Notice: Function WP_HTML_Tag_Processor::set_modifiable_text was called incorrectly. SCRIPT text with an unrecognized content type cannot contain a SCRIPT tag. Apply the escaping appropriate for the content type. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.1.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6260

Totul despre I’tikaf – partea a 2-a

Totul despre I’tikaf – partea a 2-a   Bazele izolarii : Izolarea se considera indeplinita daca o persoana ramane in moschee cu intentia de a se apropia de Allah Preainaltul. Daca aceasta persoana nu sta in moschee sau daca nu isi manifesta intentia de a se face placut lui Allah Preainaltul, nu putem discuta de […]

Totul despre I’tikaf – partea a 2-a

 

salah-itikafBazele izolarii : Izolarea se considera indeplinita daca o persoana ramane in moschee cu intentia de a se apropia de Allah Preainaltul. Daca aceasta persoana nu sta in moschee sau daca nu isi manifesta intentia de a se face placut lui Allah Preainaltul, nu putem discuta de izolare. Obligativitatea existentei intentiei este sustinuta de cuvintele lui Allah Preainaltul : „Lor nu li s-a cerut altceva decat sa-l adore pe Allah si sa-I pastreze religia curata.” Profetul a spus : „Fiecare fapta este conforma intentiei [din spatele ei] si cineva are parte de ceea ce a intentionat [sa faca].”

Cu siguranta, izolarea trebuie sa se faca in moschee, asa cum a spus Allah Preainaltul : „… si nu va impreunati cu ele, in timp ce stati retrasi in moschei !” (Al-Baqarah:187) Acest verset ne arata ca daca ar fi fost indicat ca izolarea sa se faca altundeva, atunci de ce Allah Preainaltul interzice in mod exclusiv impreunarea cu sotia in timpul acesteia ? Raspunsul este ca, din moment ce acest gen de comportament anuleaza izolarea, inseamna ca ea trebuie sa se faca in moschee.

Opiniile juristilor referitoare la moscheile in care se efectueaza izolarea : Intre juristi exista mai multe opinii in ceea ce priveste care sunt moscheile indicate pentru izolare. Conform lui Abu Hanifah, Ahmad, Ishaq si Abu Thaur, izolarea este valida in orice moschee in care se efectueaza cele cinci rugaciuni zilnice si unde exista un grup [de oameni]. Aceasta are la baza vorbele Profetului : „Orice moschee care are un muezin [n.t., persoana care cheama la rugaciune] si un imam este buna pentru izolare.” Aceasta relatare ii apartine lui ad-Daraqutni, insa ea este de tip mursal si slaba, neputand sa fie folosita ca baza de discutie.

Malik, ash-Shaf’i si Dawud spun ca este acceptata in orice moschee, neexistand nicio dovada prin care sa se prefere un anumit tip particular de moschee. Scoala shaf’iyyta subliniaza ca este mai bine sa se izoleze intro moschee cu oameni deoarece asa a procedat si Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) si datorita numarului mai mare al celor care efectueaza rugaciunea. Daca izolarea include si rugaciunea de vineri, cel care s-a izolat trebuie sa o faca intro moschee unde se gasesc oameni pentru a nu lipsi.

Persoana care s-a izolat poate sa cheme la rugaciune chiar daca locul de unde se cheama se afla situat la usa moscheii sau in interiorul curtii sale. De asemenea, poate sa se urce pe acoperisul moscheii atat timp cat acesta este considerat parte a moscheii. Daca spatiul chemarii la rugaciune este situat in afara moscheii si mu’takiful cheama la rugaciune, el si-a anulat izolarea. Conform scolii hanefite si shaf’iyyte, precum si unei relatari de la Ahmad, curtea exterioara a moscheii este considerata parte a moscheii. Conform lui Malik si avand la baza alta relatare, ea nu apartine moscheii si persoana care s-a izolat nu ar trebui sa mearga acolo.

Majoritatea savantilor sustin ca nu este just pentru o femeie ca ea sa se izoleze in „moscheea” din casa sa (aici este vorba despre locul special din gospodaria sa unde ea se roaga) si aceasta pentru caacest tip de “moschee” nu este o moschee propriu-zisa, existand posibilitatea ca ea sa fie vanduta. Si asupra acestei opinii nu exista divergente. Sotiile Profetului intotdeauna s-au izolat in moscheea Profetului.

Inceputul si sfarsitul izolarii : Deja am mentionat ca izolarea optionala nu are o perioada anume. Oricand cineva intra in moschee si isi marturiseste intentia de a se apropia de Allah Preainaltul prin sederea sa acolo, acea persoana se afla in starea de izolare pana cand pleaca. Daca ea intentioneaza sa se izoleze in ultimele zece zile din luna Ramadan, trebuie sa faca acest lucru inainte ca Soarele sa apuna. Al-Bukhari a relatat de la Abu Sa’id ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus, „Acela care se izoleaza impreuna cu mine sa o faca in ultimele zece [nopti].” Ultimele zece se refera la ultimele zece nopti care incep cu noaptea de 20 sau 21.

Referitor la afirmatia ca atunci cand Profetul dorea sa se izoleze obisnuia sa isi faca rugaciunea de dimineata, dupa care mergea la locul de izolare, aceasta inseamna ca el obisnuia sa mearga la locul pe care si l-a pregatit pentru izolare, dar timpul cand el intra efectiv in moschee pentru i’tikaf era la inceputul noptii.

Conform lui Abu Hanifah si ash-Shaf’i, cine se izoleaza in ultimele zece zile din Ramadan trebuie sa paraseasca moscheea in ultima zi a lunii, dupa apusul Soarelui. Malik si Ahmad sustin ca se accepta plecare dupa apus, insa ei prefera ca persoana sa ramana in moschee pana la rugaciunea de sarbatoare (‘id).

Al-‘Athram a inregistrat de la Abu Ayyub ca Abu Qulabah obisnuia sa ramana in moschee in noaptea de dinaintea rugaciunii de sarbatoare, dupa care participa la ea. In timpul izolarii sale, el nu avea niciun un covoras de rugaciune pe care sa se aseze. El se aseza ca oricine altcineva. Abu Ayyub a spus : „Am mers la el in ziua de sarbatoare si pe genunchii sai statea Juwairiyah Muzinah. Am crezut ca este una din fiicele sale, insa era una dintre sclavele pe care le eliberase, in acest fel el pregatindu-se pentru rugaciunea de sarbatoare.” Ibrahim a spus : „Oamenii preferau ca acela care s-a izolat in timpul ultimelor zece zile ale Ramadanului sa ramana in moschee in noaptea de sarbatoare, dupa care sa ia parte la rugaciunea speciala.”

Daca o persoana a facut un legamant sa se izoleze pentru un anumit numar de zile sau daca doreste sa faca acest lucru neconditionat, trebuie sa-si inceapa izolarea inaintea rasaritului si sa o termine cand toata lumina Soarelui s-a sfarsit, indiferent ca acest lucru se petrece in Ramadan sau in alta perioada a anului. Daca a jurat sa se izoleze o noapte sau un anumit numar de nopti sau daca doreste sa faca aceste lucruri din dorinta proprie, atunci trebuie sa se izoleze inainte ca Soarele sa apuna de tot si poate sa iasa din izolare cand sunt semne certe ca a inceput rasaritul. Ibn Hazm a spus : „Noaptea incepe cand Soarele apune si se termina cand acesta rasare. Ziua incepe cu rasaritul si se termina cu apusul. Aceasta nu este o conditionare impusa cuiva daca acea persoana nu doreste sau nu intentioneaza sa o indeplineasca. Daca, cineva a facut legamant sau doreste sa se izoleze optional pentru o luna, atunci trebuie sa inceapa din prima noapte a lunii. Astfel, se impune sa intre in moschee inainte ca Soarele sa apuna complet si sa o paraseasca dupa ce acesta a apus, de asemenea, complet la sfarsitul lunii, indiferent ca vorbim de Ramadan sau de alta luna.”

 

 

islamulazi.ro/forum

Source Link

Views: 3

Rugăciunile de sărbătoare (‘id)

Rugăciunile de sărbătoare (‘id) Sayyid Sabiq   Rugaciunile celor doua sarbatori au fost instituite in primul an dupa emigrare. Ele sunt sunnah mu’kkadah, Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) facandu-le intotdeauna, cerand barbatilor si femeilor sa faca acelasi lucru. Ingrijirea (curatenia) pentru cele doua sarbatori : Este preferabil sa se […]

Rugăciunile de sărbătoare (‘id)

Sayyid Sabiq

 

APTOPIX India Eid Al FitrRugaciunile celor doua sarbatori au fost instituite in primul an dupa emigrare. Ele sunt sunnah mu’kkadah, Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) facandu-le intotdeauna, cerand barbatilor si femeilor sa faca acelasi lucru.

Ingrijirea (curatenia) pentru cele doua sarbatori : Este preferabil sa se faca ghusl, sa se parfumeze si sa se poarte cele mai bune haine de cele doua sarbatori.

Ja’far ibn-Muhammed a relatat de la tatal sau, sub autoritatea bunicului, care a relatat ca Profetul obisnuia sa poarte o manta yemenita, de fiecare data cand sosea ziua de sarbatoare (relatat de ash-Shaf’i si al-Baghawi)

Al-Hassan as-Sibt a spus : „Mesagerul lui Allah ne-a poruncit ca, de cele doua sarbatori, sa purtam cele mai bune haine pe care le avem, sa folosim cel mai bun parfum si sa sacrificam cel mai bun animal.” (relatat de al-Hakim, in lantul sau gasindu-se si Ishaq ibn Barzakh, declarat slab de catre al-‘Azdi, in timp ce Ibn Hibban sustine ca este demn de incredere)

Ibn al-Qayyim a scris : „Profetul obisnuia sa poarte cele mai minunate haine, avand una speciala pe care o prefera de sarbatori si jumu’ah.”

Mancarea de cele doua sarbatori : De ‘id-ul fitr (sfarsitul Ramadanului) este bine sa se manance inainte de a merge la rugaciunea specifica, insa nu acelasi lucru se poate spune si despre ‘id-ul adha (comemorand sacrificiul profetului Avraam). Astfel, daca de ‘id-ul fitr este sunnah sa se manance un numar impar de curmale inainte de rugaciune, de ‘id-ul adha acest lucru trebuie amanat pana la revenirea de la rugaciune cand se poate manca din ceea ce a fost sacrificat (daca a fost sacrificat un animal).

Anas a relatat : „Profetul nu mergea la sarbatoarea intreruperii postului pana cand nu consuma un numar impar de curmale.” (relatat de Ahmad si al-Bukhari)

Buraidah a spus : „Profetul nu obisnuia sa participe la sarbatoarea de intrerupere a postului pana cand nu manca, iar in ziua sacrificiului (‘id-ul adha) nu servea nimic pana cand nu se intorcea [de la rugaciune].” (relatat de at-Tirmidhi si Ibn Majah, precum si de catre Ahmad care a adaugat : „Si obisnuia sa manance din ceea ce a sacrificat.”)

In al-Muwatta’ s-a retinut de la Sa’id ibn al-Musayyab ca oamenilor li s-a spus sa manance inainte ca iasa afara in ziua care marcheaza finalul postului.

Ibn-Qudamah a spus : „Nu cunosc sa existe vreo divergenta de opinie legata de grabirea mancarii [de dimineata devreme] in ziua care marcheaza terminarea postului.”

Mersul la locul de rugaciune (musalla)
: Rugaciunea de sarbatoare poate sa fie facuta in moschee, insa este preferabil ca ea sa se desfasoare intrun loc situat in afara orasului, atat timp cat nu exista niciun motiv sau scuza sa se procedeze altfel (ex. : vremea urata etc.), deoarece Profetul se ruga de cele doua sarbatori la periferia Medinei, el niciodata nerugandu-se in moscheea sa, cu exceptia cazului in care ploua.

Abu Hurairah a relatat ca ploua in ziua de sarbatoare, ceea ce l-a determinat pe Profet sa-i conduca in rugaciunea specifica in moschee. (relatat de Abu Dawud, Ibn Majah si al-Hakim, lantul sau continand un relatator necunoscut; Al-Hafiz a spus in at-Talkhis : „Lantul sau [de relatatori] este slab”, iar adh-Dhahabi a subliniat : „Acest hadis este respins”).

Femeile si copii mergand afara pentru rugaciunea de sarbatoare : Shari’ah cere femeilor si copiilor sa mearga la rugaciunea de sarbatoare. In categoria femeilor se includ atat cele casatorite, cat si cele necasatorite, tinere sau varstnice, precum si cele aflate in perioada de menstruatie.

Umm ‘Atiyah a spus : „Ni s-a spus sa mergem de cele doua sarbatori impreuna cu femeile necasatorite si cele aflate in perioada de menstruatie pentru a asista la un lucru bun [n.t., placut lui Allah] si pentru a face dua’ pentru musulmani. Femeile care se aflau in perioada de menstruatie stateau separate de celelalte.” (relatat de al-Bukhari si Muslim)

Ibn ‘Abbas a spus ca Profetul obisnuia sa-si ia la cele doua sarbatori sotiile si fiicele sale. (relatat de Ibn Majah si al-Baihaqi)
Si el relateaza mai departe : „Am iesit afara impreuna cu Profetul in ziua de terminare a postului si in cea a sacrificiului, iar el s-a rugat si a tinut o predica (khutbah), dupa care a mers la femei si le-a reamintit de Allah Preainaltul, indemnandu-le sa ofere milostenie.” (relatat de al-Bukhari)

Alegand drumuri diferite pentru a merge si a se intoarce la (de la) musalla
: Majoritatea savantilor sunt de parere ca este preferabil pentru cineva sa mearga la rugaciune pe o cale si sa se intoarca acasa pe o alta, indiferent ca este vorba de un imam sau de un membru din adunare. Jabir a relatat : „In ziua de sarbatoare Profetul obisnuia sa aleaga carari diferite.” (relatat de al-Bukhari)

Abu Hurairah a spus : „Dupa ce Profetul mergea la rugaciunea de sarbatoare, revenea pe un drum diferit.” (relatat de Ahmad, Muslim si at-Tirmidhi)

Este, insa, permisa revenirea pe acelasi drum. Bakr ibn Mubashir a spus : „In zilele de sarbatoare obisnuiam sa merg cu, companionii Profetului catre musalla, trecand printr-o anumita vale din Medina, ajungeam la locul de rugaciune, ne rugam impreuna cu Mesagerul lui Allah, iar la final reveneam la casele noastre prin aceeasi vale. (relatat de Abu Dawud, al-Hakim si al-Bukhari in al sau Tarikh; Ibn as-Sakin a spus ca lantul sau [de relatatori] este acceptabil)

Timpul rugaciunilor de ‘id : Incepe de cand Soarele s-a ridicat trei metri deasupra liniei orizontului si se termina cand ajunge la punctul sau cel mai inalt.

Ahmad ibn Hassan al-Bana’ a inregistrat ca Jundub a spus : „Profetul s-a rugat [n.t., ca limita de timp, in ziua de sarbatoare] de ‘id-ul fitr pana cand Soarele s-a ridicat [aproximativ] sase metri [n.t., doua rumah, fiecare avand aproximativ trei metri] deasupra orizontului, si trei metri in ziua sacrificiului.”

Ash-Shaukani a spus : „Aceasta relatare este cea mai buna in materie de rugaciune de sarbatoare, aratand ca este preferabil sa se grabeasca rugaciunea de ‘id adha si sa se intarzie cea de ‘id fitr.”

Ibn Qudamah a notat : „Este sunnah sa se faca rugaciunea de ‘id adha mai devreme pentru a oferi oamenilor posibilitatea sa sacrifice, iar salat-ul fitr sa se intarzie pentru a permite plata zakat al-Fitr. Nu cunosc sa existe vreo diferenta de opinie pe acest subiect.”

Adhan-ul si iqamah pentru rugaciunea de ‘id :
Ibn al-Qayyim a scris : „Cand Mesagerul lui Allah a mers la musalla (locul rugaciunii), a facut rugaciunea fara niciun adhan sau iqamah si fara sa rosteasca ‘as-salatu jami’ah’ (rugaciunea cu grupul).”

Ibn ‘Abbas si Jabir au relatat ca nu exista niciun adhan in ziua de terminare a postului sau in ziua de sacrificiu. (relatat de al-Bukhari si Muslim). Muslim a inregistrat ca ‘Ata a spus : „Jabir mi-a adus la cunostinta ca nu s-a facut niciun adhan pentru sarbatoarea de terminare a postului, nici cand imamul a sosit si nici dupa aceasta. Si nicio iqamah sau alt fel de chemare.”

Sa’d ibn abi-Waqqas a relatat : „Profetul a facut rugaciunea de sarbatoare fara adhan sau iqamah. Obisnuia sa tina doua predici (khutba) stand in picioare si separandu-le printr-o asezare [n.t., asezandu-se intre cele doua].” (relatat de al-Bazzar).

 

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Traducere: Dan Michi

Source Link

Views: 4

Rugăciunea de sărbătoare – 2

  Tekbir-ul din timpul rugaciunii de ‘id : Rugaciunea de sarbatoare consta din doua unitati (rak’at), pe parcursul carora este sunnah sa se spuna tekbir-ul de sapte ori, dupa cel de deschidere si inainte de recitarea din Coran, in prima rak’ah. In cea de-a doua rak’ah, se face tekbir de cinci ori, dupa cel care […]

 

Tekbir-ul din timpul rugaciunii de ‘id :

Rugaciunea de sarbatoare consta din doua unitati (rak’at), pe parcursul carora este sunnah sa se spuna tekbir-namaz1ul de sapte ori, dupa cel de deschidere si inainte de recitarea din Coran, in prima rak’ah. In cea de-a doua rak’ah, se face tekbir de cinci ori, dupa cel care se obisnuieste la ridicarea din prosternare. La fiecare pronuntare a tekbir-ului se ridica mainile. Acestea au la baza o relatare transmisa de la ‘Umar si fiul sau, Abdullah.

‘Amr ibn Shu’aib a relatat de la tatal sau, sub autoritatea bunicului sau, ca Profetul facea 12 takbir-uri in rugaciunea de sarbatoare, dintre care sapte in prima rak’ah si cinci in cea de-a doua. Nici inainte si nici dupa ‘id el nu s-a mai rugat altceva. (relatat de Ahmad si Ibn Majah; Ahmad a sustinut : „Eu urmez aceasta.”)

Abu Dawud si ad-Daraqutni au relatat ca Profetul a spus : „In timpul [rugaciunii] intreruperii postului se recita tekbir-uri in prima rak’ah si cinci in cea de-a doua, recitarea din Coran venind dupa ele, in ambele rak’at.” Aceasta este cea mai puternica opinie si apartine majoritatii invatatilor dintre companioni, urmasii lor si savantilor. Ibn Abdul-Barr, comentand cu privire la numarul de tekbir-uri, a notat : „Ne-a revenit din mai multe lanturi bune de relatatori ca Profetul facea sapte tekbir-uri in prima rak’ah si cinci in cea de-a doua. Acestea au fost relatate de ‘Abdullah ibn ‘Amr, Ibn ‘Umar, Jabir, ‘Aishah, Abu Waqid si ‘Amer ibn ‘Auf al-Mazni. Nimic din cele pe care le-a spus, indiferent ca a facut-o printr-un lant de relatatori puternic sau slab, nu difera fata de cele prezente.” [1]

Referitor la pauzele dintre tekbir-uri, s-a spus ca Profetul pastra tacerea pentru o scurta perioada de timp, nerelatandu-se ceva referitor la ceea ce spunea cu exactitate. Cu toate acestea, at-Tabarani si al-Baihaqi au relatat, cu un lant puternic, ca Ibn Mas’ud obisnuia sa-L preaslaveasca pe Allah Preainaltul si sa se roage pentru Profet, in aceste [mici] pauze. Acelasi lucru a fost spus si de Hudhaifah si Abu Musa. Recitarea tekbir-urilor este sunnah, ceea ce inseamna ca rugaciunea nu este anulata daca cineva le neglijeaza cu sau fara intentie.

Ibn Qudamah a spus : „Nu cunosc sa existe vreo diferenta de opinie in aceasta privinta.” Ash-Shaukani a mentionat ca opinia cea mai puternica este aceea ca, daca o persoana a uitat sa recite tekbir-urile, nu este obligata sa efectueze prosternarea de uitare. [2]

——–

[1] Scoala Hanefi sustine ca in prima rak’ah trebuie facute trei tekbir-uri, dupa cel de inceput si inainte de recitare.
[2] Ahmad si Ash-Shaf’i au sustinut ca in aceste intervale de pauza este preferabila preamarirea lui Allah Preainaltul si rostirea de expresii precum : Subhan Allah si La ilaha illAllahu wa Allahu Akbar.

Source Link

Views: 3