Tag: umanitate

Egalitatea rasială – partea a 4-a

Egalitatea rasială – partea a 4-a Mustafa Sibaee   La o aruncatura de privire de Casa Alba din Washington, in umbra statuii frumoase a lui Lincoln, se afla un cartier groaznic, in care traiau 250,000 de negri, adica un sfert din populatia capitalei, asa cum traiau animalele in grajduri! In acest oras, negrilor le era […]

Egalitatea rasială – partea a 4-a

Mustafa Sibaee

 

La o aruncatura de privire de Casa Alba din Washington, in umbra statuii frumoase a lui Lincoln, se afla un cartier groaznic, in care traiau 250,000 de negri, adica un sfert din populatia capitalei, asa cum traiau animalele in grajduri! In acest oras, negrilor le era interzis sa intre in hotelurile, restaurantele, teatrele, scolile si spitalele rezervate albilor, ba chiar si in biserici. Un negru din Republica Panama a intrat intr-o biserica catolica din Washington si in timp ce el era cufundat in Rugaciune a venit la el un preot si i-a dat un biletel pe care i-a scris adresa unei biserici catolice rezervate negrilor. Cand a fost intrebat despre secretul acestei atitudini, preotul i-a raspuns: In oras se afla biserici speciale pentru catolici de culoare, in care negrul poate sta in fata Domnului sau! Astfel se purtau ei care pretindeau ca Isus pacea asupra lui! a venit pentru intreaga omenire.

In aceste conditii de umilinta si dispret si in acest climat dominat de boli, saracie si mizerie, traiau 15 milioane de negri, adica a zecea parte din populatia Statelor Unite, care conduc Organizatia Natiunilor Unite si pretind ca misiunea lor este libertatea popoarelor si pacea intre masele lor!

Consideram potrivit sa citam aici ce a scris Hary Hayood despre adevarul acestei libertati in cartea sa cu titlul “Eliberarea negrilor”.

“Fara indoiala ca apartenenta rasiala nu a fost in nici o alta tara cu exceptia Africii de Sud mijloc pentru inrobirea unui popor, asa cum a fost in aceasta tara. Sclavia ca proprietate asupra robilor a luat sfarsit, insa ea continua sa existe ca sistem de clasa. Prin ea se are in vedere astazi mentinerea populatiei de culoare intr-o poziţie inferioara aceleia de care beneficiaza populatia alba si se actioneaza in scopul consolidarii acestui sistem prin diverse mijloace: uneori prin sentinte de condamnare la moarte sau executii, pe care mase infuriate si nechibzuite le hotarasc fara consimtamantul puterii carmuitoare, alteori prin legi si masuri legislative nedrepte, alteori in virtutea unor obiceiuri si traditii pe care Dumnezeu nu le-a investit cu nici o putere.”

Iar economistul american Victor Berlo afirma: “Este neindoielnic cum ca industriasii din Nord, care au dominat guvernul federal in perioada razboiului civil nu au dorit eliberarea populatiei de culoare cu adevarat, ci s-au straduit doar sa ia locul stapanilor de sclavi din Sud pentru a exploata populatia de culoare cat mai crancen.

Realitatea este ca politica pe care a urmat-o Partidul Republican si armata statelor din Sud a fost incheierea unei aliante cu fostii proprietari de sclavi pentru a supune din nou populatia de culoare.” Si tot el afirma:”Otrava fanatismului rasial s-a raspandit de-a lungul si de-a latul tarii si a patruns in toate canalele vietii americane. Si iata cum se obisnuieste poporul sa inventeze expresii de dispret si desconsiderare cand este vorba de negri si de celelalte minoritati.”

Iar Jaque Leet si Lee Mortimer spuneau: “America este vestita printre popoarele lumii prin faptul ca lozinca ei este libertatea. Aceasta inseamna ca avem datoria de a-i primi pe toti aceia care cauta adapost in tara noastra si pasesc pe pamantul nostru, fie fugind de persecutii, fie pentru a sta departe de nedreptate. Dar se pare ca sensul acestei libertati a disparut cu desavarsire inca din momentul in care statuia a fost asezata pe soclul ei”.

In anul 1946, un negru împreuna cu mama lui s-au dus la un atelier pentru a repara un aparat de radio, in orasul Columbia. Dupa ce au achitat suma ceruta, au constat ca aparatul nu fusese reparat, ci se afla in aceeasi stare. Atunci mama a incercat sa protesteze: Am achitat treisprezece dolari si aparatul de radio continua sa fie mut! Stapanul atelierului a poruncit sa fie alungati si unul dintre angajati a lovit-o cu piciorul, incat femeia a cazut cu fata la pamant. Tanarul negru a reactionat atunci, lovindu-l si doborandu-l la pamant pe cel care o lovise pe mama lui, insa vecinul sau a strigat catre lume: Ucideti-l pe fiul de tarfa! Lumea s-a adunat gramada si a inceput sa urle: Sa ne razbunam pe ei! Iar la americani, razbunarea pe negri inseamna despartirea capetelor lor de trupuri pe loc, fara nici un fel de judecata sau hotarare!

albNumai cu greu au scapat de linsare si au fost condusi la inchisoare, dar albii n-au fost multumiti de acest lucru, ci s-au indreptat in graba spre cartierul negrilor pentru a se razbuna pe negresa si pe fiul ei. Politia a asediat cartierul mizer, iar negrii nefericiti au fost urmariti pana in casele si magazinele lor, care au fost jefuite si incendiate si a deschis focul impotriva acestor sarmani, provocand moartea si ranirea multora dintre ei.

Toate acestea s-au intamplat din cauza ca negresa s-a plans stapanului atelierului ca a achitat suma ceruta pentru repararea aparatului de radio fara ca acesta sa fi fost reparat. Acesta este un exemplu pentru ceea ce inseamna civilizatia lor!

In anul 100 h., adica in urma cu treisprezece secole, o sclava neagra cu numele de Fartuna i s-a plans emirului credinciosilor, Omar ben Abd al-Aziz, ca are un gard scund peste care sare cineva si-i fura gainile. Omar a trimis de indata pe cineva sa o instiiteze ca el i-a cerut guvernatorului Egiptului sa-i repare gardul si sa-i consolideze casa si in acelasi timp i-a scris guvernatorului egiptean Ayyub ben Sarhabil: Fartuna, roaba lui Zi Asbah, mi-a scris ca gardul ei este scund si ca cineva sare peste el si-i fura gainile si a cerut sa-i fie reparat. De indata ce primesti aceasta epistola, incaleca tu in persoana si du-te si repara-l.

Cand a ajuns scrisoarea la el, a incalecat numaidecat si s-a dus in AlJiza, a intrebat de Fartuna si cand a dat de ea, a gasit o biata negresa. I-a spus ce i-a scris emirul credinciosilor si i-a reparat gardul si casa.

Acest lucru a fost implinit cu treisprezece veacuri in urma si el este un exemplu pentru ceea ce inseamna civilizatia islamica.

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 0

Exista Dumnezeu?

Fethullah Gulen     Existenta lui Dumnezeu este prea evidentă pentru a avea nevoie de argumente. Unii învățați sfinți au relatat că Dumnezeu este însuși mai evident decât orice altă ființă, dar cei care sunt săraci sufletește nu Îl pot vedea. Unii au spus că El este ascuns pentru a nu fi perceput direct datorită […]

Fethullah Gulen

 

 

Existenta lui Dumnezeu este prea evidentă pentru a avea nevoie de argumente. Unii învățați sfinți au relatat că Dumnezeu este însuși mai evident decât orice altă ființă, dar cei care sunt săraci sufletește nu Îl pot vedea. Unii au spus că El este ascuns pentru a nu fi perceput direct datorită manifestării sale însăși.
Oricum, marea influență a pozitivismului și materialismului în știința umanitătii face necesară dezbaterea unor asemenea argumente. Acest mod de a gândi reduce existența la ceea ce poate fi perceput în mod direct și se orbește în fața dimensiunilor invizibile ale existenței, care sunt mult mai vaste decât cele vizibile. Deoarece trebuie să ne străduim să dăm la o parte vălul tras de către materialism și pozitivism, vom face o scurtă recenzie a unora dintre demonstrațiile tradiționale ce atestă existența necesară a lui Dumnezeu.

Sea-Water-in-Light-Green-Everything-Underwater-is-Shown-Clearly-Pretty-and-Blue-Sky-a-Quiet-and-Clean-World-is-Shown-HD-Natural-Scenery-Wallpaper

Înainte de a face acest lucru , merită să punem accentul pe fapte istorice deoarece încă de la începutul vieții umane marea majoritate a oamenilor a crezut în existența lui Dumnezeu. Necredincioșii nu pot pretinde superioritate intelectuală asupra credincioșilor deoarece aceștia din urmă sunt formați din oameni de știință inovativi, școlari erudiți, cercetători, și cel mai important, sfinți și Profeti (experți în acest domeniu).

 

De asemenea, oamenii confundă în general neacceptarea existenței unui lucru cu acceptarea inexistenței sale. În timp ce primul este doar o negare sau o respingere, ultimul reprezintă o judecată ce necesită dovezi. Nimeni nu a dovedit și nu va putea dovedi inexistența lui Dumnezeu. În contradictoriu, sunt nenumărate dovezi ce atestă existența Sa.

 

Acest lucru poate fi clarificat cu ajutorul următoarei analogii: imaginează-ți un palat mare cu 1000 de intrări; 999 uși sunt deschise și una ce pare a fi închisă. Cum poți afirma că nu există nici o cale de a intra în palat? Asta fac necredincioșii atunci când își concentrează atenția doar asupra ușii ce pare a fi închisă. Ușile ce duc spre atestarea existenței lui Dumnezeu sunt deschise tuturor, dar numai dacă aceștia doresc să le treacă cu sinceritate.

 

Unele dintre aceste uși – ce reprezintă demonstrația existentei lui Dumnezeu – sunt următoarele:

Creația este contingentă. Cu alte cuvinte, este la fel de posibil pentru ca un lucru să existe sau să nu existe. De asemenea, este posibil ca ceva să ia naștere în orice moment, sub orice formă și având orice caracteristică. Nici o persoană sau lucru nu are nici un rol în determinarea a cum, când și unde va lua naștere, sau ce caracteristică va avea acel ceva. Există o putere ce decide toate acestea. Această putere trebuie să fie infinită și să dețină decizie absolută și cunoaștere cuprinzătoare. În mod necesar și normal această putere este Dumnezeu.

 

Lucrurile sunt finite. Totul este schimbător. Totul este condiționat de timp și spatiu și deci, trebuie să aibă un început și un sfârșit. Acest lucru care are un început, are nevoie și de unul fără început pentru a-i da naștere. Precum un regres fără sfârșit prin originatorul fiecărui originator nu este posibil, rațiunea cere existența unui lucru care este de sine existent și care nu se schimbă niciodată. Acesta este Dumnezeu.

 

Viața. Viața este ca o ghicitoare transparentă. Este o ghicitoare pentru că oamenii de știință nu o pot explica prin cauze materiale și nici nu îi pot descoperi originea și transparentă pentru că reflectă o putere creativă. Prin intermediul acestor două caracteristici, viața declară: Dumnezeu m-a creat.

 

Tot ceea ce există și Universul în sine ca întreg dispun de o armonie și o ordine incredibile. Acest lucru este valabil într-o asemenea măsură încât existența unei singure părți necesită existența întregului; iar existența întregului necesită prezența tuturor celorlalte părți. De exemplu, o singură celulă deformată poate duce la moartea întregului organism. La fel și o rodie are nevoie de existența colaborativă a aerului, apei, solului, soarelui, dar și pentru a exista. O asemenea armonie și cooperare arată existența unui creator al ordinii, un creator care știe totul despre toate relațiile și caracteristicile tuturor lucrurilor; unul care a știut să pună totul în ordine. Creatorul acestei ordini este Dumnezeu.

 

Toată creația dispune de o măiestrie de o valoare inimaginabilă. Cu toate acestea, ea este creată atât de simplu și rapid, precum putem observa. Aceasta este împărțită în nenumărate familii, genuri, specii și chiar grupuri mai mici, fiecare dintre ele fiind alcătuit din mai mulți membri. În ciuda acestei varietăți și abundențe, totul este creat în ordine, cu măiestrie și ușurință. Acest lucru evidențiază existența unei puteri și cunoștințe absolute: Dumnezeu.

 

Orice lucru este creat cu un scop anume. După cum demonstrează ecologia, totul în creație-nu contează cât de nesemnificativ ar fi, are un rol important în existență și un anumit scop. Lanțul creației, inclusiv umanitatea; este în mod evident direcționată către un nou scop final. Din moment ce este nevoie de cineva care urmărește anumite scopuri prin creația sa, și deoarece numai umanitatea are conștiința de a urma aceste scopuri, atunci înțelepciunea și scopul în creație ne ghidează către existența lui Dumnezeu.

 

Toate ființele care au viață, dar și cele care nu au, au o continuă nevoie de multe lucruri chiar și de o mică parte din ceea ce nu își pot oferi singure. De exemplu, menținerea universului cere existența unor legi universale: creșterea, reproducerea, gravitația, repulsia. Dar aceste legi numite  naturale nu au o existență externă, vizibilă sau materială; existența lor este absolut nominală. Cum poate ceva care există doar nominal, care nu deține nici conștiință și nici cunoaștere, să fie responsabil de o creație miraculoasă ce presupune înțelepciune și cunoaștere absolută?

 

Deci, cineva care deține toate aceste atribute a stabilit aceste legi naturale și le folosește ca văluri pentru a-și ascunde operațiunile cu un anumit scop. Plantele au nevoie de aer, apă, lumină și caldură pentru a supraviețui. Dar își pot ele îndeplini aceste nevoi pe cont propriu? Nevoile umanității sunt infinite. Din fericire, toate nevoile noastre esențiale, începând cu existența noastră pe Pământ și până la moarte, sunt îndeplinite de cineva cu o capacitate și o intervenție mult mai mari decât ale noastre. Noi pășim pe această lume și găsim totul pregătit pentru a ne îndeplini toate simțurile și nevoile spirituale și intelectuale. Acest lucru indică prezența unuia care este Atotștiutor și Milostiv, Unul care face ca lucrurile să colaboreze până la final.

 

Toate lucrurile din Univers, în ciuda distanței, se ajută reciproc. Acest ajutor reciproc este atât de cuprinzător încât, de exemplu, precum aproape toate lucrurile (inclusiv apa , aerul, focul, soarele și cerul) ne ajută în modul cel mai extraordinar prearanjat, la fel și celulele corpului, membrele și sistemele cooperează pentru a ne ține în viață. Solul, aerul, apa, căldura și bacteriile colaboreazăpentru a ține în viață plantele. Această cooperare și ajutorare reciprocă observată la creaturile fără conștiință dar ce necesită știință și scop deliberat, arată existența unuia ce le aranjează în acest mod miraculos: Dumnezeu.

 

Curățenia. Până când am început să poluăm peste măsură aerul, apa, solul, lumea naturală era purificată continuu. Chiar și acum își conservă puritatea originală în multe regiuni în care civilizația modernă nu a pătruns. Te-ai întrebat vreodată de ce natura este atât de curată, de ce pădurile sunt curate deși multe animale mor acolo în fiecare zi ? Ți-ai dat seama că dacă toate gângăniile care se nasc într-o singură vară ar supraviețui, toată planeta ar fi acoperită de straturi de gâze moarte? Ai observat că în natură nimic nu se risipește? Fiecare moarte reprezintă începutul unei noi vieți. De exemplu, un corp mort se descompune și este integrat în pământ. Elementele mor și renasc în plante; plantele mor în stomacul animalelor și cel al oamenilor și sunt ridicate la un alt nivel al vieții.

 

Acest ciclu al vieții și al renașterii este un motiv al purității și curățeniei continue a Universului. Dar și bacteriile și insectele, vânturile și ploile, găurile negre și oxigenul ajută la susținerea purității Universului. Această puritate ne arată că există Unul sfânt, ale cărui atribute include curățenia și puritatea.

 

Nenumărate persoane au trăit pe acest Pământ încă de la crearea lui Adam și a Evei. În ciuda originii comune- un spermatozoid și un ovul – deși sunt alcătuiți din aceleași structuri, elemente, organisme, fiecare persoană are o înfățișare unică. Ștința nu poate explica acest lucru. Această diferență dintre oameni nu poate fi explicată cu ajutorul testelor ADN și nici cu ajutorul cromozomilor, deoarece ea datează încă de la apariția primilor indivizi pe Pământ. În plus, această diferențiere între oameni nu stă numai în înfățișarea fiecăruia ci și în caracterul, dorința, ambițiile și abilitățile lor. În timp ce diferite specii de animale sunt aproape la fel, în sensul că nu prezintă nici o diferență în comportament, fiecare om reprezintă o specie diferită ce trăiește în propria sa lume conținută în cea a umanității. Pentru a face posibile toate aceste lucrui, există cineva cu putere arbitrară și cu cunoștință supremă, iar acest cineva este Dumnezeu.

 

Pentru a ne putea direcţiona vieţile şi pentru a învăţa ce este bun şi ce este rău, ne trebuie cel puţin 15 ani. Oricum, multe animale acumulează această cunoaștere la puțin timp după nașterea lor. O rățușcă poate să înoate imediat dupa ce oul eclozează. Furnicile încep să își sape cuiburi în pământ după ce își părăsesc ouăle. Albinele și păianjenii învață imediat cum să își faca fagure respectiv pânze, care sunt niște minuni pe care omul nu ar putea să le reproducă niciodată. Cine învață elanii din Oceanul Atlantic să își găsească drumul spre locul ancestral din Oceanul Pacific? Migrarea păsărilor rămâne un mister pentru noi. Cum ai putea explica asemenea lucruri uluitoare care pot fi atribuite numai învățării și direcționării ce provin de la Unul ce știe totul și care a aranjat Universul și locuitorii săi într-un asemenea fel încât ei însăși să își poată direcționa viețile?

 

În ciuda avansărilor științifice, nu putem explica viața. Viața este darul din partea Celui Nemuritor, Celui ce insuflă spirit în fiecare embrion. Ignoranța noastră în ceea ce privește natura spiritului și relația lui cu corpul, nu neaga existența sa. Spiritul este trimis pe lume pentru a putea fi perfecționat și pentru a acumula o statut adecvat trecerii sale în cealaltă viață.

 

Conștiința noastră este centrul înclinațiilor noastre- spre bine sau spre rău. Toți simțim această conștiință ocazional, iar majoritatea oamenilor înclină a se apropia de Dumnezeu în unele situații. Pentru noi oamenii, această înclinare și credință în El, sunt intrinseci. Chiar dacă în mod conștient negăm existența lui Dumnezeu, uneori se face prezentă credința involuntară în El. Iată câteva versete din Coran ce ilustrează aceste idei:

 

El este Cel ce vă dă să umblați pe pământ și pe mare. Când sunteți pe corăbii ce plutesc, har unui vânt prielnic, vă bucurați. Când vreo furtună se stârnește și valurile se ridică din toate părțile, văzându-se cuprinși de ele, Îl cheamă pe Dumnezeu, curați Lui în credință: Dacă ne mântuiești de aceasta, vom fi dintre cei mulțumitori. (10:22)

 

Apoi (Avram) le-a rupt în bucăți (idolii), înafară de mai marele lor. Poate se vor întoarce la el! Ei au spus: Cel care a făcut aceasta cu dumnezeii noștri, sunt dintre cei nedrepți! Ei au spus: Noi am auzit un tânăr care îi amintea, i se spune Avram. Ei au spus: Aduceți-l înaintea ochilor oamenilor, căci poate vor depune mărturie. Ei au spus:  Tu Avram ai fost cel ce a făcut aceasta cu dumnezeii noștri? El spuse: Ba mai marele lor a făcut-o. Întrebați-i, dacă pot grăi! Atunci și-au venit în fire și au spus:  Sunteți nedrepți! Apoi s-au rătăcit iarăși: Știi că aceștia nu grăiesc? El spuse:  Voi vă închinați, în locul lui Dumnezeu, celor care nici nu vă folosesc și nici nu vă păgubesc?Rușine vouă și celor cărora vă închinați în locul lui Dumnezeu! Nu pricepeți oare? Ei au spus: Ardeți-l! Ajutați-vă dumnezeii, dacă sunteți cu fapta. Deci, spiritul și conștiința umane sunt un argument forte ce atestă existența lui Dumnezeu.

 

Suntem dispuși la bine, la frumusețe, la virtute și ostili în fața răului. Dacă nu am ficorupți de factori și condiții externe, am căuta valorile morale. Aceste valori sunt aceleași virtuți și moralități promulgate de toate religiile inspirate de Divinitate. După cum atestă istoria, umanitatea nu a trăit niciodată fără o religie. Profeții și oamenii religioși au fost întotdeauna cei mai influenți oameni și au lăsat urme invincibile în istoria umanității. Aceasta este o dovadă de necontestat ce atestă existența lui Dumnezeu Unicul.

 

Intuiția umană. Oamenii au intuiții și emoții ce reprezintă un fel de mesaj provenit din lumea imaterială. Printre acestea, intuiția eternității provoacă în noi o dorință puternică de eternitate, pe care dorim să o îndeplinim în multe feluri. Dar, această dorință poate deveni realitate numai prin credință și prin venerarea Eternului. Adevărata fericire umană constă în satisfacerea acestei dorințe de eternitate.

 

Dacă am fi abordați de câțiva mincinoși care ne-ar spune aceleași minciuni mereu, am putea să îi credem în absența unei alternative. Dar când mii de oameni, Profeți care nu au mințit niciodată și nenumărați sfinți și credincioși care au adoptat adevărul ca element esențial în credință sunt de acord că Dumnezeu există, cum am putea noi să contestăm declarațiile lor pe cele ale câtorva mincinoși?

 

Dovezile ce atestă originea Divină a Coranului sunt de asemenea și dovezi ce atestă existența lui Dumnezeu. Coranul le face cunoscut oamenilor, cu mare tărie, precum o face și Biblia în părțile sale necorupte, existența [1] unui singur Dumnezeu. Miile de Profeți care au fost trimiși pe acest Pământ, au ghidat umanitatea către adevăr și toți au oferit prioritate predicilor despre existența lui Dumnezeu.

 

 

[1] Despre autoritatea Divină a Coranului citește articolul nostru numit Întrebări adresate Islamului de către era modernă, 1 (London: Truestar, 1995)

Source Link

Views: 4

Să combatem ura și intoleranța cu înțelepciune

Știrile zilnice ne fac din ce în ce mai conștienți de creșterea urii și intoleranței în societatea noastră globală. O mare parte a acestei uri vizează celelalte religii. Prea mulți oameni au fost învățați să creadă că pentru a fi devotați religiei lor și pentru a-i apăra adevărul, ei trebuie să denigreze și să respingă […]

Știrile zilnice ne fac din ce în ce mai conștienți de creșterea urii și intoleranței în societatea noastră globală. O mare parte a acestei uri vizează celelalte religii.

Prea mulți oameni au fost învățați să creadă că pentru a fi devotați religiei lor și pentru a-i apăra adevărul, ei trebuie să denigreze și să respingă oamenii altor credințe și să adopte o atitudine de nerespect și intoleranță.

În timp ce Islamul a fost ținta din prima linie a recentelor manifestări ale urii religioase, problema este globală și afectează toate comunitățile noastre religioase. Toate tradițiile noastre religioase sunt atât vulnerabile la atacuri ostile din partea altora cât și susceptibile de exploatare ca un fundament pentru ostilitate și intoleranță față de alții.

Căutarea fericirii și a bunei stări este comună întregii omeniri, și totuși noi toți suntem capabili de practici care vin în calea acestei fericiri. Prin urmare, a avea de-a face cu ura religioasă este o provocare majoră pentru liderii religioși din toată lumea, care sunt în serviciul comunității lor.

Următoarele 12 puncte sunt alcătuite de savanții și liderii religioși afiliați Institutului Elijah Interfaith care au dorit să-și împărtășească experiența și viziunea lor cu cei din comunitățile religioase.Aceste 12 puncte sunt împărțite în lumina a trei mari învățături pline de înțelepciune, recunoscute de toate religiile lumii.
bar-photo1
I. Cunoaște-te pe tine însuți

Cel mai mare principiu al vieții spirituale, care este comun tuturor tradițiilor noastre este auto-cunoașterea. Fără o auto cunoaștere adecvată, suntem înclinați spre comportamente pe care poate nu le conștientizăm și în care ,în ultimă instanță, nu credem cu adevărat. Auto-cunoașterea oferă baza pentru combaterea intoleranței,violenței și a urii religioase.

1. Oprește-te și gândește-te. Cei înțelepți se opresc și se gândesc înainte de a vorbi și de-a acționa.

Adeseori împrumutăm atitudini din mediul nostru, și aflăm suport pentru atitudini și acțiuni printre colegii noștri. Se poate ca noi să fim membri bine intenționați ai comunităților religioase care nu ne consideră ostili sau intoleranți. Dar intențiile bune nu sunt o garanție a unei acțiuni corecte. Primul sfat al înțelepciunii este de a ne opri și gândi. Privește-te din afară, nu-ți asuma nimic, consideră dacă ceea ce spui este într-adevăr ceea ce crezi și ceea ce te învață tradițiile tale. Rupe cercul de comportament automat și cel al isteriei negative, chiar dacă acestea au fost generate în numele tradițiilor tale religioase.

2. Fii conștient. Cei înțelepți sunt alerți și își monitorizează constant atitudinea lor.

Mare parte a comportamentului nostru în plan personal și colectiv rezultă din inconștiență. Analizează-te. Se poate să existe asemenea comportamente care să reflecte intoleranță ostilă și absența acceptării altuia?Ai picat în felul de corectitudine în care propria ta valoare vine în detrimentul celuilat? Entuziasmul tău religios te-a orbit până la negativism sau chiar tendințe violente care s-au strecurat în gândurile și acțiunile tale? Aceste tendințe chiar sunt legate de învățăturile religiei tale?

3. Recunoaște teama. Cel înțelept recunoaște teama și o combate cu cunoaștere.

Ura este câteodată ceva ce rezultă din teamă. Cineva se poate teme de necunoscut și altcineva se poate teme de alte religii deoarece acesta nu le cunoaște sau nu le cunoaște practicanții. Identifică orice teamă înlăuntrul tău, și combate-o prin obținerea cunoașterii despre alte credințe.Nu lăsa ca teama să te conducă.

II. Practică regula de aur

Una dintre cele mai fundamentale învățături ale tuturor religiilor este regula de aur. Afirmă că trebuie să te porți cu alții așa cum vrei ca alții să se poarte cu tine. Acest principiu de reciprocitate este articulat în toate religiile lumii, fără excepție. Practicând regula de aur ne poate ajuta să avansăm în combaterea intoleranței și urii pe care o produce.

4. Găsește ce e bun în ceilalți. Cel înțelept găsește ce e bun în alții. Acesta este adevărul lor.

Ura este adesea fondată prin prezentarea celuilalt într-o lumină distorsionată care arată ce e mai rău în celălalt. Ai vrea să fii prezentat pe baza unor fapte a câtorva oameni ale căror învățături nu reprezintă concepția ta? Alege să-l înfățișezi pe celălalt într-un mod care este corect faptelor istorice și propria înțelegere a celuilalt. Nu manipula informațiile despre celelalte credințe. Reprezintă-i atât de corect cum ai vrea ca ei să te reprezinte. Și mereu caută să găsești ce este mai bun în ei.

5. Cunoaște-l pe celălalt. Omul înțelept caută să-l cunoască pe celălalt personal.

Frica și ura sunt produsele ignoranței. Dacă nu-l cunoaștem pe celălalt, îl portretizăm ușor în termeni negativi, născuți din frica noastră. Încearcă să-l cunoști pe celălalt în realitate. Încearcă să-l cunoști pe celălat în mod personal. Viața este diferită când avem prieteni. Și confruntarea dintre oameni și religii este transformată radical când avem chiar și un singur prieten din altă credință. Este potrivit să critici, să ai diferențe de opinie și dezacorduri. Asta se întâmplă și între prieteni, de altfel. Dar fă-ți dezacordurile ca acelea dintre prieteni. Nu contează ce auzi despre oamenii altor religii, ține minte că ei sunt oameni, cu mai multe lucruri comune cu tine decât diferențe.

6. Înțelege punctul de vedere al celuilalt. Cel înțelept ia în considerare punctul de vedere al celuilalt.

Nu este de ajuns să îl cunoști pe celălalt așa cum a fost descris de o sursă de cunoaștere externă. Trebuie să înțelegem cum se înțelege celălalt pe el/ea însuși/însăși,chiar dacă nu îl/o vedem față în față. Doar prin înțelegerea celuilalt așa cum o face el sau ea putem să simțim o compansiune și un fel de înțelegere care vindecă ura. Pune-te în locul celor de altă religie. Dacă problema nu ar fi fost legată de altă religie, ci a ta însuți, cum ai fi răspuns? Răspunsurile tale ar fi fost la fel?

7. Nu generaliza sau stereotipa. Cel înțelept nu generalizează.

Fiecare dintre religii are manifestări variate, fațete și ideologii. Cu unele ne identificăm, pe altele le respingem.Nici o religie nu este monolită. Așadar, nu fă afirmații despre toții membrii unei religii –evrei, musulmani, hinduși sau ai unei religii ca – Islam, Budism. Vorbește despre o persoană specifică, o învățătură anume, sau problema la îndemână. Nu folosi incidente specifice care îi implică pe practicanții unei religii pentru a condamna tradiția în totalitate. Condamnă actele rele, nu pe toți membrii religiei. Din nou, gândește-te la diversitatea părerilor din propria ta religie, și cât ar fi de incorect pentru tine să fii făcut responsabil pentru atitudinile și acțiunile altora din religia ta care nu îți reprezintă deloc punctul de vedere.

8. Vorbește deschis contra urii. Cel înțelept vorbește deschis împotriva fărădelegii.

O persoană înțeleaptă nu poate fi intolerantă, nici nu poate urî. Înțelepciunea este una dintre cele mai adânci năzuințe ale religiilor, și toate religiile recunosc valoarea înțelepciunii. Înțelepciunea oferă un antidot pentru ură, violență și intoleranță. Înțelepciunea tradițiilor noastre este un răspuns la intoleranță.Testul, adevăratul rod al religiilor noastre, se află în idealul de înțelepciune nu în extremismul care se bazează pe citirea Scripturii de o singură parte și entuziasmul religios superficial.

9. Obține cunoașterea corectă. Cel înțelept caută informații fiabile despre alte religii.

Noi toți suferim de pe urma cunoașterii inadecvate referitoare la alții. O mare parte din cunoașterea noastră vine de la mass-media. Este treaba mass-mediei să simplifice și să ofere titluri. Dar mass-media poate adesea să joace un rol negativ prin agitarea conflictului. Nu considera mass-media ca fiind o autoritate. Învață despre ceilalți, obține o cunoaștere de prima mână, află faptele pentru tine. Asigură-te că sursele tale de cunoaștere sunt sigure și nu sunt viciate. Asigură-te că informațiile nu au fost manipulate pentru a obține suport politic. Consultă învățați și experți ai tradiției, dinăuntrul și din afara ei, pentru a obține cea mai sigură cunoaștere posibilă.

10. Învață lecțiile de istorie. Cel înțelept învață lecțiile de istorie: Violența și distrugerea sunt mereu regretate.

Istoria este plină de momente de ardere a cărților altora. Cărțile evreilor au fost arse de către creștini în Evul Mediu, și de către naziști în timpul celui de al treilea Reich. Cu trecerea timpului și maturizarea înțelegerii, acestea au devenit surse de regret. Nimeni nu se uită azi cu mândrie la conflictele din trecut. De ce să faci un lucru pe care tu,sau descendenții tăi, îl vei regreta?

11. Fii smerit. Cel înțelept este smerit.

Ura religioasă și intoleranța vin din aroganța despre propria credință, cunoaștere, sau virtute. Adevărata virtute constă în smerenie, care este un semn al înțelepciunii. Este o putere spirituală, nu o slăbiciune. Smerenia ne face să realizăm că , știința noastră despre Dumnezeu este mereu parțială și că nimeni nu are monopol pe înțelepciune. Putem învăța mereu de la alții, chiar și de la aceia cu care avem dezacorduri pe chestiuni importante. O atitudine smerită față de alții va deschide ușile recunoașterii înțelepciunii celuilalt,astfel îmbogățindu-ne propria experiență a propriei credințe.

12. Împărtășește înțelepciunea. Înțeleptul recunoaște înțelepciunea oriunde s-ar afla și o împărtășește.

Înțelepciunea este unul dintre cele mai înalte roade al vieții religioase. Caut-o în tradiția ta, fii deschis să o împarți cu alții și recunoaște-o în alte tradiții. Toate religiile sunt izvoare de înțelepciune și a dragostei care se revarsă din ea. Prin împărtășirea înțelepciunii se deschid porțile prieteniei și acceptării și oferă un antidot pentru ură și intoleranță.

 

 

Sursa: Forumul de discuții Islamul Azi.

Source Link

Views: 1