MĂRTURISIREA DE CREDINȚĂ

MĂRTURISIREA DE CREDINȚĂ ȘI ÎNVĂȚĂTURILE ISLAMICE Dr. Laurence B. Brown   După ce alegerea este făcută, o persoană intră în Islam şi devine musulmană rostind șahadahsau mărturia de credinţă. Această declaraţie (traducere din limba arabă), care se citeşte „Aș-hadu an la ilaha illallah, wa aș-hadu anna Muhammadan Rasulullah”, este tradusă astfel: „Mărturisesc că nu există […]

MĂRTURISIREA DE CREDINȚĂ ȘI ÎNVĂȚĂTURILE ISLAMICE

Dr. Laurence B. Brown

După ce alegerea este făcută, o persoană intră în Islam şi devine musulmană rostind șahadahsau mărturia de credinţă. Această declaraţie (traducere din limba arabă), care se citeşte „Aș-hadu an la ilaha illallah, wa aș-hadu anna Muhammadan Rasulullah”, este tradusă astfel: „Mărturisesc că nu există alt Dumnezeu (de asemenea, se poate traduce: „nu este alt lucru demn de laudă”) în afară de Allah şi mărturisesc că Muhammad este Trimisul lui Allah.”

  Şahadah este în mod tradiţional rostită în faţa celorlalţi; în general, convertiţii trebuie să facă publică convertirea lor. În orice caz, dacă situaţia o impune, șahadah poate fi rostită nefiind, ca martor, nimeni altcineva de faţă, cu excepția Creatorului.

  Şahadah nu doar afirmă unicitatea divină şi calitatea de profet a lui Muhammad ibn Abdullah, ci antrenează tot ceea ce este poruncă religioasă. Prin urmare, deşi declaraţia nu specifică nimic despre interdicţia în ceea ce priveşte păcatul trupesc, adulterul, alcoolul etc, acceptarea acestor interdicţii este inextricabil asociată cu șahadah. A-l accepta pe Muhammad drept profet şi, în fapt, ca ultim profet implică acceptarea mesajului şi a legilor revelate prin intermediul lui. Orice altceva reprezintă ipocrizie.

Întâia îndatorire a unui convertit este să înţeleagă în totalitate semnificaţia șahadah-ei şi să înceapă să o trăiască. (Savanţii ne învaţă că șahadah nu este validă fără şapte elemente: cunoaştere, sinceritate, onestitate, iubire (pentru șahadah), siguranţă, abţinerea de la orice lucru care anulează șahadah şi aplicare (sau, cu alte cuvinte, a trăi mărturia de credinţă).)

Angajamentul care are cea mai mare şi mai evidentă importanţă, atunci când este afirmată șahadah, este recunoaşterea monoteismului (a unicității lui Allah, aspect desemnat în limba arabă prin termenul tawhid). Islamul este religia tawhid-ului. Orice abatere de la monoteismul islamic, orice abatere de la supremaţia şi unicitatea absolută a lui Allah constituie asociaționism – șirk. Șirk există pe mai multe niveluri, de la șirk major, păcat care scoate o persoană din cadrul Islamului, la șirk minor, care reprezintă un păcat major, la riyaa(fățărnicie) sau șirk ascuns. Exemplele de șirk major sunt slăvirea altcuiva în afară de Allah sau alăturarea de parteneri şi slăvirea lor alături de Allah. Exemplele de șirk minor includ adresarea unui jurământ solemn altcuiva decât lui Allah sau a crede în farmecele care aduc noroc. În cele din urmă, printre exemplele de șirk ascuns se numără rostirea rugăciunii cu patos, atunci când persoana e conştientă că altcineva o vede, sau realizarea de acte caritabile, atunci când persoana ştie că este observată de către ceilalţi, manifestând o generozitate mai mare decât dacă nu ar fi fost observată.

În profunzimea tawhid-ului se află recunoaşterea lui Muhammad ca ultim profet şi trimis al Islamului, o recunoaştere de o mare importanţă graţie faptului că atât de mulţi pretinşi profeţi mesianici au încercat de-a lungul anilor să se remarce prin false proclamări ale calităţii de profet, abătând masele pe diverse căi deviante. Recunoaşterea lui Muhammad drept ultim profet al lui Allah închide uşa minţii cu privire la afirmaţiile acestor pretinşi profeţi. Mai mult decât atât, completarea şirului profeţilor prin persoana profetului Muhammad ibn Abdullah este confirmată şi de prezicerile scripturilor anterioare.

În final, inclusă în mărturia din șahadah, este şi acceptarea fundamentelor credinţei islamice (cunoscute ca „stâlpi”; fără aceşti piloni ai credinţei şi ai practicii, devotamentul unei persoane faţă de religie se prăbuşeşte). Pe scurt, ariile esenţiale ale credinţei sunt şase: credinţa în Allah, în îngerii Lui, în scripturile revelate, în profeţi, în Lumea de Apoi şi în destin. Îndatoririle musulmanului sunt cinci: declaraţia de credinţă la intrarea în religie (șahadah), rugăciunea efectuată de cinci ori în fiecare zi (la intervalele prestabilite şi în concordanţă cu regulile rugăciunii şi ale purificării), postul anual în luna Ramadan, plata anuală a daniei şi pelerinajul la Mekka în perioada hajj-ului, dacă persoana este capabilă fizic şi financiar.

Islamul nu este o religie a structurii – fiecare regulă, fiecare învăţătură, fiecare credinţă şi fiecare punct valid al religiei islamice are o bază în realitatea revelată. Când un musulman îi explică altcuiva ceva din religia islamică, el sau ea trebuie să fie capabil(ă) să susţină acea învăţătură cu dovezi din Islam. Standardul de aur (şi, în această privinţă, singurul standard acceptat) de legitimare a Islamului constă în interpretarea dovezilor islamice de către cei care deţin cunoaşterea (învăţaţii musulmani). Care sunt sursele dovezilor islamice? Două: Cuvântul revelat al lui Allah (Coranul cel Sfânt) şi sunnah (ad literam, „calea” profetului Muhammad, fiul lui Abdullah, învăţăturile şi exemplele sale transmise prin intermediul cuvintelor sale, al acţiunilor sale, al aspectului său şi al consimţămintului implicit, păstrate în tradiţiile islamice cunoscute ca hadisuri). Aşadar, în final, fiecare învăţătură validă are un fundament în dovezile islamice, iar acele dovezi trebuie să fie clare, prezente şi întemeiate, pentru ca orice învăţătură să fie considerată acceptabilă.

________

Sursa: Mărturisirea adevărată, autor Dr. Laurence B. Brown (Centrul Cultural Islamic Islamul Azi)

Source Link

Views: 1

NOUL MUSULMAN ȘI STÂLPII ISLAMULUI

Dr. Laurence B. Brown   După ce  intră în Islam, este de preferat ca persoana să realizeze un ritual de purificare, care constă în spălarea întregului corp cu apă. Ritualul este de obicei privat și este simbolul renaşterii unui nou spirit. Religia islamică ne învaţă că, atunci când o persoană devine musulmană, toate păcatele lui […]

Dr. Laurence B. Brown

După ce  intră în Islam, este de preferat ca persoana să realizeze un ritual de purificare, care constă în spălarea întregului corp cu apă. Ritualul este de obicei privat și este simbolul renaşterii unui nou spirit. Religia islamică ne învaţă că, atunci când o persoană devine musulmană, toate păcatele lui sau ale ei sunt iertate. La fel cum sufletul este curăţat de păcate de purul adevăr al mărturiei de credinţă, corpul este curăţat simbolic de puritatea apei.

Practicile fizice care îi revin convertitului sunt cinci, prima fiind aceea de a realiza șahadah (mărturisirea de credinţă), înţelegând că, alături de șahadah, o persoană trebuie, în mod implicit, să cunoască fundamentele credinţei (credinţa în Allah, în îngerii Săi, în scripturile revelate, în profeţi, în Lumea de Apoi şi în poruncile divine). Următoarele patru îndatoriri necesare constau în rugăciunea de cinci ori pe zi (la intervale prescrise şi în concordanţă cu regulile islamice ale rugăciunii şi ale purificării), postul anual în luna Ramadan, plata anuală a daniei (zakat) şi pelerinajul la Mekka o dată în viaţă în perioada hajj-ului, dacă persoana este capabilă fizic şi financiar.

Cu privire la fundamentele credinţei, în Coran 2:177, sunt incluse următoarele:

…cuvioşia este a crede în Allah şi în Ziua de Apoi, în îngeri, în Carte şi în profeţi….

Cu privire la cei cinci stâlpi ai Islamului,

… cuvioşia este în a împlini Rugăciunea (as-salat) a da Dania (az-zakat) (Al-Baqarah 2: 177);

O, voi cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă Postul (as-siyam)…(Al-Baqarah 2:183-185)

şi

Împliniţi pelerinajul şi ‘umra pentru Allah! (Al-Baqarah 2:196).

În multe dintre paginile Sfântului Coran aceste credinţe sunt reafirmate, reevidenţiate sau clarificate, fie împreună, fie separat, iar unicitatea, omnipotenţa şi decretul divin al lui Allah este repetat încontinuu. Cele de mai sus sunt doar o mică parte dintre învăţăturile de bază din Coran. Din sunnah aflăm ceea ce a ajuns să fie ştiut, precum şi din hadisul lui Gavriil, relatat de Umar (companionul lui Muhammad şi cel de-al doilea calif).

„Într-o zi, în timp ce stăteam cu Profetul lui Allah, a venit înaintea noastră un bărbat cu îmbrăcămintea extrem de albă şi părul extrem de negru. Nu dădea niciun fel de semne cum că ar fi călătorit şi niciunul dintre noi nu-l cunoştea. A venit şi s-a aşezat alături de Profet. Şi-a rezemat genunchii de cei ai Profetului şi şi-a pus mâinile pe coapsele lui. A spus. «O, Muhammad, spune-mi despre Islam!» Profetul lui Allah a spus: «Islamul presupune mărturisirea faptului că nu există nimeni altcineva mai demn de laudă decât Allah şi că Muhammad este Trimisul lui Allah, efectuarea rugăciunilor, plata daniei, postul în luna Ramadan şi pelerinajul la Kaba, dacă ai mijloacele să îl îndeplineşti.» El a spus: «Cu adevăr ai vorbit (sau corect).» Am fost uimiţi că el pune întrebarea, apoi spune că răspunsul a fost adevărat. El a spus: «Spune-mi despre imman (credinţă).» El (Profetul lui Allah) a răspuns: «Este vorba despre a crede în Allah, în îngerii Lui, în cărţile Lui, în Ziua Judecăţii şi a crede în decretul divin şi, prin aceasta, în bine şi în rău.» El a spus: «Spune-mi despre al-ihsaan (a fi conştient de Dumnezeu).» El (Profetul) a răspuns: «Este aceea de a-L adora pe Allah ca şi cum L-ai vedea, chiar dacă tu nu Îl vezi, [ştii că] El te vede.» El a spus: «Spune-mi despre Ziua Judecăţii.» El (Profetul) a răspuns: «Cel întrebat nu ştie mai mult decât cel care întreabă.» A spus: «Spune-mi despre semnele sale.» El a răspuns: «Sclava va da naştere stăpânei ei şi tu vei vedea picioare goale, oamenii sumar îmbrăcaţi, păstorii nevoiaşi concurând în a construi clădiri impunătoare.» Apoi a plecat. Eu am rămas pentru o vreme. Apoi el (Profetul) a spus: «O, Umar, ştii cine a fost cel care a pus întrebările?» Eu am spus: «Allah şi Profetul Lui ştiu mai bine.» El a spus: «A fost [îngerul] Gavriil, care a venit la tine să te înveţe religia ta.»” (Muslim)

Source Link

Views: 1