Tag: religia islamica

Respectă Islamul celelalte credinte ?

  Dan Michi   Da. Coranul prevede acest lucru fără urmă de îndoială: Nu este silire la credință! Răzvedită este deosebirea dintre calea cea dreaptă și rătăcire… (Al-Baqarah 2:256) Libertatea conștiinței este un garant nezdruncinat pentru Islam. Adevărul poate fi descoperit numai dacă nu este rezultatul coerciției. Respectarea drepturilor nemusulmanilor constituie un domeniu intrinsec al […]

Dan Michi

Da. Coranul prevede acest lucru fără urmă de îndoială:

Nu este silire la credință! Răzvedită este deosebirea dintre calea cea dreaptă și rătăcire… (Al-Baqarah 2:256)

Libertatea conștiinței este un garant nezdruncinat pentru Islam. Adevărul poate fi descoperit numai dacă nu este rezultatul coerciției. Respectarea drepturilor nemusulmanilor constituie un domeniu intrinsec al sistemului legislativ islamic. S-a relatat că profetul Muhammed a spus :
„Mă voi opune celui care va răni un cetățean nemusulman aflat pe teritoriul unui stat islamic, iar în Ziua Judecății îi voi fi adversar.”
„Temeți-vă, când în Ziua Judecății mă voi ridica împotriva celui care a rănit un locuitor nemusulman (dintr-un stat islamic) sau care i-a impus o responsabilitate peste puterile sale sau care l-a lipsit de orice îi aparținea.”
Istoria ne oferă multe exemple ale respectului arătat de musulmani celorlalte credințe. Unul este cel al Spaniei guvernată de secole de musulmani. Altul este binecunoscutul gest al lui Omar, cel de-al doilea succesor al profetului Muhammed, odată cu intrarea în Ierusalim. El a refuzat să se roage într-una dintre sfintele biserici, motivând că previne astfel posibilul gest viitor al unor musulmani zeloși care ar fi putut să demoleze biserica și să construiască pe locul său o moschee, în amintirea sa.
sursa: descopera-islamul.blogspot.ro
Source Link

Views: 0

Caracteristicile mărfurilor

  CARACTERISTICILE DE BAZĂ ALE MĂRFURILOR DIN PUNCT DE VEDERE ISLAMIC Dan Michi Pentru ca o marfă să poată fi vândută, se cuvine să aibă anumite caracteristici. Tradiția profetică ne pune la dispoziție informații suficiente încât să ne permitem următoarea clasificare a acestor caracteristici. Ulterior, savanții musulmani au detaliat aceste categorii. a) materialul din care […]

 

CARACTERISTICILE DE BAZĂ ALE MĂRFURILOR
DIN PUNCT DE VEDERE ISLAMIC
Dan Michi
Pentru ca o marfă să poată fi vândută, se cuvine să aibă anumite caracteristici. Tradiția profetică ne pune la dispoziție informații suficiente încât să ne permitem următoarea clasificare a acestor caracteristici. Ulterior, savanții musulmani au detaliat aceste categorii.
3.2.2.40-Western-Market_03ba) materialul din care sunt fabricate respectivele mărfuri trebuie să fie unul curat din punctul de vedere al cerințelor religioase, practic din perspectiva sistemului legislativ islamic și, desigur, să aibă un cost corect determinat, care să-l facă vandabil. Mai multe practici profetice ne atenționează asupra interdicției de comercializare a acelor mărfuri a căror natură este nepermisă religios, cum ar fi : câinii (cu excepția celor de vânătoare), băuturile alcoolice, porcii, oasele animalelor care nu sunt sacrificate islamic, idolii etc. Acestea nu aduc niciun beneficiu, fiind respinse de credința musulmanului.
Companioni precum ‘Umar ibn al-Khatab, Abu Huraira, Aișa, ‘Abd Allah ibn ‘Umar au considerat că, pentru a fi pusă în circulație, substanța viitoarei mărfi trebuie să fie curată din perspectiva practicii religioase. Prin urmare, orice materie primă neconformă practicii religioase și legale nu poate fi comercializată, așa fiind alcoolul, oasele animalelor nesacrificate islamic, sângele etc. Și totuși, ‘Umar ibn al-Khatab a permis vânzarea băuturilor alcoolice și a cărnii de porc către populația nemusulmană care locuia în teritoriile islamice (ahl al-zimma), plecând de la premisa că acele mărfuri le aparțineau.
Dintre urmașii companionilor, Muhammed ibn Sirin și Masruq ibn al-Ajda au subliniat că substanța mărfii se cuvine să fie curată din perspectivă teologică, niciun obiect care nu respectă această cerință neputând să fie tranzacționat.
b) acele lucruri care sunt de folos, prin urmare, posedând o anumită valoare intrinsecă pot fi vândute, cum este cazul câinilor de vânătoare. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) a permis acest gen de tranzacții.
c) marfa trebuie să fie în proprietatea celui care o vinde, în sensul deplin al acestei calități juridice. Printre arabii din perioada preislamică exista răspândită practica vânzării unor mărfuri care nu se aflau nici de față și nici în proprietatea comercianților. Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) i-a instruit pe oameni să revândă alimentele numai dacă ele se află în proprietatea lor, tranzacție finalizată doar după ce s-a furnizat produsul clientului, respectiv proprietarul a încasat prețul convenit. Aceast tip de act de comerț a fost denumit ulterior istifa sau taqabud. S-a relatat că Profetul a spus : “Acela care vinde alimente să nu o facă până când nu va intra în posesia lor” și “până când nu va accepta [prețul oferit]”.
Și mai știm că Hakim ibn Hizam tocmai cumpărase ceva marfă din al-Jar, o așezare în apropierea Medinei, în vremea califului ‘Umar ibn al-Khatab, intenționând să o revândă. Califul i-a dat ordin să nu vândă nimic până când nu va intra efectiv în posesia respectivelor mărfuri. Zaid ibn Thabit, ‘Abd Allah ibn ‘Umar și ‘Abd Allah ibn ‘Abbas au susținut aceeași linie ca și ‘Umar, subliniind că proprietarul trebuie să fie adevăratul deținător al produselor. În caz contrar, nu are voie să se implice în nicio tranzacție. ‘Abd Allah ibn ‘Abbas a extrapolat practica profetică relatată la orice fel de marfă, căreia ar trebui să i se aplice aceleași reguli ca în cazul prouselor alimentare.

Qatada ibn Di’ama, Muhammed ibn Sirin și Sa’id ibn al-Musayyab, asemeni companionilor, au continuat să respingă contractele încheiate înainte ce bunurile să intre efectiv în posesia cumpărătorului. Cu toate acestea, Qatada ibn Di’ama a fost și deschis, considerând că nu este niciun păcat dacă un bun este comercializat  înainte, cu condiția ca vânzătorul să fi fost împuternicit să procedeze astfel. Mergând mai departe, Muhammed ibn Sirin nu a îngăduit nicio tranzacție în care bunurile urmau să fie livrate până într-un an, dacă nu era stabilită o dată certă a acestei livrări. Cu alte cuvinte, o asemenea înțelegere este încheiată înainte ca bunurile să fi intrat în posesia vânzătorului. Urmașii acestora au nuanțat reglementarea acestei chestiuni. Conform lui Ta’us și Qatada, dacă bunurile erau deteriorate înainte să fie plătite, se considera că îi aparțineau vânzătorului. Dar dacă erau stricate după promisiunea cumpărătorului de a le cumpăra, atunci ele îi erau ca și vândute, vânzătorului revenindu-i sarcina înlocuirii acestora. Aceste opinii le aparțin lui Ta’us, Qatada, Ibrahim al-Nakha’i, Muhammed ibn Sirin și al-Hassan al-Basri. Mai mult, conform lui Muhammed ibn Sirin, dacă oricare dintre părțile contractuale s-au angajat să înlocuiască bunurile deteriorate, atunci sarcina îi revine celui care s-a obligat.

sursa: economie-islamica.blogspot.com
Source Link

Views: 5

Drumul Toleranţei

F. Gulen   Incuviinţarea primită în Ceruri aduce întotdeauna o reacţie pozitivă pe Pământ. Există semne clare în acest sens. Semnul cel mai evident este că uşile se deschid mereu în faţa eroilor toleranţei şi ai dragostei. Se poate spune că toleranţa creşte şi înfloreşte. Este un lucru cu atât mai evident cu cât, odată […]

drumul tolerantei

F. Gulen

 

Incuviinţarea primită în Ceruri aduce întotdeauna o reacţie pozitivă pe Pământ. Există semne clare în acest sens. Semnul cel mai evident este că uşile se deschid mereu în faţa eroilor toleranţei şi ai dragostei. Se poate spune că toleranţa creşte şi înfloreşte. Este un lucru cu atât mai evident cu cât, odată cu ivirea anotimpului toleranţei, au fost puse în scenă diverse conflicte pentru a împiedica mersul lucrurilor. Dar grupuri care ani de zile fuseseră privite ca fiind separate au reacţionat cu multă prudenţă şi dezastrul a putut fi evitat.

Cu siguranţă, vor mai exista multe intrigi şi multe încercări de a tulbura pacea generală. Dar noi, cei care am iniţiat acest proces, trebuie să fim ferm hotărâţi să-l ducem până la capăt. Trebuie să acţionăm neabătut, aşa cum ne învaţă Coranul :

Aceia care nu fac mărturie mincinoasă şi dacă trec pe lângă clevetiri, trec cu vrednicie (Al-Furqan 25:72).

Caracterul omului se reflectă în propriile sale acţiuni. Oamenii cu înalte însuşiri au datoria de a acţiona cu blândeţe. Când cineva batjocoreşte Coranul şi dispreţuieşte rugăciunea, postul şi curăţenia trupească, un astfel de comportament trebuie privit ca o indicaţie a stilului şi caracterului acelei persoane. Dar noi, ca dreptcredincioşi, nu trebuie să fim agresivi şi nu trebuie să-i batjocorim pe ceilalţi oameni, nici chiar pe cei cu rele purtări. Nu trebuie să răspundem agresivităţii şi batjocurii cu aceeaşi monedă. Coranul ne învaţă într-un alt verset :

Spune acelora care cred să-i ierte pe aceia care nu nădăjduiesc în zilele lui Allah… (Al-Jathiya 45:14).

Este de fapt vocea conştiinţei noastre. Când vezi un orb, îl îmbrânceşti sau îl apuci de mână, ca să-l ajuţi să îşi găsească calea?

Iată de ce, făuritorii gândirii de mâine au datoria de a aduce armonie în societate, acolo unde nu există decât dezbinare, de a proteja echilibrul pus în primejdie şi de a privi cu înţelepciune incidentele neplăcute. Aşa cum spune proverbul turc: “Alege bucuria şi lasă la o parte mâhnirea”. Tot aşa şi noi, trebuie să rămânem indiferenţi la ceea ce ne supără, să nu provocăm niciun conflict şi nicio tulburare.

Dacă ştim să rămânem dârji, în scurtă vreme vom vedea că am înaintat cu paşi repezi pe calea pe care am pornit. Desigur, vor fi multe încercări de a distruge echilibrul, atât în ţară cât şi peste hotare. Dar din dragoste pentru toleranţă, vom muri de mai multe ori şi vom renaşte de fiecare dată, în străduinţa noastră de a zădărnici aceste încercări. Vor fi noiane de dragoste pretudinteni şi dragostea va ţâşni din ochii şi din inimile oamenilor. Oamenii se vor îmbrăţişa unul pe altul cu dragoste şi, cu voia lui Allah, secolul al XXI-lea se va numi secolul toleranţei. Aştept cu atâta nerăbdare să se întâmple acest lucru, încât un an sau doi de toleranţă nu-mi sunt deajuns. Vrem unul sau două veacuri de toleranţă. De fapt, vrem ca toleranţa să dăinuie până la sfârşitul tuturor timpurilor, vrem să trăim epoci ale toleranţei şi nimic nu ne poate întoarce din acest drum.

Source Link

Views: 2