Tag: marturisirea de credinta

STÂLPII ISLAMULUI ŞI VALORILE MORALE

STÂLPII ISLAMULUI ŞI VALORILE MORALE SCOPUL PROFEŢIEI – PERFECŢIONAREA PRINCIPIILOR MORALE  Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a explicat principalul scop al trimiterii sale în această lume, precum şi metoda de îndrumare a oamenilor prin următoarele cuvinte: „Am fost trimis numai pentru a desăvârşi principiile morale.” (Al-Muwatta). Acest mesaj măreţ a lăsat […]

STÂLPII ISLAMULUI ŞI VALORILE MORALE

SCOPUL PROFEŢIEI – PERFECŢIONAREA PRINCIPIILOR MORALE

 Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a explicat principalul scop al trimiterii sale în această lume, precum şi metoda de îndrumare a oamenilor prin următoarele cuvinte: „Am fost trimis numai pentru a desăvârşi principiile morale.”
(Al-Muwatta).

Acest mesaj măreţ a lăsat o impresie de neuitat în istoria omenirii şi a fost util în transmiterea şi aducerea oamenilor sub influenţa Aceluia sub Care se afla permanent profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Scopul său nu era altul decât întărirea principiilor morale ale oamenilor pentru ca aceştia să vadă adevărata realitate, o lume plină de perfecţiune şi frumuseţe, şi să încerce să atingă acest ţel în mod conştient.

Preamărirea este un act obligatoriu în Islam şi a fost inclusă în principalii stâlpi ai credinţei islamice. Dar formele islamice de preamărire nu sunt un fel de exerciţiu mistic care leagă oamenii printr-o forţă misterioasă, necunoscută care îl obligă pe om să execute fapte inutile şi mişcări fără sens. Toate formele obligatorii de preamărire sunt similare unor exerciţii care îi antrenează pe oameni să dobândească un comportament corect, să ducă o viaţă cinstită şi să cultive aceste virtuţi toată viaţa, oricare ar fi schimbările care se produc pe parcurs.

Rugăciunea împiedică săvârşirea de păcate, ea fiind o formă obligatorie de adorare de care omul începe să fie atras prin trezirea interesului şi a bunăvoinţei sale. El o practică tot timpul pentru ca viaţa lui să fie ferită de boli, iar trupul său să fie sănătos şi puternic.

Qur’anul cel Sfânt şi tradiţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) sunt dovezi ale acestor realităţi.

Când Allah a poruncit rugăciunile obligatorii, a specificat următoarele:

„Rugăciunea împiedică obscenitatea şi răul.”

Ferirea de rău, de răutăţi şi purificarea de faptele rele sunt realităţi ale rugăciunii. Într-un hadith qudsi este menţionat:

„Accept rugăciunile persoanei care adoptă politica modestiei, este conştientă de Măreţia Mea, nu păcătuieşte împotriva Mea, îşi dedică timpul preamărindu-Mă şi este îngăduitoare cu săracii, călătorii, persoanele slabe şi suferinde!”

STÂLPII ISLAMULUI ŞI VALORILE MORALE

Dania este un mijloc de purificare, obligatoriu pentru „sahibe nisab”. Nu reprezintă doar o taxă care este colectată din buzunarele oamenilor; scopul său principal este răspândirea seminţelor bunătăţii, simpatiei şi bunăvoinţei, furnizarea unui mijloc de relaţionare în societate şi stabilirea unei relaţii de iubire şi prietenie.

Scopul daniei a fost menţionat în Qur’an în următoarele cuvinte:

„O, Profetule! Ia din bunurile lor milostenie prin care să-i curăţeşti şi să-i binecuvântezi…”
(Surat At-Tawba 9:103).

Curăţirea sinelui de impurităţile lumeşti şi ridicarea standardelor societăţii la înălţimile decenţei şi purităţii reprezintă înţelepciunea din spatele acestei taxe.

Din acest motiv, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a dat un sens larg noţiunii de zakat şi dania a fost impusă fiecărui musulman. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „A zâmbi în compania fratelui tău reprezintă milostenie. Impunerea săvârşirii de fapte bune şi împiedicarea păcătuirii reprezintă milostenie. Călăuzirea cuiva pe calea cea dreaptă înseamnă milostenie. Îndepărtarea obstacolelor de pe drum, precum ghimpii şi oasele, reprezintă milostenie. A turna apă din vasul tău în vasul fratelui tău reprezintă milostenie. A ghida o persoană cu problem de vedere reprezintă milostenie pentru tine.” (Bukhari)

Împrejurimile deşertului şi viaţa beduinilor – un mediu definit de conflicte interne – au marcat locul în care învăţăturile Islamului au fost expuse lumii; aici ne sunt demonstrate scopurile şi rezultatele acestor învăţături, precum şi efectul avut asupra arabilor din acele vremuri întunecate.

Postul reprezintă de asemenea un stâlp al Islamului, el fiind obligatoriu. Dar nu este luat în considerare faptul că oamenii trebuie să-şi înfrâneze dorinţele carnale şi alte lucruri interzise doar pentru o perioadă fixă. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Postul nu este doar abţinere de la mâncare şi băutură, ci o ferire de lucrurile rele şi obscene. Dacă în timpul postului cineva te insultă sau începe o ceartă, spune: «Eu postesc.»”

În Qur’an ni se subliniază obligativitatea postului prin următoarele cuvinte:

„O, voi cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă Postul, aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea voastră – poate că veţi fi cu frică!”
(Surat Al-Baqarah 2:183).

Hajj este pelerinajul obligatoriu, destinat să diminueze iubirea faţă de lumea care ne înconjoară. Uneori omul crede că a călători în locurile sfinte şi a efectua pelerinajul, care a fost impus oricărui musulman care îşi permite acest lucru şi care este inclus în stâlpii de bază ai Islamului, este numai o formă de preamărire ce nu are legătură cu moralitatea şi caracterul oamenilor.

„Pelerinajul are loc în lunile cunoscute. Aceluia care s-a decis să facă Pelerinajul în aceste luni îi sunt oprite în timpul Pelerinajului împreunarea cu muierea, nesupunerea şi cearta. Şi binele pe care îl faceţi, Allah îl ştie. Luaţi cu voi provizie, dar cea mai bună provizie este evlavia! Şi fiţi cu frică de Mine, voi cei care aveţi minte!” (Surat Al-Baqarah 2:197).

Acestea sunt doar trăsăturile esenţiale ale formelor de preamărire care sunt cunoscute şi practicate în Islam, constituind stâlpii de bază ai Islamului. Ele ne arată relaţia profundă care există între religie şi moralitate şi cât de puternică şi durabilă este această relaţie. Cât de variate sunt aceste forme de preamărire şi cât de diferite unele faţă de altele în spirit şi aspect, dar totuşi apropiate din perspectiva scopului şi obiectivelor prin care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a indicat principala ţintă…

STÂLPII ISLAMULUI ŞI VALORILE MORALE

Aşadar salah (rugăciunea), sawm (postul), zakat (dania), hajj (pelerinajul) şi alte forme de preamărire similare acestora sunt pietrele de temelie în atingerea perfecţiunii şi reprezintă mijloace de curăţire şi purificare care duc spre o viaţă liniştită. Datorită atributelor înalte şi calităţilor nobile ce constituie elementele inalienabile, precum şi rezultatele acestor forme de preamărire, acestora le-au fost acordate o poziţie înaltă în religia lui Allah.

Prin aceste forme de preamărire nu sunt purificate inimile oamenilor dacă aceştia nu manifestă cele mai alese calităţi faţă de cei care îi observă şi dacă nu îmbunătăţesc relaţia dintre Allah şi robii Săi; în caz contrar, nu le rămâne decât distrugere şi devastare.

Allah spune:

„Cel care vine nelegiuit la Domnul său, acela va avea parte de Gheena în care el nici nu va muri, dar nici nu va trăi. Iar aceia care vin la El credincioşi şi care au săvârşit fapte bune, aceia vor avea treptele cele mai înalte, Grădinile Edenului pe sub care curg pâraie. Veşnic vor avea ei sălaş în ele, căci aceasta e răsplata acelora care s-au curăţit.” (Surat Ta-Ha 20:74-76).

Source Link

Views: 3

MĂRTURISIREA DE CREDINȚĂ

MĂRTURISIREA DE CREDINȚĂ ȘI ÎNVĂȚĂTURILE ISLAMICE Dr. Laurence B. Brown   După ce alegerea este făcută, o persoană intră în Islam şi devine musulmană rostind șahadahsau mărturia de credinţă. Această declaraţie (traducere din limba arabă), care se citeşte „Aș-hadu an la ilaha illallah, wa aș-hadu anna Muhammadan Rasulullah”, este tradusă astfel: „Mărturisesc că nu există […]

MĂRTURISIREA DE CREDINȚĂ ȘI ÎNVĂȚĂTURILE ISLAMICE

Dr. Laurence B. Brown

După ce alegerea este făcută, o persoană intră în Islam şi devine musulmană rostind șahadahsau mărturia de credinţă. Această declaraţie (traducere din limba arabă), care se citeşte „Aș-hadu an la ilaha illallah, wa aș-hadu anna Muhammadan Rasulullah”, este tradusă astfel: „Mărturisesc că nu există alt Dumnezeu (de asemenea, se poate traduce: „nu este alt lucru demn de laudă”) în afară de Allah şi mărturisesc că Muhammad este Trimisul lui Allah.”

  Şahadah este în mod tradiţional rostită în faţa celorlalţi; în general, convertiţii trebuie să facă publică convertirea lor. În orice caz, dacă situaţia o impune, șahadah poate fi rostită nefiind, ca martor, nimeni altcineva de faţă, cu excepția Creatorului.

  Şahadah nu doar afirmă unicitatea divină şi calitatea de profet a lui Muhammad ibn Abdullah, ci antrenează tot ceea ce este poruncă religioasă. Prin urmare, deşi declaraţia nu specifică nimic despre interdicţia în ceea ce priveşte păcatul trupesc, adulterul, alcoolul etc, acceptarea acestor interdicţii este inextricabil asociată cu șahadah. A-l accepta pe Muhammad drept profet şi, în fapt, ca ultim profet implică acceptarea mesajului şi a legilor revelate prin intermediul lui. Orice altceva reprezintă ipocrizie.

Întâia îndatorire a unui convertit este să înţeleagă în totalitate semnificaţia șahadah-ei şi să înceapă să o trăiască. (Savanţii ne învaţă că șahadah nu este validă fără şapte elemente: cunoaştere, sinceritate, onestitate, iubire (pentru șahadah), siguranţă, abţinerea de la orice lucru care anulează șahadah şi aplicare (sau, cu alte cuvinte, a trăi mărturia de credinţă).)

Angajamentul care are cea mai mare şi mai evidentă importanţă, atunci când este afirmată șahadah, este recunoaşterea monoteismului (a unicității lui Allah, aspect desemnat în limba arabă prin termenul tawhid). Islamul este religia tawhid-ului. Orice abatere de la monoteismul islamic, orice abatere de la supremaţia şi unicitatea absolută a lui Allah constituie asociaționism – șirk. Șirk există pe mai multe niveluri, de la șirk major, păcat care scoate o persoană din cadrul Islamului, la șirk minor, care reprezintă un păcat major, la riyaa(fățărnicie) sau șirk ascuns. Exemplele de șirk major sunt slăvirea altcuiva în afară de Allah sau alăturarea de parteneri şi slăvirea lor alături de Allah. Exemplele de șirk minor includ adresarea unui jurământ solemn altcuiva decât lui Allah sau a crede în farmecele care aduc noroc. În cele din urmă, printre exemplele de șirk ascuns se numără rostirea rugăciunii cu patos, atunci când persoana e conştientă că altcineva o vede, sau realizarea de acte caritabile, atunci când persoana ştie că este observată de către ceilalţi, manifestând o generozitate mai mare decât dacă nu ar fi fost observată.

În profunzimea tawhid-ului se află recunoaşterea lui Muhammad ca ultim profet şi trimis al Islamului, o recunoaştere de o mare importanţă graţie faptului că atât de mulţi pretinşi profeţi mesianici au încercat de-a lungul anilor să se remarce prin false proclamări ale calităţii de profet, abătând masele pe diverse căi deviante. Recunoaşterea lui Muhammad drept ultim profet al lui Allah închide uşa minţii cu privire la afirmaţiile acestor pretinşi profeţi. Mai mult decât atât, completarea şirului profeţilor prin persoana profetului Muhammad ibn Abdullah este confirmată şi de prezicerile scripturilor anterioare.

În final, inclusă în mărturia din șahadah, este şi acceptarea fundamentelor credinţei islamice (cunoscute ca „stâlpi”; fără aceşti piloni ai credinţei şi ai practicii, devotamentul unei persoane faţă de religie se prăbuşeşte). Pe scurt, ariile esenţiale ale credinţei sunt şase: credinţa în Allah, în îngerii Lui, în scripturile revelate, în profeţi, în Lumea de Apoi şi în destin. Îndatoririle musulmanului sunt cinci: declaraţia de credinţă la intrarea în religie (șahadah), rugăciunea efectuată de cinci ori în fiecare zi (la intervalele prestabilite şi în concordanţă cu regulile rugăciunii şi ale purificării), postul anual în luna Ramadan, plata anuală a daniei şi pelerinajul la Mekka în perioada hajj-ului, dacă persoana este capabilă fizic şi financiar.

Islamul nu este o religie a structurii – fiecare regulă, fiecare învăţătură, fiecare credinţă şi fiecare punct valid al religiei islamice are o bază în realitatea revelată. Când un musulman îi explică altcuiva ceva din religia islamică, el sau ea trebuie să fie capabil(ă) să susţină acea învăţătură cu dovezi din Islam. Standardul de aur (şi, în această privinţă, singurul standard acceptat) de legitimare a Islamului constă în interpretarea dovezilor islamice de către cei care deţin cunoaşterea (învăţaţii musulmani). Care sunt sursele dovezilor islamice? Două: Cuvântul revelat al lui Allah (Coranul cel Sfânt) şi sunnah (ad literam, „calea” profetului Muhammad, fiul lui Abdullah, învăţăturile şi exemplele sale transmise prin intermediul cuvintelor sale, al acţiunilor sale, al aspectului său şi al consimţămintului implicit, păstrate în tradiţiile islamice cunoscute ca hadisuri). Aşadar, în final, fiecare învăţătură validă are un fundament în dovezile islamice, iar acele dovezi trebuie să fie clare, prezente şi întemeiate, pentru ca orice învăţătură să fie considerată acceptabilă.

________

Sursa: Mărturisirea adevărată, autor Dr. Laurence B. Brown (Centrul Cultural Islamic Islamul Azi)

Source Link

Views: 1

Noii musulmani dupa marturisirea credintei (shahada)

 Noii musulmani dupa marturisirea credintei (shahada)   O comunitate sanatoasa trebuie sa furnizeze o paleta larga de oportunitati cu caracter social, dar si educational noilor sai membri musulmani. Izolarea este inspaimantatoare, nefiind usor sa faci fata de unul singur necazurilor si provocarilor. Uneori convertirea sau revertirea la Islam este unul din cei mai usori pasi […]

 Noii musulmani dupa marturisirea credintei (shahada)

O comunitate sanatoasa trebuie sa furnizeze o paleta larga de oportunitati cu caracter social, dar si educational noilor sai membri musulmani.

Izolarea este inspaimantatoare, nefiind usor sa faci fata de unul singur necazurilor si provocarilor. Uneori convertirea sau revertirea la Islam este unul din cei mai usori pasi implicand, insa, un drum anevoios in fata. Astfel, convertitii care raman singuri si evita comunitatea sunt cei mai predispusi la ratacirea Caii.

Citim in Nobilul Coran despre drumul drept (as-sirat al-mustaqim) si-I cerem lui Allah Preainaltul sa ne calauzeasca in aceasta directie :

Pe drumul drept Tu fii-ne Calauzitor (Al-Fatihah 1:6)

Sa ne gandim o clipa la maniera in care este descris acest drum. Cu toate ca in limba araba exista si alte sinonime pentru substantivul „drum”, cuvantul „sirat” descrie un Drum care este drept, lung, periculos, cuprinzator si unic. Daca un drum este cuprinzator inseamna ca multi oameni il pot alege simultan, iar unicitatea in acest context indica faptul ca nu exista niciun alt Drum valabil catre destinatie. Cu alte cuvinte, este Drumul spre salvare, neexistand alternative. Dar, din cauza larghetii sale, nu trebuie sa-l strabatem singuri. De fapt, in rugaciunile noastre de zi cu zi Ii cerem lui Dumnezeu sa ne calauzeasca pe acest Drum. Si nu facem acest lucru in mod individual spunand „Calauzeste-ma”, ci „fii-ne calauzitor”, rugandu-ne ca un grup si declarand ca il slujim pe Dumnezeu, de la Care cerem ajutorul si calauzire de cel putin saptesprezece ori pe zi.Imaginati-va pierduti in padure si intalnind un drum precum acesta : drept, lung, cuprinzator etc. Si imaginati-va ca este plin cu oameni, unii chiar purtand luminite cu ei. Este usor sa li te alaturi si sa-I urmezi. Dar daca dai inapoi sau pasesti de unul singur, risti sa te invarti in cerc si sa pierzi Drumul cel drept. Tot asa, in Islam noi formam o comunitate care calatoreste impreuna si oameni invatati care sa ne indrume. Cand, insa, un convertit paraseste comunitatea, chiar si intentionand sa mearga in aceeasi directie, ii este mult mai dificil sa ramana pe Drumul drept.

 Islamul nu este o religie care sa fie practicata in izolare, ci una care reclama comunitatea. Sa tineti minte ca atunci cand profetul Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a emigrat la Medina si-a dedicat primele luni intaririi relatiilor comunitare si construirii unei moschei (mesgid). Si pentru noii musulmani din zilele noastre integrarea comunitara este la fel de importanta, iar comunitatea graviteaza in jurul mesgidului. Comunitatea de musulmani poate sa ofere un mijloc de sustinere pentru un musulman convertit sau revertit care a a fost izolat de membrii familiei, un factor educational si instructiv in ceea ce priveste practica islamica, precum si un tovaras constant.

Dar, asa cum adesea identitatile noastre individuale sunt strans impletite cu ale mediului in care ne-am format, tot asa aderarea la o noua comunitate, ca persoana adulta, se poate dovedi o experienta intimidanta, frustranta, in ciuda capacitatii comunitatii de a-si primi noii sai membri. Este important pentru o moschee sa ofere noilor musulmani din zona programe in care sa-i implice cat mai mult posibil.

In viata cuiva nivelul credintei creste si descreste, insa ceea ce ar putea sa previna parasirea Islamului de catre cineva este sprijinul celorlalti musulmani si indrumarea pe care nu ar fi putut-o avea de unul singur. O comunitate sanatoasa ar trebui sa urmareasca oferirea unor multiple oportunitati sociale si educationale noilor musulmani. Activitatile informale dau oamenilor sansa relationarii si cultivarii legaturilor, in timp ce cursurile si seminariile furnizeaza calauzirea stiintifica pe noul teren.

Pe de alta parte, asa cum pentru comunitate este importanta furnizarea de proiecte care sa relationeze, tot astfel este dorita implicarea noilor musulmani. Internetul nu poate substitui interactiunea sociala reala a fratilor si surorilor, viata lor de zi cu zi.

La moschee

Imamii nostri si profesorii stiu (sau ar trebui sa stie) cum sa explice lucrurile fara a suprasolicita ascultatorii. La fel de important, ei pot oferi sfaturi particularizate, specifice. Multe websiteuri pot sa contina informatii despre Islam care fie nu prezinta incredere, fie nu se pot practica nediscriminatoriu in spatiul european. Asadar, chiar daca Internetul poate sa fie o resursa inepuizabila, pentru noii musulmani inca ramane critica implicarea in cadrul comunitatilor lor astfel incat nimeni sa nu se izoleze.

Uneori, prima experienta comunitara a unui musulman convertit este vizitarea unei moschei. Si, daca el nu se relationeaza cu cineva, aceasta prima impresie poate sa fie negativa. Este, in special, cazul surorilor care nu pot sa gaseasca femei la moschee. Din fericire, mai multe moschei din tara noastra ofera aceasta asistenta pe care o vom numi, oarecum impropriu, „feminina”. Este cazul Centrului Cultural „Islamul Azi” (Bucuresti, Constanta), dar si a „Ligii Islamice si Culturale” (Bucuresti, Cluj, Timisoara), precum si a celorlalte asociatii, cu un plus pentru „Asociatia Surorilor Musulmane”. Exista si alte asociatii in care femeile sunt dornice sa cunoasca si sa isi ofere invatatura noilor surori și frați in Islam, precum „Asociatia Musulmanilor din Romania”

De asemenea, un simplu punct de contact poate sa fie suficient noului musulman pentru ca el sa rupa bariera participarii la aceste activitati. Voluntarii seriosi pot fi incurajati sa ureze „Bun venit !” noilor musulmani, orientandu-i spre programe pozitive si spre alti musulmani in zona unde locuiesc acestia, indiferent de asociatia/asociatiile religioase zonale.

Dar ce poate sa faca un nou musulman ?

In primul rand, sa ia in serios Islamul si sa-l pretuiasca, iar in al doilea rand sa caute modalitati de a intalni alti musulmani (in special alti convertiti care au trecut prin probleme asemanatoare) si sa invete cat mai mult despre bazele Islamului. Aceasta poate sa solicite timp pe agenda zilnica sau deplasare intrun centru islamic mai apropiat. La noi in tara, insisi unii imami sau musulmani convertiti s-au deplasat in teritoriu, oferindu-se, din pacate microcomunitatea locala neimplicandu-se intotdeauna la fel de mult.

De asemenea, urmariti activitatile acestor asociatii si incercati sa contactati voluntarii activi pentru a le afla sfatul cu privire la ceea ce puteti face. Nu este greu sa va implicati.

Puneti-va la dispozitie abilitatile si deprinderile de care dispuneti.

Islamul inseamna o calatorie in care nu trebuie sa fiti singuri.

Asadar, pasiti pe Drumul cel Drept …

Si bine ati intrat in Islam !

________

islamromania.ro

Source Link

Views: 4