Tag: rugaciune

Importanta rugaciunii in islam

Importanta rugaciunii in islam   Allah Preainaltul este Creatorul Universului. In nenumarate randuri Allah ne atrage atentia asupra faptului ca nu l-a creat pe om in gluma prentu a se amuza un numar de zile si apoi sa ii ia sufletul.  Allah ne spune in Sfântul Coran. Oare credeti ca v-am creat pe voi fara […]

Importanta rugaciunii in islam
salah

 

Allah Preainaltul este Creatorul Universului. In nenumarate randuri Allah ne atrage atentia asupra faptului ca nu l-a creat pe om in gluma prentu a se amuza un numar de zile si apoi sa ii ia sufletul. 

Allah ne spune in Sfântul Coran.

Oare credeti ca v-am creat pe voi fara rost si ca nu va veti intoarce la Noi? Preainalt este Allah, Stapanul adevarat! Nu este dumnezeu in afara de El, Stapanul Tronului Sublim! (Al-Mu’minun 23:115-116)

Tot Allah ne raspunde la intrebare spunand in alt verset:

Si nu i-am creat pe djini si pe oameni decat ca ei sa ma adore. (At-Tur 52:56)

Rugaciunea constituie granita dintre credinta si necredinta. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: “Rugaciunea este cea care ii deosebeste pe credinciosi de necredinciosi”
Invatatii musulmani au spus ca acea persoana care nu indeplineste rugaciunea din diferite motive, dar recunoaste obligativitatea sa, savarseste unul dintre cele mai mari pacate, iar cel care neaga existenta si obligativitatea rugaciunii devine necredincios.
De asemenea profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus ca : “Rugaciunea reprezinta o apropiere a omului de Creatorul lui, o legatura stransa si permanenta de cinci ori pe zi in timpul zilei si al noptii.”
Ce măreț lucru este sa fi chemat de Allah: “Vino sa te iert, o, robule, vino sa te binecuvantez!” Cine va raspunde chemarii lui Allah va reusi si va izbandi, iar cel ce intoarce spatele va pierde si va regreta.
Valoarea unei singure rugaciunii la Allah este foarte mare asa ca de ce sa nu culegem roadele ei?

Rugaciunea reprezinta un mod de curatire spirituală și trupească, stralucirea acestui semn al binecuvantarii lui Allah putându-se vedea în schimbarea comportamentului celui care se roagă, luminarea mintii lui, astfel oferindu-i o viata plina de fericire si de prosperitate in familie si in societate.
Allah ne spune:

Eu voi fi cu voi daca veti indeplini rugaciunea. (Al-Ma’idah 5:12)

Rugaciunea este îndrumarul nostru catre Paradis, dupa cum Allah Preainaltul ne spune:

Si cei care au rabdat dorind binecuvantarea Domnului lor si au implinit rugaciunea si au dat pomana intru-ascuns si pe fata din ceea ce le-am daruit si resping raul prin bine, aceia vor avea parte de rasplata. (Ar-Ra`d 13:22)

Si tot Allah ne mai spune:

Si cei care vegheaza rugaciunea lor aceia sunt mostenitorii, cei care vor mosteni Firdewsul si in el vor salasui. (Al-Mu’minun 23:9-11)

Implinirea rugaciunii duce la câștigarea eterna a Paradisului. Vei primi aceasta rasplata prin indeplinirea celei mai marete fapte in islam.
Abdullah ibn Omar a relatat ca a venit un om la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) si l-a intrebat care este cea mai buna fapta. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a raspuns :
“Rugaciunea.  Apoi care? a intrebat. Profetul a răspuns:  Rugaciunea.  El l-a întrebat: Apoi  care?  A spus: Rugaciunea (de 3 ori) dupa care a spus lupta pe calea lui Allah.”
Rugaciunea este cea care sterge pacatele conform spuselor Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!): “Atunci cand un om se roaga, pacatele ii stau deasupra capului si la fiecare posternare ii cad pacatele si astfel isi termina rugaciunea fara de pacate.”
Intr-o alta relatare sacră (hadis qudsi) a Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), Allah Preaînaltul spune astfel: Eu am poruncit comunitatii tale (Muhammad) cinci rugaciuni si am promis paradisul celor care respecta rugaciunile la timpul lor, iar pentru cine nu le respecta promisiunea mea nu mai este valabila.”

Allah fie laudat! Din pacate multi dintre cei care au depasit varsta tineretii ajungand la 40 de ani, poate chiar si 50, nu au inceput sa faca rugaciunea.  Acestia afirma ca se vor ruga atunci cand li se va albi parul de batranete. De abia atunci vor realiza cât de mult au gresit.  Altii se scuză afirmând ca lucreaza, ca au grija de familia lor, ca munca nu le permite.  Acestea nu sunt motive in fata lui Allah Ta’ala pentru ca rugaciunea este singura cerinta in islam care trebuie indeplinita in orice situatie la bine si la rau. Munca nu poate fi o scuza pentru ca Allah este Cel care ne inzestreaza. Ne spune Allah: “Si porunceste familiei tale indeplinirea rugaciunii si ai rabdare atunci cand te rogi nu-ti cerem inzestrare, Noi te inzestram”

Trebuie sa implinim rugaciunea pentru a putea scapa de focurile Iadului conform celor relatate de profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) “Cine vrea sa il intalneasca pe Allah, el fiind musulman, sa respecte aceste rugaciuni oriunde s-ar chema pentru ele (adica in mosqei).”

Rugaciunea este primul lucru pentru care va da socoteala omul in Ziua de Apoi, este scris chiar pe usa iadului ca primul care va intra in el este cel care nu si-a implinit rugaciunea.
Allah primeste credinta doar impreuna cu rugaciunea, conform celor spuse de Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) “Cele cinci rugaciuni sunt stalpii islamului fara de care nu este primita credinta”
De aceea Allah Preainaltul ne-a poruncit sa implinim rugaciunile si sa cerem familiei si prietenilor nostri s-o implineasca.  Ne spune Allah Preaînaltul:

O voi cei care credeti! Cautati ajutor intru rabdare si rugaciune caci Allah este cu cei rabdatori. (Al-Baqarah 2:153)

De asemenea Allah ne-a sfatuit sa cerem ajutor in rugaciune si rabdare in toate ritualurile de adorare. Spune Allah Preainaltul:

Si le-am relevat lor sa faca fapte bune sa indeplineasca rugaciunea si sa dea dania. (Al-Anbiyaa’ 21:73)

Ultimele cuvinte pe care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) le-a transmis comunitatii sale inainte de a parasi aceasta viata a fost implinirea rugaciunii spunand: “Allah! Allah! Allah! Rugaciunea!”

Acesta este sfatul pe care l-au transmis toti profetii comunitatilor lor inainte de a parasi aceasta viata. Rugaciunea este prima si ultima cerinta a islamului si tot ea este lucurul de care este intrebat omul in ziua judecatii si ultimul lucru care il mai leaga de islam.

S-a relatat ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: “Daca omul isi lasa rugaciunea, lui i se scrie numele pe usa iadului si va fi dintre cei care vor ajunge in el”
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a respectat rugaciunea pana si in cele mai grele momente din viata sa, atunci cand a fost alungat din orasul sau natal, atunci când s-a aflat la bucurie, cat si la tristete. Rugaciunea imbunatateste caracterul si temperamentul dreptcredinciosului. Si cum sa pacatuiasca acela care stie ca nu peste mult timp va sta in fata Creatorului sau? Allah ne spune in sfantul Coran:

Recita ce ti-a fost relevat din Carte si implineste rugaciunea.  Rugaciunea impiedica de la ceea ce este rusinos si de la ceea ce este oprit, iar pomenirea voastra de catre Allah este lucru mai mare.  Iar Allah stie ce faceti voi. (Al-`Ankabut 29:45)

Allah nu are nevoie de rugaciunea noastra, ci noi avem nevoie sa ne rugam. EL nu are nevoie de creaturile Sale, ci aceastea au nevoie de El, dupa cum spune Coranul:

O, oameni, voi aveti nevoie de Allah, iar Allah este Cel de ajuns pentru sine si Cel Vrednic de Lauda. Daca El ar voi v-ar face sa pieriti si ar aduce o faptura noua. Caci aceste lucru nu este greu pentru Allah. (Fatir 35:15-17)

Fiecare suflet este zalog pentru ceea ce si-a agonisit/Afara de cei alesi, drepti/Care vor intreba in Gradini/Despre cei nelegiuti/Ce v-a adus pe voi in focul iadului?/Iar ei vor raspunde:”Noi nu am fost dintre aceia care au implinit rugaciunea. (Al-Muddaththir 74:38-47)

 

_________

islaminromania.wordpress.com

Source Link

Views: 3

Totul despre I’tikaf – partea a 2-a

Totul despre I’tikaf – partea a 2-a   Bazele izolarii : Izolarea se considera indeplinita daca o persoana ramane in moschee cu intentia de a se apropia de Allah Preainaltul. Daca aceasta persoana nu sta in moschee sau daca nu isi manifesta intentia de a se face placut lui Allah Preainaltul, nu putem discuta de […]

Totul despre I’tikaf – partea a 2-a

 

salah-itikafBazele izolarii : Izolarea se considera indeplinita daca o persoana ramane in moschee cu intentia de a se apropia de Allah Preainaltul. Daca aceasta persoana nu sta in moschee sau daca nu isi manifesta intentia de a se face placut lui Allah Preainaltul, nu putem discuta de izolare. Obligativitatea existentei intentiei este sustinuta de cuvintele lui Allah Preainaltul : „Lor nu li s-a cerut altceva decat sa-l adore pe Allah si sa-I pastreze religia curata.” Profetul a spus : „Fiecare fapta este conforma intentiei [din spatele ei] si cineva are parte de ceea ce a intentionat [sa faca].”

Cu siguranta, izolarea trebuie sa se faca in moschee, asa cum a spus Allah Preainaltul : „… si nu va impreunati cu ele, in timp ce stati retrasi in moschei !” (Al-Baqarah:187) Acest verset ne arata ca daca ar fi fost indicat ca izolarea sa se faca altundeva, atunci de ce Allah Preainaltul interzice in mod exclusiv impreunarea cu sotia in timpul acesteia ? Raspunsul este ca, din moment ce acest gen de comportament anuleaza izolarea, inseamna ca ea trebuie sa se faca in moschee.

Opiniile juristilor referitoare la moscheile in care se efectueaza izolarea : Intre juristi exista mai multe opinii in ceea ce priveste care sunt moscheile indicate pentru izolare. Conform lui Abu Hanifah, Ahmad, Ishaq si Abu Thaur, izolarea este valida in orice moschee in care se efectueaza cele cinci rugaciuni zilnice si unde exista un grup [de oameni]. Aceasta are la baza vorbele Profetului : „Orice moschee care are un muezin [n.t., persoana care cheama la rugaciune] si un imam este buna pentru izolare.” Aceasta relatare ii apartine lui ad-Daraqutni, insa ea este de tip mursal si slaba, neputand sa fie folosita ca baza de discutie.

Malik, ash-Shaf’i si Dawud spun ca este acceptata in orice moschee, neexistand nicio dovada prin care sa se prefere un anumit tip particular de moschee. Scoala shaf’iyyta subliniaza ca este mai bine sa se izoleze intro moschee cu oameni deoarece asa a procedat si Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) si datorita numarului mai mare al celor care efectueaza rugaciunea. Daca izolarea include si rugaciunea de vineri, cel care s-a izolat trebuie sa o faca intro moschee unde se gasesc oameni pentru a nu lipsi.

Persoana care s-a izolat poate sa cheme la rugaciune chiar daca locul de unde se cheama se afla situat la usa moscheii sau in interiorul curtii sale. De asemenea, poate sa se urce pe acoperisul moscheii atat timp cat acesta este considerat parte a moscheii. Daca spatiul chemarii la rugaciune este situat in afara moscheii si mu’takiful cheama la rugaciune, el si-a anulat izolarea. Conform scolii hanefite si shaf’iyyte, precum si unei relatari de la Ahmad, curtea exterioara a moscheii este considerata parte a moscheii. Conform lui Malik si avand la baza alta relatare, ea nu apartine moscheii si persoana care s-a izolat nu ar trebui sa mearga acolo.

Majoritatea savantilor sustin ca nu este just pentru o femeie ca ea sa se izoleze in „moscheea” din casa sa (aici este vorba despre locul special din gospodaria sa unde ea se roaga) si aceasta pentru caacest tip de “moschee” nu este o moschee propriu-zisa, existand posibilitatea ca ea sa fie vanduta. Si asupra acestei opinii nu exista divergente. Sotiile Profetului intotdeauna s-au izolat in moscheea Profetului.

Inceputul si sfarsitul izolarii : Deja am mentionat ca izolarea optionala nu are o perioada anume. Oricand cineva intra in moschee si isi marturiseste intentia de a se apropia de Allah Preainaltul prin sederea sa acolo, acea persoana se afla in starea de izolare pana cand pleaca. Daca ea intentioneaza sa se izoleze in ultimele zece zile din luna Ramadan, trebuie sa faca acest lucru inainte ca Soarele sa apuna. Al-Bukhari a relatat de la Abu Sa’id ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus, „Acela care se izoleaza impreuna cu mine sa o faca in ultimele zece [nopti].” Ultimele zece se refera la ultimele zece nopti care incep cu noaptea de 20 sau 21.

Referitor la afirmatia ca atunci cand Profetul dorea sa se izoleze obisnuia sa isi faca rugaciunea de dimineata, dupa care mergea la locul de izolare, aceasta inseamna ca el obisnuia sa mearga la locul pe care si l-a pregatit pentru izolare, dar timpul cand el intra efectiv in moschee pentru i’tikaf era la inceputul noptii.

Conform lui Abu Hanifah si ash-Shaf’i, cine se izoleaza in ultimele zece zile din Ramadan trebuie sa paraseasca moscheea in ultima zi a lunii, dupa apusul Soarelui. Malik si Ahmad sustin ca se accepta plecare dupa apus, insa ei prefera ca persoana sa ramana in moschee pana la rugaciunea de sarbatoare (‘id).

Al-‘Athram a inregistrat de la Abu Ayyub ca Abu Qulabah obisnuia sa ramana in moschee in noaptea de dinaintea rugaciunii de sarbatoare, dupa care participa la ea. In timpul izolarii sale, el nu avea niciun un covoras de rugaciune pe care sa se aseze. El se aseza ca oricine altcineva. Abu Ayyub a spus : „Am mers la el in ziua de sarbatoare si pe genunchii sai statea Juwairiyah Muzinah. Am crezut ca este una din fiicele sale, insa era una dintre sclavele pe care le eliberase, in acest fel el pregatindu-se pentru rugaciunea de sarbatoare.” Ibrahim a spus : „Oamenii preferau ca acela care s-a izolat in timpul ultimelor zece zile ale Ramadanului sa ramana in moschee in noaptea de sarbatoare, dupa care sa ia parte la rugaciunea speciala.”

Daca o persoana a facut un legamant sa se izoleze pentru un anumit numar de zile sau daca doreste sa faca acest lucru neconditionat, trebuie sa-si inceapa izolarea inaintea rasaritului si sa o termine cand toata lumina Soarelui s-a sfarsit, indiferent ca acest lucru se petrece in Ramadan sau in alta perioada a anului. Daca a jurat sa se izoleze o noapte sau un anumit numar de nopti sau daca doreste sa faca aceste lucruri din dorinta proprie, atunci trebuie sa se izoleze inainte ca Soarele sa apuna de tot si poate sa iasa din izolare cand sunt semne certe ca a inceput rasaritul. Ibn Hazm a spus : „Noaptea incepe cand Soarele apune si se termina cand acesta rasare. Ziua incepe cu rasaritul si se termina cu apusul. Aceasta nu este o conditionare impusa cuiva daca acea persoana nu doreste sau nu intentioneaza sa o indeplineasca. Daca, cineva a facut legamant sau doreste sa se izoleze optional pentru o luna, atunci trebuie sa inceapa din prima noapte a lunii. Astfel, se impune sa intre in moschee inainte ca Soarele sa apuna complet si sa o paraseasca dupa ce acesta a apus, de asemenea, complet la sfarsitul lunii, indiferent ca vorbim de Ramadan sau de alta luna.”

 

 

islamulazi.ro/forum

Source Link

Views: 2

Rugăciunile de sărbătoare (‘id)

Rugăciunile de sărbătoare (‘id) Sayyid Sabiq   Rugaciunile celor doua sarbatori au fost instituite in primul an dupa emigrare. Ele sunt sunnah mu’kkadah, Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) facandu-le intotdeauna, cerand barbatilor si femeilor sa faca acelasi lucru. Ingrijirea (curatenia) pentru cele doua sarbatori : Este preferabil sa se […]

Rugăciunile de sărbătoare (‘id)

Sayyid Sabiq

 

APTOPIX India Eid Al FitrRugaciunile celor doua sarbatori au fost instituite in primul an dupa emigrare. Ele sunt sunnah mu’kkadah, Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) facandu-le intotdeauna, cerand barbatilor si femeilor sa faca acelasi lucru.

Ingrijirea (curatenia) pentru cele doua sarbatori : Este preferabil sa se faca ghusl, sa se parfumeze si sa se poarte cele mai bune haine de cele doua sarbatori.

Ja’far ibn-Muhammed a relatat de la tatal sau, sub autoritatea bunicului, care a relatat ca Profetul obisnuia sa poarte o manta yemenita, de fiecare data cand sosea ziua de sarbatoare (relatat de ash-Shaf’i si al-Baghawi)

Al-Hassan as-Sibt a spus : „Mesagerul lui Allah ne-a poruncit ca, de cele doua sarbatori, sa purtam cele mai bune haine pe care le avem, sa folosim cel mai bun parfum si sa sacrificam cel mai bun animal.” (relatat de al-Hakim, in lantul sau gasindu-se si Ishaq ibn Barzakh, declarat slab de catre al-‘Azdi, in timp ce Ibn Hibban sustine ca este demn de incredere)

Ibn al-Qayyim a scris : „Profetul obisnuia sa poarte cele mai minunate haine, avand una speciala pe care o prefera de sarbatori si jumu’ah.”

Mancarea de cele doua sarbatori : De ‘id-ul fitr (sfarsitul Ramadanului) este bine sa se manance inainte de a merge la rugaciunea specifica, insa nu acelasi lucru se poate spune si despre ‘id-ul adha (comemorand sacrificiul profetului Avraam). Astfel, daca de ‘id-ul fitr este sunnah sa se manance un numar impar de curmale inainte de rugaciune, de ‘id-ul adha acest lucru trebuie amanat pana la revenirea de la rugaciune cand se poate manca din ceea ce a fost sacrificat (daca a fost sacrificat un animal).

Anas a relatat : „Profetul nu mergea la sarbatoarea intreruperii postului pana cand nu consuma un numar impar de curmale.” (relatat de Ahmad si al-Bukhari)

Buraidah a spus : „Profetul nu obisnuia sa participe la sarbatoarea de intrerupere a postului pana cand nu manca, iar in ziua sacrificiului (‘id-ul adha) nu servea nimic pana cand nu se intorcea [de la rugaciune].” (relatat de at-Tirmidhi si Ibn Majah, precum si de catre Ahmad care a adaugat : „Si obisnuia sa manance din ceea ce a sacrificat.”)

In al-Muwatta’ s-a retinut de la Sa’id ibn al-Musayyab ca oamenilor li s-a spus sa manance inainte ca iasa afara in ziua care marcheaza finalul postului.

Ibn-Qudamah a spus : „Nu cunosc sa existe vreo divergenta de opinie legata de grabirea mancarii [de dimineata devreme] in ziua care marcheaza terminarea postului.”

Mersul la locul de rugaciune (musalla) : Rugaciunea de sarbatoare poate sa fie facuta in moschee, insa este preferabil ca ea sa se desfasoare intrun loc situat in afara orasului, atat timp cat nu exista niciun motiv sau scuza sa se procedeze altfel (ex. : vremea urata etc.), deoarece Profetul se ruga de cele doua sarbatori la periferia Medinei, el niciodata nerugandu-se in moscheea sa, cu exceptia cazului in care ploua.

Abu Hurairah a relatat ca ploua in ziua de sarbatoare, ceea ce l-a determinat pe Profet sa-i conduca in rugaciunea specifica in moschee. (relatat de Abu Dawud, Ibn Majah si al-Hakim, lantul sau continand un relatator necunoscut; Al-Hafiz a spus in at-Talkhis : „Lantul sau [de relatatori] este slab”, iar adh-Dhahabi a subliniat : „Acest hadis este respins”).

Femeile si copii mergand afara pentru rugaciunea de sarbatoare : Shari’ah cere femeilor si copiilor sa mearga la rugaciunea de sarbatoare. In categoria femeilor se includ atat cele casatorite, cat si cele necasatorite, tinere sau varstnice, precum si cele aflate in perioada de menstruatie.

Umm ‘Atiyah a spus : „Ni s-a spus sa mergem de cele doua sarbatori impreuna cu femeile necasatorite si cele aflate in perioada de menstruatie pentru a asista la un lucru bun [n.t., placut lui Allah] si pentru a face dua’ pentru musulmani. Femeile care se aflau in perioada de menstruatie stateau separate de celelalte.” (relatat de al-Bukhari si Muslim)

Ibn ‘Abbas a spus ca Profetul obisnuia sa-si ia la cele doua sarbatori sotiile si fiicele sale. (relatat de Ibn Majah si al-Baihaqi)
Si el relateaza mai departe : „Am iesit afara impreuna cu Profetul in ziua de terminare a postului si in cea a sacrificiului, iar el s-a rugat si a tinut o predica (khutbah), dupa care a mers la femei si le-a reamintit de Allah Preainaltul, indemnandu-le sa ofere milostenie.” (relatat de al-Bukhari)

Alegand drumuri diferite pentru a merge si a se intoarce la (de la) musalla : Majoritatea savantilor sunt de parere ca este preferabil pentru cineva sa mearga la rugaciune pe o cale si sa se intoarca acasa pe o alta, indiferent ca este vorba de un imam sau de un membru din adunare. Jabir a relatat : „In ziua de sarbatoare Profetul obisnuia sa aleaga carari diferite.” (relatat de al-Bukhari)

Abu Hurairah a spus : „Dupa ce Profetul mergea la rugaciunea de sarbatoare, revenea pe un drum diferit.” (relatat de Ahmad, Muslim si at-Tirmidhi)

Este, insa, permisa revenirea pe acelasi drum. Bakr ibn Mubashir a spus : „In zilele de sarbatoare obisnuiam sa merg cu, companionii Profetului catre musalla, trecand printr-o anumita vale din Medina, ajungeam la locul de rugaciune, ne rugam impreuna cu Mesagerul lui Allah, iar la final reveneam la casele noastre prin aceeasi vale. (relatat de Abu Dawud, al-Hakim si al-Bukhari in al sau Tarikh; Ibn as-Sakin a spus ca lantul sau [de relatatori] este acceptabil)

Timpul rugaciunilor de ‘id : Incepe de cand Soarele s-a ridicat trei metri deasupra liniei orizontului si se termina cand ajunge la punctul sau cel mai inalt.

Ahmad ibn Hassan al-Bana’ a inregistrat ca Jundub a spus : „Profetul s-a rugat [n.t., ca limita de timp, in ziua de sarbatoare] de ‘id-ul fitr pana cand Soarele s-a ridicat [aproximativ] sase metri [n.t., doua rumah, fiecare avand aproximativ trei metri] deasupra orizontului, si trei metri in ziua sacrificiului.”

Ash-Shaukani a spus : „Aceasta relatare este cea mai buna in materie de rugaciune de sarbatoare, aratand ca este preferabil sa se grabeasca rugaciunea de ‘id adha si sa se intarzie cea de ‘id fitr.”

Ibn Qudamah a notat : „Este sunnah sa se faca rugaciunea de ‘id adha mai devreme pentru a oferi oamenilor posibilitatea sa sacrifice, iar salat-ul fitr sa se intarzie pentru a permite plata zakat al-Fitr. Nu cunosc sa existe vreo diferenta de opinie pe acest subiect.”

Adhan-ul si iqamah pentru rugaciunea de ‘id : Ibn al-Qayyim a scris : „Cand Mesagerul lui Allah a mers la musalla (locul rugaciunii), a facut rugaciunea fara niciun adhan sau iqamah si fara sa rosteasca ‘as-salatu jami’ah’ (rugaciunea cu grupul).”

Ibn ‘Abbas si Jabir au relatat ca nu exista niciun adhan in ziua de terminare a postului sau in ziua de sacrificiu. (relatat de al-Bukhari si Muslim). Muslim a inregistrat ca ‘Ata a spus : „Jabir mi-a adus la cunostinta ca nu s-a facut niciun adhan pentru sarbatoarea de terminare a postului, nici cand imamul a sosit si nici dupa aceasta. Si nicio iqamah sau alt fel de chemare.”

Sa’d ibn abi-Waqqas a relatat : „Profetul a facut rugaciunea de sarbatoare fara adhan sau iqamah. Obisnuia sa tina doua predici (khutba) stand in picioare si separandu-le printr-o asezare [n.t., asezandu-se intre cele doua].” (relatat de al-Bazzar).

 

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Traducere: Dan Michi

Source Link

Views: 1