Abu Sufiaan

Abuu Sufiaan – sau Sakhr Ibn Harb (صخر بن حرب) – lider al tribului qurayşit Banuu Abd Şams (بنو عبد شمس) şi fiu al lui Safiyya – mătuşa după tată a lui Maymuuna bint Al-Haarith, una dintre nevestele Profetului (saas). Fratele său, Musa’ab, a fost unul dintre cei care au migrat în Abisinia ca să […]

Abuu Sufiaan – sau Sakhr Ibn Harb (صخر بن حرب)


– lider al tribului qurayşit Banuu Abd Şams (بنو عبد شمس) şi fiu al lui Safiyya – mătuşa după tată a lui Maymuuna bint Al-Haarith, una dintre nevestele Profetului (saas).

Fratele său, Musa’ab, a fost unul dintre cei care au migrat în Abisinia ca să scape de persecuţia declanşată la Mecca împotriva musulmanilor.

Abu SufianAbuu Sufiaan a fost, la început, unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai Profetului (saas) şi a considerat că Muhammad (saas) este un corupător al societăţi mecane, o amenințare pentru puterea politică şi un apostat şi un blasfemator al zeilor qurayşiţi.

După migrarea la Medina a Profetului (saas) şi a musulmanilor, qurayşiţii au confiscat toate averile acestora lăsate în urmă.

Pentru că la Medina Profetul (saas) şi musulmanii au găsit sprijin, meccanii au început să se teamă de evoluţia politică şi militară în favoarea Islamului şi, de aceea, şi-au propus nimicirea musulmanilor şi eradicarea Islamului.

Desigur, că aceste veşti au condus la pregătirea mediniţilor alături de musulmani pentru autoapărare şi la eliminarea oricăror potenţiale pericole din partea caravanelor qurayşite militarizate.

In 624, Abuu Sufiaan a fost numit lider al unei caravane însoţită de un corp de armată alcătuită din 400-500 de oameni cărora li s-a opus o mică armată de 300 de musulmani slab înarmaţi conduşi de Muhammad (saas).

S-a consemnat că atunci i s-a permis Profetului (saas) să se apere de meccani, în locul hărţuirii caravanelor acestora şi, prin urmare, musulmanii au adoptat tactica atacului şi au decis înfrângerea qurayşiţilor. Astfel a avut loc, tot în anul 624, bătălia de la Badr care a însemnat victoria musulmanilor.

Moartea majorităţii liderilor qurayşiţi în această bătălie a condus la numirea ca lider al qurayşiţilor a lui Abuu Sufiaan şi împlinirea profeţiei.

Cu toate acestea, meccanii nu s-au conformat avertismentului primit la Badr şi au pornit alte campanii militare împotriva musulmanilor.

Abuu Sufiaan a participat la aceste campanii militare împotriva musulmanilor, ca lider, incluzând aici şi Bătălia de la Uhud din anul 625 şi Bătălia Ahzaab (bătălia tranşeei) din anul 627, care au însemnat pentru Abuu Sufiaan şi aliaţii lui numai înfrângeri.

Aceste conflicte s-au încheiat în anul 628 prin Tratatul de la Al-Hudaybiia care le asigura dreptul musulmanilor de a împlini Pelerinajul la Casă – Ka’ba.

In 630, tratatul este încălcat de qurayşiţi şi de aliaţii lor.

Profetul Muhammad (saas) decide să pună capăt acestei situaţii prin eliberarea Meccăi de non-musulmani şi trecerea ei sub autoritatea musulmanilor.

Abuu Sufiaan, cu amărăciunea experienţelor anterioare, observând că de această dată qurayşiţi sunt mai slabi decât musulmanii lui Muhammad (saas), s-a dus cu solie la Medina ca să repună în vigoare Tratatul din 628, însă a fost înfrânt şi ca diplomat.

Până într-un final, Abuu Sufiaan a reușit să obţină numai capitularea paşnică a Meccăi.

După cucerirea Meccăi, Abuu Sufiaan s-a convertit la Islam şi a servit ca locotenent în armata Profetului (saas), iar în campania militară din 636, în bătălia de la Yarmuuk împotriva bizantinilor, el şi-a pierdut un ochi.

A murit la Medina, în vârstă de 90 de ani, slujba de înmormântare fiind condusă de o rudă a sa, de Usmaan bin Aaffaan- care a fost al patrulea dintre Califii drept-credincioşi.

In hadith-ul mai sus menţionat Profetul (saas) numeşte Mecca drept «casa lui Abuu Sufiaan» pentru că el a fost ultimul lider qurayşit nemusulman al oraşului Mecca şi el a fost cel care a trecut-o sub autoritatea musulmanilor.

Source Link

Views: 3

COMPORTAMENTUL FAŢĂ DE NEMUSULMANI

COMPORTAMENTUL FAŢĂ DE NEMUSULMANI Fiecare religie are simbolurile ei caracteristice care o diferenţiaza de celelalte religii. Fără îndoiala sunt anumite forme fixe de adoraţie în Islam care au devenit obligatorii pentru toţi cei care urmează această cale. În afară de acestea, sunt anumite valori răspândite printre aceia care nu au niciun fel de contact cu […]

COMPORTAMENTUL FAŢĂ DE NEMUSULMANI

zambete galbeneFiecare religie are simbolurile ei caracteristice care o diferenţiaza de celelalte religii. Fără îndoiala sunt anumite forme fixe de adoraţie în Islam care au devenit obligatorii pentru toţi cei care urmează această cale.

În afară de acestea, sunt anumite valori răspândite printre aceia care nu au niciun fel de contact cu cei nemusulmani. Dar învăţăturile morale nu se încadrează în acestă categorie sau sferă a principiului.

Fiecare musulman trebuie să se comporte într-un fel civilizat cu toţi cei trăiesc pe acest pamant şi asta fără ezitare. Pentru orice musulman este necesar să fie deschis în ceea ce priveşte contactul cu persoanele nemusulmane. Asemenea calităţi precum caritatea, respectarea promisiunilor, toleranţa, decenţa, generozitatea, într-ajutorarea și așa mai departe trebuie respectate când vorbim cu musulmani, dar şi atunci cand avem legături cu nemusulmani.

Sfântul Qur’an ne-a specificat să nu le facem pe plac acelor evrei sau creştini care încurajează antipatia reciprocă, conflictele şi certurile:

Nu discutaţi cu oamenii Cărţii decât în felul cel mai frumos, afară de aceia care sunt nelegiuiţi cu voi, şi spuneţi: Noi credem în ceea ce ni s-a trimis noua şi ceea ce vi s-a trimis vouă! Domnul nostru şi Domnul vostru este unul singur şi noi Lui îi suntem supuşi. [Al-`Ankabut 29:46]

Şi discipolii lui Moise şi Iisus au fost intrebaţi dacă se înhamă în aceste polemici şi discuţii, surprinzându-se mirarea lor:

Spune: Voiţi să disputaţi cu noi in legatură cu Allah? El doar e Domnul nostru şi Doamnul vostru! Faptele noastre sunt ale noastre, iar faptele voastre sunt ale voastre. Noi numai Lui îi suntem devotaţi. [Al-Baqarah 2:139]

Există un incident celebru în biografia Profetului cum că ar fi datorat ceva unui evreu. Evreii au cerut achitarea datoriei şi pe cel mai aspru ton au spus: „O voi, fii ai lui Abdul Muttalib! Voi intenţionat întârziaţi achitarea datoriilor voastre. De faţă era şi Omar bin Al-Khattab care a decis să îi înveţe bunele maniere pe evreii care L-au insultat pe Profet şi şi-a scos sabia din teacă. Dar Trimisul lui Allah l-a calmat pe Omar spunând: „Atat eu, cât şi el, merităm un tratament mai bun. Învată-l să îşi ceară banii într-un mod mai frumos şi pe mine să îl recompensez cât mai repede cu putinţă.” Islamul ne spune să tratăm cu respect şi corectitudine chiar dacă adversarul nostru poate fi un necredincios sau fățarnic. Trimisul lui Allah ne spune: „Rugăciunile celor oprimați îşi găsesc răspuns. Dar dacă este viclean şi necredincios, toate efectele rele se vor întoarce împotriva lui.” – Ahmad.

COMPORTAMENTUL FAŢĂ DE NEMUSULMANI

Într-un alt hadis ni se spune: „Chiar dacă persoana oprimată este un ipocrit, nu este nicio piedică între rugaciunea lui şi răspuns. Renunţă la lucrurile îndoielnice şi îmbraţişează-le pe acestea în care nu există nicio urmă de îndoială.” Prin prisma acestor legi şi porunci, Islamul şi-a sfătuit adepţii să nu îşi trateze adversarii religioşi şi ideologici cu răutate. Legat de obligaţia de a-i trata pe cei de altă religie într-o manieră caldă mai există şi un alt hadis conform căruia Ibn Omar relatează că o capră a fost măcelarită în casa lui. Când s-a întors acasă a întrebat dacă i s-a facut parte şi vecinului său evreu. Acesta a continuat cum că l-a auzit pe Trimisul lui Allah spunând că îngerul Gavril insista asupra lui să îşi trateze cu ospitalitate vecinii, în aşa fel încât se gândea să îşi facă vecinul urmaş la moştenirea pe care o va lăsa. – Bukhari.

De asemenea, în Islam se spune că adepţii acestei credinţe trebuie să fie buni cu rudele lor, chiar dacă acestea nu au îmbrăţişat Islamul sau şi-au făcut culte religioase. Aşadar, urmând calea adevarului nu înseamnă că drepturile rudelor noaste să fie încălcate:

Rămâi împreună cu ei în această lume, cu dreptate, dar urmează calea acelor care se întorc către Mine, căci apoi la Mine este întoarcerea şi Eu vă voi vesti ce aţi făcut.[Luqman 31:15]

 _________

femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 5

Întreaga omenire trebuie onorată prin respectarea promisiunilor

Sheikh Muhammad Al-Ghazali   Promisiunea trebuie respectată indiferent cui îi este făcută, chiar dacă celălalt partener este musulman sau necredincios, deoarece moralitatea, măreţia şi virtutea nu pot fi tăiate în bucăţele, astfel încât unii oameni să fie trataţi în mod meschin, iar ceilalţi cu decenţă. Împlinirea promisiunii şi a legământului are la bază respectarea adevărului […]

Sheikh Muhammad Al-Ghazali

 

Promisiunea trebuie respectată indiferent cui îi este făcută, chiar dacă celălalt partener este musulman sau necredincios, deoarece moralitatea, măreţia şi virtutea nu pot fi tăiate în bucăţele, astfel încât unii oameni să fie trataţi în mod meschin, iar ceilalţi cu decenţă.
Împlinirea promisiunii şi a legământului are la bază respectarea adevărului şi o relaţie cinstită. Atâta vreme cât se bazează pe virtute, promisiunea trebuie împlinită faţă de fiecare om, oricând.
Referitor la convenţiile încheiate cu cei ce nu sunt musulmani se relatează că profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus că, dacă pe vremea Islamului era invitat să încheie un asemenea contract, el accepta bucuros oferta.
A’mar bin Al-Hamaq a zis că l-a auzit pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând: „Dacă un om i-a oferit altuia adăpost pe viaţă şi apoi l-a ucis, atunci nu am nimic de-a face cu ucigaşul, chiar dacă cel ucis este un necredincios.” (Ibn Habban).
Această declaraţie a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne arată cum îi tratează Islamul chiar şi pe cei care nu au îmbrăţişat această religie. Pe de altă parte, este demn de luat în seamă comportamentul evreilor. Lor nu le place să-şi împlinească promisiunile faţă de alţii şi nu consideră un lucru bun să-i trateze pe ceilalţi cu dreptate şi decenţă. Poporul evreu se auto-consideră „fiul lui Allah şi alesul Său”. Credinţa lor este că Allah a păstrat binecuvântarea şi ocrotirea Sa doar pentru rasa iudaică. În opoziţie cu aceasta să analizăm succint învăţăturile islamice. Acestea se preocupă cu multă seriozitate de protejarea tuturor celor faţă de care şi-au asumat responsabilitatea şi cu care au încheiat un legământ. Coranul se adresează musulmanilor şi vorbeşte despre necredincioşi astfel:

Vă sunt oprite mortăciunea, sângele [scurs], carnea de porc, animalele cele asupra cărora a fost pomenit numele altcuiva decât al lui Allah [la junghierea lor], ce a pierit înăbuşit, lovit, în urma căderii sau împuns cu coarnele [de altă vită], ce a fost sfâşiat de fiare – doar dacă aţi junghiat [aceste vietăţi înainte de a muri] – ca şi vitele junghiate pe pietrele înălţate [ale idolilor] şi cele pe care le împărţiţi prin tragere la sorţi cu săgeţi. Acestea sunt pentru voi păcat. Aceia care nu cred sunt astăzi deznădăjduiţi [că ar mai putea] să vă îndepărteze de la religia voastră. Deci nu vă mai temeţi de ei, ci temeţi-vă de Mine! În ziua aceasta am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul meu asupra voastră şi am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi! Şi dacă cineva este silit de foame [să mănânce din cele oprite], fără pornire spre păcat, [să ştie că] Allah este Iertător, Îndurător. (Al-Ma’idah 5:3).

Este remarcabil cât de minunat au fost exprimate credinţele şi punctul de vedere al celor ce nu sunt credincioşi. Deşi sunt idolatri, au fost totuşi menţionaţi ca cei care caută binecuvântările şi plăcerea lui Allah şi musulmanii, oricât de puternici ar fi, au fost rugaţi să coopereze unul cu altul în faptele virtuoase şi cucernice şi să nu se susţină unul pe altul în păcat şi ranchiună.
Într-un alt loc am făcut o trecere în revistă a convenţiilor dintre musulmani şi cei ce nu sunt musulmani şi, legat de acestea, a învăţăturilor relevate de Allah (referire la o carte scrisă de autor, în limba arabă).

 

__________

Caracterul Musulmanului, Editura Femeia Musulmana, Bucuresti, 2010

Source Link

Views: 4