Tag: umanitate

Scopul vietii

Scopul vietii In numele lui Allah Cel Milostiv, Cel Indurator!   La un moment dat, este posibil ca informatia pe care urmeaza sa o transmiteti celor de langa dumneavoastra sa vi se para ca avand un volum mult prea mare. Dar daca va ganditi la capacitatea creierului uman si o puneti fata in fata cu […]

Scopul vietii

In numele lui Allah Cel Milostiv, Cel Indurator!

La un moment dat, este posibil ca informatia pe care urmeaza sa o transmiteti celor de langa dumneavoastra sa vi se para ca avand un volum mult prea mare.

Dar daca va ganditi la capacitatea creierului uman si o puneti fata in fata cu volumul informational pe care poate sa-l inmagazineze si, in acelasi timp, sa-l “descifreze” – atunci cele cateva pagini pe care urmeaza sa le cititi diseara nu va vor supraincarca.

Intr-o lume plina de prejudecati si conditionari de ordin economic, dar si religios este dificil sa gasim oameni care sa se gandeasca la viata in mod obiectiv. Oameni care sa incerce sa descopere Adevarul despre aceasta lume si despre scopul vietii noastre.

Din pacate, daca ar fi sa intrebam oamenii in legatura cu scopul acestei vieti, o intrebare atat de importanta, fundamentala chiar, ei nu ne vor oferi un raspuns obtinut prin tehnica rationamentului analitic. Mai degraba, in majoritatea cazurilor ei vor spune pur si simplu ceea ce altii au spus in legatura cu acest subiect. Sau ne vor spune lucrurile care sunt cel mai posibil prezumate de catre altii : ce crede despre aceasta tatal meu, ce a spus Patriarhul in cartea pe care tocmai a publicat-o, ce mi-au predat profesorii de filosofie si nu numai, ori pur si simplu ce am discutat cu prietenii mei.

Daca intrebam pe cineva “tu de ce mananci ?”, “care este scopul ?”, oricine va raspunde sub o forma sau alta – ca aceasta activitate sustine viata, oferindu-i resursele de care are nevoie pentru a continua. Iar daca intrebarea vizeaza munca, se va raspunde ca este o necesitatea atat pentru sine insusi, cat si pentru sustinerea nevoilor familiei. Dar de ce dorm oamenii ? De ce se spala ? Si lista de intrebari poate continua, primind aproape aceleasi raspunsuri la aceleasi intrebari, de la oricine, in orice limba si in orice loc ne-am afla pe Pamant. Simplu !

Atunci, de ce cand vine vorba de a raspunde la intrebarea legata de scopul vietii exista atat de multe opinii ? Primim o multitudine de raspunsuri. Si aceasta deoarece oamenii sunt confuzi.

Ei chiar nu stiu care este scopul acestei vieti.

Pasii lor incearca sa-si croiasca drum prin Intuneric… Si decat sa recunoasca sincer “Eu nu stiu”, mai repede cocheteaza cu orice raspuns programat de mintea lor sa fie oferit.

Ei bine, va ganditi la aceasta diseara …

Scopul nostru in aceasta lume se refera la a manca, dormi, imbraca, lucra, a obtine niste avantaje materiale si a ne bucura de ele ? Acesta este scopul nostru ? De ce ne-am nascut ? Care este obiectul existentei noastre ? Ce este sau cine este Intelepciunea care sta in spatele crearii omului si a acestui Univers colosal ?

Ganditi-va la aceste intrebari …

Sunt persoane care pot argumenta ca nu exista nicio dovada a vreunei origini divine, niciun semn ca ar exista o Forta. Acesti oameni sustin ca, posibil, aceasta lume este rezultatul sansei, al hazardului. Un “big bang” si toata aceasta lume, in toata complexitatea ei, a rasarit. Si mai sustin ca aceasta viata nu are un scop precis, neexistand niciun rationament logic care sa demonstreze ca exista un dumnezeu sau ca toate au un scop anume, si nici nu se gasesc motive divine care sa stea in spatele acestei lumi.

In Sfantul Coran este mentionat :

A lui Allah este imparatia cerurilor si a pamantului si El este cu putere peste toate.In crearea cerurilor si a pamantului si in schimbarea noptii si a zilei sunt semne pentru cei daruiti cu minte,Care il pomenesc pe Allah, stand [in picioare], sezand [jos] sau pe o parte si cugeta la facerea cerurilor si a pamantului, [zicand] : Doamne, n-ai facut aceasta in desert ! Slava Tie ! Apara-ne pe noi de chinul Focului ! (Aal ’Imran 3:189-191)

In aceste versete, Allah Atoatestiutorul ne arata fara echivoc care sunt treptele creatiei, facand apel la treptele logice ale psihologiei umane. Astfel, pentru inceput ne atrage atentia asupra crearii Cerurilor si a Pamantului, apoi asupra alternantei zi / noapte, iar in final ne spune ca nu a creat toate acestea doar dintr-un motiv de joaca, fara un anume scop.

Cand vedem acest design, intelegem ca el este foarte rafinat, nu de putine ori peste puterea noastra de a-l intelege in intregime. Iar ceva atat de precis, care ne depaseste granitele imaginatiei nu poate fi ceva intamplator si cu atat mai putin “prostesc”.

Daca veti lua 10 bile pe care le veti numerota de la 1 la 10, fiecare avand alta culoare, si le veti introduce intr-o urna si, cu ochii inchisi, vi se va cere sa le extrageti in ordine 1, 2, 3 … 10, stiti ce sansa aveti sa faceti acest lucru corect ?

Sansele sunt 26.000.000 : 1 !

Si atunci, care sunt sansele ca Cerurile si Pamantul sa fie urmarea unui “big bang” si, mai mult, sa fie aranjate in forma actuala ?

Dragii nostri cititori, am vrea sa facem niste lamuriri suplimentare. Atunci cand priviti un pod, o cladire sau un autovehicul, va ganditi automat la persoana sau la compania care le-a construit. Cand vedeti un avion sau o racheta, un satelit sau un vapor gigantic va ganditi, de asemenea, cat de incredibile sunt. Cand priviti o uzina nucleara sau un aeroport international foarte mare, trebuie sa ramaneti impresionat despre dinamica inginereasca aplicata in asemenea cazuri.

Si totusi, acestea sunt lucruri fabricate de mainile omului.Dar ce putem sa spunem despre corpul uman, cu intregul sau sistem foarte complex ? Ganditi-va la aceasta …

Ori ganditi-va la creier : cum gandeste, cum functioneaza, cum analizeaza, sorteaza ori recupereaza informatiile. Tot creierul este mecanismul care diferentiaza si categoriseste diferitele date si informatii intr-o milionime de secunda ! Si face aceasta in mod constant. Ganditi-va la creier pentru un moment … Este vorba despre acelasi creier care a facut autovehiculul si racheta.

Ganditi-va la creier si ce a facut el !

Sau ganditi-va la inima care pompeaza in mod continuu 60 sau 70 de ani sangele in tot corpul, mentinand aceeasi precizie toti acesti ani. Ganditi-va la aceasta …

Sau ganditi-va la rinichi si la functiile pe care ei le au, de purificare a intregului corp, executand sute de analize chimicale simultan si controland nivelul de toxicitate al intregului organism. Si toate acestea sunt efectuate automat…

Sau la ochi “camera de fotografiat” umana care regleaza, focalizeaza, interpreteaza, evalueaza si adreseaza culoarea in mod automat. Ochiul este cel care analizeaza si ajusteaza lumina si distanta. Si totul in mod automat, de asemenea. Doar ganditi-va …

Cine a creat toate acestea ? Cine stapaneste toate acestea ? Cine le-a planificat ? Si cine le reglementeaza ? Fiintele umane insele ? Cu siguranta nu !

Sau acest Univers intreg ? Ganditi-va la aceasta … Planeta noastra este una dintre multe altele din acest sistem solar si sistemul solar este unul dintre sistemele Caii Lactee. Iar Calea Lactee este una dintre constelatiile unei galaxii. Si exista milioane de alte galaxii. Gandeste-te la aceastea … Toate sunt in ordine. Nu se ciocnesc una cu cealalata. Fiecare orbiteaza pe un traseu specific doar lor. Sunt oare fiintele umane cele care mentin aceasta precizie ? Cu siguranta ca nu !

Ganditi-va la oceanul, pestele, insectele, pasarile, plantele, bacteriile si la toate elementele chimice care inca nu au fost descoperite si care nu pot fi detectate nici cu cele mai sofisticate instrumente de precizie si masuratoare. Si fiecare dintre ele au legi pe care le urmeaza.

Toate aceste succesiuni, tot acest echilibru si armonie in mijlocul unei infinite variatii de forme sa fie oare rezultatul hazardului ? Si, mai mult, acestea functioneaza permanent si perfect din intamplare ? Si se reproduc unele pe altele tot din intamplare ? Nu, desigur nu !

Trebuie sa fie total ilogic si iresponsabil ca cineva sa priveasca astfel lucrurile si cred ca suntem cu totii de acord asupra acestui aspect.

Vesnicul, Atotputernicul Dumnezeu, Cel care a creat si mentine toate acestea este Singurul care merita lauda si recunostinta noastra.

Daca cineva v-ar oferi cate 500 de lei fara niciun motiv, ati putea cel putin sa-i multumiti. Cu atat mai mult cand vine vorba despre ochii, rinichiul, creierul, viata , nasterea sau copii dumneavoastra. Cine vi le-a daruit pe toate acestea ? Oare sa fie nedemn de lauda si multumire ? Sau sa fie strain de venerarea si recunostinta dumneavoastra ?

Pe scurt, acesta este scopul vietii noastre.

Allah Atotputernicul ne spune in sfantul Coran :

Eu nu i-am creat pe djinni si oameni decat pentru ca ei sa Ma adore. (Adh-Dhariyat 51:56)

Asta este ceea ce ne spune Atotputernicul. Asa ca scopul nostru in aceasta viata nu este altul decat sa ne re-cunoastem Creatorul, sa-I fim recunoscatori, sa-L adoram si sa ne supunem legilor clare pe care ni le-a lasat.

Pe scurt, aceasta inseamna venerare. Acesta este scopul acestei vieti. Si indiferent ce alte activitati importante vom desfasura in aceasta viata (ex. : mancarea, bautul, imbracarea, munca, cititul etc.), ele trebuie sa se subordoneze adorarii.

Acesta este scopul vietii noastre. Iar eu nu cred ca cel care este om de stiinta sau analist va avea prea mult de comentat pe aceasta tema. Chiar daca ei au alte scopuri in activitatea lor, tot exista Ceva care sa-i uneasca pe ei insisi cu Dumnezeul Cel Atotputernic.

Source Link

Views: 1

Egalitatea rasială – partea a 2-a

Egalitatea rasială – partea a 2-a Mustafa Sibaee   Toti oamenii inclusiv popoarele civilizate din secolul i-au considerat pe negri demni de a sta in rand cu albii si cu atat mai putin sa stea in fruntea lor, sa-i conduca pe ei si sa le fie superiori in privinta stiintei si opiniei. Civilizatia islamica a […]

Egalitatea rasială – partea a 2-a

Mustafa Sibaee

 

Toti oamenii inclusiv popoarele civilizate din secolul i-au considerat pe negri demni de a sta in rand cu albii si cu atat mai putin sa stea in fruntea lor, sa-i conduca pe ei si sa le fie superiori in privinta stiintei si opiniei. Civilizatia islamica a sfaramat aceste criterii si a respins aceasta atitudine, negrul iesind in fata albului, atunci cand stiinta, opinia si curajul sau il scot in fata. ‘Abada ben as-Samit nu este decat unul din acei negri pe care civilizatia islamica i-a ridicat la rangul de comandant si lider.

Abd al-Malik ben Marwan ii poruncea aceluia care chema la Rugaciune sa strige in sezonul Pelerinajului ca lumea nu trebuie sa ceara consultatii in problemele care au legatura cu religia decat lui ‘Ata ben abi Rabbah, imamul locuitorilor Mekkai, invatatul si jurisconsultul lor. Doriti sa stiti cum arata acest ‘Ata’? Era negru, chior, carn, paralizat, schiop, cu parul zburlit. Cand il privea omul nu se putea astepta la nimic folositor de la el. Cand statea in cercul sau printre miile de invatacei parea un corb negru intr-un lan cultivat cu bumbac.

Civilizatia islamica a facut din acest negru chior si carn un imam, la care lumea mergea la consultatii (fatwa) si o scoala absolvita de mii de albi, el fiind pentru ei subiect de admiratie, dragoste si respect.

Au existat in civilizatia islamica negri vrednici de lauda in toate domeniile stiintei si al literaturii. Culoarea lor neagra nu i-a impiedicat sa fie poeti si sa se afle in compania califilor, asa cum a fost Nasib, jurisconsulti care au alcatuit opere demne de luat in considere în domeniul jurisprudentei, asa cum a fost Osman ben Ali az-Zayla’i, comentatorul lucrarii Al-Kanz “Comoara de jurisprudenta hanfita, AlHafiz Jamal ad-Din abi Muhammad Abd Allah ben Yusuf az-Zayla’i , autorul lucrarii Nasb ar-raya “Ridicarea stindardului”, ultimii doi fiind negri din orasul etiopian Zayla’.

Nu exista arab care sa nu fi auzit de Kafur al-Ikhsidi,sclavul negru devenit guvernator al Egiptului in secolul IV h., pe care l-a eternizat poetul Al-Mutanabbi,prin laudele si satirele sale pe care i le-a dedicat.

Pe scurt, se poate afirma ca civilizatia islamica nu a cunoscut discriminarea intre albi si negri, ca in ea nu au existat comunitati speciale pentru negri, in care sa nu locuiasca si albi, ca nu au fost oprimati in mod special din cauza culorii lor, si ca albii nu i-au socotit subiect de razbunare, dispret sau persecutie. Dimpotriva, civilizatia islamica umanista a privit la toti oamenii din prisma adevarului si binelui si nu a vazut culoarea alba sau neagra decat in functie de faptele fiecaruia: “Cel care a facut un bine cat un graunte de colb il va vedea,/ Dupa cum cel care a facut un rau cat un graunte de colb il va vedea.”

'Colored'_drinking_fountain_from_mid-20th_century_with_african-american_drinkingAceasta afirmatie parea ciudata in urma cu cincizeci de ani. Este o axioma faptul ca discriminarea dintre albi si negri este un act barbar, la care nu recurge o civilizatie avansata si ca civilizatia cea mai vestita pentru difuzarea principiilor fratiei si egalitatii intre oameni. Dar de cand a fost creata Organizatia Natiunilor Unite si a fost proclamata Liga Drepturilor Omului am simtit nevoia sa vorbim despre aceasta chestiune, dupa ce am vazut si am auzit discutii inspaimantatoare despre discriminarea rasiala practicata in Africa de Sud, despre crimele ingrozitoare ale colonialistilor in Kenia, despre situatia indienilor si a negrilor din America. Este de mirare ca aceia care au chemat la practicarea discriminarii rasiale in Africa de Sud, care i-au supus pe negrii din Kenia oprimarii politice si economice, care au provocat cele mai aspre incercari si nenorociri indienilor si negrilor din America nu au fost orientali, ca sa poata fi acuzati de inapoiere si barbarie, asa cum i-au acuzat occidentalii intotdeauna pe orientali, ci au fost state dezvoltate, socotite printre marile puteri in cadrul Organizatiilor Natiunilor Unite!

America a fost si este cea mai mare putere care a dominat si domina Natiunile Unite, Anglia este statul european care a facut cel mai mult caz de traditiile democratice, Africa de Sud a fost reprezentata in Organizatia Natiunilor Unite de o clasa de guvernanti europeni albi care au colonizat acasta regiune si au vorbit in numele ei, iar statele din America de Sud au o poziţie importanta si glasul lor este auzit in cadrul Natiunilor Unite. Aceste state au comis in secolul XX cea mai mare crima impotriva umanitatii pe care a cunoscut-o istoria crima oprimarii de catre om a fratelui sau omul – si aceasta nu din cauza slabiciunii sau a ignorantei lui, ci din cauza culorii pielii.

 

– sfârșitul celei de-a doua părți –

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 2

Egalitatea rasială – partea a 3-a

Egalitatea rasială – partea a 3-a Mustafa Sibaee   Guvernul Africii de Sud a continuat sa practice discriminarea intre negrii si albi, in ceea ce priveste drepturile, obligatiile si privilegiile, in pofida protestelor comunitatii statelor asiatice si africane in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite. Anglia a continuat sa practide in Kenia actiuni de ucidere in masa […]

Egalitatea rasială – partea a 3-a

Mustafa Sibaee

 

Guvernul Africii de Sud a continuat sa practice discriminarea intre negrii si albi, in ceea ce priveste drepturile, obligatiile si privilegiile, in pofida protestelor comunitatii statelor asiatice si africane in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite. Anglia a continuat sa practide in Kenia actiuni de ucidere in masa impotriva patriotilor din comunitatile Mawmaw. Ba mai mult decat atat, a perseverat in aplicarea legii teritoriilor din anul 1915, care a oferit minoritatii alcatuite din 29000 de europeni drepturi asupra pamanturilor din Kenia pe care nu leau avut 4055000 de africani, care au fost urmariti si persecutati pe pamantul lor, in activitatea si in locuintele lor, cu toate ca ei au fost locuitorii acestei tari si stapanii de drept ai resurselor ei. Sir Eliot, primul inalt comisar numit in Kenia, in anul 1900 spunea in declaratia referitoare la politica guvernului sau in Kenia: “In cadrul protectoratului (adica Keniei), exista pamant pentru omul alb si ar fi o ipocrizie sa nu se recunoasca faptul ca interesele albilor trebuie sa prevaleze. Scopul principal urmarit prin politica si prin legislatia emisa trebuie sa fie crearea unei colonii a albilor”. Acest lucru a continuat sa fie telul guvernantilor europeni ai Keniei pana la dobandirea independentei: intregul teritoriu al tarii sa apartina europenilor albi care sa dispuna de resursele lui dupa bunul plac.

Printre ciudateniile legii referitoare la pamanturi este si prevederea ca guvernatorul are dreptul de a dona pamant cui voieste si ca orice suprafata de pamant care nu depaseste 5000 de fedani poate fi donate in schimbul unei rente nominale pe o perioada de 999 de ani! In anul 1925, colonialismul alb poseda in medie 500 de fedani, in vreme ce bastinasul nu poseda decat 8 fedani. Cat priveste politica de separare a negilor bastinasi de colonialistii albi, aceasta s-a bazat pe stabilirea anumitor locuri pentru negri, pe care ei nu aveau voie sa le depaseasca, iar cand colonialistii albi aveau nevoie de mana de lucru ieftina a negrilor, acestia erau obligati ca imediat dupa terminarea lucrului sa plece de pe fermele albilor si sa mearga la colibele sau locuintele lor din zonele joase, departe de cartierele albilor!

Trecand la America, vom afla lucruri uimitoare si dureroase: pe continentul nou, statuia libertatii ii intampina pe toti cei care sosesc in portul New York, iar pe soclul ei sta scris: “Dati-ne noua masele voastre obositoare, sarace, dornice sa respire in libertate! Trimiteti la mine ramasitele de pe litoralul vostru aglomerat, pe aceia care nu au adapost si tara! Iata-ma ridicand faclia in vecinatatea portii de aur!”

Da! In tara libertatii, a carei statuie a fost inaltata in cel mai mare dintre porturile si orasele sale, a avut loc tragedia oprimarii oamenilor de culoare si aceasta a fost cea mai ingrozitoare crima impotriva umanitatii! Noi nu invinuim poporul de crima si nu pretindem ceea ce nu este adevarat, ci poporul insusi recunoaste acest adevar. James Beasnis, senator american, spunea: ”Nici un om de culoare, care nutreste dorinta de egalitate politica nu poate sa lucreze in statele din Sud. Aceasta tara este proprietatea omului alb si trebuie sa ramana asa!”

Manifestarile oprimarii oamenilor de culoare in America au fost variate si au avut loc in diverse domenii.

coloreedIn domeniul cultural, nu li se permitea negrilor in douazeci de state sa studieze in aceeasi scoala cu albii. Articolul 207 din constitutia statului Mississippi suna astfel: “Se va avea in vedere in acest domeniu domeniul educatiei si invatamantului separarea copiilor albi de copii negri, fiecare din cele doua grupuri avand scolile sale proprii”.

In statul Florida, legile impuneau ca manualele scolare destinate negrilor sa fie diferite de cele ale albilor.

In domeniul casatoriei, era interzisa in aproape toate statele casatoria intre o alba si un negru sau intre un alb si o negresa. Constitutia unor state, cum era cea a statului Mississippi, stipula nulitatea casatoriilor de acest fel, ba chiar nulitatea casatoriei uni alb cu o femeie prin ale carei vene curge o optime de sange de negru!

In domeniul muncii, legislatia unor state stipula ca nu le este permis muncitorilor negri sa fie la acelasi nivel cu muncitorii albi dintr-o fabrica si nu le este permis negrilor sa intre sau sa iasa pe aceleasi porti cu albii!

In domeniul social, legile a patrusprezece state stipulau separarea negrilor de albi in trenuri si in autobuze, in cabinele telefonice si in spitale. Pana si in spitalele de boli mintale, nebunul alb era separat de nebunul negru! Mai ciudat decat toate astea este faptul ca stapanul unui cimitir pentru caini din Washington a declarat in anul 1947 ca el nu permite ingroparea cadavrelor de caini apartinand negrilor, justificand aceasta atitudine nu prin faptul ca nu ar suporta cainii sa fie ingropati in acelasi cimitir, ci prin faptul ca nu le convine clientilor sai albi sa accepte acest tratament reprobabil pentru cainii lor rasfatati, dupa moarte, adica egalitatea cu cainii negrilor.

Uneori, oamenii politici americani gaseau scuze pentru acesta situatie rusinoasa in faptul ca ura rasiala este mai puternica in statele din Sud, care erau mai putin civilizate decat statele din Nord, dar realitatea dezmintea aceste scuze, caci in toate marile orase din Nord, majoritatea covarsitoare a populatiei de culoare era concentrata in cartiere insalubre alcatuite din case darapanate din lemn prin care alergau nestingheriti soarecii si sobolanii si in care se ridicau in fiecare zi limbi de foc. In Harlem cartierul negrilor din New York revenea o camera la noua negri! Unul din ziarele vremii scria: “Daca am lua densitatea populatiei din cartierul Harlem drept regula si am incerca sa o aplicam la populatia Statelor Unite in ansamblu, am constata ca toti negrii ar putea fi adunati intr-o jumatate din New York!”

 

– sfârșitul celei de-a treia părți –

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 1