Tag: Omul

Eliberarea de prejudecati – partea 2

Eliberarea de prejudecati – partea 2   Haideţi să mergem acum mai departe, păstrând în minte acest fundament ştiinţific. Există două viziuni general răspândite şi acceptate despre modul în care a apărut viaţa pe Pământ. Prima este aceea că Dumnezeu a creat toate vieţuitoarele, în întreaga complexitate a structurii lor actuale. Cea de-a doua este […]

Eliberarea de prejudecati – partea 2

 

kI9ZVS Eliberarea de prejudecati – partea 2

Haideţi să mergem acum mai departe, păstrând în minte acest fundament ştiinţific. Există două viziuni general răspândite şi acceptate despre modul în care a apărut viaţa pe Pământ. Prima este aceea că Dumnezeu a creat toate vieţuitoarele, în întreaga complexitate a structurii lor actuale. Cea de-a doua este aceea că viaţa s-a format în urma unor coincidenţe inconştiente şi aleatorii. Cea din urmă este, de altfel şi viziunea susţinută de teoria evoluţionistă.
Atunci când studiem datele ştiinţifice, cum ar fi spre exemplu cele ale biologiei moleculare, putem să observăm că nu există nici cea mai mică şansă pentru ca o celulă individuală – sau chiar şi una dintre milioanele de proteine prezente în această celulă – să fi apărut la întâmplare, aşa cum susţine evoluţionismul. Aşa cum vom explica în capitolele următoare, calculele probabilistice confirmă şi mai mult acest lucru. Prin urmare, viziunea evoluţionistă asupra apariţiei formelor de viaţă are o rată zero de probabilitate a veridicităţii.

Aceasta înseamnă că prima viziune are „sută la sută“ probabilitatea de a fi adevărată. Aceasta înseamnă că viaţa a apărut dintr-o dată. Cu alte cuvinte, a fost „creată“. Toate formele de viaţă au apărut prin actul de creaţie al lui Dumnezeu, graţie puterii, înţelepciunii şi cunoaşterii Sale superioare. Acest lucru nu ţine doar de credinţă; este o concluzie firească pe care înţelepciunea, logica şi ştiinţa ne-o conferă.

Date fiind aceste circumstanţe, oamenii noştri de ştiinţă „evoluţionişti“ ar trebui să-şi retragă pretenţiile şi să adere la ceea ce este atât evident, cât şi dovedit. Cine face opusul demonstrează că este mai degrabă o persoană care exploatează ştiinţa pentru a-şi susţine filozofiile, ideologia şi dogma, decât un adevărat om de ştiinţă.

Mânia, încăpăţânarea şi prejudecăţile unui asemenea „om de ştiinţă“ cresc tot mai mult, de fiecare dată când el se confruntă cu realitatea. Atitudinea sa poate fi explicată printr-un singur cuvânt: „credinţă“. Cu toate acestea, aici este vorba despre o credinţă oarbă şi plină de superstiţii, întrucât nu găsim o altă explicaţie pentru lipsa de interes pe care un asemenea om o manifestă faţă de faptele obiective şi nici pentru faptul că este capabil să se dedice întreaga viaţă unui scenariu absurd pe care l-a construit în propria imaginaţie.

Source Link

Views: 3

Amanah

أمانة  Amanah Responsabilitatea Bismillahi Rahman Rahim! Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed asupra companionilor săi şi a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi! Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah PreaÎnaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui […]

أمانة  Amanah

Responsabilitatea

Bismillahi Rahman Rahim!

Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed asupra companionilor săi şi a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah PreaÎnaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!

Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.

„Noi am propus cerurilor, pământului și munților, sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte și le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [față de el însuși] și tare neștiutor” (Al-Ahzab: 72).

Islamul este o religie universală, atotcuprinzătoare, care îl educă pe om, educă mintea omului pentru ca aceasta să fie capabilă să refuze invențiile în credință; islamul educă inima pentru ca acesteia să nu îi placă lucrurile rele, islamul educă inteligența pentru ca omului să îi placă lucrurile de valoare, educă personalitatea omului în așa fel încât această personalitate să rămână vie și cu teamă și dragoste față de Allah Preaînaltul, atât în fața oamenilor, dar și atunci când se află în  singurătate.

Islamul este religia noastră, o religie  a comportamentului care se bazează pe valori atât de deosebite încât ajunge să fie  similară cu credința. La începutul acestui comportament pe care Allah Preaînaltul l-a ales pentru dreptcredincioșii acestei religii se află lucrul pe care pământul, munții și cerurile nu au vrut să îl poarte pe umerii lor, și anume resposabilitatea. Responsabilitatea are un sens foarte profund în sufletului credinciosului, iar profetul Muhammed (ﷺ)  a spus că ”cine nu are amanah (responsabilitate), nu are credință.”

Pentru a ne face o idee despre cât de importantă și grea este această „încredere, responsabilitate” (amanah), Allah Preaînaltul spune că cerurile și pământul, în ciuda gloriei și măreției lor, și munții, în ciuda mărimii și fermității lor, nu au avut puterea și curajul să o suporte și au refuzat-o. Dar omul, omul slab și fragil, a luat această povară grea asupra sinelui său minuscul, din ignoranță.

            Comportamentul este cel care îl ajută pe credincios să se diferențieze de ceilalți oameni. Ce rost ar mai avea o religie dacă  aceasta nu îl determină pe om să o îmbrățișeze? Din partea lui Saad, fiul lui Waqas: ”Un credincios poate deține multe defecte, însă nu hain și mincinos, fiindcă acestea din urmă nu fac parte din islam.”

Devotamentul și sinceritatea fac parte din  semnele credinței și a religiei islamice și drept credincioși sunt cei care au grijă de responsabilitățile lor. Amanah (responsabilitatea) este titlul credinciosului oriunde s-ar afla acesta, iar un hadis autentic spune că primul lucru care va dispărea de la oameni când se va apropia Ziua de Apoi, va fi responsabilitatea și ultimul lucru care le va mai rămâne lor pe pământ va fi rugaciunea.  Când nu vom mai avea responsabilitate unii față de ceilalți înseamnă că se apropie Ziua de Apoi, iar ultimul lucru care se va ridica de pe pământ , dintre credincioși, va fi rugaciunea.  Dacă rugăciunea nu te ridică către Allah subhanahu wa taala, dacă nu te îndepărtează de la lucrurile urâte și rușinoase, care ar mai fi valoarea ei pentru tine? Ce rezultate să mai aibă rugăciunea asupra comportamentului tău, dacă aceasta nu te apropie de Allah Preaînaltul?

Avem nevoie de o resetare a credinței noastre, a valorilor și a comportamentului nostru, conform credinței islamice și Coranului cel Sfânt, urmând și punând în practică exemplul profetului Muhmmed (ﷺ) . Metodologia Coranului a fost pusă în practică de către profetul Muhammed pentru ca noi să îi urmăm exemplul și să fim așa cum vrea Allah Preînaltul. Doar așa vom putea ajunge să câștigăm inimile celor din jur, să îl mulțumim pe Allah subhahanu wa taala prin comportamentul, vorbele și faptele noastre. Comportamentul face parte din responsabilitățile noastre. Când profetul a fost întrebat când va sosi Ziua de Apoi, el a răspuns că Ziua de Apoi va veni atunci când (amanah) responsabilitatea se va pierde, iar când a fost întrebat ce înseamnă acest lucru a spus că responsabilitatea se va pierde atunci când vor fi aleși drept conducători oamenii care nu merită. Oare nu trăim destule tragedii în zilele noastre, oare nu ne apropiem de sosirea Zilei de Apoi, oare nu suntem vinovați noi musulmanii, deoarece ne-am întors într-un fel sau altul către ”coada caravanei” în loc să fim dintre cei care merg cu tot avântul către Allah Preaînaltul?

Pierderea responsabilității este un lucru foarte de grav, iar valoarea ei în fața lui Allah Preaînaltul este atât de prețioasă, încât avem poruncă să ”o ținem în picioare”.

Profetul Muhammed (ﷺ) a spus să ne ținem strâns de frânghia responsabilității și să nu fim haini cu cei care au încredere în noi și adeseori se ruga la Allah Preaînaltul să apere comunitatea de iresponsabilitate.

Mulți dintre noi nu înțelegem sensul profund al amanah (responsabilității) și credem că înseamnă doar a primi un lucru și a-l înapoia atunci când sosește timpul.

Bukhari și Muslim relatează că profetul Muhammed (ﷺ)  a spus că un om a cumpărat de la altă persoană o bucată de pământ în care a găsit un vas plin cu aur.  Acesta a luat vasul plin cu aur și a mers să îl înapoieze vânzătorului, însă fostul proprietar i-a răspuns: Eu ți-am vândut pământul cu tot ceea ce este pe el și în el, așadar aurul ți se cuvine. Cumpărătorul a spus că  a cumpărat doar pământul, nu și aurul din el. Într-un final au hotărât să meargă la Judecător pentru a se face dreptate între ei. Judecătorul i-a întrebat dacă au copii. Unul a spus că are un băiat, iar celălalt a spus că are o fată. Atunci judecătorul i-a sfătuit să le propună copiilor să se căsătorească, dacă și ei vor, astfel banii vor reveni familiei lor.

Allah Preînaltul să ne dea puterea de a înțelege islamul, înțelepciunea de a pune în practică etica profetului Muhammed (ﷺ) și a Coranului cel Sfânt, să absorbim în inimile noastre această credință și amanah (responsabilitatea), iar ultima noastră faptă să fie una dintre cele îndrăgite de Allah subhanahu wa taala. Amin!

Transcrierea predicii de vineri  – Moscheea Al-Quds

Predicator – imam Adnan Oun

Traducere simultană din limba arabă – profesor Demirel Gemaledin – Director la Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 1

De ce exista omul?

De ce exista omul? Oricare dintre noi, atunci cand ramane singur cu gandurile lui, se intreaba care este rostul lui pe acest pamant, care este scopul lui in aceasta viata. Antrenat in toate preocuparile acestei vieti trecatoare, din alergatura in alergatura, omul ignora de multe ori adevaratul sens al existentei sale. In Nobilul Coran sta […]

WEL The role of focus in pursuit of life goals 776x620 De ce exista omul?De ce exista omul?

Oricare dintre noi, atunci cand ramane singur cu gandurile lui, se intreaba care este rostul lui pe acest pamant, care este scopul lui in aceasta viata. Antrenat in toate preocuparile acestei vieti trecatoare, din alergatura in alergatura, omul ignora de multe ori adevaratul sens al existentei sale.

In Nobilul Coran sta scris:

بِسْمِ اللهِ الرَّحْمَنِ الرَّحِيمِ

] أَفَحَسِبْتُمْ أَنـَّمَا خَلَقْنَاكُمْ عَبَثًا وَأَنَّكُمْ إِلَيْنَا لا تُرْجَعُونَ + فَتَعَالَى اللهُ المَلِكُ الحَقُّ لا إِلَهَ إِلاَّ هُوَ رَبُّ العَرْشِ الكَرِيمِ + وَمَن يَدْعُ مَعَ اللهِ إِلَهًا آخَرَ لا بُرْهَانَ لَهُ بِهِ فَإِنَّمَا حِسَابُهُ عِنْدَ رَبِّهِ إِنَّهُ لا يُفْلِحُ الكَافِرُونَ + وَقُل رَبِّ اغْفِرْ وَارْحَمْ وَأَنْتَ خَيْرُ الرَّاحِمِينَ  [ ( المؤمنون 115-118)

 

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

„Oare credeţi că v-am creat pe voi fără rost şi că nu vă veţi întoarce la Noi? Preaînalt este Allah, Stăpânul adevărat! Nu există altă divinitate în afară de El, Stăpânul Tronului sublim! Şi cel ce cheamă alături de Allah un alt dumnezeu, fără să aibă dovadă despre el, acela va da socoteală Domnului său. Iar necredincioşii nu vor izbândi!” Şi spune: „Doamne, iartă şi fii îndurător, căci Tu eşti Cel mai bun dintre cei îndurători!” (Al-Mu’minun 23:115-118)

De ce exista omul?

Pe cand, intr-un alt verset sta scris:

] قُلِ ادْعُوا اللهَ أَوِ ادْعُوا الرَّحْمَنَ أَيـًّا مَّا تَدْعُوا فَلَهُ الأَسْمَاءُ الحُسْنَى وَلا تَجْهَرْ بِصَلاتِكَ وَلا تُخَافِتْ بِهَا وَابْتَغِ بَيْنَ ذَلِكَ سَبِيلاً + وَقُلِ الحَمْدُ للهِ الَّذِي لَمْ يَتَّخِذْ وَلَداً وَلَمْ يَكُنْ لَهُ شَرِيكٌ فِي المُلْكِ وَلَمْ يَكُنْ لَهُ وَلِيٌّ مِنَ الذُّلِّ وَكَبِّرْهُ  تَكْبِيرً+   [ ( الإسراء 110-111 )

 În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Spune: „Chemaţi-L Allah sau chemaţi-L Milostivul, oricum L-aţi chema, ale Lui sunt numele cele mai frumoase! Şi nu rosti cu glas tare Rugăciunea ta, dar nici nu o rosti în şoaptă, ci caută între acestea [două] o cale! Spune: «Laudă lui Allah, care nu Şi-a luat niciodată un fiu, care nu are părtaş la stăpânire şi nici nu are nevoie de ocrotitor împotriva umilinţei!» Şi slăveşte-L pe El, aducându-I preamărirea cuvenită!” (Al-Isra 17:110-111)

 

Source Link

Views: 2