Tag: profetul

Coranul

F. Gulen   Coranul se cristalizează în inimă, luminează mintea şi scoate la iveală adevăruri, de la început şi până la sfârşit; numai credincioşii care pot vedea toată frumuseţea universului într-o singură floare şi torente într-un strop de apă pot cunoaşte şi înţelege adevărata sa esenţă. Coranul are un astfel de stil încât lingvişti arabi […]

F. Gulen

Coranul se cristalizează în inimă, luminează mintea şi scoate la iveală adevăruri, de la început şi până la sfârşit; numai credincioşii care pot vedea toată frumuseţea universului într-o singură floare şi torente într-un strop de apă pot cunoaşte şi înţelege adevărata sa esenţă.

Coranul are un astfel de stil încât lingvişti arabi şi străini, precum şi literaţi care i-au auzit versetele, bărbaţi şi femei, s-au plecat în faţa lui; cei care i-au recunoscut adevărul şi i-au prins înţelesul s-au plecat în faţa acestei capodopere de elocinţă.

Musulmanii pot dobândi unitatea numai mărturisind cre-dinţa în Coran; cei care nu o pot face nu pot fi musulmani şi nici nu pot făuri vreo unitate durabilă între ei.

A spune că „credinţa ţine de conştiinţă” înseamnă a spune: „Mărturisesc credinţa în Allah, în Profetul Lui şi în Coran” cu vorbele şi cu conştiinţa mea; fiecare act de venerare înde­plinit în acest spirit este o manifestare a acestei afirmaţii.

Când omenirea se zbătea în brutalitatea neştiinţei şi a necredinţei, Coranul a izvorât ca un potop de lumină care a scu­fundat lumea în strălucirea sa; Coranul a adus o revoluţie fără de asemănare şi fără de egal, aşa cum istoria o mărturiseşte îndeajuns!.

Coranul îi învaţă pe oameni în chipul cel mai cumpătat sensul şi natura umanităţii, adevărul şi înţelepciunea, precum şi Esenţa, atributele şi numele lui Allah; nici o altă carte nu are egal prin aceasta; vezi înţelepciunea sfinţilor învăţaţi şi filo-sofia adevăraţilor filosofi, şi vei înţelege.

Coranul este singura carte care, ocrotindu-l pe orfan, pe să-rac şi pe nevinovat, îi aşează pe acelaşi scaun pe rege şi pe rob, pe comandant şi pe soldatul simplu, pe reclamant şi pe pârât, şi numai apoi îi judecă.

Când spui despre Coran că este un izvor de superstiţii, nu faci altceva decât să repeţi vorbele unor arabi neînvăţaţi de acum paisprezece secole; asemenea vederi batjocoresc înţe-lepciunea şi adevărata filosofie.

Cei care nu i-au lăsat pe musulmani să înţeleagă Coranul şi să-l cunoască în toată profunzimea sa i-au întors astfel de la spiritul şi esenţa Islamului.

Deşi suntem încă în această lume, când pătrundem în atmo­sfera luminată a Coranului este ca şi cum am trece prin mor­mânt şi prin lumea de mijloc, cea dintre lumea de aici şi lu­mea de dincolo. Trăim Ziua Judecăţii de Apoi, păşim pe Sirat, cutremurându-ne de grozăviile Iadului, şi pătrundem pe tărâmurile molcom vălurite ale Raiului.

Coranul, ale cărui învăţături sunt urmate în ziua de azi de peste un miliard de oameni, este Cartea unică, acea carte cu principii eterne şi imuabile care îi călăuzeşte pe toţi pe dru­mul spre fericire cel mai scurt şi cel mai luminat.

Dacă cei care critică Coranul şi lucrurile aduse de el ar putea oferi în schimb ceva care să asigure ordinea, armonia, pacea şi siguranţa vieţii omeneşti, chiar şi pentru o scurtă durată! Perversitatea şi încrâncenarea civilizaţiilor nefericite şi deze­chilibrate, bazate pe principii altele decât cele ale Coranului, precum şi ale sufletelor chinuite, întristate şi care gem, su­flete ale celor care nu se bucură de lumina lui, sunt greu de înţeles.

Din punctul de vedere al valorii umane, al inimii, al spiritu­lui, al minţii şi al existenţei fizice a omului, Coranul a cobo­rât la noi din Înaltul Înalturilor. Este un corp de Legi Divi­ne, care poartă mesajele cele mai desăvârşite.

În viitorul apropiat, sub privirile uimite şi în laudele omeni­rii, cunoaşterea, tehnica şi arta, ca nişte şuvoaie, se vor în­toarce la însăşi izvorul din care au ţâşnit şi se contopi cu el. Învăţaţi, cercetători şi artişti se vor regăsi atunci uniţi îm-preună, în acelaşi ocean.

De la momentul revelaţiei sale, Coranul a cunoscut multe obiecţii şi critici. A răzbit mereu neatins şi continuă să-şi arate victoria.

Pentru omenire, viaţa cea mai dreaptă este cea pe care o in-spiră Coranul. Într-adevăr, unele dintre lucrurile frumoase, azi unanim admirate şi lăudate, sunt chiar acele lucruri pe care Coranul le încurajează de secole. Din vina cui sunt atunci musulmanii în situaţia nefericită de azi?

Coranul îi ridică pe oameni la statutul lor cel mai înalt, acela de primitori ai cuvântului lui Allah. Oamenii conştienţi de acest loc al lor Îl aud pe Allah vorbindu-le prin Coran, şi dacă fac ju-rământ că vorbesc cu Allah, jurământul lor nu va fi strâmb.

Coranul a fost o sursă de lumină pentru comunităţi glorioa­se şi luminate, care au condus lumea şi care au produs mii de savanţi şi de filosofi. Iată de ce, nicio putere nu este la fel de mare ca puterea sa.

Coranul este Cartea care ne învaţă prin poruncile sale adevărata dreptate, adevărata libertate, echitatea şi echi­librul, binele, onoarea, virtutea şi compasiune pentru întrea­ga creaţie. Este şi Cartea fără egal, care interzice oprimarea, politeismul, nedreptatea, ignoranţa, corupţia, interesul per­sonal, minciuna şi mărturia mincinoasă.

De foarte multe ori, cei care îşi fac o meserie din a critica Sfântul Coran nu-i cunosc scrierile decât vag şi superficial. Este o adâncă ironie faptul că astfel de oameni se simt în-dreptăţiţi să-şi spună părerile, fără a studia mai întâi Coranul şi uneori chiar fără a-l citi. Atitudinea lor nu se deosebeşte cu nimic de încăpăţânarea minţilor înguste care resping şti-inţele pozitive. Trebuie să mai aşteptăm până când oamenii îşi vor deschide ochii şi vor vedea adevărul.

Cei care cred în Profetul Muhammed şi în Coran cred în Allah. Cei care nu cred în Coran nu cred în Profetul Muhammed, iar cei care nu cred în Profetul Muhammed nu cred în Allah. Aestea sunt reperele reale ale unui musulman.

Source Link

Views: 0

Profetul Muhammad s.a.s. – un revoluționar

  S. A. A. Mawdudi   Personalitatea acestui om este atât de marcantă că nu are seamăn în istoria multiseculară a umanităţii. El nu are vreun termen de comparaţie. Ca nimeni altul el a exercitat o înrâurire extraordinară asupra tuturor aspectelor vieţii umane, determinând prefaceri atât de fundamentale că pur şi simplu au schimbat mersul […]

S. A. A. Mawdudi

Personalitatea acestui om este atât de marcantă că nu are seamăn în istoria multiseculară a umanităţii. El nu are vreun termen de comparaţie. Ca nimeni altul el a exercitat o înrâurire extraordinară asupra tuturor aspectelor vieţii umane, determinând prefaceri atât de fundamentale că pur şi simplu au schimbat mersul istoriei.
Dacă o personalitate a fost genială într-un domeniu sau altul al activităţii umane, el a fost genial absolut în toate domeniile. El este unic în sensul că tot ce se găseşte genial s-a concentrat în persoana unui singur om. Este filozof, profet şi în acelaşi timp o pildă vie propriei sale învăţături. Pe lângă faptul că este un om de stat, este în acelaşi timp şi un mare comandant de oşti. Este legiuitor şi în acelaşi timp o călăuză religioasă. Cunoştinţele lui vaste acoperă toate aspectele vieţii şi nu există o problemă care să nu o fi abordat sau un lucru pe care să nu-l fi clarificat. Începând cu orânduirea principiilor de relaţii internaţionale şi terminând cu rezolvarea unor probleme legate de trai cotidian privind hrana, băutura şi igiena corporală, poruncile lui vizează absolut toate domeniile activităţii umane. A clădit o civilizaţie şi o cultură având ca bază teoriile sale. A găsit un echilibru între aspectele contraditorii ale vieţii, fără cea mai mică fisură, defecţiune sau lagună. Cine, până la el, a mai avut o asemenea personalitate puternică şi multilaterală?
Se apreciază că majoritatea personalităţilor de excepţie au fost produsul mediului unde au trăit. Doar el face excepţie de la această regulă. Mediul de viaţă nu a influenţat cu nimic formarea personalităţii sale. Apariţia lui istorică nu se poate explica, demonstra prin cerinţele Arabiei din vremea aceea. Totuşi, nu se poate nega faptul că triburile războinice ale Arabiiei simţeau nevoia unui conducător, care să le unească şi mai apoi să supună alte popoare, contribuind astfel la prosperitatea socială şi economică a ţării lor unite. De aici şi concluzia că numai un om poate poseda moravurile cela mai josnice, specifice oricărui arab din vremea aceea, putea să ducă la îndeplinire aceste deziderate de acaparare. Acestea erau condiţiile concrete în Arabia.
Conform filozofiei lui Hegel şi în lumina materialismului istoric a lui Marx, pentru apariţia istorică a unei personalităţi întemeietoare de ţări şi de imperii este nevoie de moment prielnic şi de mediu. Dar filozofiile hegeliană şi marxistă nu pot explica cum de a putut crea mediul acela o asemenea personalitate a cărei scop unic era de a transmite oamenilor principiile unei vieţi morale, de a purifica omenirea de toate murdăriile, de a elimina ideile preconcepute şi superstiţia din miţile oamenilor, de a pune bazele unei suprastructuri morale, spirituale, culturale şi politice, nu numai pentru binele ţării sale, ci şi pentru binele întregii lumi, fără deosebire de rasă, popor sau ţară, de a pune nu numai bazele teoretice, ci şi bazele practice şi morale ale unor domenii ca relaţii de muncă, drepturile cetăţeneşti, relaţii politice şi internaţionale şi ,în sfârşit, de a realiza o sinteză echilibrată şi moderată între viaţa lumească şi progresele în domeniul spiritual, care constitue şi astăzi o capodoperă a gândirii şi inteligenţei umane. Şi atu nci ce om corect şi onest poate afirma că o asemenea personilitate este produsul unei Arabii învăluite complet în întuneric? Apariţia lui este complet independentă de mediul în care a trăit. Când aruncăm o privire asupra extraordinarelor sale realizări, ne dăm seama imediat că acestea nu au limite nici în timp şi nici în spaţiu. Învăţătura lui străpunge toate barierele de timp şi fizice, se întinde ca un arc peste secole şi milenii şi înglobează în ea toată activitatea şi istoria umană.
Aşa cum s-a mai întâmplat cu alţi profeţi, el nu poate fi condamnat la uitare. El este conducătorul fără seamăn al omenirii înaintând în pas cu timpul şi care rămâne pururea modern. Si tocmai de aceea învăţatura lui nu va pirede nimic din modernitatea sa niciodată.

Oamenii pe care noi câteodată îi denumim făuritor de istorie, sunt oamenii pe care i-a creat, într-adevăr istoria. Numai despre el se poate spune fără teama de a greşi că este autentic făuritor de istorie.
Atunci când se investighează viaţa şi condiţiile în care au evoluat geniile lumii, generator de mari transformări în lume, se constată că aceştia au ştiut să evolueze cel mai bine condiţiile favorabile create la un moment dat şi să le canalizeze în direcţia dorită de ei.
Spre deosebire de alte genii, el este singurul, care, pentru a avea la îndemână toate premizele necesare pentru înfăptuirea acestei revoluţii, a fost nevoit să găsească el singur, mijloacele necesare şi tot el singur să pregătească oameni de care avea nevoie pentru atingerea acestui scop al său. Pentru că spiritul revoluţiei şi înzestrarea cu cele necesare acestei revoluţii se aflau în mâinile acestor oameni de care îşi legase destinul.
Cu personalitatea sa puternică a lăsta urme de neşters în inimile miilor săi de adepţi, formându-i precum el a dorit. Cu o voinţă nestrămutată a pregătit premizele revoluţiei, i-a trasat conturile şi i-a stabilit caracteristicile. A canalizat în direcţia dorită evenimentele. Ce alt făuritor de istorie sau revoluţionar poate să-l egaleze?

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 1

Compasiunea Profetului față de femei și copii

    Compasiunea şi mila cu care Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Sa)  înconjura tot ceea ce are viaţă, a cuprins în scurt timp şi femeile. Eliberându-le de sub zdrobirea picioarelor oamenilor, Profetul a afirmat că: “Raiul se află sub tălpile mamelor noastre”. Astfel, iubitul nostru profet  le slăveşte poziţia  şi ne […]

 

 

ChildProtectionPolicyCompasiunea şi mila cu care Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Sa)  înconjura tot ceea ce are viaţă, a cuprins în scurt timp şi femeile. Eliberându-le de sub zdrobirea picioarelor oamenilor, Profetul a afirmat că: “Raiul se află sub tălpile mamelor noastre”. Astfel, iubitul nostru profet  le slăveşte poziţia  şi ne condiţionează intrarea in Rai, dacă primim binecuvântarea mamelor. Profetul Muhammed, îşi iubea nespus familia şi îşi trata soţiile cu deosebită afecţiune şi compasiune.

Profetul  le cerea companionilor să se comporte frumos cu soţiile lor şi îi sfătuia astfel: “Vă sfătuiesc să vă comportaţi frumos cu soţiile voastre”. De asemenea, referitor la acelaşi subiect a spus: “Cel mi bun dintre credincioşi este cel care se comportă cel mai frumos cu soţia lui”.“Cel mai evlavios dintre cei credincioşi este cel care are o educaţie frumoasă. Cel mai bun, este cel care se comportă frumos cu femeile”.

Deseori iubitul nostru Profet  îşi ajuta soţiile la treburile casnice. Mulsul oilor, curăţenia casei, cârpirea hainelor şi a încălţămintelor, adăpatul cămilelor, participarea la educarea şi îngrijirea copiilor  nu erau rezultatul compasiunii lui? De asemenea, Profetul Muhammed nu alegea mâncarea. Se aşeza la masă şi servea din mâncarea pe care soţia sa o gătea, fără să aibă alte pretenţii, şi îi mlţumea lui Allah pentru această binecuvântare.

 

Compasiunea Profetului faţă de orfani

Copiii care şi-au pierdut unul sau ambii părinţi, la o vârstă fragedă, sunt mai vulnerabili şi au nevoie de mai multă afecţiune şi compasiune. Au nevoie de îngrijire, de sfaturi bune, de educaţie. Orfanii simt mai intens lipsa de afecţiune decât lipsurile materiale. Deoarece şi-a pierdut tatăl înainte de naştere şi mama când avea doar şase ani, Profetul Muhammed înţelegea foarte bine trăirile unui orfan, le arăta afecţiune şi compasiune şi le recomanda şi companionilor săi acelaşi lucru. Doar mângâierea pe cap a orfanilor este un bine şi un vestitor al raiului. Despre acest lucru Profetul a afirmat următoarele: „Cine mângîie cu compasiune capul unui orfan va câştiga atâtea fapte bune cât firele de păr ale orfanului. Eu sunt atât de aproape în rai, de cel care face un bine unui  sărman”. Apoi şi-a strâns degetele şi a arătat semnul prin care indica cât de aproape era de cei care aveau grijă de orfani. Mesagerul lui Allah, prin gestul său, parcă voia să spună că nimeni nu se poate interpune între el şi cel care ocroteşte un sărman, la intrarea în rai. De altfel, profetul i-a recomandat unui companion care i s-a plâns că are un caracter dur,  să hrănească sărmanii, să bucure orfanii şi să îi mângâie pe cap, astfel încât Allah să-l îmbuneze.

Ebu Seleme era unul dintre cei mai de seamă companioni. A căzut martir în timpul unei lupte, lăsând în urmă cinci copii orfani. Profetul Muhammed s-a căsătorit cu soţia acestuia, doar pentru a nu-i lăsa pe cei cinci copii fără protecţie şi pentru a nu-i priva de dragostea paternă.

 

Dragostea profetului faţă de copii

Copiii ne sunt încredinţaţi de către Allah. Datoria noastră este să acordăm importanţa cuvenită a ceea ce ni s-a încredinţat. De altfel, PreaÎnaltul Allah ne porunceşte următoarele: “Ei, voi credincioşilor. Protejati-vă pe voi şi pe copiii voştri de focurile iadului, ale cărei vreascuri sunt oamenii şi pietrele. (Sura Tahrim, 66/6). Părinţii trebuie să-şi privească copiii precum un amanet al lui Allah. În ziua de apoi, părinţii vor fi traşi la răspundere dacă nu-şi îndeplinesc responsabilitatea aşa cum trebuie.

 

 

sursa: publicația  Zaman

Source Link

Views: 0