Tag: profetul

A.A. Mawdudi

Al treilea principiu fundamental, a treia dogmă pe care profetul Muhammed ne-a învăţat să o resăectăm este credinţa în cărţile sfinte ale lui Allah, pe care le-a trimis, în diferite perioade, prin intermediul unor profeţi.
Allah, şi înainte de profetul Muhammed, a trimis profeţilor cărţi sfinte. Aceste cărţi au fost trimise lor în modul cum i-a fost trimis profetului Muhammed , Coranul. Astfel profetul Ibrahim (Avraam) i-a fost trimis Suhuf (Pagini), profetului Musa (Moise) Teurat (Vechiul Testament), profetului David Zebur (Psalmii din „Vechiul Testament”) şi profetul Isa (Isus) Indjil (Evanghelia). Noi nu cunoaştem denumirile altor cărţi sfinte trimise altor profeţi. Cert este faptul că noi credem în toate cărţile sfinte trimise de Allah.
Dintre cărţile sfinte enumerate mai sus doar cartea Suhuf a lui Avraam nu a ajuns până la noi. Celelalte trei cărţi sfinte au ajuns până în zilele noastre aparţinând evreilor şi creştinilor. Numai că în legătură cu acestea Coranul ne face cunoscut că aceste cărţi au fost modificate şi denaturate de către oameni şi că, cuvântul lui Allah este amestecat cu unele invenţii. Această acţiune de modificare şi denaturare a textelor acestor cărţi a fost atât de profundă şi evidentă că însăşi evreii şi creştinii recunosc acest lucru. Din păcate, acest proces de modificare şi denaturare a acestor cărţi sfinte continuă şi în zilele noastre.
Într-adevăr, atunci când ne aplecăm cu mai multă atenţie asupra acestor cărţi, constatăm că multe capitole şi o serie de porunci menţionate în ele nu pot fi atribuite lui Allah. În aceste cărţi cuvântului lui Allah este amestecat cu invenţiile oamenilor. Nu deţinem niciun fel de instrument care să ne ajute să separăm cuvântul lui Allah de creaţiile obişnuite ale oamenilor. Profetul Muhammed îi îndeamnă pe musulmani să creadă în aceste cărţi sfinte, pentru că sunt timise de Allah unor profeţi, deşi mai târziu acestea au fost denaturate şi din care cauză Allah a găsit potrivit să trimită Coranul pentru a repara greşelile comise de oameni faţă de cărţile pe care le trimisese mai înainte.
Coranul este ultima dintre cărţile sfinte trimise oamenilor de către Allah şi există unele deosebiri între această carte şi cele predcedente.
Aceste deosebiri constau în următoarele:
1.La majoritatea celor precedente textul original s-a pierdut, astăzi existând doar textele prelucrate. Pe de altă parte, Coranul a ajuns pănâ la noi în forma în care a fost relevat de Allah profetului Muhammed. Şi de atunci nu a mai suferit nici cea mai mică modificare, rămânând complet original. Există toate premisele ca şi în viitor textul autentic al Coranului se va păstra intact.
2.În cărţile divine anterioare oamenii au denaturat cuvântul lui Allah prin introducerea unor creaţii proprii în textul original. Numai în Coran cuvântul lui Allah a fost păstrat nealterat. Acest adevăr este recunoscut şi de adversarii islamului.
3.Se poate afirma cu argumente istorice că unele popoare nici nu au avut cărţi sfinte şi că aceste cărţi sunt trimise unor profeţi. Dar tot atât de adevărată este şi constatarea că au mai existat şi alte cărţi sfinte trimise, în diferite perioade unor profeţi despre care noi astăzi nu mai ştim nimic. În această privinţă Coranul are complet altă situaţie. Chiar şi adversarii islamului recunosc că există dovezi indubitabile în ceea ce priveşte faptul că Coranul a fost relevat profetului Muhammed. Aceste dovezi sunt atât de zdrobitoare, încât se pot stabili cu exactitate şi perioadele şi împrejurările în care au fost relevate părţile Coranului.
4.Cărţile divine anterioare, de regulă, au fost relevate în antichitate, în nişte limbi moarte. Astăzi niciun popor sau comunitate nu foloseşte acele limbi. Sunt doar câţiva specialişti care susţin că ştiu limbile respective. Din această cauză, chiar dacă aceste cărţi s-ar fi păstrat în forma lor originală, astăzi ar fi fost imposibil de descifrat aceste cărţi.

În contrast cu această realitate, limba Coranului este o limbă vie, o limbă care este limba maternă a milioane de oameni şi de asemenea alte milioane de oameni au învăţat-o şi o înţeleg. Această limbă se studiază aproape în toate universităţile din lume. Orice om simplu poate să înveţe această limbă, iar dacă nu are destul timp, poate găsii oriunde pe cineva să cunoască această limbă şi să-l ajute la înţelegerea textului Coranului.
5.Cărţile divine existente, la început, au avut în vedere doar anumite popoare şi cuprindeau principii şi percepte specifice perioadei respective. Astăzi conţinutul lor este depăşit din care cauză nu sunt urmate cu atâta străşnicie. De aici se poate trage concluzia că aceste cărţi aveau o adresă îngustă, neavând în vedere toţi oamenii de pe planetă.

În contrast cu această situaţie, Coranul vizează întreaga unitate. Nici măcar o singură normă, precept, învăţătură nu se limitează la un grup restrâns de oameni. Tot aşa, toate poruncile, toate normele şi perceptele din Coran au o valabilitate nelimitată în timp. Toate aceste argumente confirmă încă o dată universalitatea Coranului.
6.Nu se poate contesta că şi celelalte cărţi divine preamăresc binele şi virtutea, educă în spiritul dreptăţii şi adevărului şi îndeamnă oamenii să trăiască o viaţă care să fie conformă cu voinţa lui Allah. Dar dogmele, principiile cuprinse în aceste cărţi nu aveau vastitatea şi profunzimea celor cuprinse în Coran. Numai şi numai Coranu este cartea divină care rezolvă absolut toate laturile vieţii umane, în cel mai înalt grad.
7.Datorită intervenţiei oamenilor şi a denaturării de către ei a acestor cărţi divine, în ele s-au strecurat multe percepte, reguli, norme care astăzi nu pot fi acceptate de logica umană. Mai mult, în aceste cărţi sunt strecurate şi unele lucruri obscene, neadmisibile.
Coranul în schimb este ferit de asemenea denaturări şi falsificări. El nu conţine absolut nimic care să contravină logicii elementare şi nimic din el nu poate fi calificat ca fiind necanform cu realitatea.
Nu conţine nici măcar un cuvânt care să îndemne omul la nişte comportări şi acţiuni greşite, la tot felul de atitudini contrare firii umane. Coranul este încărcat, de la început până la sfârşit, de adevăruri, învăţături şi pilde de necontestat. Cuprinde ideile cele mai bune şi legile cele mai perfecte pentru civilizaţia umană. Este o călăuză inestimabilă în viaţa omului şi un îndrumător de neânlocuit, care ne conduce la mântuire.
Datorită acestor însuşiri ale Coranului, tot mai mulţi oameni îşi exprimă credinţa în această carte sfântă şi tot mai mulţi oameni părăsesc celelalte cărţi în favoarea ei, pentru că numai Coranul conţine toate cunoştinţele de care are nevoie omul pentru a fi în voia lui Allah. Tocmai de aceea umanitatea nu mai are nevoie de altă carte divină.
Analiza deosebirilor existente între Coran şi celelate cărţi sfinte ne conduce, fără îndoială, la recunoaşterea faptului că simţim, în sufletele noastre o credinţă incomparabil mai mare în Coran, decât în celelalte cărţi sfinte.
Respectul şi credinţa de celelalte cărţi sfinte se datorează faptului că şi ele au fost relevate de Allah. Dar credinţa noastră în Coran trebuie să fie cu atât mai mare, cu cât, spre deosebire de celelalte cârţi sfinte, în el s-a păstrat intact cuvântul lui Allah, aşa cum el a fost relevat profetului nostru Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!).

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Views: 2