Notice: Function WP_HTML_Tag_Processor::set_modifiable_text was called incorrectly. SCRIPT text with an unrecognized content type cannot contain a SCRIPT tag. Apply the escaping appropriate for the content type. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.1.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6260

Tag: viata

Relațiile între oameni – partea 1

Karima – Bistrița-Năsăud

 

Relatiile sunt componenta vitala a calatoriei noastre prin aceasta lume.  Relatiile bune nu numai ca ne pot ajuta sa trecem mai usor peste provocarile acestei vieti, dar ele ne pot aduce si implinire si, de
asemenea, sa fie invigorante. Relatiile rele, pe cealalta parte, pot sa schimbe total cursul vietii cuiva, destabilizand- o. Intrebati o persoana divortata care a parasit o viata in care era casatorita – sau o persoana care a ajuns sa-si schimbe slujba din cauza unei relatii proaste – sau intrebati pe membrii distrusi si zdruncinati ai unei familii, din cauza certurilor din familie. Cu totii vor atesta impactul puternic al unei relatii proaste in schimbarea cursului vietii unei persoane, lasand-o in acest process in slabiciune. Nu trebuie cineva sa gandeasca mult pentru a-si da seama ca relatiile bune ne ofera energia care face sa infloreasca vietile noastre.

Cladirea si mentinerea unei bune relatii este o arta, precum si o stiinta, principiile importante ale sale imbinandu-se intr-un mod fascinant pentru a face relatiile unul dintre cele mai importante subiecte pentru oameni. Fie ca a realizat mai devreme in viata sau mai tarziu prin prisma experientelor, fiecare ajunge la concluzia in cele din urma ca principiile relatiilor trebuie sa fie invatate – si atunci cand sunt stapanite in mod eficient, ii da posibilitatea unei persoane de a judeca corect, sa aiba mai multa empatie, sa devina mai sensibil la emotiile umane, sa inteleaga mai bine personalitatile si multe altele. Astfel, brusc, viata se schimba – pare mai putin complicata, cu mai multa implinire si controlata mai mult.

Dar se pune intrebarea de ce noi oamenii facem demersul atat de promitator de a cladi si de a mentine relatii superbe nu doar foarte complex, complicat si confuz, dar multi dintre noi esuam ingrozitor chiar si la lucrurile fundamentale. Si mai nelinistitor este faptul ca multi dintre noi musulmanii esuam in a urma retetele gata pregatite pe care Islamul ni le ofera impreuna cu exemplul vietii Profetului Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Alah fie asupra lui), care, printre multe alte lucruri, a fost un maestru al relatiilor umane. Nu e de mirare ca cartile care vorbesc despre relatii se vand mai mult decat cu oricare alt subiect specific.

Asadar, o trecere in revista a lucrurilor importante este in ordine –
Relatiile pot fi dureroase

 

Nimeni nu ar contrazice faptul ca a fi in relatii are un potential mare de a cauza suferinta mentala enorma si agonie. Indiferent daca este vorba de o agresiune verbala a unuia dintre soti catre celalalt, de impotrivirea de catre copil a parintilor si a valorilor familiale, de prieteni care tradeaza increderea cuiva sau de un supervizor care umileste pe un angajat, aceste situatii grele din relatie pot distruge suflete, ne pot cauza multa intristare a inimii si impovarare a mintii, ne pot face sa plangem, sa devenim frustrate si indiferenti si uneori ne face sa ne indoim chiar de valoarea unor astfel de relatii.
Ce e mai grav este ca atunci cand continuam sa traim in astfel de relatii, ne privam viata de energia si entuziasmul care ar fi putut sa ne contureze viata atat de diferit de ceea ce devine in cele din urma.
“A da vina pe celalalt” guverneaza astfel de relatii. Orgoliul fiecaruia primeaza. Stima de sine a oamenilor e calcata in picioare. Altii sunt de vina. Dreptatea nu e prezenta. Viata nu pare “dreapta”. Cineva se simte victimizat. Insensibilitatea la sentimente guverneaza, iar rabufnirile emotionale par sa nu se mai termine. Asemenea relatii au nevoie de schimbari serioase.

Relatiile pot sa incante si sa implineasca pe cineva

Pe de cealalta parte, relatiile sanatoase pot fi pline de satisfactii. Intrebati un parinte cat de mandru se simte de a fi crescut copii buni si respectuosi. Intrebati un sot sau o sotie despre respectul pe care il primesc de la celalalt. Intrebati-i pe partenerii puternici de afaceri despre respectul reciproc pe care il au si asa mai departe. Iubirea, increderea si respectul ne inalta sufletele, ne dau un sens si implinire vietii si ne fac sa fim recunoscatori pentru relatiile noastre. Asemenea relatii nu trebuie numai sa fie pretuite, ci, si mai important, trebuie sa fie mentinute.

Relatiile trebuie sa fie administrate in mod activ ( sa construiesti, sa intretii si, daca este necesar, sa refaci) –

Deci, cum ne ocupam de durerea si placerea asociate cu astfel de relatii? Este de fapt destul de simplu – in teorie, cel putin. Ai grija de o relatie prin imbunatatirea ei in mod activ si prin reinnoirea constanta a acesteia. Daca sunteti chiar si un musulman practicant moderat, stiti cum functioneaza acest lucru. Stiti ca relatia cu Creatorul nostru este cea mai importanta.Chiar si in acest caz, relatia trebuie reinnoita. Luati in considerare urmatoarea relatare a Profetului (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) care a spus:

“Credinta se uzeaza in inima ta, asa cum se uzeaza hainele, asadar, cere-I lui Allah sa iti reinnoiasca credinta in inima ta.” (relatat de al-Haakim in Mustadrak-ul sau si de al-Tabaraani in Mu’jam-ul lui cu isnaad sahih).

Deci, sa reluam – administrati relatiile ocupandu-va activ de ele. Si asta inseamna ca daca aveti obstacole in relatiile dumneavoastra, ar trebui sa iesiti din modul vostru pasiv, “implicit” de a va ocupa de relatii. Vedeti voi, majoritatea dintre noi ne ocupam de relatii intr-un “mod implicit”. Acesta este modul pe care il invatam si il dezvoltam in subconstient in timp ce crestem. Modul implicit este modul la care suntem conectati mental cand ne ocupam de oameni si de relatii in general. Cu cat relatiile au fost administrate mai bine acasa, in timp ce cresteam, cu atat va fi mai bun modul nostru
implicit si vom construi si vom mentine mai bine relatii bune cu altii, cu sotiile/sotii nostri si cu alte cunostinte. Sa cresti observand in timpul acesta familii cu relatii groaznice, va duce la dezvoltarea unui mod implicit in aceeasi maniera – ceva cu care alte persoane nu pot trai – cu exceptia cazului, bineinteles, in care persoana respectiva ia masuri concrete pentru schimbarea acelor comportamente invatate. De exemplu, stiati ca cercetarile au stabilit ca majoritatea criminalilor provin din familii separate, unde au fost abuzati in timp ce erau inca copii? Chiar daca acest lucru inspaimantator e aplicabil doar unei mici parti din oameni, serveste pentru a ilustra faptul ca atunci cand nu sunt verificate, relatiile rele pot conduce la consecinte devastatoare.  Schimbarea modului implicit de a aborda relatiile se refera la o schimbare in atitudine fata de alte persoane – este vorba de o schimbare pe care ceilalti o pot observa – se refera la exprimarea aprecierii dumneavoastra si la a face lucruri pentru ceilalti. Pentru unii dintre noi este usor, pentru altii nu.

Ideal ar fi ca fiecare sa inceapa sa invete de la o varsta frageda bazele construirii si mentinerii unor relatii bune. Nu e de mirare ca mai multe scoli au adoptat acum un curriculum in care se predau abilitatile in a construirea unei bune relatii inca din anii pre-scolari. In paralel, parintii ar trebui sa se straduiasca sa mentina, de asemenea, un mediu social sanatos acasa. Desi nu s-a facut nici o cercetare oficiala pe acest subiect, multe observatii atesta faptul ca, din pacate, in cele mai multe tari musulmane, constientizarea nevoii unei astfel de educatii e departe de cea existenta in societatile din vest. Acest lucru este foarte nefericit din moment ce viata Profetului (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) este exemplara in modul minunat in care i-a tratat pe oameni, pe familii, pe copii si cum i-a incurajat pe parinti sa isi trateze copiii.

Odata ce copiii sunt crescuti in case in care sunt invatati sa respecte si sa aiba grija de relatii, aceasta ii va ajuta sa devina indivizi puternici, ei devenind priceputi la construirea si mentinerea unor relatii foarte puternice cu oameni din toate imprejurarile vietii. Acest lucru devine o a doua natura a sa si o ajuta pe respectiva persoana in relatiile cu familia, cu prietenii si in relatiile de munca. “Modul implicit” al acestor oameni se dovedeste, astfel, a fi chiar sanatos.

V-ati intrebat vreodata care este “modul vostru implicit” de a relationa cu oamenii? Cei dragi voua iubesc comportamentul vostru sau se feresc de modul vostru violent de a le vorbi? Reflectati asupra acestui hadis: `Abdullah bin `Amr bin Al-‘As, Allah sa fie multumit de ei, a spus: O persoana l-a intrebat pe Mesagerul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) care este cel mai bun dintre musulmani. Dupa aceasta (Profetul saws) a remarcat: Acela de ale carui mana si gura musulmanii sunt in siguranta.

Asadar, evaluati-va modul vostru implicit de a relationa cu oamenii, cu familiile si cu prietenii – daca nu va place si daca credeti ca nici celor dragi nu le place, poate ca este timpul sa va ganditi sa
faceti niste schimbari – incepand de astazi – incepand acum!

Odata ce incepeti sa faceti schimbarea, veti observa ca nu este un lucru ce necesita abilitati nemaipomenite. De fapt, cea mai multi dintre voi exersati aceste abilitati in cadrul de afaceri regular. De exemplu, ce veti face pentru a mentine o relatie buna de afaceri care este vitala pentru afacerea si sursa voastra de venit? In mod obisnuit, aceasta implica cateva dintre urmatoarele:
–  Sa prezentati empatie fata de nevoile clientului – sa ascultati cubanner-human-relation mintea si inima deschisa
–  Sa fiti foarte seriosi si sinceri in eliminarea oricarei neintelegeri
–  Sa fiti pe parcurs apreciativi cu relatia pe care o aveti cu ei
–  Sa va cereti scuze cand este cazul
–  Sa pastrati intotdeauna o atitudine placuta si sarmanta
–  Si asa mai departe…

Multi dintre noi utilizam constant cele de mai sus in relatiile noastre profesionale si de afaceri. Simtul scopului de a ne face afacerea sa mearga si sa prospere ne face nu numai sa folosim cele enumerate mai sus, dar face si ca multi dintre noi sa venim cu cele mai creative si inovatoare cai de a ne tine partenerii de afaceri fericiti. Nu necesita gandire. Doar bun simt.

Dar nu foarte surprinzator este faptul ca aceleasi “gandire” si “simt” incep sa nu functioneze cum trebuie cand vine vorba de relatiile personale din familiile noastre. Aici ceva se pierde din acest proces.

Deci, nu este vorba ca nu stim cum sa administram relatiile – doar stabilim prioritatile printre lucruri diferit si nu facem conexiunile corecte in mintile noastre.

 

Sursa: Asociația Musulmanilor din RomâniaSource Link

Views: 6

Evoluționism – partea a 2-a

Evoluționism – partea a 2-a

ORIGINEA VIEŢII 

ESA_imageUnul din primele puncte ale disputei dintre evoluţionism şi creaţionism este cel referitor la originea vieţii. Creaţioniştii susţin că viaţa a fost creată de Dumnezeu, în timp ce evoluţioniştii susţin că materia ne-vie s-ar fi organizat în mod spontan şi ar fi dat naştere vieţii (teorie care a primit numele de generaţie spontanee). Mai există şi unii autori, relativ puţin numeroşi, care susţin o teorie hibridă: primul organism viu a fost creat de Dumnezeu iar celelalte au luat naştere din acesta prin evoluţie. Să încercăm să analizăm în continuare posibilitatea generaţiei spontanee.

În mod evident, în condiţiile actuale, materia ne-vie nu se organizează spontan pentru a da naştere la organisme vii. Evoluţioniştii susţin, însă, că atmosfera primitivă şi oceanul primordial ar fi avut o altă compoziţie chimică, mai favorabilă apariţiei vieţii. Aceasta este o simplă ipoteză care nu poate fi demonstrată, dar să presupunem că ar fi adevărată. Ca urmare a acestui fapt s-ar fi format prin sinteză chimică, mai întâi o “supă organică” în ocean, după care, substanţele din această “supă” s-ar fi autoorganizat treptat pentru a da naştere vieţii, mai întâi în forme acelulare (virusuri), iar apoi în formele celulare.

În unele experienţe de laborator, în condiţii total diferite de cele pe care le întâlnim astăzi în natură, dar despre care se afirmă că ar fi identice cu cele din atmosfera primară, cercetătorii au reuşit să sintetizeze unele substanţe organice, printre care cel mai cunoscut exemplu îl constituie aminoacizii. Evoluţioniştii consideră acest fapt ca pe o dovadă a posibilităţii generaţiei spontanee. Ei “uită” însă să precizeze câteva “mici detalii”. Le vom preciza noi:

Aminoacizii obţinuţi prin sinteză chimică nu sunt identici cu cei din organismele vii. Să fim mai expliciţi: aminoacizii sunt substanţe optic active şi pot avea două forme – levogiră şi dextrogiră. Aminoacizii obţinuţi prin sinteză chimică se prezintă sub forma unui amestec de 50% aminoacizi levogiri şi 50% aminoacizi dextrogiri. Ţinând cont de faptul că nu există nici un mecanism natural de separare a acestui amestec (exceptând reacţiile enzimatice din organismele vii deja formate), rezultă că, dacă viaţa ar fi apărut dintr-un astfel de amestec, ar trebui ca aminoacizii din organismele vii să fie şi ei 50% levogiri şi 50% dextrogiri, numai că toţi aminoacizii din organismele vii sunt levogiri.

Aminoacizii sunt totuşi molecule relativ simple, care reprezintă doar cărămizi de construcţie pentru alte molecule mai complexe (proteinele), iar într-un mediu acvatic (cum se presupune că era şi oceanul primordial), reacţia de polimerizare a aminoacizilor este defavorizată, astfel încât nu numai că aceştia nu au tendinţa de a se autoasambla ci, dimpotrivă, proteinele au tendinţa naturală de a se descompune. Rezultă că nu putem explica astfel originea moleculelor proteice complexe şi nici apariţia ipoteticei “supe organice”. În organismele vii sinteza proteinelor are loc cu consum de energie, prin mecanisme biochimice complexe.

În ceea ce priveşte virusurile, denumirea de “forme de viaţă acelulare” este improprie întrucât acestea nu posedă metabolism propriu şi nu se autoreproduc. În plus, ele nu puteau să apară înaintea celorlalte vieţuitoare, deoarece multiplicarea lor nu poate avea loc decât într-o celulă-gazdă, nu şi într-un mediu abiotic. Chiar şi cele mai simple organisme vii (bacteriile) sunt totuşi extrem de complexe, posedând, printre altele, un genom complex şi un set de cel puţin câteva mii de enzime, fiecare dintre ele fiind implicată într-o anumită reacţie biochimică, iar aceste reacţii sunt dependente unele de altele, astfel încât lipsa uneia din ele poate afecta grav organismul, putând provoca chiar moartea acestuia. Rezultă, deci, că aceste sisteme nu puteau să apară pe rând, ci trebuia să apară “hodoronc-tronc” o celulă gata formată.

Pentru a răspunde acestor obiecţii, majoritatea evoluţioniştilor invocă ideea că acest lucru ar fi totuşi realizabil prin legături întâmplătoare care ar fi apărut în decursul miliardelor de ani care s-ar fi scurs de la formarea Pământului până la apariţia vieţii. Însă, calculele de fizică statistică arată că probabilitatea unui asemenea eveniment este neglijabilă, chiar dacă am presupune că vârsta Pământului ar fi de sute de miliarde de ani, în timp ce, chiar şi cele mai generoase evaluări cu privire la această vârstă nu depăşesc 4 miliarde de ani.

Întrucât calculele de fizică statistică sunt complexe şi, dacă le-aş expune în detaliu, aş risca să nu pot fi înţeles, voi recurge la o analogie: un ceas are o structură cu mult mai simplă decât o celulă vie şi, totuşi, nimeni nu a văzut vreodată o bucată de metal care să se transforme de la sine într-un ceas, indiferent cât de mult timp ar trece, deci nici materia ne-vie nu poate de la sine să dea naştere vieţii.

Din exemplul cu ceasul mai vedem un lucru: metalul nu se transformă singur în ceas dar, dacă intervine un ceasornicar, acest lucru devine posibil. Deci, şi în cazul apariţiei vieţii avem nevoie de un “ceasornicar” numai că, dată fiind complexitatea organismelor vii, acesta trebuie să fie cu mult mai inteligent decât omul şi, în acelaşi timp, să fie capabil să intervină la nivel molecular pentru a organiza sistemele biochimice celulare.

Fizicianul E. Schrodinger a demonstrat chiar că, din punct de vedere termodinamic nici măcar menţinerea vieţii nu ar fi posibilă dacă nu admitem şi existenţa unui principiu universal ordonator de natură spirituală (el se pronunţa pentru o divinitate impersonală, ca în religiile extrem orientale, dar modul deosebit de inteligent al organizării lumii pare să sugereze mai degrabă existenţa unui Dumnezeu personal). În faţa acestor obiecţii, reacţia evoluţioniştilor este variată: Unii dintre ei, respingând aprioric orice intervenţie divină, afirmă că, din moment ce viaţa există, rezultă că ea trebuie să fi apărut din materia ne-vie prin generaţie spontanee şi, deci, calculele celor care susţin altceva ar fi greşite. Orice s-ar spune, o asemenea a-titudine numai ştiinţifică nu e.

Alţii, văzând că nu reuşesc să explice apariţia vieţii pe pământ prin teoria expusă mai sus, caută să rezolve problema afirmând că viaţa a fost adusă pe Pământ (într-un fel sau altul) de pe o altă planetă. Acest lucru nu a fost, însă, demonstrat şi, în plus, nu rezolvă problema deoarece, ori aici, ori pe altă planetă, tot nu pot explica în ce mod materia ne-vie ar fi putut da naştere vieţii.

O altă categorie, sunt evoluţioniştii care recunosc că, cel puţin pentru formarea primului organism viu, este necesară intervenţia divină. Aceştia sunt mai puţin numeroşi, deoarece oamenii care cred cu adevărat în existenţa lui Dumnezeu, nu acceptă evoluţionismul, acesta nefiind în concordanţă cu ceea ce afirmă Revelaţia Dumnezeiască despre facerea lumii. Să vedem în continuare cam ce se întâmplă cu un organism viu, deja apărut.

– finalul celei de-a doua părți –

Source Link

Views: 2

Profetul Muhammad – 1

Profetul Muhammad – 1

Începutul vieţii în Mekka

Khurram Murad

 

În anul 570 după Iisus (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a născut Muhammed la Mekka, acolo unde este astăzi Arabia Saudită. Arabia reprezintă din toate punctele de vedere leagănul civilizaţiei umane. Cele mai vechi rămăşiţe umane găsite până acum provin din această zonă.

Înconjurat de dealuri roşii, negre şi maro de origine vulcanică, cam la 80 de kilometri la est de Marea Roşie, se află oraşul Mekka. În vremurile acelea era doar un orăşel comercial pe vechiul drum „al tămâii” pe care treceau marile caravane comerciale între nord şi sud.

Oricum, oraşul Mekka a fost şi rămâne important pentru un motiv cu totul diferit: aici se află Kaaba – „Prima Casă” construită cu scopul de a-L venera pe Allah. Cu mai bine de 1000 de ani înainte ca profetul Solomon să construiască templul din Ierusalim, strămoşul său, profetul Avraam, ajutat de fiul său cel mare, profetul Ismail (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lor!), a reconstruit Kaaba pornind de la fundaţiile sale mai vechi.

Aproape de Kaaba este izvorul Zam-Zam care datează tot din timpul profetului Avraam (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Acesta a fost izvorul miraculos trimis din cer pentru a salva viaţa bebeluşului Ismail.

În Biblie se relatează:

Şi a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde era şi îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer către Agar şi a zis: «Ce e, Agar? Nu te teme, că a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde este! Scoală, ridică copilul şi-l ţine de mână, căci am să fac din el un popor mare!». Atunci i-a deschis Dumnezeu ochii şi a văzut o fântână cu apă, şi mergând, şi-a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea. Şi era Dumnezeu cu copilul şi a crescut acesta, a locuit în pustietate, şi s-a făcut arcaş. (Geneza 21: 17-20).

Sau aşa cum este scris în Psalmi:

Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.  (Psalmi 84: 6).

Mekka nu a avut niciodată şi nici acum nu are ceva care să te ispitească să te stabileşti acolo. Este un loc sterp şi pustiu, unde nici iarba nu creşte. Erau izvoare şi numeroase fântâni în apropiere de Taif şi la o scurtă distanţă de Medina. Acolo a fost însă prima Casă a lui Allah − un simplu cub, obişnuit din punct de vedere arhitectural, dar spiritual şi cultural cea mai remarcabilă sursă şi izvor de viaţă care a atras oameni din toată lumea, devenind cel mai important loc de pe pământ. De aceea Mekka a fost întotdeauna un mare centru de pelerinaj. Până când s-a născut Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ultimii păzitori ai Kaabei din tribul Quraiş avuseseră peste trei sute de idoli aşezaţi în jurul acesteia pentru a fi veneraţi ca dumnezei, zei şi protectori alături de Allah cel Unic.

Muhammed era un descendent direct al profetului Avraam, prin profetul Ismail (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lor!). El făcea parte dintr-un clan nobil, sărac, dar puternic din punct de vedere politic − clanul lui Banu Haşim din tribul Quraiş. Ca păzitori ai Kaabei − Casa lui Allah şi loc de pelerinaj al întregii Arabii, oamenii din tribul Quraiş erau consideraţi cei mai puternici dintre toate triburile arabe. Haşim era responsabil de strângerea taxelor şi servirea pelerinilor cu apă şi mâncare. Tatăl lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a murit înainte de naşterea sa. Mama lui, Amina, a murit când el avea numai şase ani. Orfan de ambii părinţi, a fost luat în grija bunicului său, Abd al Muttalib.

Totuşi, doi ani mai târziu, a rămas şi fără bunicul său şi a fost încredinţat unchiului său, Abu Talib. După naşterea sa, micul Muhammed a fost dat unei doici beduine pentru a fi alăptat; o parte din copilăria sa şi-a petrecut-o în deşert, în tribul Bani Sad ibn Bakr care locuia în sud-estul Mekkăi. Acesta era obiceiul marilor familii din Mekka. Când a crescut, şi-a câştigat existenţa, asemenea altor profeţi, fiind păstor de oi şi capre. Unchiul şi tutorele său l-a luat cu el în călătoriile sale comerciale în marea Sirie. Astfel, el a câştigat experienţă în negoţ. Datorită priceperii şi corectitudinii sale, oamenii care nu puteau călători l-au rugat să se ocupe şi de afacerile lor. La vârsta de 25 de ani, Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu Khadija, o văduvă cu 15 ani mai mare decât el. Ea era o comerciantă bogată din Mekka, iar Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se ocupase de câteva dintre afacerile ei. Ea a fost cea care l-a cerut în căsătorie. Timp de 25 de ani, până la moartea sa, Khadija a fost nu doar soţia, ci şi cel mai apropiat prieten al Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ea i-a născut şase copii: doi băieţi şi patru fete − doar fetele au supravieţuit.

jabal-al-nour-2 Până la vârsta de 40 de ani, Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a dus o viaţă obişnuită; nimic nu prevestea că va fi profet. Ceea ce îl diferenţia de compatrioţii săi era sinceritatea şi integritatea lui morală, simţul dreptăţii şi compasiunea pentru cei săraci, chinuiţi şi asupriţi, precum şi refuzul său categoric de a adora vreun idol sau de a face ceva imoral. El era respectat de popor pentru aceste calităţi; a fost supranumit Al-Amin, „Cel demn de încredere”, „Cel sincer” sau As-Sadiq, „Cel corect” – aceste apelative erau pe buzele tuturor atunci când se vorbea despre Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!); însuşi numele său înseamna „Cel lăudat”. La o vârstă foarte fragedă, Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a aprobat cu entuziasm un pact prin care se dorea protejarea celor slabi şi nedreptăţiţi de către unii conducători ai tribului Quraiş. El a participat la jurământ şi a jurat împreună cu ei că „de acum înainte vor sta împreună, vor fi ca un singur om şi de partea celor asupriţi, împotriva asupritorilor, până când se va face dreptate, chiar dacă acel asuprit e din tribul Quraiş sau din afara lui.” Câţiva ani mai târziu, la Medina, profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să spună: „Am aderat în casa lui Abdallah, fiul lui Judan, la un pact atât de minunat, încât nu aş da participarea mea la el nici măcar pentru o turmă de cămile roşii şi, dacă acum, în Islam, aş fi chemat la un astfel de pact, aş răspunde bucuros invitaţiei.”

O mărturie referitoare la caracterul lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este cea a Khadijei, soţia sa, care l-a consolat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) după ce acesta a primit prima revelaţie: „Tu menţii legăturile de rudenie, spui adevărul, iei apărarea celui slab, îi întâmpini pe oaspeţi şi îi ajuţi pe cei aflaţi la nevoie.”

Înţelepciunea lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era recunoscută unanim. Odată, în timp ce restaurau Kaaba, diferite clanuri Quraiş îşi disputau violent dreptul cu privire la cel care ar trebui să aibă onoarea de a pune Piatra Neagră la locul ei. Cum erau pe cale de a-şi scoate săbiile din teacă şi a se război, l-au rugat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să medieze între ei şi pacea a fost restabilită. El a aşezat Piatra Neagră pe mantia lui şi i-a rugat pe toţi şefii de clan să apuce de margini pentru a o ridica, după care a reaşezat cu mâinile sale piatra la locul ei.

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul AziSource Link

Views: 10