Despre dragoste în Coran

Despre dragoste în Coran Sahar El-Nadi   Cu siguranță, dragostea este un subiect ce ocupă un rol important în Coran, fiind ilustrată într-un mod elevat, sofisticat, atât din punct de vedere lingvistic, cât și intelectual. Conform dicționarelor, verbul „a iubi” înseamnă: 1. a avea inclinațiune pentru cineva; 2. a simți plăcere, a avea gust pentru […]

Despre dragoste în Coran

Sahar El-Nadi

 

15Cu siguranță, dragostea este un subiect ce ocupă un rol important în Coran, fiind ilustrată într-un mod elevat, sofisticat, atât din punct de vedere lingvistic, cât și intelectual.

Conform dicționarelor, verbul „a iubi” înseamnă:

1. a avea inclinațiune pentru cineva;

2. a simți plăcere, a avea gust pentru ceva;

3. (persoane de sex opus) A trata cu sentimente de dragoste;

4. A trata cu un deosebit atașament sufletesc.

În limba arabă, același verb poartă mai mult decât simple conotații emoționale precum cele ilustrate mai sus, pentru că limba arabă este o limbă foarte complexă și bogată. Mai mult decât atât, profundele umbre ale iubirii pot fi exprimate în limba noastră în mod elocvent și în absența cuvântului „dragoste”.

Exprimarea manifestării  iubirii și obligațiile/responsabilitățile de compasiune, grijă, stimă, respect, sacrificiu de sine, dedicare, iertare și așa mai departe, reprezintă o formă frumoasă de a exprima iubirea în limba arabă, limba originală a Coranului.

Coranul este plin de  versete care subliniază manifestarea de iubire a lui Dumnzeu față de creația Sa, dar și dragostea credincioșilor față de El. În Islam, credința este o faptă practică, nu doar o emoție. Trebuie exprimată practic în fapte, precum și verbal în rugăciuni. În consecință, veți observa că în Coran, de fiecare dată când se menționează credința, va fi întotdeauna urmată de sintagma „cei care împlinesc fapte bune”.

În mod similar, ori de câte ori se menționează dragostea lui Dumnezeu, se amintește de darurile practice cu care El îi binecuvântează pe credincioși, după cum aplicațiile practice ale iubirii acestora pentru Dumnezeu, îi vor apropia de El.

Abordarea coranică față de natura umană este echilibrată: recunoașterea emoțiilor pendulează între pozitiv și negativ, iar oamenii , se știe că nu sunt îngeri care să nu cunoască slăbiciuni sau sentimente negative. În consecință, Coranul reglementează emoțiile și disciplinează manierele, răsplătindu-l pe cititor cu o gingășie miraculoasă, speranță și emoții delicate înțesate în text.

Unele dintre cele mai frumoase versete din Coran care pot fi recitate drept rugi, sunt cele rostite de profeți când ÎL invocau pe Dumnezeu, precum și cele rostite de Dumnezeu credincioșilor, detaliând recompensele Sale promise lor în această viață și în cea care va urma, chiar și celor care greșesc, promițându-le iertare și milă nesfârșită dacă se căiesc și se întorc la calea Sa.

De asemenea, există versete magnifice care amintesc de numele frumoase ale lui Dumnezeu, recitate pentru a preaslăvi îndurarea Lui.

Când un musulman îl întâlnește pe Dumnezeu în rugăciune, aceasta este văzută ca expresia ultimă de dragoste prin smerenie și supunere din partea unei creaturi iubitoare față de Creatorul ei/lui slăvit. Este considerată de asemenea a fi o șansă de a vorbi lui Dumnezeu în mod direct de cinci ori pe zi prin recitarea Coranului, precum și prin cuvinte sincere, simple, oneste și spontane izvorâte direct din inima celei/celui care se roagă în timpul prosternării.

Același lucru se aplică tuturor formelor de practicare a Islamului, indiferent dacă sunt obligatorii sau opționale, ritualurilor și comportamentelor. Răspunsul lui Dumnezeu și răsplata unei asemenea onestități de sentimente și acte de sinceritate sunt detaliate în Coran și resimțite de milioane de adoratori. De ce altceva ar fi nevoie pentru dovedirea unei relații de iubire reciprocă?

Jeffrey Lang a abordat acest subiect în cartea sa „Losing My Religion: A Call for Help[1]:

Adorarea în Islam este holistică. Capitularea în fața lui Dumnezeu este revelată mai mult de comportamentul nostru de zi cu zi față de ceilalți decât doar de practica noastră de rituri religioase. Viața castă îmbunătățește relația noastră cu Dumnezeu. Coranul amintește adesea de dragostea lui Dumnezeu față de binefăcători.  (2:195; 3:134; 3:148; 5:13; 5:195), față de cei care se căiesc (2:222), față de cei care se curățesc (2:222; 9:108), față de cei care sunt cu conștiință în relația lor cu Allah (3:76; 9:4; 9:7), față de cei perseverenți (3:146), față de cei care își pun încrederea în Allah (3:159), de susținătorii dreptății (5:42; 49:9; 60:8) și față de cei care se străduiesc pe calea lui Dumnezeu (61:4).

Numele și atributele lui Dumnezeu menționate în Coran însumează virtuțile care ne ajută să obținem dragostea Lui. Cele mai întâlnite nume sunt cele referitoare la îndurarea lui Dumnezeu,compasiunea și iertarea Lui: cele mai pure manifestări ale iubirii. Așadar, observăm că relația dintre un credincios sincer și Dumnezeu este caracterizată în mod consistent de legătura de iubire.

Odată ce Dumnezeu este perfecțiunea virtuților pe care noi le dobândim, noi ne vom dezvolta în ele, abilitatea noastră de a ne apropia de EL crescând. Cu cât vom fi mai îndurători, cu atât ne vom putea bucura mai mult de infinita îndurare a lui Dumnezeu. Cu cât vom fi mai miloși, cu atât mai mult vom putea cunoaște infinita compasiune a lui Dumnezeu. Același lucru poate fi afirmat despre dragoste.” (90:295)

În Islam, credința reprezintă sursa supremă a tuturor lucrurilor referitoare la relația omului cu Dumnezeu. Așadar, credința este sursa din care izvorăște iubirea, înflorind și întărind credința, în felul acesta producând mai multă iubire pentru a consolida credința mai mult, și tot așa, într-un cerc de aur infinit.

 

 

Sursa:

  • new-muslims.info/ro
  • onislam.com

 


[1] Lang, Jeffrey. Losing My Religion: A Call for Help. Beltsville, MD: Amana Publications, 2004

Source Link

Views: 56

Ziua îndrăgostiților

Ziua îndrăgostiților Semnificațiile acestei zile Sarbatoarea Iubirii era una dintre sarbatorile paganitatii romane, atunci cand paganismul era religia preponderenta a romanilor cu mai mult de saptesprezece secole in urma. Enciclopedia Britannica notează că Sfântul Valentin este considerat a fi „patronul îndrăgostiților, mai ales al celor nefericiți. În sec. XIV, această zi s-a transformat într-un festival […]

Ziua îndrăgostiților

Semnificațiile acestei zile

Ziua îndrăgostițilorSarbatoarea Iubirii era una dintre sarbatorile paganitatii romane, atunci cand paganismul era religia preponderenta a romanilor cu mai mult de saptesprezece secole in urma. Enciclopedia Britannica notează că Sfântul Valentin este considerat a fi „patronul îndrăgostiților, mai ales al celor nefericiți. În sec. XIV, această zi s-a transformat într-un festival al îndrăgostiților, probabil sub influența festivalurilor păgâne de la jumătatea lunii februarie, închinate dragostei și riturilor de fertilitate.” (Enciclopedia Universală Britannica, Vol. 16, Editura Litera,  București, 2010)

Existau mituri, asociate sarbatorilor pagane ale romanilor, care persista in succesoarele lor crestine. Printre cele mai renumite dintre acestea, era credinta romanilor ca Romulus, fondatorul Romei , a fost alaptat de o lupoaica, care i-a dat putere si intelepciune.
Romanii obisnuiau sa sarbatoreasca acest eveniment la mijlocul lui februarie, in fiecare an, printr-un mare festival. Unul dintre ritualurile specifice acestei sarbatori era sacrificarea unui caine sau a unei capre. Doi tineri puternici se ungeau cu sangele acestora, apoi spalau sangele cu lapte. Dupa aceasta avea loc o mare parada, condusa de cei doi tineri, paradă care strabatea toate strazile orasului. Cei doi tineri purtau bice din piele, cu care loveau pe oricine le taia calea. Femeile romane  primeau aceste lovituri, in ideea  ca acestea alunga sau previn infertilitatea.

Numele de Valentin il poarta mai multi dintre martirii Bisericii Crestine. Se povestește ca ar fi fost doi, sau ca ar fi fost doar unul singur, care ar fi murit in Roma, ca urmare a persecutiilor împăratului roman de atunci. In amintirea sa, în anul 350, a fost construita o biserica, pe locul unde el ar fi murit. Atunci cand Romanii s-au convertit la Crestinism, ei au continuat sa tina “sarbatoarea iubirii” insa au schimbat conceptul pagan de sarbatoare a “iubirii spirituale” in conceptul “martiriului din iubire”, reprezentând pe Sf. Valentin care ar fi pledat pentru pace si iubire, motiv pentru care ar fi fost martirizat. Mai era cunoscuta si sub numele de “sarbatoarea indragostitilor”, iar Sf Valentin era considerat drept cel care îi patronează pe aceștia.
Unul dintre obiceiurile legate de aceasta sarbatoare era ca numele fetelor ajunse la varsta măritișului sa fie scris pe mici role de hartie si puse intr-un recipient, apoi tinerii care doreau sa se casatoreasca, trageau fiecare cate o rola de hartie  din acel vas. Fiecare dintre ei se puneau la dispozitia fetei al carei nume il trasese, pe o perioada de un an, astfel sa se poată cunoaște . Dupa care ei ori se casatoreau, ori repetau procedura din acea zi, in anul urmator.
Clerul crestin a reactionat impotriva acestei traditii, pe care o considera a avea o influenta nefasta asupra moralului tinerilor, barbati si femei. Ea a fost interzisa in Italia, insa a renascut in secolele al 18-lea si al 19-lea, cand in unele tari din vest au aparut mici cărțulii numite “cartile lui valentin” continand poeme de dragoste, din care cei care doreau sa trimita celor dragi, aveau posibilitatea de a alege dintre ele. Ele contineau si indicatii pentru compunerea scrisorilor de dragoste.

Se mai povesteste ca atunci cand romanii au inceput sa devina crestini, dupa raspandirea crestinismului, imparatul roman Claudius II le-a interzis soldatilor casatoria, considerand-o ca o distragere de la razboi. Acestui decret i s-ar fi opus Sf. Valentin, care ar fi inceput sa oficieze casatorii in secret. Aflandu-se aceasta, el ar fi fost inchis si condamnat la moarte. Se povesteste ca în temniță el s-ar fi indragostit de fiica temnicierului, ceea ce contravine legilor crestine, care interzic preotilor si calugarilor (în doctrina catolică), aceasta. Se mai spune ca atunci cand imparatul i-ar fi oferit libertatea si slujba de confident al sau, in schimbul renuntarii la crestinism, Valentin ar fi refuzat, si , preferand crestinismul, ar fi fost executat in ziua de 14 februairie 270 e.n., sau in zorii zilei de 15 februarie, de sarbatoarea Lupercalia, si astfel aceasta zi luă  numele acestuia. Cu mult mai târziu, Papa a fost cel care a desemnat ziua de 14 februarie drept “sarbatoare a iubirii”.

 

 

Care ar  trebui să fie atitudinea musulmanilor cu privire la această zi, semnificațiile și practicile specifice ei?

În primul rând trebuie subliniat faptul că musulmanilor li se cere să iubească oamenii, fără să țină seamă de culoare, rasă, religie, identitate etnică…

Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, a spus: “Daca un barbat isi iubeste fratele, sa-i spuna ca il iubeste.” (Abu Dawood, 5124; al-Tirmidhi, 2329; sahih).
Si el , pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, a spus: “Pe Cel in mana Caruia se afla sufletul meu, nu veti intra in Paradis pana ce nu veti crede cu adevarat, si nu veti crede cu adevarat, pana ce nu va veti iubi unul pe altul. Sa nu va spun eu un lucru pe care daca il veti face, va veti iubi unul pe altul? Raspanditi (salutul de) pace intre voi.” (Muslim, 54)

Aceasta nu înseamnă o dizolvare a identității noastre sau copierea și imitarea orbească a tradițiilor și practicilor altora. Islamul contravine sărbătoririi Zilei de Sfântul Valentin, considerând-o a fi străină Islamului, neaducând în discuție și practicile specifice acestei zile la care musulmanii nu ar trebui să ia parte.

 Nu fiti asemenea acelor care s-au scindat si au fost cu neintelegere dupa ce le-au venit semnele limpezi, caci aceia vor avea parte de o pedeapsa cumplita!
(Aal-’Imran 3:105)

 

Învățații musulmani spun în legătură cu acest subiect că este deazamăgitoare starea în care se află unii musulmani în ziua de azi, ei încercând să îi copieze pe alții fără să înțeleagă semnificațiile și înțelesurile fiecărui obicei înainte de a îl prelua. Musulmanii ar trebui să ia de la ceilalți lucrurile bune și drepte, fără a compromite în vreun fel credința lor. Noi trebuie să fim mândri de modul nostru islamic de viață.

Fiecaruia dintre voi Noi i-am dat o lege si o randuiala. (Al-Mai’dah 5:48)

Fiecarei comunitati i-am hotarat Noi o randuiala pe care ea o urmeaza. 
(Al-Hajj 22:67)


Este un lucru esențial ca musulmanii să fie benefici mediului și societății în care trăiesc, să își aducă contribuția în clădirea unor societăți mai bune. Însă aceasta presupune păstrarea identității islamice și a unei bune înțelegeri religioase cumpătate.
________

 

sursa: new-muslim.info/ro

Source Link

Views: 1