Muhammad – un revoluționar?

Muhammad – un revoluționar?   S. A. A. Mawdudi Personalitatea acestui om este atât de marcantă că nu are seamăn în istoria multiseculară a umanităţii. El nu are vreun termen de comparaţie. Ca nimeni altul el a exercitat o înrâurire extraordinară asupra tuturor aspectelor vieţii umane, determinând prefaceri atât de fundamentale că pur şi simplu […]

Muhammad – un revoluționar?

 

S. A. A. Mawdudi
Muhammad_PBUH_in_pencil_work_2_by_strongmindPersonalitatea acestui om este atât de marcantă că nu are seamăn în istoria multiseculară a umanităţii. El nu are vreun termen de comparaţie. Ca nimeni altul el a exercitat o înrâurire extraordinară asupra tuturor aspectelor vieţii umane, determinând prefaceri atât de fundamentale că pur şi simplu au schimbat mersul istoriei.

Dacă o personalitate a fost genială într-un domeniu sau altul al activităţii umane, el a fost genial absolut în toate domeniile. El este unic în sensul că tot ce se găseşte genial s-a concentrat în persoana unui singur om. Este filozof, profet şi în acelaşi timp o pildă vie propriei sale învăţături. Pe lângă faptul că este un om de stat, este în acelaşi timp şi un mare comandant de oşti. Este legiuitor şi în acelaşi timp o călăuză religioasă. Cunoştinţele lui vaste acoperă toate aspectele vieţii şi nu există o problemă care să nu o fi abordat sau un lucru pe care să nu-l fi clarificat. Începând cu orânduirea principiilor de relaţii internaţionale şi terminând cu rezolvarea unor probleme legate de trai cotidian privind hrana, băutura şi igiena corporală, poruncile lui vizează absolut toate domeniile activităţii umane. A clădit o civilizaţie şi o cultură având ca bază teoriile sale. A găsit un echilibru între aspectele contraditorii ale vieţii, fără cea mai mică fisură, defecţiune sau lagună. Cine, până la el, a mai avut o asemenea personalitate puternică şi multilaterală?
Se apreciază că majoritatea personalităţilor de excepţie au fost produsul mediului unde au trăit. Doar el face excepţie de la această regulă. Mediul de viaţă nu a influenţat cu nimic formarea personalităţii sale. Apariţia lui istorică nu se poate explica, demonstra prin cerinţele Arabiei din vremea aceea. Totuşi, nu se poate nega faptul că triburile războinice ale Arabiiei simţeau nevoia unui conducător, care să le unească şi mai apoi să supună alte popoare, contribuind astfel la prosperitatea socială şi economică a ţării lor unite. De aici şi concluzia că numai un om poate poseda moravurile cela mai josnice, specifice oricărui arab din vremea aceea, putea să ducă la îndeplinire aceste deziderate de acaparare. Acestea erau condiţiile concrete în Arabia.
Conform filozofiei lui Hegel şi în lumina materialismului istoric a lui Marx, pentru apariţia istorică a unei personalităţi întemeietoare de ţări şi de imperii este nevoie de moment prielnic şi de mediu. Dar filozofiile hegeliană şi marxistă nu pot explica cum de a putut crea mediul acela o asemenea personalitate a cărei scop unic era de a transmite oamenilor principiile unei vieţi morale, de a purifica omenirea de toate murdăriile, de a elimina ideile preconcepute şi superstiţia din miţile oamenilor, de a pune bazele unei suprastructuri morale, spirituale, culturale şi politice, nu numai pentru binele ţării sale, ci şi pentru binele întregii lumi, fără deosebire de rasă, popor sau ţară, de a pune nu numai bazele teoretice, ci şi bazele practice şi morale ale unor domenii ca relaţii de muncă, drepturile cetăţeneşti, relaţii politice şi internaţionale şi ,în sfârşit, de a realiza o sinteză echilibrată şi moderată între viaţa lumească şi progresele în domeniul spiritual, care constitue şi astăzi o capodoperă a gândirii şi inteligenţei umane. Şi atu nci ce om corect şi onest poate afirma că o asemenea personilitate este produsul unei Arabii învăluite complet în întuneric? Apariţia lui este complet independentă de mediul în care a trăit. Când aruncăm o privire asupra extraordinarelor sale realizări, ne dăm seama imediat că acestea nu au limite nici în timp şi nici în spaţiu. Învăţătura lui străpunge toate barierele de timp şi fizice, se întinde ca un arc peste secole şi milenii şi înglobează în ea toată activitatea şi istoria umană.
Aşa cum s-a mai întâmplat cu alţi profeţi, el nu poate fi condamnat la uitare. El este conducătorul fără seamăn al omenirii înaintând în pas cu timpul şi care rămâne pururea modern. Si tocmai de aceea învăţatura lui nu va pirede nimic din modernitatea sa niciodată.

Oamenii pe care noi câteodată îi denumim făuritor de istorie, sunt oamenii pe care i-a creat, într-adevăr istoria. Numai despre el se poate spune fără teama de a greşi că este autentic făuritor de istorie.
Atunci când se investighează viaţa şi condiţiile în care au evoluat geniile lumii, generator de mari transformări în lume, se constată că aceştia au ştiut să evolueze cel mai bine condiţiile favorabile create la un moment dat şi să le canalizeze în direcţia dorită de ei.
Spre deosebire de alte genii, el este singurul, care, pentru a avea la îndemână toate premizele necesare pentru înfăptuirea acestei revoluţii, a fost nevoit să găsească el singur, mijloacele necesare şi tot el singur să pregătească oameni de care avea nevoie pentru atingerea acestui scop al său. Pentru că spiritul revoluţiei şi înzestrarea cu cele necesare acestei revoluţii se aflau în mâinile acestor oameni de care îşi legase destinul.
Cu personalitatea sa puternică a lăsta urme de neşters în inimile miilor săi de adepţi, formându-i precum el a dorit. Cu o voinţă nestrămutată a pregătit premizele revoluţiei, i-a trasat conturile şi i-a stabilit caracteristicile. A canalizat în direcţia dorită evenimentele. Ce alt făuritor de istorie sau revoluţionar poate să-l egaleze?

 

 

sursa: islam.ro

Source Link

Views: 1

UMANITATEA ARE NEVOIE DE MODELE

    Aţi auzit vreodată de Moise, Iisus, Confucius, Krişna sau Buddha? Dar despre Ghandhi, Maica Teresa sau Martin Luther  King? Dacă locuiţi în Vest, e posibil să fi aflat despre aceşti  oameni şi despre realizările lor. În eterna căutare a nemuririi şi a  sensului, mulţi conducători şi eroi, fie adevăraţi, fie falşi, şi-au  făcut […]

 

 

Aţi auzit vreodată de Moise, Iisus, Confucius, Krişna sau Buddha? Dar despre Ghandhi, Maica Teresa sau Martin Luther  King? Dacă locuiţi în Vest, e posibil să fi aflat despre aceşti  oameni şi despre realizările lor. În eterna căutare a nemuririi şi a  sensului, mulţi conducători şi eroi, fie adevăraţi, fie falşi, şi-au  făcut apariţia pe scena lumii. Respectul şi supunerea  manifestate faţă de aceste personalităţi de toate naţionalităţile,  de orice vârstă, evidenţiază nevoia profundă a omului obişnuit  de a crede în cineva mai presus decât sine, în încercarea de a  trece peste limita existenţei. Noi vedem că această temă se  repetă în lumea miturilor, a legendelor, a poveştilor cu eroi şi în  toate demersurile de idealizare ale oamenilor care fie au fost  consideraţi de către urmaşii lor ca fiind înzestraţi cu o natură  supraomenească, fie au fost sanctificaţi.

Mulţi oameni educaţi din zilele noastre sunt sceptici şi  consideră astfel de poveşti drept reminiscenţe încântătoare ale  unei ere simpliste. Iar în contextul globalizării şi al tendinţelor noilor religii şi ideologii la care oamenii sunt expuşi, ar putea fi greu să-ţi dai seama în ce să crezi. Unora li se pare uşor să ignore toate întrebările spirituale, centrându-şi viaţa în schimb pe reuşita personală şi carieră, încercând să avanseze social. Noi  ştim că materialismul excesiv sufocă mintea şi sufletul, dar, în pofida tehnologiei avansate, încă nu a dispărut dorinţa de a  crede într-o Forţă Înaltă, într-un adevărat conducător şi în scopul final al vieţii. În aceste vremuri, cine poate fi suficient de demn de încredere pentru a ne călăuzi, atât pe plan spiritual, cât şi în problemele vieţii?

Există un singur conducător, încă necunoscut în Vest, care are rolul unui model extraordinar şi despre care oameni din toate categoriile au numai comentarii elogioase: Profetul  Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Detalii despre viaţa remarcabilă a Profetului Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au fost  conservate cu mare grijă şi au constituit subiectul cercetărilor istoricilor din Est şi din Vest.

Spre deosebire de alte fiinţe umane care au devenit renumite pentru realizările lor într-o sferă limitată de activitate, Profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a excelat în toate domeniile.

Istoricul M. H. Hart a scris: „Decizia mea de a-l pune pe Muhammed în fruntea clasamentului celor mai influente personalităţi i-ar putea surprinde pe unii cititori şi ar putea fi pusă la îndoială de către alţii, însă el a fost singura personalitate din istorie care a excelat atât pe plan religios, cât şi pe plan politico-social.” (Michael Hart, Cei 100 – O ierarhizare a celor mai influente personalităţi din istorie).

De ce un european sau un american consideră normal să ştie atât de puţin despre un om a cărui viaţă a fost excepţională?

Frica iraţională, propaganda negativă care datează încă din perioada cruciadelor şi exagerările din mass-media au creat o barieră mentală, mulţi oameni fiind împotriva a tot ceea ce provine din lumea islamică sau arabă – aceşti termeni fiind adesea confundaţi. Nu ar fi timpul ca, pe măsură ce intrăm în era globalizării, cei care afirmă cu mândrie că sunt lipsiţi de prejudecăţi, că sunt gânditori independenţi, să lase deoparte relicvele unei ere trecute? Noi te invităm să descoperi această personalitate care a uimit întreaga lume şi să explorezi un nou înţeles al noţiunii de conducere religioasă.

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 1

Dragostea orbește existența

  Fethullah G.   Da, Mohamed (s.a.a.w.s) este omul cu cea mai mare afecțiune. El este cunoscut de asemenea și sub numele de “Habibullah”, care vine de la numele “habib”, adică “cel care Îl iubește pe dumnezeu și este iubit de El la rândul lui.” Misticii precum Imamul Rabbani, Mevlana Halid și Shah Veliyullah Dehlevi […]

 

Fethullah G.

 

Forest-Trees-Mountains-HD-Nature-Wallpapers-HD-WallpaperDa, Mohamed (s.a.a.w.s) este omul cu cea mai mare afecțiune. El este cunoscut de asemenea și sub numele de “Habibullah”, care vine de la numele “habib”, adică “cel care Îl iubește pe dumnezeu și este iubit de El la rândul lui.” Misticii precum Imamul Rabbani, Mevlana Halid și Shah Veliyullah Dehlevi susțin că rangul cel mai înalt este cel al dragostei.

Dumnezeu a creat întreaga creație din dragoste, iar Islamul a împletit dantela delicată cu dragoste. Cu spusele unui alt mare mistic, iubirea este scopul de a trăi, în existența creației. Desigur, în ciuda acestor lucruri, nu putem nega că Islamul nu prezintă un element de violență în ceea ce privește descurajarea.  Unii oameni analizează acest element, care ar trebui pus pe planul doi, și consideră că el constituie Islamul, chiar dacă Islamul este o religie a păci. O dată, un amic de al meu care mi-a împărtășit aceste sentimente, mi-a spus “Tu comunici cu toată lumea fără restricții. Acest lucru rupe tensiunea existentă, deși am fost învățați, potrivit Islamului că trebuie să tratăm cu ostilitate unii oameni, de dragul lui Dumnezeu.” În realitate, această idee apare din incorecta interpretare a ei.  Trebuie să fim ostili față de gânduri și fapte imorale, precum și față de blasfemie.  Dumnezeu a creat omul ca o creatură (17:70), și putem spune că toți dintre noi suntem bineuvântați cu acea calitate, până la un anumit punct. Profetul (s.a.a.w.s), trecea pe lângă o înmormântare evreiască și s-a oprit pentru a-și arăta respectul. Când i s-a amintit că omul ce urma a fi îngropat este evreu, Mohamed a răspuns: “Și el este om.” Astfel a pus el în lumină valoarea umanității acordată în Islam.

Iată, acesta era respectul Profetului nostru pentru oameni. Ceea ce zace în anumiți musulmani sau instituții islamice implicate în atacuri teroriste care au loc în lume, nu ar trebui pus pe seama Islamului, ci pe seama acelor persoane, datorită interpretării lor greșite și a altor factori. Așa cum Islamul nu este religia terorii, nici un musulman care înțelege adevăratul sens al Islamului, nu ar trebui considerat terorist.

Dacă am putea răspândi înțelegerea Islamului bazat pe stâlpii afecțiunii, precum au făcut Mevlana sau Yunus Emre în toată lumea, și dacă am putea transmite mesajul lor de dragoste, dialogul și toleranța acelor oameni pătrunși de acest mesaj, atunci toți oamenii din lume vor continua să alerge spre valurile acestei iubiri, ale păcii și toleranței pe care le reprezentăm.

Toleranța Islamului este atât de vastă încât Profetul (s.a.a.w.s)  a interzis în mod special chiar și a spune lucruri ce îi pot jigni pe ceilalți. În ciuda acestor eforturi depuse de Mohamed, Abu Jahil nu a reușit să devină musulman și a murit ca o epavă. Chiar și numele de Jahil, înseamnă ignorant. Acest om ignorant, dur și-a petrecut viața fiind dușman al Profetului (s.a.a.w.s). La scurt timp după cucerirea Mecăi, fiul lui Abu Jahil a început să declare lucruri în consiliu  împotriva tatălui său, dar a fost atenționat de către Profet (s.a.a.w.s) pentru că a îndrăznit să facă asta.

 

 

sursa: ro.fgulen.com

 

________

Notă de final

Acesta este un extract dintr-un  articol apărut în Turkish Daily News, 19 septembrie 2001, preluat din cartea  Tolerance and Atmosphere of Dialogue in Fethullah Gülen’s Writings and Sayings.

Source Link

Views: 3