Emigrarea la Medinah – lectii pentru noi musulmani 1
Mohsen Haredy
Comunitatea musulmana timpurie a suferit foarte mult inainte de primirea poruncii de parasire a Meccai pentru plecarea la Medina.
Persecutiile au crescut in intensitate mai ales dupa moartea Khadijei, iubita sotie a Profetului Muhammad si a unchiului sau Abu Talib. La un moment dat a fost necesara cautarea unui nou taram pentru plantarea samantei Islamului, raspanditii cuvantului lui Dumnezeu si practicarii Islamului intr-un mediu sigur si receptiv.
Nu intentionez sa detaliez evenimentele ce au marcat emigrarea Profetului la Medina. Hadisuri pe aceasta tema pot fi gasite in Colectia de hadisuri a Imamului Bukhari (nr. 245). Totusi, voi mentiona unele lectii care pot fi creionate din acest eveniment maret in Istoria Islamului.
Prima lectie este rabdarea. Prin rabdare ma refer la indurarea greutatilor puse in calea lor de quraishiti pentru slabirea Islamului. Musulmanii au fost victimele unui boicot, nu li s-a permis sa cumpere sau sa vanda in targuri sau sa faca orice fel de comert. Cu toate acestea, ei au perseverat si au acceptat necazurile.
Dupa primirea poruncii de emigrare la Medina, musulmanii au lasat in urma tot ce aveau si iubeau – familiile, prietenii lor, patria lor si asa mai departe. De ce au facut acestea? Deoarece ei si-au pus increderea in Dumnezeu si au nutrit speranta in mila Sa, ca El va rezolva intr-un fel situatia pentru ei. In Medina musulmanii au fost liberi sa-si practice religia si au putut sa isi intemeieze un nou stat.
Noii musulmani pot invata din aceasta lectie ca exista intotdeauna lumina in capatul tunelului. Poate ca sunteti tratati in mod rau sau ridiculizati de familille voastre, de vecini sau prieteni. Asadar, procedati precum au procedat musulmanii inaintasi – indurate greutatile cu rabdare. Nu va pierdeti speranta! Linistiti-va fiind asigurati ca hotararea voastra de a primi Islamul ca un mod de viata nu va va lasa niciodata sa cadeti.
Emigrarea la Medinah – lectii pentru noi musulmani 1
Puneti-va increderea in Dumnezeu!
Nimic pe lume nu ar trebui sa va faca sa renuntati! Ne amintim de modul in care s-a comportat Profetul s.a.s. atunci cand era in pestera, iar quraishitii se aflau pe urmele lui. Prietenul sau, Abu Bakr, a relatat: “Eram in compania Profetului in pestera sic and am cand am vazut urmele necredinciosilor, am spus: <O, Trimis al lui Allah, daca vreunul dintre ei ridica piorul, ne va vedea.> El a spus: <Ce crezi tu despre doi alaturi de care Allah este al treilea?>” (Al-Bukhari)
Puneti-va increderea in Dumnezeu si fiti siguri ca El este intotdeauna acolo pentru a te ajuta!
Desi quraisitii erau ostili fata de Profet si vroiau sa puna capat vietii si misiunii lui, ei il numeau “Cel demn de incredere”. Ei obisnuiau sa ii incredinteze lucrurile lor de valoare. Ce contradictie!
Onestitatea sa fusese pusa la incercare atunci cand i-a fost poruncita emigrarea. Ce avea sa faca el cu acele lucruri de valoare care ii fusesera incredintate? Avea sa le foloseasca in scopul reusitei planului sau de emigrare? Avea sa le ofere celor care il urmau? In mod contrar, Profetul s.a.s. i-a cerut varului sau, Ali ibn Abi Talib sa intarzie emigrarea sa cu trei zile, pentru a putea returna acele lucruri de valoare.
Invatam din aceasta situatie ca atunci cand esti incercat nu trebuie sa iti uiti principiile. Nu trebuie sa uiti ce iti cere religia sa faci. Islamul te indeamna sa fii onest cu toti oamenii, musulmani si nemusulmani. Daca un coleg sau un prieten si-a pus increderea in tine in legatura cu un anumit lucrusi se intampla sa nu fi in relatii bune cu el, nu iti acorda scuze tradandu-i increderea! Trebuie sa te tii de promisiune sau sa ii returnezi acel lucru imediat! In felul acesta il vei invata ceva despre codul etic musulman.
sursa: onislam.com
Source LinkViews: 3
