M. ‘Imarah
Avraam – Pacea asupra lui! – în cultura islamică – pe care a descriso Coranul cel Sfânt este imaginea iubitului lui Allah, pe care Allah l-a făcut sub ochii Lui, şi l-a apropiat ca tainic, i-a vorbit cu glas tare, a răspuns chemării lui, l-a binecuvântat, l-a făcut pe el puternic, demn de încredere şi i-a dăruit lui Cartea Doveditoare. Iar imaginea acestei cărţi – Tora – în Coranul cel Sfânt – este imaginea cărţii de îndreptare, îndurare, călăuzire şi lumină.
Şi am pogorât asupra ta dragostea Mea, pentru ca tu să fii crescut sub ochii Mei. (Ta-Ha 20:39).
Şi pomeneşte-l în Carte pe Moise! El a fost ales şi a fost un trimis şi un profet./ Noi l-am chemat din partea dreaptă a Muntelui Tor şi l-am apropiat de Noi ca tainic. (Maryam 19:51-52).
Iar lui Moise i-a vorbit Allah Însuşi, cu glas tare. (An-Nisaa’ 4:164).
A grăit Allah: “O, Moise! Te-am ales, peste toţi oamenii pentru mesajele Mele şi pentru cuvintele Mele! Deci, primeşte ceea ce-ţi dau şi fii dintre cei mulţumitori! (Al-’A’raf 7:144).
A zis: “Doamne, deschide-mi mie pieptul/ Şi uşurează-mi lucrul ce trebuie să-l împlinesc/ Şi dezleagă-mi nodul limbii mele,/ Pentru ca ei să priceapă vorbele mele!/ Şi dă-mi mie un sfetnic din familia mea,/ Pe Aaron, fratele meu,/ Sporind prin el forţa mea,/ Şi fă-l pe el părtaş la lucrul meu,/ Pentru ca noi să Te lăudăm mereu!/ Şi să Te pomenim mereu!/ Iar Tu întotdeauna ne-ai văzut pe noi, ştiind astfel tot ceea ce facem noi!”/ A zis: “Cererea ta a fost împlinită, Moise!” (Ta-Ha 20:25-36).
Pacea asupra lui Moise şi a lui Aaron!”/ Astfel îi răsplătim Noi pe cei care împlinesc bine;/ Fiindcă ei doi au fost printre robii Noştri dreptcredincioşi . (As-Saffat 37:120-122).
A zis una dintre ele: “Tată, ia-l cu simbrie, căci cel mai bun pe care-l poţi lua cu simbrie este cel puternic şi vrednic de încredere!” (Al-Qasas 28:26).
Şi datu-i-am lui Moise Cartea Doveditoare, nădăjduind că veţi fi călăuziţi. (Al-Baqarah 2:53).
…Şi l-am dăruit pe Moise cu dovezi limpezi… (An-Nisaa’ 4:153)
Noi le-am dat lui Moise şi lui Aaron Cartea de îndreptare, ca o lumină şi o îndemnare pentru cei cu frică. (Al-Anbiyaa’ 21:48)
Însă mai înainte de el a fost Cartea lui Moise, ca îndreptar şi ca îndurare. (Al-’Ahqaf 46:12).
Spune: “Cine a pogorât Cartea pe care Moise a adus-o ca lumină şi călăuză pentru oameni? Voi o faceţi foi, arătându-le, dar şi ascunzând multe din ele. (Al-An’am 6:91).
Allah! Nu este Dumnezeu în afară de El, Cel Viu, Cel Veşnic!/ El ţi-a pogorât Cartea cu Adevărul, întărindu-le pe cele de dinaintea ei. El a pogorât Tora şi Evanghelia,/ Mai înainte, drept călăuză pentru oameni şi a pogorât Îndreptarul. (Aal ‘Imran 3:2-4).
Aceasta este imaginea coranică pe care a transmis-o cultura islamică despre profeţii iudaismului, legilor şi cărţilor lor.
Pot oare cei mai fanatici hahami ai iudaismului ortodox sau cei mai liberali laici ai lui să găsească ceva asemănător în conceptul iudeilor şi în cultura lor despre celălalt, mai ales dacă acel celălalt este Islamul, Coranul, trimisul musulmanilor, comunitatea islamică, civilizaţia şi istoria lor?
Pe lângă această imagine coranică despre “celălalt” (iudeu), musulmanii, civilizaţia lor, statul lor, istoria lor, nu s-au oprit cu această imagine despre “celălalt” (iudeu) la cadrul Coranului, ideilor abstracte şi al teoriilor, ci au pus-o în practică şi în aplicare, din vremea profeţiei, de-a lungul întregii istorii a civilizaţiei islamice.
Constituţia primului stat musulman, întemeiat la Medina în urma emigrării Trimisului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – de la Mekka (anul 1h/622 d.Chr.) – cunoscută în istoria islamică sub numele de “Foaia” şi “Cartea” – conţine 52 de articole şi în 14 dintre ele se vorbeşte despre evrei. Aceste articole legiferează integrarea evreilor în cadrul statului, calificându-i drept “o comunitate alături de credincioşi” emigranţi şi ansari, precum şi egalitatea lor cu credincioşii în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle, precizând dreptul lor deplin la credinţa religioasă prin care se deosebesc de musulmani. Găsim în aceste articole cea mai înaltă formă de recunoaştere a celuilalt, expresia deplinei egalităţi între minoritate şi majoritate, recunoaşterea pluralismului religios pentru supuşii aceluiaşi stat. Astfel, într-unul din aceste articole citim:
“Evreii sunt o comunitate alături de credincioşi; evreii au religia lor, iar musulmanii au religia lor, iar slujitorii evreilor sunt (trataţi) la fel ca ei, mai puţin aceia care sunt nedrepţi şi păcătuiesc – iar de vor fi astfel nu-şi vor face rău decât lor înşişi şi familiilor lor.. Evreii care ne vor urma vor avea ajutor şi vor fi egali cu neamul acestei Foi; nu vor fi nedreptăţiţi şi nu va fi sprijinit nimeni împotriva lor. Şi vor cheltui laolaltă cu credincioşii, atunci când vor lua parte la război. Evreii vor cheltui pentru ei înşişi şi musulmanii vor cheltui pentru ei înşişi. Ei se vor ajuta împotriva acelora care se vor război cu neamul acestei Foi şi se vor sfătui şi se vor respecta fără de păcat”.
Fundația Centrul Cultural Islamic Islamul Azi
Source LinkViews: 2