Anatomia și fiziologia ORL

Anatomia și fiziologia ORL   Cunoașterea anterioară a anatomiei și fiziologiei urechii, nasului și gâtului era limitată și modul de auzire și producerea vocii erau necunoscute. Aprecierea este a lui Rhazes (850-923), Avicenna (980-1036), Ali Ibn Abbas (…-994), Abdol Latif Al-Baghdady (1161-1242), Ibn Al-Baladi (…-971), Avinzoar (1092-1162), Abulcasis (936-1013) și Ibn Al-Nafis (1210-1288) pentru descrierea […]

Anatomia și fiziologia ORL

 

Cunoașterea anterioară a anatomiei și fiziologiei urechii, nasului și gâtului era limitată și modul de auzire și producerea vocii erau necunoscute.

Aprecierea este a lui Rhazes (850-923), Avicenna (980-1036), Ali Ibn Abbas (…-994), Abdol Latif Al-Baghdady (1161-1242), Ibn Al-Baladi (…-971), Avinzoar (1092-1162), Abulcasis (936-1013) și Ibn Al-Nafis (1210-1288) pentru descrierea detaliată a anatomiei și fiziologiei urechii, nasului și gâtului. Ei au consacrat capitole complete în cărțile lor medicale pe acest subiect. Cărțile sunt: „Al-Hawy” de Rhazes, „Canonul” de Avicenna, „Al Kitab El-Malaky” de Ali Ibn Abbas, „Compendiul în Medicină” de Al-Baghdady, „Îngrijirea Femeilor Însărcinate, a Sugarilor și a Copiilor” de Ibn Al-Balady, „Al-Tayseer” de Avinzoar, „Al-Tassrif” de Abulcasis și „Al-Shamel Fi Sinaat Al-Tibb” de Ibn Al-Nafis.

descărcare 4 Anatomia și fiziologia ORLAnatomia urechii a fost bine descrisă de Avicenna. Pavilionul urechii are o formă de pâlnie care colectează undele sunetului, canalul auditoriu extern are un pasaj îngust și curbat pentru a proteja timpanul și de a menține urechea externă caldă. Acest fapt dovedește importanța de a folosi picături de urechi călduțe în terapie. Timpanul este o membrană subțire care răspunde la vibrațiile sunetului. Ali Ibn Abbas Al-Baghdady și Ibn Al-Nafis au fost pionerii care au corectat opinia greșită a existenței unui singur nerv comun pentru ureche și față și au dovedit că există doi nervi cranieni separați pentru ele. Avicenna a fost primul care a explicat auzul ca fiind recepția undelor sonore în timpanul urechii. Anatomia faringelui și a laringelui a fost descrisă  în detaliu de Avicenna. El a descris cartilajele, ligamentele, articulațiile și mușchii mici ai laringelui, indentificând rolul acestora în îndeplinirea diferitelor funcții laringiene.

Anatomia și fiziologia ORL

Ibn Sidah, omul de știință eminent și lingvistul secolului XX, a scris o carte „Al-Mokhassus”, referitor la vorbire și cântat. El a descris însușirile, gradele și tipurile vocii umane. El a adăugat noi termeni științifici pentru a descrie intonația vocii, ritmul, fredonarea, repetiția și rezonanța. El a făcut diferențele între tonul plăcut al vocii, cel răgușit și cel melancolic. Studii complementare ale foneticii au fost descrise de Al-Faraby (878-950), marele filosof arab al secolului XX în cărțile sale valoroase „Marele muzician”. Alte adăugiri semnificative au fost găsite în scrierile grupului de filosofi arabi, Frații Safa, care a scris o largă colecție de tratate pe vorbire și alte subiecte. Ei au explicat sunetul, vorbirea și limba. Studiile lor sunt considerate vârful științei pure și formează bazele științei fonetice prezente.

Source Link

Views: 1

Iubirea de Dumnezeu

Iubirea de Dumnezeu   De asemenea, șirk are loc atunci când fiinţele umane iubesc, au încredere sau le e frică de creaţie mai mult decât de Allah. În capitolul Al-Baqara a ultimei revelaţii, Dumnezeu a spus: „Dar sunt printre oameni [și unii] care Îi fac în afară de Allah semeni pe care îi iubesc asemenea […]

Iubirea de Dumnezeu

 

De asemenea, șirk are loc atunci când fiinţele umane iubesc, au încredere sau le e frică de creaţie mai mult decât de Allah. În capitolul Al-Baqara a ultimei revelaţii, Dumnezeu a spus:

„Dar sunt printre oameni [și unii] care Îi fac în afară de Allah semeni pe care îi iubesc asemenea iubirii pentru Allah. Dar cei care cred sunt mai stăruitori în iubirea pentru Allah.” (Coran 2: 165).

sun reflected in water 1160 937 Iubirea de DumnezeuAtunci când aceste emoţii şi altele similare sunt direcţionate mai puternic către creaţie, ele fac ca fiinţa umană să nu I se supună lui Dumnezeu, în efortul său de a-i mulţumi pe alţi oameni. Doar Allah merită un devotament emoţional complet din partea oamenilor, pentru că doar El este Cel care ar trebui să fie iubit şi temut mai mult decât creatura. Anas ibn Malik a narat că Profetul a spus: „Oricine posedă (următoarele trei) caracteristici a gustat dulceaţa credinţei: acela care Îl iubeşte pe Allah şi pe Profetul Său mai mult decât orice; acela care iubeşte o altă fiinţă umană doar de dragul lui Allah şi acela care urăşte întoarcerea la necredinţă, după ce Allah l-a salvat, precum urăşte să fie aruncat în focul iadului.”

Toate motivele pentru care oamenii iubesc alţi oameni sau iubesc alte fiinţe create sunt motive de a-L iubi pe Dumnezeu mai mult decât pe creaţia Sa. Oamenii iubesc viaţa şi succesul şi detestă moartea şi eşecul. De vreme ce Allah este sursa supremă a vieţii şi a succesului, El merită întreaga dragoste şi deplinul devotament al omului. Oamenii, de asemenea, îi iubesc pe aceia care le fac bine şi îi ajută atunci când sunt în nevoie. De vreme ce toate beneficiile (7: 188) şi ajutorul (3: 126) vin de la Dumnezeu, El ar trebui să fie iubit mai mult decât orice altceva:

„Şi de aţi socoti binefacerile lui Allah, nu le-aţi putea număra.” (Coran 14: 34).

Iubirea pe care oamenii ar trebui să o simtă pentru Dumnezeu nu trebuie să fie asemenea iubirii lor emoţionale pentru creaţie. La fel cum iubirea pe care oamenii o simt pentru animale nu trebuie să fie aceeaşi cu aceea pe care ei o simt pentru alţi oameni, iubirea pentru Allah trebuie să o depăşească pe aceea pe care o simt oamenii unii faţă de alţii. Iubirea omului faţă de Dumnezeu trebuie să fie, în mod fundamental, o iubire manifestată prin respectarea necondiţionată a legilor lui Allah, precum se afirmă în capitolul ʻAli ʻImran:

,,Dacă Îl iubiţi pe Allah, urmaţi-mă şi Allah vă va iubi şi vă va ierta păcatele voastre!” (Coran 3: 31).

 Acesta nu este un concept abstract, pentru că iubirea omului faţă de alţi oameni implică, de asemenea, supunere. Aceasta înseamnă că, dacă o persoană iubită cere să fie făcut ceva, oamenii vor încerca să facă ceea ce li s-a cerut, conform gradului de iubire pe care îl simt faţă de acea persoană.

Iubirea de Dumnezeu trebuie să fie exprimată în iubirea pentru aceia pe care Dumnezeu îi iubeşte. Este de neconceput ca cineva care Îl iubeşte pe Allah să-i urască pe aceia pe care Allah îi iubeşte şi să-i iubească pe aceia pe care Allah îi urăşte. Potrivit lui Abu Umamah, Profetul a spus: „Acela care iubeşte pentru Allah şi urăşte pentru Allah, îndepărtează pentru Allah şi ţine pentru Allah, şi-a desăvârşit credinţa.”

În consecinţă, aceia a căror credinţă este corectă îi vor iubi pe aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu. În capitolul Maryam, Allah indică faptul că El sădeşte iubire în inimile credincioşilor dacă aceștia sunt drepţi:

,,Acelora care cred şi săvârşesc fapte bune Cel Milostiv le va arăta iubire.” (Coran 19: 96).

De asemenea, Abu Hurayrah a relatat că Profetul lui Allah a spus următoarele lucruri în această privinţă: „Dacă Allah iubeşte un supus, El îi aduce la cunoştinţă îngerului Gavriil că îl iubeşte pe cutare şi îi spune acestuia să facă acelaşi lucru, iar Gavriil îl iubeşte. Apoi Gavriil îi cheamă pe locuitorii raiului: «Allah îl iubeşte pe cutare, prin urmare, iubiţi-l!» Deci locuitorii raiului îl iubesc. Apoi lui îi este acordată iubirea oamenilor de pe pământ.”

Source Link

Views: 4

Nenorocirile – Deznădejdea

Nenorocirile – Deznădejdea   Datorită acestei realităţi, suicidul este explicit interzis în Islam. Allah spune în capitolul An-Nisa’: „Şi nu vă ucideţi voi înşivă! Allah este Îndurător [Rahim] cu voi!” (Coran 4: 29). Aceia care comit suicid spun de fapt că Dumnezeu i-a împovărat dincolo de cât pot duce. Ei Îl acuză pe nedrept pe […]

Nenorocirile – Deznădejdea

 

hope Nenorocirile – DeznădejdeaDatorită acestei realităţi, suicidul este explicit interzis în Islam. Allah spune în capitolul An-Nisa’:

„Şi nu vă ucideţi voi înşivă! Allah este Îndurător [Rahim] cu voi!” (Coran 4: 29).

Aceia care comit suicid spun de fapt că Dumnezeu i-a împovărat dincolo de cât pot duce. Ei Îl acuză pe nedrept pe Creator că-i tratează în mod nedrept şi, prin urmare, cad într-o stare cumplită de necredinţă. Din cauza pierderii credinţei, gândurile lor cu privire la Dumnezeu devin diabolice, iar ei cad în deznădejde totală. Ei spun adesea că „viaţa este atât de nedreaptă, încât nu are sens să trăieşti.”

,,Nu-şi pierde nădejdea în îndurarea lui Allah decât neamul de necredincioşi!” (Coran 12: 87).

În consecinţă, Dumnezeu a informat omenirea că pedeapsa pentru aceia care nutresc gânduri necurate este chinul etern în iad. În capitolul Al-Fath, Allah spune:

„Şi pentru ca să-i chinuiască pe cei făţarnici şi pe cele făţarnice, pe politeişti şi pe politeiste, care nutresc gând rău despre Allah, asupra lor se va abate cercul răului. Allah S-a mâniat împotriva lor, i-a blestemat şi le-a pregătit lor Gheena. Şi ce soartă rea!(Coran 48: 6).

 

Source Link

Views: 1