Al-Biruni – Parintele farmaciei arabe – 2

Al-Biruni – Parintele farmaciei arabe – 2 Cartea “Kitab Al-Saydanah” a lui Al-Birûni in textul original din araba poate sa fie divizat in doua parti principale. Prima parte consta intr-o introducere si cinci capitole scurte continand informatii foarte utile. Al-Birûni explica aici metodele intreprinse, modul de a le aborda, planurile sale, cat si ale colaboratorilor […]

Al-Biruni – Parintele farmaciei arabe – 2

Cartea “Kitab Al-Saydanah” a lui Al-Birûni in textul original din araba poate sa fie divizat in doua parti principale.

Prima parte consta intr-o introducere si cinci capitole scurte continand informatii foarte utile. Al-Birûni explica aici metodele intreprinse, modul de a le aborda, planurile sale, cat si ale colaboratorilor sai si obiectivele lor pentru a putea trage o concluzie satisfacatoare. De asemenea, aici, Al-Birûni defineste domeniul important al sanatatii in care intra si arta farmacistului, farmacologia, terapeutica, prezentand interpretari istorice si literare. (12)

Iata cum defineste termenul de “Saydanah” (Farmacie): Cuvantul “Saydanah” este mai familiar decat “Saydalah”. Din contra, cuvantul “Saydalah” este mai intrebuintat: el vrea sa spuna un chimist, un droghist sau un farmacist. Un “Saydali” este cel care recolteaza drogurile simple in cele mai bune conditii posibile si amesteca cele mai bune varietati pentru a prepara medicamente dupa recomandarile “Maestrilor Artei Sanatatii” (13).
Al-Birûni introduce aici cateva sfaturi, cat si pasaje de poezie. El citeaza cativa poeti cum ar fi Abu-Nuwas din timpul lui Harun-Al-Rasid sau Ibn-Al-Rumi.

Partea a doua se refera la “Materia Medica” propriu-zisa si Al-Birûni enumera drogurile in ordine alfabetica incepand cu “Alif” prima litera araba. El descrie tot aici ciupercile, cat si animale ca randunica-de-mare, porcul spinos sau cantaride si de asemenea o varietate de porumbel salbatic (Shiffin Bari, in araba) a carui carne o considera dupa cea de porumbel ca fiind cele mai hranitoare in geriatrie (Fdilat al ghidha) si ca avand o putere miraculoasa pentru a regenera sangele la anemici.

Dar geniul lui Al-Birûni nu s-a limitat la studiul “Materiei Medica” si farmacologiei. In cursul celor 75 de ani de existenta (80 de ani lunari dupa calendarul musulman) el a scris numeroase alte opere stiintifice sau literare fara legatura cu “Materia Medica” sau cu “Farmacia”. Numarul lucrarilor pe care le-a scris se apropie de 180. Al-Birûni a scris o lucrare asupra monumentelor ramase din generatiile trecute in araba: “Athar al Baqivah anil quiun al Khalivah”.

Retinut la Curtea din Ghazni, poate ca astrolog oficial, el l-a insotit pe sultanul Mohamed in mai multe dintre expeditiile sale din Nord-Vestul Indiei. El le-a descris intr-o monografie intitulata: “Kitab Ta’rikh al Hind”. In timpul calatoriei sale in India el a invatat sanscrita, a studiat literatura indiana si a tradus numeroase carti indiene in araba.
Dupa moartea sultanului Mohamed in 998, Al-Birûni a continuat munca sa stiintifica sub patronajul succesorului, sultanul Ma’sud. El a rezumat cunostintele astronomice ale arabilor intr-o carte pe care a intitulat-o “Al Qanun al Mas’udi”.
Cam in aceeasi epoca, el a mai scris si un tratat despre geometrie, artimetica, astronomie si astrologie: “Kitab al Tafhin li ava’il sina’at al tandjien”. Spre anul 1000, el a scris un tratat privind trigonometria sferica: “Kitab Maquid Ibn Al Hay’a”. Al-Birûni a scris toate operele sale in araba, care era atunci limba Literaturii si {tiintei in lumea musulmana. De altfel, daca cunoasterea sanscritei i-a permis sa traduca multe lucrari indiene in araba, aceasta i-a permis, lucru destul de curios, sa traduca lucrari din greaca in sanscrita (15).

Biruni - islam stiintaDe-a lungul acestei prea scurte priviri din monumentala opera a lui Abu L-Rayan Mohamed Ibn Ahmad Al-Birûni, se poate usor imagina care a fost stralucirea civilizatiei musulmane in jurul anului 1000 si chiar dupa aceea pana la Reconchista spaniola care s-a terminat in 1492 prin cucerirea Granadei. Daca batalia de la Poitiers in 733 si victoria lui Charles Martel asupra sultanului Abd Er Rhamane a fost o mare victorie a Crestinismului asupra Islamului, a contribuit si la reculul civilizatiei in lumea noastra occidentala si a intarziat cu cateva secole evolutia “moderna” a batranei noastre Europe.

Stralucirea civilizatiei Islamice a trecut din Orient spre Occident, din Mashrek spre Maghreb, de la o extrema la alta a acestei Mediterane care a fost leaganul civilizatiei grecesti, latine si arabe, aceasta Mediterana pe care romanii o numeau “Mare Nostrum” (Notre Mer fr.) si pe care noi o vom putea numi in franceza: “Notre mere” (Mama noastra), anticipand nasterea unei viitoare Euro-Maghreb, leagan al unei noi civilizatii pline de bogatiile tuturor raselor.

 

Michel Soulard
Poitiers, Franta

Traducere Dr. F. C. Iugulescu

 

Bibliografie:
1. “La Peinture Arabe” Editions Skira. Texte de Richard Ethinghausen, p. 11
2. “Islamic Medicine”. Manfred Ulhman at the Edinburgh University press, p. 1273-1274
3. “Medecins et Medecine de l’Islam”. Sleim Amar, p. 42
4. Mohamed Souissi: “Le Message Scientifique d’Al-Birûni et sa portee actuelle dans les Pays Musulmans. Al-Birûni’s Commemorative Volume, p. 786
5. Le Coran
6. Lucien Leclerq: “Histoire de le Medecine Arabe”. Tome I, p. 236
7. “Al-Birûni’s Commemorative volume”, p. 479, 481
8. “Al-Birûni’s Book on Pharmacy and Materia Medica”, p. 35
9. Hakim Mohamed Said: “Pharmacy and Medicine thru Ages”, p. 17
10. Ibn-Al- Baytar: “Traite des Simple”
11. Al-Birûni: “Kitab Al Saydanah fi Al Tibb”, Hamdard Academy, Karachi, p.37
12. “Al-Birûni’s Commemorative Volume”, p. 481, 482
13. “Al-Birûni’ s Book on Pharmacy and Materia Medica”, p. 1
14. “Islamic Medicine”, Manfred Ulhmann at Edinburgh University, p. 1274
15. “Al-Birûni’s Commemorative Volume”, p. 19, 20
16. S. Iszak – Farmacia de-a lungul secolelor – Ed. {t. Enc., Bucuresti, 1979, 419 p.

 

sursa: Revista Galenus

Source Link

Views: 0

Musulmanul si Ziua Indragostitilor

Musulmanul si Ziua Indragostitilor Semnificațiile acestei zile Sarbatoarea Iubirii era una dintre sarbatorile paganitatii romane, atunci cand paganismul era religia preponderenta a romanilor cu mai mult de saptesprezece secole in urma. Enciclopedia Britannica notează că Sfântul Valentin este considerat a fi „patronul îndrăgostiților, mai ales al celor nefericiți. În sec. XIV, această zi s-a transformat […]

Musulmanul si Ziua Indragostitilor


Semnificațiile acestei zile

Sarbatoarea Iubirii era una dintre sarbatorile paganitatii romane, atunci cand paganismul era religia preponderenta a romanilor cu mai mult de saptesprezece secole in urma. Enciclopedia Britannica notează că Sfântul Valentin este considerat a fi „patronul îndrăgostiților, mai ales al celor nefericiți. În sec. XIV, această zi s-a transformat într-un festival al îndrăgostiților, probabil sub influența festivalurilor păgâne de la jumătatea lunii februarie, închinate dragostei și riturilor de fertilitate.” (Enciclopedia Universală Britannica, Vol. 16, Editura Litera,  București, 2010)

Existau mituri, asociate sarbatorilor pagane ale romanilor, care persista in succesoarele lor crestine. Printre cele mai renumite dintre acestea, era credinta romanilor ca Romulus, fondatorul Romei , a fost alaptat de o lupoaica, care i-a dat putere si intelepciune.
Romanii obisnuiau sa sarbatoreasca acest eveniment la mijlocul lui februarie, in fiecare an, printr-un mare festival. Unul dintre ritualurile specifice acestei sarbatori era sacrificarea unui caine sau a unei capre. Doi tineri puternici se ungeau cu sangele acestora, apoi spalau sangele cu lapte. Dupa aceasta avea loc o mare parada, condusa de cei doi tineri, paradă care strabatea toate strazile orasului. Cei doi tineri purtau bice din piele, cu care loveau pe oricine le taia calea. Femeile romane  primeau aceste lovituri, in ideea  ca acestea alunga sau previn infertilitatea.

Musulmanul si Ziua Indragostitilor

Numele de Valentin il poarta mai multi dintre martirii Bisericii Crestine. Se povestește ca ar fi fost doi, sau ca ar fi fost doar unul singur, care ar fi murit in Roma, ca urmare a persecutiilor împăratului roman de atunci. In amintirea sa, în anul 350, a fost construita o biserica, pe locul unde el ar fi murit. Atunci cand Romanii s-au convertit la Crestinism, ei au continuat sa tina „sarbatoarea iubirii” insa au schimbat conceptul pagan de sarbatoare a „iubirii spirituale” in conceptul „martiriului din iubire”, reprezentând pe Sf. Valentin care ar fi pledat pentru pace si iubire, motiv pentru care ar fi fost martirizat. Mai era cunoscuta si sub numele de „sarbatoarea indragostitilor”, iar Sf Valentin era considerat drept cel care îi patronează pe aceștia.
Unul dintre obiceiurile legate de aceasta sarbatoare era ca numele fetelor ajunse la varsta măritișului sa fie scris pe mici role de hartie si puse intr-un recipient, apoi tinerii care doreau sa se casatoreasca, trageau fiecare cate o rola de hartie  din acel vas. Fiecare dintre ei se puneau la dispozitia fetei al carei nume il trasese, pe o perioada de un an, astfel sa se poată cunoaște . Dupa care ei ori se casatoreau, ori repetau procedura din acea zi, in anul urmator.
Clerul crestin a reactionat impotriva acestei traditii, pe care o considera a avea o influenta nefasta asupra moralului tinerilor, barbati si femei. Ea a fost interzisa in Italia, insa a renascut in secolele al 18-lea si al 19-lea, cand in unele tari din vest au aparut mici cărțulii numite „cartile lui valentin” continand poeme de dragoste, din care cei care doreau sa trimita celor dragi, aveau posibilitatea de a alege dintre ele. Ele contineau si indicatii pentru compunerea scrisorilor de dragoste.

Musulmanul si Ziua Indragostitilor

Se mai povesteste ca atunci cand romanii au inceput sa devina crestini, dupa raspandirea crestinismului, imparatul roman Claudius II le-a interzis soldatilor casatoria, considerand-o ca o distragere de la razboi. Acestui decret i s-ar fi opus Sf. Valentin, care ar fi inceput sa oficieze casatorii in secret. Aflandu-se aceasta, el ar fi fost inchis si condamnat la moarte. Se povesteste ca în temniță el s-ar fi indragostit de fiica temnicierului, ceea ce contravine legilor crestine, care interzic preotilor si calugarilor (în doctrina catolică), aceasta. Se mai spune ca atunci cand imparatul i-ar fi oferit libertatea si slujba de confident al sau, in schimbul renuntarii la crestinism, Valentin ar fi refuzat, si , preferand crestinismul, ar fi fost executat in ziua de 14 februairie 270 e.n., sau in zorii zilei de 15 februarie, de sarbatoarea Lupercalia, si astfel aceasta zi luă  numele acestuia. Cu mult mai târziu, Papa a fost cel care a desemnat ziua de 14 februarie drept „sarbatoare a iubirii”.

Musulmanul si Ziua Indragostitilor

Care ar  trebui să fie atitudinea musulmanilor cu privire la această zi, semnificațiile și practicile specifice ei?

În primul rând trebuie subliniat faptul că musulmanilor li se cere să iubească oamenii, fără să țină seamă de culoare, rasă, religie, identitate etnică…

Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Daca un barbat isi iubeste fratele, sa-i spuna ca il iubeste.” (Abu Dawood, 5124; al-Tirmidhi, 2329; sahih).
Si el , pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Pe Cel in mana Caruia se afla sufletul meu, nu veti intra in Paradis pana ce nu veti crede cu adevarat, si nu veti crede cu adevarat, pana ce nu va veti iubi unul pe altul. Sa nu va spun eu un lucru pe care daca il veti face, va veti iubi unul pe altul? Raspanditi (salutul de) pace intre voi.” (Muslim, 54)

Aceasta nu înseamnă o dizolvare a identității noastre sau copierea și imitarea orbească a tradițiilor și practicilor altora. Islamul contravine sărbătoririi Zilei de Sfântul Valentin, considerând-o a fi străină Islamului, neaducând în discuție și practicile specifice acestei zile la care musulmanii nu ar trebui să ia parte.

 Nu fiti asemenea acelor care s-au scindat si au fost cu neintelegere dupa ce le-au venit semnele limpezi, caci aceia vor avea parte de o pedeapsa cumplita!
(Aal-‘Imran 3:105)

Musulmanul si Ziua Indragostitilor

Învățații musulmani spun în legătură cu acest subiect că este deazamăgitoare starea în care se află unii musulmani în ziua de azi, ei încercând să îi copieze pe alții fără să înțeleagă semnificațiile și înțelesurile fiecărui obicei înainte de a îl prelua. Musulmanii ar trebui să ia de la ceilalți lucrurile bune și drepte, fără a compromite în vreun fel credința lor. Noi trebuie să fim mândri de modul nostru islamic de viață.

Fiecaruia dintre voi Noi i-am dat o lege si o randuiala. (Al-Mai’dah 5:48)

Fiecarei comunitati i-am hotarat Noi o randuiala pe care ea o urmeaza.
(Al-Hajj 22:67)


Este un lucru esențial ca musulmanii să fie benefici mediului și societății în care trăiesc, să își aducă contribuția în clădirea unor societăți mai bune. Însă aceasta presupune păstrarea identității islamice și a unei bune înțelegeri religioase cumpătate.

Enciclopedia Universală Britannica, Vol. 16, Editura Litera, București, 2010

Source Link

Views: 3

Exista un verset despre violenta domestica? – 1

Zainab Alwani   În acest context, Coranul îndrumă cum să se răspundă unei conduite indecente a soției în versetul 4: 34.[1] Pe când acest verset a fost subiectul unei mari controverse din cauza cuvântului folosit daraba, care este tradus greșit prin „a bate”, acest verset în nici un caz nu aprobă violența domestică. În înțelegerea […]

Zainab Alwani

 

În acest context, Coranul îndrumă cum să se răspundă unei conduite indecente a soției în versetul 4: 34.[1] Pe când acest verset a fost subiectul unei mari controverse din cauza cuvântului folosit daraba, care este tradus greșit prin „a bate”, acest verset în nici un caz nu aprobă violența domestică.

În înțelegerea acestui verset și a altor versete din Coran, este important de înțeles sursele și metodele de interpretare a Coranului folosite de către savanți. Principalul mijloc al interpretării Coranului aplicat de savanți este de citire a Coranului intertextual, cunoscut ca tafsir al-Qur’an bil Qur’an (permiterea Coranului să se interpreteze prin sine). Așadar, este critic să înțelegem versetul 4: 34 în lumina paradigmei de gen a Coranului în sine. Prin examinarea numeroaselor versete referitoare la relațiile conjugale, devine clar că Nobilul Coran prescrie ambilor parteneri să se trateze cu respect, dreptate și bunăvoință.[2]

 

A doua cea mai importantă sursă pe care exegeții o folosesc să interpreteze Coranul este exemplul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), a cărui viață, cuvinte și fapte sunt considerate comentariul viu al Coranului și oferă cadrul în care să fie exercitat tafsirul. Această metodă este cunoscută ca tafsir bil-ma’thur (interpretări transmise prin tradițiile Profetice, sau hadis). Când acest verset este pus în fața exemplului Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), care a condamnat violența domestică atât în fapte cât și vorbe, devine limpede că acest verset nu permite violența domestică, ci o condamnă.

 

Sunt multe hadisuri în care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a interzis violența domestică. De exemplu, Profetul a zis, „Niciodată nu le bateți pe roabele lui Allah (femeile credincioase).[3] Referitor la bărbații care folosesc violența acasă, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis, „Cum poate cineva să își lovească soția ca și cum ar bate o sclavă, apoi să doarmă cu ea noaptea?”.[4] Se știe că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) niciodată nu a lovit vreo femeie sau vreun copil. A fost raportat că Aișa (Allah să fie muțumit de ea!) a zis, „Profetul niciodată nu și-a lovit vreo soție sau servitorii; de fapt el nu a lovit nimic cu mâna lui, doar dacă se lupta pentru cauza lui Allah.[5] El a fost un bărbat pe care soția sa, Aișa, l-a descris că își însumase învățăturile Coranului în caracter și personalitate.

Dacă Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) trăia după învățăturile Coranului[6] și niciodată nu a ridicat mâna să lovească vreo femeie sau vreun copil, cum poate Coranul să aprobe violența domestică? Profetul a fost pus în multe situații în care ar fi putut să-și lovească soțiile dacă el ar fi înțeles versetul 4: 34 ca permisiunea bărbatului de a-și lovi soția. Când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a avut dispute conjugale serioase cu soțiile lui, el niciodată nu a apelat la violență, sub nici o circumstanță. În schimb, le-a oferit opțiunea de a-l părăsi sau de a rămâne cu el, cum este explicat în Surat Al-Ahzab: 28-29.

 

„O, Profetule! Spune soțiilor tale: «De voiți voi această viață și podoabele ei, atunci veniți, căci eu vă voi da vouă mijloacele cele necesare și vă voi da vouă dezlegare [prin divorț], după cuviință. Iar de Îl voiți voi pe Allah, precum și pe Trimisul Său și Casa de Apoi, atunci Allah a pregătit pentru cele binefăcătoare dintre voi răsplată mare.»”

Quran and ring Exista un verset despre violenta domestica? – 1

De aceea cercetătorul contemporan Abdul-Hamid Abu Sulayman notează că cea mai corectă înțelegere a cuvântului daraba în versetul 4: 34 (adesea tradus ca a bate) este înțelesul de a separa. După o analiză amănunțită a celor șaptesprezece cazuri în care Coranul folosește termenul daraba, el concluzionează că înțelesul general al cuvântului rădăcină daraba este de a separa, distanța, pleca, abandona șamd.[7]

 

 

 

____________________________________________

[1] „Pe acelea de a căror neascultare vă temeți, povățuiți-le, părăsiți-le în paturi și loviți-le! Dar dacă ele [revin și] ascultă de voi, atunci nu mai căutați pricină împotriva lor. Allah este Cel mai Înalt, Măreț [‘Aliyy, Kabir]. Dacă vă temeți de o pricină între ei doi [cei doi soți], atunci trimiteți un arbitru din neamul lui și un arbitru din neamul ei. Dacă voiesc ei [arbitrii] împăcarea, Allah va readuce înțelegerea între ei [cei doi soți]. Allah este Atoateștiutor, Bineștiutor [‘Alim, Khabir].” (An-Nisa: 34-35).

[2] De exemplu: „Și printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înșivă soaþe, pentru ca voi să trăiți în liniște împreună cu ele. Și El a pus între voi dragoste și îndurare și întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.”(Ar-Rum: 21).

[3] Muhammad Asad, (1980), Mesajul Coranului, Gibraltar, Dar al-Andaluz, p. 110, ref. Nr. 45, citat de Asad.

[4] Relatat de Bukhari și Muslim.

[5] Fath al-Bari, vol. 9, p. 249.

[6] Soția sa Aișa (Allah să fie mulțumit de ea!) l-a descris pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ca întruchiparea Coranului pe acest pământ.

[7] Abu Sulayman, Abdulhamid A., Discordia conjugală: Recăpătarea întregului Spirit Islamic al Demnității Umane, Londra, Institutul Internațional de Gândire Islamică, 2006, p. 19.

Source Link

Views: 3