Tag: om

Să combatem ura și intoleranța cu înțelepciune

Știrile zilnice ne fac din ce în ce mai conștienți de creșterea urii și intoleranței în societatea noastră globală. O mare parte a acestei uri vizează celelalte religii. Prea mulți oameni au fost învățați să creadă că pentru a fi devotați religiei lor și pentru a-i apăra adevărul, ei trebuie să denigreze și să respingă […]

Știrile zilnice ne fac din ce în ce mai conștienți de creșterea urii și intoleranței în societatea noastră globală. O mare parte a acestei uri vizează celelalte religii.

Prea mulți oameni au fost învățați să creadă că pentru a fi devotați religiei lor și pentru a-i apăra adevărul, ei trebuie să denigreze și să respingă oamenii altor credințe și să adopte o atitudine de nerespect și intoleranță.

În timp ce Islamul a fost ținta din prima linie a recentelor manifestări ale urii religioase, problema este globală și afectează toate comunitățile noastre religioase. Toate tradițiile noastre religioase sunt atât vulnerabile la atacuri ostile din partea altora cât și susceptibile de exploatare ca un fundament pentru ostilitate și intoleranță față de alții.

Căutarea fericirii și a bunei stări este comună întregii omeniri, și totuși noi toți suntem capabili de practici care vin în calea acestei fericiri. Prin urmare, a avea de-a face cu ura religioasă este o provocare majoră pentru liderii religioși din toată lumea, care sunt în serviciul comunității lor.

Următoarele 12 puncte sunt alcătuite de savanții și liderii religioși afiliați Institutului Elijah Interfaith care au dorit să-și împărtășească experiența și viziunea lor cu cei din comunitățile religioase.Aceste 12 puncte sunt împărțite în lumina a trei mari învățături pline de înțelepciune, recunoscute de toate religiile lumii.
bar-photo1
I. Cunoaște-te pe tine însuți

Cel mai mare principiu al vieții spirituale, care este comun tuturor tradițiilor noastre este auto-cunoașterea. Fără o auto cunoaștere adecvată, suntem înclinați spre comportamente pe care poate nu le conștientizăm și în care ,în ultimă instanță, nu credem cu adevărat. Auto-cunoașterea oferă baza pentru combaterea intoleranței,violenței și a urii religioase.

1. Oprește-te și gândește-te. Cei înțelepți se opresc și se gândesc înainte de a vorbi și de-a acționa.

Adeseori împrumutăm atitudini din mediul nostru, și aflăm suport pentru atitudini și acțiuni printre colegii noștri. Se poate ca noi să fim membri bine intenționați ai comunităților religioase care nu ne consideră ostili sau intoleranți. Dar intențiile bune nu sunt o garanție a unei acțiuni corecte. Primul sfat al înțelepciunii este de a ne opri și gândi. Privește-te din afară, nu-ți asuma nimic, consideră dacă ceea ce spui este într-adevăr ceea ce crezi și ceea ce te învață tradițiile tale. Rupe cercul de comportament automat și cel al isteriei negative, chiar dacă acestea au fost generate în numele tradițiilor tale religioase.

2. Fii conștient. Cei înțelepți sunt alerți și își monitorizează constant atitudinea lor.

Mare parte a comportamentului nostru în plan personal și colectiv rezultă din inconștiență. Analizează-te. Se poate să existe asemenea comportamente care să reflecte intoleranță ostilă și absența acceptării altuia?Ai picat în felul de corectitudine în care propria ta valoare vine în detrimentul celuilat? Entuziasmul tău religios te-a orbit până la negativism sau chiar tendințe violente care s-au strecurat în gândurile și acțiunile tale? Aceste tendințe chiar sunt legate de învățăturile religiei tale?

3. Recunoaște teama. Cel înțelept recunoaște teama și o combate cu cunoaștere.

Ura este câteodată ceva ce rezultă din teamă. Cineva se poate teme de necunoscut și altcineva se poate teme de alte religii deoarece acesta nu le cunoaște sau nu le cunoaște practicanții. Identifică orice teamă înlăuntrul tău, și combate-o prin obținerea cunoașterii despre alte credințe.Nu lăsa ca teama să te conducă.

II. Practică regula de aur

Una dintre cele mai fundamentale învățături ale tuturor religiilor este regula de aur. Afirmă că trebuie să te porți cu alții așa cum vrei ca alții să se poarte cu tine. Acest principiu de reciprocitate este articulat în toate religiile lumii, fără excepție. Practicând regula de aur ne poate ajuta să avansăm în combaterea intoleranței și urii pe care o produce.

4. Găsește ce e bun în ceilalți. Cel înțelept găsește ce e bun în alții. Acesta este adevărul lor.

Ura este adesea fondată prin prezentarea celuilalt într-o lumină distorsionată care arată ce e mai rău în celălalt. Ai vrea să fii prezentat pe baza unor fapte a câtorva oameni ale căror învățături nu reprezintă concepția ta? Alege să-l înfățișezi pe celălalt într-un mod care este corect faptelor istorice și propria înțelegere a celuilalt. Nu manipula informațiile despre celelalte credințe. Reprezintă-i atât de corect cum ai vrea ca ei să te reprezinte. Și mereu caută să găsești ce este mai bun în ei.

5. Cunoaște-l pe celălalt. Omul înțelept caută să-l cunoască pe celălalt personal.

Frica și ura sunt produsele ignoranței. Dacă nu-l cunoaștem pe celălalt, îl portretizăm ușor în termeni negativi, născuți din frica noastră. Încearcă să-l cunoști pe celălalt în realitate. Încearcă să-l cunoști pe celălat în mod personal. Viața este diferită când avem prieteni. Și confruntarea dintre oameni și religii este transformată radical când avem chiar și un singur prieten din altă credință. Este potrivit să critici, să ai diferențe de opinie și dezacorduri. Asta se întâmplă și între prieteni, de altfel. Dar fă-ți dezacordurile ca acelea dintre prieteni. Nu contează ce auzi despre oamenii altor religii, ține minte că ei sunt oameni, cu mai multe lucruri comune cu tine decât diferențe.

6. Înțelege punctul de vedere al celuilalt. Cel înțelept ia în considerare punctul de vedere al celuilalt.

Nu este de ajuns să îl cunoști pe celălalt așa cum a fost descris de o sursă de cunoaștere externă. Trebuie să înțelegem cum se înțelege celălalt pe el/ea însuși/însăși,chiar dacă nu îl/o vedem față în față. Doar prin înțelegerea celuilalt așa cum o face el sau ea putem să simțim o compansiune și un fel de înțelegere care vindecă ura. Pune-te în locul celor de altă religie. Dacă problema nu ar fi fost legată de altă religie, ci a ta însuți, cum ai fi răspuns? Răspunsurile tale ar fi fost la fel?

7. Nu generaliza sau stereotipa. Cel înțelept nu generalizează.

Fiecare dintre religii are manifestări variate, fațete și ideologii. Cu unele ne identificăm, pe altele le respingem.Nici o religie nu este monolită. Așadar, nu fă afirmații despre toții membrii unei religii –evrei, musulmani, hinduși sau ai unei religii ca – Islam, Budism. Vorbește despre o persoană specifică, o învățătură anume, sau problema la îndemână. Nu folosi incidente specifice care îi implică pe practicanții unei religii pentru a condamna tradiția în totalitate. Condamnă actele rele, nu pe toți membrii religiei. Din nou, gândește-te la diversitatea părerilor din propria ta religie, și cât ar fi de incorect pentru tine să fii făcut responsabil pentru atitudinile și acțiunile altora din religia ta care nu îți reprezintă deloc punctul de vedere.

8. Vorbește deschis contra urii. Cel înțelept vorbește deschis împotriva fărădelegii.

O persoană înțeleaptă nu poate fi intolerantă, nici nu poate urî. Înțelepciunea este una dintre cele mai adânci năzuințe ale religiilor, și toate religiile recunosc valoarea înțelepciunii. Înțelepciunea oferă un antidot pentru ură, violență și intoleranță. Înțelepciunea tradițiilor noastre este un răspuns la intoleranță.Testul, adevăratul rod al religiilor noastre, se află în idealul de înțelepciune nu în extremismul care se bazează pe citirea Scripturii de o singură parte și entuziasmul religios superficial.

9. Obține cunoașterea corectă. Cel înțelept caută informații fiabile despre alte religii.

Noi toți suferim de pe urma cunoașterii inadecvate referitoare la alții. O mare parte din cunoașterea noastră vine de la mass-media. Este treaba mass-mediei să simplifice și să ofere titluri. Dar mass-media poate adesea să joace un rol negativ prin agitarea conflictului. Nu considera mass-media ca fiind o autoritate. Învață despre ceilalți, obține o cunoaștere de prima mână, află faptele pentru tine. Asigură-te că sursele tale de cunoaștere sunt sigure și nu sunt viciate. Asigură-te că informațiile nu au fost manipulate pentru a obține suport politic. Consultă învățați și experți ai tradiției, dinăuntrul și din afara ei, pentru a obține cea mai sigură cunoaștere posibilă.

10. Învață lecțiile de istorie. Cel înțelept învață lecțiile de istorie: Violența și distrugerea sunt mereu regretate.

Istoria este plină de momente de ardere a cărților altora. Cărțile evreilor au fost arse de către creștini în Evul Mediu, și de către naziști în timpul celui de al treilea Reich. Cu trecerea timpului și maturizarea înțelegerii, acestea au devenit surse de regret. Nimeni nu se uită azi cu mândrie la conflictele din trecut. De ce să faci un lucru pe care tu,sau descendenții tăi, îl vei regreta?

11. Fii smerit. Cel înțelept este smerit.

Ura religioasă și intoleranța vin din aroganța despre propria credință, cunoaștere, sau virtute. Adevărata virtute constă în smerenie, care este un semn al înțelepciunii. Este o putere spirituală, nu o slăbiciune. Smerenia ne face să realizăm că , știința noastră despre Dumnezeu este mereu parțială și că nimeni nu are monopol pe înțelepciune. Putem învăța mereu de la alții, chiar și de la aceia cu care avem dezacorduri pe chestiuni importante. O atitudine smerită față de alții va deschide ușile recunoașterii înțelepciunii celuilalt,astfel îmbogățindu-ne propria experiență a propriei credințe.

12. Împărtășește înțelepciunea. Înțeleptul recunoaște înțelepciunea oriunde s-ar afla și o împărtășește.

Înțelepciunea este unul dintre cele mai înalte roade al vieții religioase. Caut-o în tradiția ta, fii deschis să o împarți cu alții și recunoaște-o în alte tradiții. Toate religiile sunt izvoare de înțelepciune și a dragostei care se revarsă din ea. Prin împărtășirea înțelepciunii se deschid porțile prieteniei și acceptării și oferă un antidot pentru ură și intoleranță.

 

 

Sursa: Forumul de discuții Islamul Azi.

Source Link

Views: 1

Dragostea

F Gulen   Dragostea este un elixir. Omul trăieşte cu dragoste, dragostea îl face fericit, iar el îi face pe cei din jur fericiţi prin dragoste. În vocabularul oamenilor, dragostea este viaţă. Ne simţim şi ne percepem unul pe celălalt prin dragoste. Allah Cel Atotputernic nu a creat între oameni o legătură mai puternică decât dragostea, […]

F Gulen

 

Dragostea este un elixir. Omul trăieşte cu dragoste, dragostea îl face fericit, iar el îi face pe cei din jur fericiţi prin dragoste. În vocabularul oamenilor, dragostea este viaţă. Ne simţim şi ne percepem unul pe celălalt prin dragoste. Allah Cel Atotputernic nu a creat între oameni o legătură mai puternică decât dragostea, acest sentiment care ne apropie unul de altul. Pământul s-ar preface în ruină fără dragostea care îl reînoieşte şi îl ţine viu. Djinnii şi oamenii au sultanii lor; albinele, furnicile şi termitele au regine; pentru fiecare dintre aceştia există un tron. Regii şi reginele preiau puterea în diferite feluri şi se urcă pe tronurile lor. Dragostea este sultanul care domneşte pe tronul inimilor noastre fără a fi trebuit să dea vreo bătălie. Limba şi buzele, ochii şi urechile ne sunt de preţ atâta vreme cât poartă steagul dragostei. Şi totuşi, dragostea are valoare în sine şi prin sine. Inima, sălaşul dragostei, este de nepreţuit prin dragostea pe care o adăposteşte. Poţi cuceri fortăreţe fără a vărsa o picătură de sânge, doar fluturând în faţa lor steagul dragostei. Sultanii devin ostaşi ai afecţiunii odată cuceriţi de ostaşii dragostei.

Suntem crescuţi într-o atmosferă în care izbânzile dragostei strălucesc în ochii noştri şi sunetul de tobe al dragostei răsună în inimile noastre. Inima ne tresaltă de bucurie când vedem ridicându-se steagul dragostei. Dragostea este atât de strâns înlănţuită de noi, încât vieţile ne sunt pe deplin subjugate de dragoste şi ne închinăm sufletele dragostei. Cât trăim, trăim cu dragoste. Şi când murim, murim cu dragoste. Cu fiecare răsuflare, o simţim parte a existenţei noastre. Ea ne apără de geruri, şi tot ea ne apără şi de arşiţă.

Dacă a mai rămas ceva curat şi încă neatins în această lume înecată în poluare, în care răul există pretutindeni, atunci este dragostea. Printre podoabele ofilite ale acestei vieţi, dacă mai există vreo frumuseţe care şi-a păstrat măreţia şi farmecul nepălite, atunci este tot dragostea. Nimic nu este mai real şi mai durabil decât dragostea, pentru toate naţiunile şi toate societăţile de pe acest Pământ. Ori de câte ori se aude susurul dragostei, mai dulce şi mai cald decât un cântec de leagăn, toate vocile şi toate instrumentele tac, şi toate se unesc într-o contemplare a tăcerii, pe care o cântă pe strunele lor cele mai profund muzicale.

Creaţia este aprinderea firului din miezul lumânării dragostei, firul prin care te faci „cunoscut şi văzut”. Dacă Allah nu ar fi iubit creaţia, nu am avea luni, nu am avea sori, nu am avea stele. Cerurile sunt toate poeme de dragoste, a căror rimă este Pământul. Impactul adânc al dragostei se simte în natură şi, în relaţiile dintre oameni, steagul dragostei se înalţă spre a fi văzut de toţi. Dacă există în societate vreo monedă care să nu-şi piardă valoarea, atunci este dragostea şi, încă o dată, valoarea dragostei se regăseşte în sine. Dragostea cântăreşte mai mult decât aurul cel mai curat. Aurul şi argintul îşi pot pierde valoarea pe o piaţă sau alta, într-un loc sau altul, dar porţile dragostei rămân închise în faţa pesimismului şi nimic nu poate schimba armonia şi statornicia intrinsecă a dragostei. Chiar şi în clipa de faţă, numai oamenii cufundaţi în ură, mânie şi duşmănie încearcă să se împotrivească şi să lupte împotriva dragostei. Ce ironie … Singurul leac care le poate aduce alinare acestor suflete sălbatice este dragostea. Dincolo de comorile lumeşti, sunt multe alte cufere pe care numai cheile mistice ale dragostei le pot deschide. Nici o altă valoare pe acest pământ nu poate învinge dragostea şi nu se poate nici măcar măsura cu ea. Strângătorii de aur, de argint, de monezi sau de alte obiecte de preţ sunt întotdeauna învinşi în acest maraton de adepţii devotaţi ai dragostei şi ai afecţiunii. Când vine ziua, în ciuda măreţiei şi splendorii vieţii lor, adunătorii de comori lumeşti îşi văd cuferele goale şi focurile stinse în vatră. Dar candela dragostei arde mereu, dând lumină şi răspândind-o în inimile şi în sufletele noastre.

Fericiţii care au îngenunchiat în faţa altarului dragostei şi care şi-au închinat viaţa răspândirii dragostei nu găsesc loc în vocabularul lor pentru cuvinte cum ar fi ura, mânia, uneltirea, resentimentul, şi nu se lăsat pradă duşmăniei nici dacă viaţa le-ar fi în joc. Capetele şi le ţin plecate cu smerenie, dragostea le umple întreaga fiinţă, nu întâmpină cu bucurie nimic altceva decât dragostea. Când îşi înalţă capetele, duşmănia fuge şi se ascunde, ura se zvârcoleşte cu furie sub loviturile dragostei.

Singurul farmec care poate desface uneltirile Satanei este dragostea. Trimişii şi profeţii au putut stinge focurile urii şi ale indiviei aprinse de faraoni, de Nimrozi şi de alţi tirani; şi au făcut-o prin dragoste. Sfinţii au încercat să adune sufletele neascultătoare şi răzvrătite, împrăştiate precum paginile rupte ale unei cărţi; au folosit dragostea drept mijloc de a induce în ceilalţi comportamentul uman. Puterea dragostei a fost îndeajuns de mare pentru a rupe vrăjile lui Harut şi Marut[1] şi a stinge flăcările Iadului. Iată de ce, omul înarmat cu dragoste nu are nevoie de altă armă. Într-adevăr, dragostea este destul de puternică pentru a opri glontele şi chiar ghiuleaua de tun.

dragosteaPreocuparea noastră pentru tot ce ne înconjoară şi dragostea pentru omenire —cu alte cuvinte, capacitatea noastră de a cuprinde întreaga creaţie—depind de putinţa de a ne înţelege propria esenţă, de a ne descoperi pe noi însine şi de a simţi legătura cu Creatorul. Descoperindu-ne adâncurile fiinţei şi potenţialul ascuns în esenţa noastră, vom înţelege că şi în alţii se regăseşte acelaşi potenţial. Şi pentru că aceste valori interioare sunt direct legate de Creator, vom simţi înflorind admiraţia pentru bogăţia pe care o ascunde înlăuntrul său tot ceea ce a fost creat şi vom începe să privim orice fiinţă într-un alt mod şi dintr-o cu totul altă perspectivă. Ne înţelegem şi ne preţuim unul pe altul în funcţie de capacitatea noastră de a recunoaşte calităţile şi bogăţia interioară care se regăsesc în fiecare om. Cuvintele Profetului redau esenţa acestui concept: „Credinciosul este oglinda altui credincios”. De aici, putem spune: „Omul este oglinda altui om”. Dacă ajungem să înţelegem şi să preţuim bogăţia ascunsă în străfundurile fiecăruia, vom înţelege că această bogăţie vine de la El şi că frumuseţea şi dragostea din acest univers îi aparţin Lui. Sufletul care pătrunde aceste sensuri va vorbi în limbajul inimii, tălmăcit nouă de Rumi: „Veniţi, veniţi şi alăturaţi-vă nouă, căci suntem oameni ai dragostei pentru Allah! Veniţi, intraţi pe poarta dragostei şi aşezaţi-vă lângă noi. Să ne vorbim unul altuia cu inimile. Să ne vorbim tainic, fără ca urechea să audă şi fără ca ochiul să vadă. Să râdem împreună în tăcere, fără ca buzele să ni se mişte, să râdem precum trandafirii. Ca gândul, să ne privim unul pe altul fără cuvinte, făra sunet. Pentru că suntem la fel, să ne chemăm unul pe altul cu inimile, nu cu buzele, nu cu limba. Şi, luând în mâinile noastre mâinile celorlalţi, să vorbim”.

O înţelegere atât de profundă a unor astfel de sentimente şi valori umane se întâlneşte rareori în cultura de azi. Nu le regăseşti uşor nici în filosofia greacă, nici în gândirea latină, şi nici în filosofia occidentală. În gândirea islamică, suntem fiecare o manifestare diferită a aceleiaşi Unicităţi, un aspect diferit al aceleiaşi realităţi. Oamenii care s-au reunit în jurul unor puncte de vedere comune, cum ar fi Unicitatea lui Allah, Profetul şi religia, sunt asemeni mădularelor aceluiaşi trup. Mâna nu se ia la întrecere cu piciorul, limba nu se ia la sfadă cu buzele, ochiul nu vede greşeala urechilor, inima nu se înfruntă cu mintea.

Pentru că suntem mădularele aceluiaşi trup, să punem capăt acestei dualităţi care zădărniceşte unirea dintre noi. Să dăm cale liberă unirii între oameni. Este calea cea mai însemnată prin care Allah le dă oamenilor izbândă în această lume şi prin care preschimbă această lume într-un Paradis. Aşa se deschid porţile Cerurilor larg ca să ne primească. Să dăm la o parte grabnic toate gândurile şi simţămintele care ne îndepărtează unul de altul şi să alergăm unul către celălalt, cu braţele deschise.

 

[1] Doi îngeri despre care se vorbeşte în Coran (Al-Baqara 2 : 102) şi care i-au învăţat pe oameni magia, sfătuindu-i să nu o folosească nechibzuit.

Source Link

Views: 2

Lacrima

    Lacrimile pentru unii oameni reprezintă doar nişte picături de apă sărată, dar în realitate ele reprezintă un remediu foarte important pentru unele dintre cele mai valoroase organe ale corpului nostru. Ele se elimină prin nişte săculeţi mici care se găsesc în colţul extern al ochilor noştri. Există trei feluri de lacrimi: Prima categorie de lacrimi este […]

 

 

Lacrimile pentru unii oameni reprezintă doar nişte picături de apă sărată, dar în realitate ele reprezintă un remediu foarte important pentru unele dintre cele mai valoroase lacrimaorgane ale corpului nostru.

Ele se elimină prin nişte săculeţi mici care se găsesc în colţul extern al ochilor noştri.

Există trei feluri de lacrimi: Prima categorie de lacrimi este cea care umezeşte, hidratează ochiul şi îl protejează împotriva bacteriilor şi a prafului;

·                     A doua categorie de lacrimi este cea care iese în evidenţă, ca urmare a influenţelor externe asupra ochilor, iritaţie şi leziuni oculare, cum ar fi gazele lacrimogene;

·                     Al treilea tip de lacrimi – atunci când sistemul nostru nervos este deranjat de unele dintre sentimente( Exemplu: teama ).

Lacrimile pot curge atunci când afară este foarte cald şi aerul este foarte uscat, atunci când bate vântul puternic etc.

Această soluţie nu este doar o simplă apă sărată, ci ea mai conţine şi unele elemente care au rolul să ne apere de unele infecţii curente. 98,2% din lacrima e formată din apă, iar restul e format din substanţe minerale şi organice, un pic de zahăr şi lizozomi.

Lichidul acesta care se scurge în mod regulat la suprafaţa ochilor, joacă rolul unui film protector, permiţând şi alunecarea uşoară a pleoapelor.

Lacrima este mai eficientă decât majoritatea agenţilor de curăţare, care sunt folosiţi pentru spălare. Însă cel mai mare miracol este faptul că acest lichid nu face nici un rău ochilor noştri.

Tu (O, Muhammed!) spune-le: ,, El este cel care v-a creat şi v-a dat vouă auz şi văz şi inimă! Dar voi sunteţi puţin recunoscători!” (Coran, Al-Mulk:23).

 

Source Link

Views: 1