Ce ni se transmite prin versetul 273 din a doua sura

Ce ni se transmite prin versetul 273 din a doua sura   لِلْفُقَرَاءِ الَّذِينَ أُحْصِرُوا فِي سَبِيلِ اللَّهِ لَا يَسْتَطِيعُونَ ضَرْبًا فِي الْأَرْضِ يَحْسَبُهُمُ الْجَاهِلُ أَغْنِيَاءَ مِنَ التَّعَفُّفِ تَعْرِفُهُم بِسِيمَاهُمْ لَا يَسْأَلُونَ النَّاسَ إِلْحَافًا ۗ وَمَا تُنفِقُوا مِنْ خَيْرٍ فَإِنَّ اللَّهَ بِهِ عَلِيمٌ [Dați milostenie] pentru cei nevoiași, care se străduiesc pe calea lui Allah și nu […]

Ce ni se transmite prin versetul 273 din a doua sura

 

لِلْفُقَرَاءِ الَّذِينَ أُحْصِرُوا فِي سَبِيلِ اللَّهِ لَا يَسْتَطِيعُونَ ضَرْبًا فِي الْأَرْضِ يَحْسَبُهُمُ الْجَاهِلُ أَغْنِيَاءَ مِنَ التَّعَفُّفِ تَعْرِفُهُم بِسِيمَاهُمْ لَا يَسْأَلُونَ النَّاسَ إِلْحَافًا ۗ وَمَا تُنفِقُوا مِنْ خَيْرٍ فَإِنَّ اللَّهَ بِهِ عَلِيمٌ

[Dați milostenie] pentru cei nevoiași, care se străduiesc pe calea lui Allah și nu pot umbla prin lume! Cel neștiutor îi socotește înstăriți din cauza pioșeniei lor. Îi cunoști după semnul lor, căci ei nu cer de la oameni cu stăruință. Și orice bine pe care îl dăruiți, desigur Allah îl știe, căci El este Atoateștiutor [Alim]. (Al Baqara:273)

sapling Ce ni se transmite prin versetul 273 din a doua suraAșa cum probabil vă amintiți din versetele Sfântului Coran care vorbeau despre milostenie, sadaka este o acțiune benevolă pentru care Allah subhanahu wa ta’ala oferă răsplată. Acest verset include o categorie anume de oameni cărora este bine și recomandat a li se oferi sadaka, și anume cei nevoiași, care străduiesc pe calea lui Allah. Din punct de vedere lingvistic فقر înseamnă sărac, însă, deoarece „a fi sărac ” nu înseamnă că toți oamenii au același nivel de
sărăcie, cei săraci au fost diferențiați și clasați pe trepte diferite. Astfel că, لِلْفُقَرَآءِ din acest verset îi reprezintă pe cei nevoiași – acea categorie de oameni clasată pe o treaptă inferioară (ca nivel de sărăcie) față de oamenii săraci.

Ce ni se transmite prin versetul 273 din a doua sura

De ce se spune despre această categorie de oameni că „nu pot umbla prin lume”?

Această expresie poate avea mai multe sensuri, și nu se referă doar la acea categorie de oameni din vremea profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم, care erau dedicați strict serviciului islamic și nu mai aveau timp liber pentru a-și câștiga traiul (ei se numeau Ashab al-Suffa și erau la dispoziția Trimisului صلى الله عليه وسلم pentru instruire – diferite misiuni, expediții, învățături islamice și transmiterea cunoștințelor acumulate), ci include حْصِرُواْ  – adică toți oamenii care sunt obligați să stea într-un loc din diverse motive: boală (nu se pot deplasa pentru a munci) sau situații politice (ce nu se regăseau în vremea Profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم), dar pe care le regăsim în zilele noastre – refugiați, solicitanți de azil.

Ce ni se transmite prin versetul 273 din a doua sura

Cum recunoaștem această categorie de oameni?

Allah subhanahu wa ta’ala ne spune că acești oameni se diferențiază de ceilalți printr-o trăsătură caracteristică, și anume – pioșenia. Această smerenie face parte din demnitatea acestor oameni, onoarea lor ia naștere din credință – prin cumpătare și fără nicio exagerare. Demnitatea excesivă nu este un lucru bun și nu ia naștere din inteligență.
Cei nevoiași – لِلْفُقَرَآءِ – sunt cei care, deși sunt atât de săraci, au demnitate și nu stau cu mâna întinsă cerând cu insistență; ei „nu cer de la oameni cu stăruință” , ci sunt mulțumiți cu ceea ce Allah subhanahu wa ta’ala le-a dat. De asemenea, ففِ? تعَ? înseamnă că ei sunt atât de rezervați în ceea ce privește situația materială, știu să ascundă, să mascheze atât de bine această sărăcie, încât ceilalți care nu îi cunosc, au impresia că ei sunt dintre cei bogați – غْنِيَآءَ

Această trăsătură caracteristică a oamenilor nevoiași este îndrăgită de Allah subhanahu wa ta’ala, deoarece are la bază credința și mulțumirea față de El PreaÎnaltul. Aceștia încearcă pe cât posibil ca situația lor să nu devină o povară pentru comunitatea în care trăiesc. Ei nu au nevoie de averi sau alte lucruri materiale pentru a fi mulțumiți sau a se considera bogați, ci, așa cum a spus și profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم, bogăția unui om constă în bogăția spirituală a sufletului său.

Mulțumirea cu ceea ce Allah subhanahu wa ta’ala a oferit omului, este cea mai mare și prețioasă comoară prin care acesta se poate apropia de El PreaÎnaltul și prin care poate obține liniștea sufletească, deoarece țelul lui este Akhira (Viața de Apoi) și nu Dunya (această viață trecătoare).

Profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم i-a descris pe aceștia într-o relatare autentică: De la Anas bin Malik, care a relatat că Mesagerul lui Allah صلى الله عليه وسلم a spus:
“Cine își face din Viața de Apoi ţelul său, Allah îi face inima bogată și îi organizează lucrurile sale, și lumea (aceasta) vine la el (cu bogății), dacă o vrea sau nu. Și cine își face din lume (viața aceasta trecătoare) scopul său, Allah pune sărăcia chiar înaintea ochilor săi, și îi dezogarnizează treburile, si lumea (aceasta) nu vine la el (cu nimic în plus), în afară de ceea ce a fost scris pentru el.” (At-Tirmizi)

Și înțelegem din acest hadis că omul poate primi mai mult față de rizq-ul ce i-a fost scris, dacă este mulțumitor și țelul lui este Viața de Apoi și nu această lume efemeră.
Precum majoritatea versetelor coranice ne-au obișnuit deja, și acest verset se încheie cu unul dintre epitetele lui Allah subhanahu wa ta’ala – Atoateștiutor [Alim].”

 

____________________________________________

Acesta este un material editat si redactat de doamna Camelia H. pe baza întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic „Islamul azi” – „Lecția de vineri” – Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin.

© Nu este permisa preluarea materialului (sau a unor fragmente din el) fara acordul autorilor si mentionarea sursei. 

Source Link

Views: 1

Cum incepe Surat Al-Hujurat

Cum incepe Surat Al-Hujurat O, voi cei care credeți! Nu o luați înaintea lui Allah și a Trimisului Său și fiți cu frică de Allah! Allah este Cel care Aude Totul [și este] Atoateștiutor [Sami’, ‘Alim]. (Al-Hujurat 49:1)   În momentul în care Profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم a început să recite acest verset, […]

Cum incepe Surat Al-Hujurat

O, voi cei care credeți! Nu o luați înaintea lui Allah și a Trimisului Său și fiți cu frică de Allah!
Allah este Cel care Aude Totul [și este] Atoateștiutor [Sami’, ‘Alim]. (Al-Hujurat 49:1)

 

În momentul în care Profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم a început să recite acest verset, companionii si-au dat seama de greșeala comisă și au regretat actul de nesupunere față de Allah subhanahu wa ta’ala și Trimisul Său (.(صلى الله عليه وسلم
GettyImages 1030370774 2 Cum incepe Surat Al-HujuratChemarea O, voi cei care credeți! , cu care începe versetul, ne umple inima de credință și speranță, deoarece Allah subhanahu wa ta’ala se adresează tuturor oamenilor care cred, indiferent de nivelul lor de credință. Elhamdulillah că doar Allah PreaÎnaltul cunoaște nivelul credinței unui om. De obicei , când un verset din Coran începe cu această chemare, înseamnă că urmează ceva important: Nu o luați înaintea lui Allah și a Trimisului Său, în limba arabă, înseamnă a pune înainte pe cineva sau ceva, iar Allah subhanahu wa ta’ala nu se referă aici doar la o persoană, ci la orice vorbă, decizie, faptă pe care omul ar putea-o pune înaintea poruncilor Lui PreaÎnaltul și ale Trimisului Său ( .(صلى الله عليه وسلم

Legătura dintre َ? și fiți cu frică de Allah și tuqaddimu دمُو ? تُقَ scoate în evidență nivelul de ascultare al omului față de poruncile Creatorului și ale Trimisului Său ( .(صلى الله عليه وسلم

Câte dintre faptele noastre sunt împlinite cu intenția de a-L bucura sau mulțumi pe Allah sau a câta parte din vorbele și comportamentul nostru este precum exemplul profetului Muhammed ?صلى الله عليه وسلم
De exemplu, fiecare dintre cele cinci rugăciuni prescrise de Allah subhanahu wa ta’ala, au un timp anume pentru împlinirea lor și fiecare rugăciune trebuie împlinită la timpul potrivit. Dacă tu ai o altă preocupare în acel timp și spui: „Lasă, am timp să împlinesc această rugăciune până intră timpul celeilalte!”, înseamnă că nu ai acordat importanța cuvenită Poruncii lui Allah subhanahu wa ta’ala și ai pus înaintea ei orice altă preocupare lumească, iar nivelul credinței tale este slab.

Cum incepe Surat Al-Hujurat

Dacă vrei să știi câtă teamă, evlavie sau frică de Allah ai în sufletul tău, va trebui să îl pui pe Allah și Trimisul Său în fața poftelor, deciziilor , hotărârilor, vorbelor sau faptelor tale conștient fiind că Allah este Cel care Aude Totul [și este] Atoateștiutor [Sami’, ‘Alim]. unde ن? ا înseamnă „cu siguranță” și scoate în evidență importanța deosebită a ceea ce-i urmează: cu siguranță Allah Aude și Știe Tot. Vă întrebați, probabil, de ce Allah a ales această ordine a
verbelor „Aude”și mai apoi „Știe”.

Coranul este inimitabil. Ordinea fiecărui cuvânt este aleasă prin Înțelepciunea Lui PreaÎnaltul și fiecare cuvânt își are locul și greutatea sa. Din partea omului este nevoie de rațiune ca să înțeleagă și inimă ca să priceapă.

Există o definiție în limba arabă ” لا طاعة لمخلوق في معصية الخالق ” care înseamnă „Nu da ascultare creației, dacă (prin această ascultare) vei ajunge să păcătuiești în fața Creatorului!”

Allah ne poruncește să nu facem păcate. De exemplu, cineva te roagă să cumperi alcool, să vinzi sau să ajuți la fabricarea lui (prin căratul strugurilor, de exemplu, pentru fabricarea vinului). Acest lucru este haram și nu va trebui să dai ascultare, indiferent de la cine vine această cerință.

Versetul nostru poate fi înțeles și prin prisma acestei definiții. Coranul ne învață că supunerea trebuie manifestată doar față de Allah subhanahu wa ta’ala, așa cum spunea și imamul Adnan Oun în predicile sale: „Adevarata libertate constă în înrobirea față de Allah subhanahu wa ta’ala.”

Cum incepe Surat Al-Hujurat

Sufletul omului se eliberează în momentul în care se supune. Îndemnul la această supunere îl găsim exprimat sub mai multe forme în Sfântul Coran.

Exemplu:
• În sura 24:54 Allah subhanahu wa ta’ala spune:
و أطيعوا الرسول  “Supuneți-vă lui Allah și supuneți-vă Trimisului Său!” , unde observăm că imperativul verbului „a se
supune” este exprimat de două ori, ceea ce redă sensul de poruncă strictă;
• În alte sure (3:32, 8:1, 8:20, 33:33), Allah subhanahu wa ta’ala folosește imperativul verbului „a se supune” o singură dată: و الرسول “Supuneți-vă lui Allah și Trimisului Său!” ;
• În sura 4:59: „Supuneți-vă lui Allah, supuneți-vă Trimisului Său și conducătorilor voștri!” – طِيعُواْ ??
لامْرِ مِنكُمْۖ ? وْلِى ٱ ْ ?? رسُولَ وَ ? طِيعُواْ ٱل ?? َ وَ ?  , unde supunerea față de conducători înseamnă supunerea față
de legile statului în care trăiești.

 

_________________________________________

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul Cultural islamic „Islamul azi” – „Lecția de vineri” – Să
medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin, lectie redactata si editata de doamna Camelia H.

Source Link

Views: 2

Versetul 2 din Al-Hujurat

Versetul 2 din Al-Hujurat O, voi cei care credeți! Nu ridicați glasurile voastre peste glasul Profetului și nu strigați când vorbiți cu el, așa cum strigați voi unii la alții, pentru ca faptele voastre să nu fie în deșert, fără ca voi să băgați de seamă! يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ لَا تَرْفَعُوٓاْ أَصْوَٰتَكُمْ فَوْقَ صَوْتِ ٱلنَّبِىِّ […]

Versetul 2 din Al-Hujurat

O, voi cei care credeți! Nu ridicați glasurile voastre peste glasul Profetului și nu strigați când vorbiți cu el, așa cum strigați voi unii la alții, pentru ca faptele voastre să nu fie în deșert, fără ca voi să băgați de seamă!

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ لَا تَرْفَعُوٓاْ أَصْوَٰتَكُمْ فَوْقَ صَوْتِ ٱلنَّبِىِّ وَلَا تَجْهَرُواْ لَهُۥ بِٱلْقَوْلِ كَجَهْرِ بَعْضِكُمْ لِبَعْضٍ أَن تَحْبَطَ أَعْمَٰلُكُمْ وَأَنتُمْ لَا تَشْعُرُونَ

Acest verset reprezintă eticheta respectului prin care Allah subhanahu wa ta’ala i-a învățat pe oamenii din vremea Profetului ( صلى الله عليه وسلم) cum să se poarte în preajma lui, în adunări sau atunci când pur și simplu vroiau să i se adreseze verbal în diferite chestiuni.
5dba58753ad25 603 Versetul 2 din Al-HujuratNimeni nu trebuia să-și ridice vocea și să vorbească mai tare decât el; versetul a fost pogorât pentru a-i determina pe oameni să conștientizeze faptul că se adresează Mesagerului lui Allah și nu unui om comun sau unei persoane de rang egal; prin urmare, trebuia să existe o diferență marcată între tonul conversației cu oamenii obișnuiți și tonul conversației cu Sfântul Profet și nimeni nu trebuia să-i vorbească cu o voce mai tare decât a sa.

Versetul 2 din Al-Hujurat

Deși destinatarii acestei etichete erau oamenii care trăiau în vremea Profetului صلى الله عليه وسلم, această formă de respect ar trebui să o folosim și noi atunci când vorbim despre Allah, folosind expresia „subhanahu wa ta’ala” și despre Profet, folosind expresia „Sallu Allahu alaihi wa sallem!” ori de câte ori îi rostim numele. Companionii Profetului صلى الله عليه وسلم și savanții trebuie tratați respect: ” Învățații sunt moștenitorii Profeților ce lasă moștenire, nu dinari, și nici dirhami (bani), ci numai știința, iar cel ce o dobândește are parte de mare răsplată.”

S-a relatat că după moartea Profetului صلى الله عليه وسلم , unul dintre urmașii lui a spus unui grup de oameni că a auzit că în moschee se împarte averea Profetului .صلى الله عليه وسلم

Auzind acestea, oamenii s-au grăbit să ajungă în acea moschee pentru a obține o parte din avere. Ajunși în moschee nu au găsit în ea decât un grup de bărbați care învățau religie. Dezamăgiți s-au dus la cel care i-a informat, care de data aceasta le-a spus: „Profeții nu lasă ca moștenire averi, ci lasă știința. Dacă întradevăr vreți să îl moșteniți pe Trimisul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم), studiați-vă religia!”

De asemenea, acest verset subliniază și faptul că oamenii ar trebui să reflecte la atitudinea lor atunci când vorbesc cu persoane cu un rang și un statut mai înalt decât ei înșiși, și să adopte această formă de respect.

O persoană care vorbește în fața bărbaților cu un rang superior, într-un mod în care vorbește în fața prietenilor sau a oamenilor obișnuiți, este, de fapt, un semn că nu are respect pentru ei în inima sa și nu recunoaște nicio diferență între ei și oamenii de rând.

Versetul 2 din Al-Hujurat

Motivul de revelare al acestui verset

Unii oameni obișnuiau să-l strige pe Profet صلى الله عليه وسلم pe nume, și să-l cheme afară din odăile lui (hujurat), ceea ce nu era tocmai politicos.
Într-o perioadă în care musulmanii au luat câțiva prizonieri în timpul unei bătălii, acești prizonieri au fost aduși în Medina. Un grup de oameni care aveau rude printre acei prizonieri, au venit la Profet صلى الله عليه وسلم acasă și au început să îl strige pe nume cu un ton ridicat și să spună că ei doresc să vorbească cu el chiar în acel moment. Această atitudine a fost total lipsită de respect față de Profet صلى الله عليه وسلم , iar Allah subhanahu wa ta’ala a revelat acest verset pentru a corecta comportamentul acestora, pentru a-i determina pe oameni să conștientizeze faptul că se adresează Mesagerului lui Allah și nu unui om comun sau unei persoane de rang egal.

Nimeni nu trebuia să-și ridice vocea și să vorbească mai tare decât el; prin urmare, trebuia să existe o diferență marcată între tonul conversației cu oamenii obișnuiți și tonul conversației cu Profetul صلى الله عليه وسلم și nimeni nu trebuia să-i vorbească cu o voce mai tare decât a sa.

__________________________________________________

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul Cultural islamic „Islamul azi” – „Lecția de vineri” – Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin, lectie redactata si editata de doamna Camelia H.

Source Link

Views: 2