trist; după ce, în fiecare zi, trei-cinci tineri cu o înfăţişare strălucitoare, au luat, moraliceşte, veşti bune de la Mesagerul lui Allah! Şi, din nou, după ce unii afirmă fără perdea, fără să fie necesar, de-a dreptul, că sunt în relaţie cu El în lumea mărturiei!

Prin spiritualitatea şi, după unii, prin materialitatea Sa luminoasă, El este printre noi. İmamul Suyutî afirmă că s-a întâlnit personal cu Mesagerul lui Allah de peste şaptezeci de ori.

Desigur că El n-a murit în sensul în care înţelegem noi moartea; şi-a înlo-cuit doar existenţa. Este greşită perceperea morţii Lui ca orice moarte a oricărui om. Deoarece, Coranul spune că, treapta de martir la care au ajuns unii să nu fie numită moarte, cu toate că este o poziţie cu două grade mai jos decât cea de profet. Dacă este aşa, cum este posibil să zici El “a murit” în sensul în care noi înţelegem? Da, putem să spunem doar faptul că El a trecut la o altă existenţă. Din această cauză, cei a căror privire poate să pătrundă în alte existenţe, au posibilitatea să-L observe, văzându-L personal…

Cei care, eliberându-se din temniţa trupului şi a materialităţii, ajung la stadiul de existenţă prin inimă şi suflet, pot trăi în acelaşi timp în trecut şi viitor. Iată că, oamenii ecelei existenţe, pot să stea cu voi, dar, în acelaşi timp pot fi lângă Mesagerul lui Allah, în era fericirii. Oamenii sfinţi, dervişii, numiţi ebdal, în acelaşi timp se pot afla în mai multe locuri. De aceea, El, Sultanul Profeţilor, pentru ce să nu fie prezent şi în lumea de apoi, şi în lumea de azi, şi lângă noi, şi lângă îngeri şi profeţi? Este prezent şi va fi prezent mereu!..

Tot ceea ce am relatat până acum, intenţionez să folosesc ca bază pentru relatările mele viitoare. Atunci când ne referim la Profeţi şi mai ales la Profetul nostru, este foarte împortant din ce punct de vedere ne uităm şi cu ce intenţie. Dacă perceperea şi înţelegerea Măritului nostru Profet şi a sfinţilor, a oamenilor credincioşi, sinceri şi curaţi şi a celor apropiaţi lor, cere chiar o puritate sufleteas-că şi o inimă curată, atunci, în climatul ceţos-noros al lumii materiale, cum pot fi profeţii percepuţi şi înţeleşi?..

Atunci când ne străduim să înţelegem aceste lucruri, trebuie să fim atenţi la interpretarea lor, cu toate cuvintele frumoase folosite. Însă, pentru a înţelege mai bine personalitatea profetului Muhammed, este nevoie ca atenţia să fie sporită de câteva ori. Evident este faptul că, fiecare după puterea de pătrundere a inimii sale, va vedea şi va percepe ceva…şi nimeni, în totalitate, nu va putea să-L înţeleagă în toată semnificaţia Sa. După cum reiese din cuvintele lui Busayrî:

“Oameni adormiţi, ce trăiesc în vis, consolându-se,
Cum pot oare ei percepe adevărurile despre El!”

Source Link

Views: 3

Musulmanul

  Atât în lumea înconjurătoare, cât şi în propria noastră lume mică întâlnim nenumărate pilde de manifestare a puterii divine, a lui Allah. Acest imens Univers, ordinea perfectă existentă în el constituie dovada incontestabilă a existenţei şi măreţiei lui Allah. Judecata Lui este judecata perfectă. Tot ce există în acest Univers se află sub imperiul […]

Atât în lumea înconjurătoare, cât şi în propria noastră lume mică întâlnim nenumărate pilde de manifestare a puterii divine, a lui Allah. Acest imens Univers, ordinea perfectă existentă în el constituie dovada incontestabilă a existenţei şi măreţiei lui Allah. Judecata Lui este judecata perfectă. Tot ce există în acest Univers se află sub imperiul voinţei Lui. Asemenea tuturor celorlalte lucruri şi fiinţe, şi omul, încă de la crearea sa, datorează supunere voinţei Lui.

Pe lângă faptul că l-a înzestrat pe om cu capacitatea de a acumula cunoştinţe, cu aptitudinea de a raţiona şi judeca, şi cu intuiţia de a distinge ceea ce este adevărat de ceea ce este neadevărat, eronat. Allah i-a mai dat, în cadrul unor anumite limite şi libertatea de voinţă şi acţiune. Adevărata încercare a omului reprezintă, de fapt, această libertate. Aici i se verifică cunoştinţele, judecata, puterea lui de a discerne adevărul de neadevăr, libertatea lui de voinţă şi acţiune. Deoarece constrângerea anulează scopul acestei verificări, iar omul nu este constrâns să aleagă o cale sau alta. Este normal ca atunci când individul este constrâns să răspundă într-un anumit fel la întrebările date, verificarea respectivă să nu aibă nici un fel de finalitate. Dacă i se crează posibilitatea să răspundă liber la întrebări, conform cunoştinţelor şi convingerilor proprii, numai atunci i se poate aprecia adevărata valoare a aceluia. Succesul la acest examen constituie accesul spre evoluţii viitoare.

Dar dacă răspunsul la această verificare este eronat, atunci eșecul va frâna evoluţia pe mai departe a acestui om. Situaţiile cu care se confruntă omul în lume sunt identice cu situaţia descrisă mai sus. Allah i-a dat omului libertate de voinţă şi acţiune, pentru a putea alege modul de viaţă care i se potrivește cel mai mult. În această situaţie, el este liber să aleagă Islamul sau necredința.

Pe de altă parte ne confruntăm cu situația în care omul care nu poate să înţeleagă nici propria sa geneză şi nici pe cea a Universului. Comite erori în procesul de cunoaştere a adevăratului său Stăpân şi a însuşilor Lui, şi, alegând calea răzvrătirii, abuzează de libertatea care i s-a dat.

Există oameni care trec cu bine peste acest test, peste această încercare, deși nu sunt supuși niciunui fel de constrângere. Ei îl recunosc drept Creator pe Dumnezeu și se roagă doar la El, Îl venerează doar pe El.  Nu comit erori în distingerea binelui de rău şi, deşi sunt liberi să facă şi rău, ei aleg calea binelui, calea adevărului, deși sunt liberi să aleagă orice cale doresc.

El trece acest test şi pentru că a ştiut să aplice, aşa cum se cuvine, inteligenţa şi toate celelalte aptitudini ale sale, folosindu-și ochii pentru a vedea realitatea, urechile pentru a auzi adevărul, inteligenţa pentru a naşte idei și opinii juste, iar inima şi sufletul le-a dedicat pentru a urma calea cea dreaptă. Comportându-se astfel, el vrea să demonstreze nu numai faptul că este un frecvent căutător de adevăr, ci şi faptul că este un bun cunoscător al acestui Adevăr şi că se închină acestui Adevăr. Fără îndoială că un asemenea om se află pe calea cea dreaptă şi va avea parte de realizări şi pe lumea aceasta, dar şi în lumea cealaltă.

Un asemenea om va alege calea cea dreaptă în toate domeniile cunoaşterii şi ale comportamentului uman. Omul care cunoaşte însuşirile Creatorului său va ști ce înseamnă adevărul.

În domeniul cunoaşterii se va strădui să învețe legile naturii, să scoată la iveală comorile ascunse ale lumii, să stăpânească energiile necunoscute până acum ale minţii şi ale materiei. Şi toate acestea le va face numai şi numai pentru binele umanităţii. Va face tot ce-i stă în putinţă pentru a explora cele mai tainice cunoştinţe şi energii şi pentru a reda omenirii tot ce este folositor pe pământ şi în cosmos. În toate etapele investigaţiilor sale, conştiinţa existenţei lui Allah îl va feri de a comite gesturi iresponsabile şi de a aplica metodele ştiinţifice în scopuri distructive. El nu va putea gândi nici măcar o clipă că este stăpânul descoperirilor sale, că el de unul singur poate schimba natura şi că este animat de nişte puteri divine. El nu va avea porniri criminale în ceea ce priveşte viitorul omenirii. Doar oamenii de ştiinţă fără nici o credinţă pot să aducă regnul uman în pragul pieirii totale. În contrast cu aceştia, un om de ştiinţă musulman va avea complet alt comportament. Cu cât va avea cunoştinţă mai profundă în domeniul cunoaşterii lui Allah cu atât se va prosterna plin de recunoştinţă în faţa Lui. Pentru că Allah l-a învrednicit cu multă putere şi ştiinţă, de aceea el este conştient de faptul că trebuie să dea totul din el pentru propăşirea sa şi a semenilor săi. Nu va fi deloc îngâmfat, ba din contră, va fi foarte modest. În loc de patima dominării oamenilor, credinciosul va fi animat de dorinţa de a fi folositor semenilor săi. Libertatea lui nu va fi una necontrolată, ci va fi călăuzită de nişte principii morale unanim acceptate. Astfel, ştiinţa dobândită de el nu va fi un instrument pentru distrugere, ci un instrument datorită căruia va fi posibilă realizarea prosperităţii morale şi materiale a întregii omeniri, aceasta fiind singura cale prin care omul îşi exprimă recunoştinţa faţă de Allah. Un om de știință musulman va diferi de un om de știință oarecare în primul rând prin motivația, determinarea și perspectiva sa.

Un musulman va trebui cerceteze în mod realist ramura ce constitue obiectul investigaţiei ştiinţifice, în felul acesta el obținând rezultate corecte. Astfel, el va extrage învăţăminte din experienţa diverselor popoare din istorie şi va stabili corect cauzele evoluției sau dispariției unor civilizaţii. În felul acesta el va şti să evidenţieze experienţa înaintaşilor şi va trage învăţămintele potrivite cercetând cauzele care au condus la prăbuşirea acestor civilizaţii. În domeniul politic, singurul ţel pentru el va fi crearea unui asemenea sistem de conducere care să rezulte ăn triumful păcii, frăţiei şi virtuții, unde oamenii între ei sunt precum fraţii, în care există respect faţă de om, unde să nu existe exploatare şi nici o formă de sclavie, ci de respect şi consideraţie faţă de drepturile omului şi, de asemenea, unde cei aflați în slujba statului nu vor avea altă grijă decât slujirea corectă a poporului. În domeniul justiţiei, menirea unui musulman este de a lupta pentru ca justiţia să fie exponentul dreptăţii şi să fie apărătorul egal al tuturor oamenilor, fără niciun fel de discriminare.

Viaţa morală a unui musulman va fi animată, în permanenţă, de teama de a nu greși în fața lui Allah, de respect faţă de canoanele islamului, de dreptate şi corectitudine. Musulmanul nu uită nicio clipă că va veni o zi când se va întoarce la Creatorul său şi că va trebui să dea socoteală privind viaţa pe care a dus-o. Inevitabilitatea faptului că într-o zi i se va cere socoteală trebuie să-i stea musulmanului mereu întipărită în minte. Să medităm puțin la soliditatea morală a omului care trăieşte cu un asemenea mod de gândire! Viaţa lui va fi plină de puritate şi evlavie, dragoste şi sacrificii, el devenind în acest fel o binefacere pentru omenire. Mintea lui nu va fi poluată cu gânduri infame şi cu pasiuni aberante, el ştiind să-şi măsoare cuvintele şi să nu mintă niciodată. Îşi va câştiga existenţa pe căi drepte şi cinstite şi va prefera foamea, decât mâncarea obţinută prin exploatare şi pe căi ilicite. Chiar dacă va plăti scump pentru aceasta, nu se va împăca niciodată cu fapta rea și va fi un exemplu de bunătate şi gentileţe şi chiar cu preţul vieţii sale va fi de partea celui care are dreptatea de partea sa. Un astfel de om va fi întotdeauna o forţă demnă de luat în seamă , el devenind un om demn de tot respectul şi cinstea semenilor săi.

Nimeni altul nu va putea fi mai puternic decât el, pentru că el nu-și va manifesta teama și frica absolut față de nimeni în afară de Allah şi nu va cere ajutor la nimeni,în afară de Allah.

Credinciosul va deveni cel mai bogat om din lume, în sensul de mulțumire, pentru că va duce o viaţa simplă şi, de aceea, fericită. Lăcomia de orice natură fiind străină de el, se va mulțumi cu ceea ce va câştiga cinstit şi nici nu se va uita la bogăţia obţinută pe căi necinstite.

Credinciosul va deveni omul cel mai demn de încrederea şi cinstea semenilor săi pentru că el nu va trăda pe cei care au încredere în el şi nu se va abate niciodată de la adevăr. El va respecta cuvântul dat şi va fi corect în relaţiile cu alţii, în toate acțiunile sale fiind corect şi drept, pentru că el este convins că Allah este pretutindeni şi că ştie totul.

După ce înţelegem adevăratul caracter al unui musulman, ajungem la convingerea că el nu se poate împăca cu o viaţă mizerabilă, Islamul dăruindu-i nişte însuşiri care îl fac invicibil.

În cele din urmă, după o viaţă cinstită şi demnă, el se va întoarce la Creatorul său, a Cărui răsplată va fi cu bunurile cele mai alese, pentru că el şi-a îndeplinit cu bine misiunea şi a trecut victorios testul cel mai important. Viaţa lui pe pământ a fost o reuşită, iar în lumea de apoi va avea parte de un trai înbelşugat, bucurie şi fericire.

Acesta este Islamul, religia care nu are vreo legătură directă cu numele vreunei persoane, al vreunui popor sau vreunei ţări. Este o religie Universală, religia întregii umanităţi. În orice epocă, în orice ţară, în sânul oricărui popor au existat şi există atâţia oameni care au avut credinţa în Allah şi şi-au contopit viaţa cu această religie, Islamul devenind modul lor de viață.

Source Link

Views: 6