Corabii inaltate pe mare

  Adnan Ash-Shareef     Şi printre semnele Sale sunt corăbiile de pe mare, ce seamănă cu munţii/ Dacă voieşte, El domoleşte vântul şi ele rămân nemişcate pe suprafaţa apei. Întru aceasta se află semne pentru toţi oamenii care sunt răbdători şi mulţumitori/ Sau El le lasă să piară, pentru cele pe care le-au agonisit. […]

0Shares

 

Adnan Ash-Shareef

 

 

Şi printre semnele Sale sunt corăbiile de pe mare, ce seamănă cu munţii/ Dacă voieşte, El domoleşte vântul şi ele rămân nemişcate pe suprafaţa apei. Întru aceasta se află semne pentru toţi oamenii care sunt răbdători şi mulţumitori/ Sau El le lasă să piară, pentru cele pe care le-au agonisit. Însă, El iartă mult. (Ash-Shura: 32-34).

1. Titanicul

visitez-lepave-titanic-live-sur-web-L-1La 10 aprilie 1912, a pornit din portul englezesc Southampton într-o croazieră mândria industriei navale – vaporul Titanic sau vasul invincibil, având la bord elita comunităţii internaţionale şi financiare, aşa cum se caracterizaseră călătorii înşişi. Mândria şi vanitatea constructorilor vasului iau împins să considere acest vapor de neînvins. Unul dintre membrii echipajului a fost auzit spunând, fălindu-se în faţa unui grup de călători: „Nici chiar Dumnezeu nu este în stare să scufunde acest vapor!” Dar în cea de a treia zi de mers, prin zona nordică a Oceanului Atlantic, s-a ciocnit de un iceberg plutitor, care i-a provocat o breşă cu lungimea de 90 de metri şi, după numai două ceasuri şi un sfert, vasul invincibil şi muntele plutitor din fier şi oţel s-a oprit pe fundul oceanului, cu 1504 călători la bord. Vasul avea  o încărcătură de 46 mii de tone şi o lungime de 246 de metri. Responsabilii au fost avertizaţi, în prealabil, despre existenţa unui iceberg pe itinerarul său, dar vanitatea omului şi încrederea oarbă în forţa sa l-au împiedicat să ia măsurile de precauţie, unii călători cerând cu ironie bucăţi din iceberg, în caz că se va ciocni cu vasul lor, pentru a le pune în paharele cu băutură, convinşi fiind că vasul lor nu va lua foc şi nici nu se va scufunda, aşa după cum li se spusese. Poetul egiptean Ahmad Şawqi a rezumat scufundarea Titanicului în următoarele cuvinte:

„A fost izbit, a trosnit şi a cerut ajutor,

Dar, i-a venit sorocul, rămânând doar o poveste”

Icebergul care a învins vaporul invincibil şi a sfărâmat vanitatea omului avea o lungime de doar 25 de metri şi o lăţime de numai 25 de metri, dar aceste dimensiuni i-au permis să lovească şi să scufunde un vas în greutate de 200000 de tone. În anul 1987, o misiune franco-americană a descoperit epava acestui vapor în Oceanul Atlantic, la adâncimea de 4200 de metri, la distanţă de 500 kilometri de litoralul norvegian, şi a constatat că el fusese rupt în două bucăţi. S-au transmis ştiri care dovedesc că omul nu a învăţat nimic din lecţia Titanicului, lumea aleasă întrecându-se să achiziţioneze piese din el, după trecerea a şaptezeci şi cinci de ani de la scufundare, la preţuri exorbitante: două sute de mii de dolari în schimbul unei statuete de bronz, două mii de lire sterline în schimbul unei farfurii de porţelan, cinci mii de dolari în schimbul unei cărţi poştale care s-a păstrat până astăzi, uitând că, zilnic, mor în lume patruzeci de mii de copii din cauza foametei. Vai omului! „El este nedrept şi neştiutor!”

2. „Şi v-a supus vouă corabia pentru a pluti pe mare din porunca lui”

Corabia a fost supusă pentru a pluti pe mare din porunca lui Allah şi nu după dorinţele sufletului care îndeamnă la rău şi după lăcomia indivizilor şi a statelor care au folosit flotele din cele mai vechi timpuri şi până astăzi pentru a învinge popoarele sărace şi slabe şi a le jefui resursele. În fundul mărilor şi al oceanelor, s-au scufundat şi se scufundă, în fiecare zi, zeci de corăbii care încalcă voinţa lui Allah, în privinţa făpturilor sale. Enciclopedia Cousteau apreciază că în fiecare an ajung pe fundul mărilor şi al oceanelor vase cu un tonaj de un milion de tone. Printre ele se află corăbii spaniole din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, care transportau aurul, argintul şi comorile furate din ţările Americii Latine şi ale Africii, flote de război vechi şi moderne care sau războit pe nedrept în oceanele lumii pentru a pune mâna pe resursele popoarelor slabe şi pentru a-şi impune dominaţia asupra lor şi tancuri petroliere gigantice, cu o încărcătură de cinci sute de mii de tone. Toate acestea au intrat sub incidenţa următorului verset: „Pe fiecare l-am pedepsit Noi după păcatul lui: printre ei, se află acela asupra căruia am trimis vijelie cu pietre; printre ei, se află acela pe care l-a lovit strigătul; printre ei, se află acela pe care Noi am făcut să-l înghită pământul; printre ei, se află acela pe care Noi l-am înecat. Şi nu Allah a fost nedrept cu ei, ci, ei au fost nedrepţi  faţă de ei înşişi” (Al-‘Ankabut).

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2

0Shares

Catacteristicile apei

  Caracteristicile apei   Dumnezeu a înzestrat apa cu mai multe proprietati, dintre care vom nenumera pe cele mai importante: 1. Usurinta cu care apa se descompune in ioni cu sarcina pozitiva (H+) si ioni cu sarcina negativa (OH-); cei doi ioni sunt foarte activi, iar aceasta descompunere devine mai accentuata cu cat se gaseste […]

0Shares

 

Caracteristicile apei

 

Dumnezeu a înzestrat apa cu mai multe proprietati, dintre care vom nenumera pe cele mai importante:

1. Usurinta cu care apa se descompune in ioni cu sarcina pozitiva (H+) si ioni cu sarcina negativa (OH-); cei doi ioni sunt foarte activi, iar aceasta descompunere devine mai accentuata cu cat se gaseste mai adanc in pamant; de asemenea, taria ionului de hidrogen creste in reactii chimice variate, datorita volumului sau mic, in mod analog ionului hidroxil joaca un rol important pentru echilibrarea sarcinilor rezultate ale metalelor diferite.

2. Se considera ca apa este cel mai bun dizolvant in conditii de presiune atmosferica, din cauza structurii sale moleculare si fiindca apa nu pierde aceasta proprietate in stare gazoasa, ba dimpotriva, aburul este mult mai activ in adancul
pamantului, incat se autodizolva in magma, formand combinatii de silicati impreuna cu metalele care alcatuiesc rocile.

3. Densitatea apei si vascozitatea sa ii permit patrunderea sa in pori, prin crapaturile si gaurile rocii, aceasta proprietatea jucand un rol important in solubilizarea materiilor si transportul acestora.

4. Apa este singurul element aflat pe suprafata pamantului care se afla in cele trei strari ale materiei: solida, lichida si gazoasa.

5. Apa solubilizeaza bioxidul de carbon existent in atmosfera, rezultand acidul carbonic, care la randul sau se descompune in ioni de hidrogen pozitiv(H+) si (H+(CO3)). De asemenea, apa solubilizeaza anumite gaze aflate in atmosfera, aceasta combinatie marind puterea lor de reactie vis-à-vis de rocile din jur si aparitia a nenumarate reactii chimice.

 
apaPutem rezuma si trage concluzia, in mod sigur, ca apa reprezinta lichidul cu cea mai mica densitate si cu cea mai mare raspandire pe pamant, si totodata lichidul cel mai apt pentru solubilitate. Apa, alementul chimic care are capacitatea de conductibilitate, este si cel mai bun element in reactiile chimice pentru silicatii metalelor in cazul topirii. Apa este cel mai bun element auxiliar pentru transferul rocilor magmatice sedimentare in roci metamorfice.

 

Sursa: islamulazi.ro

Source Link

Views: 2

0Shares

Intalnirea dintre doua mari

  Adnan Ash-Shareef     El este Cel care a lăsat să curgă liber cele două mări – aceasta plăcută şi dulce şi aceasta sărată şi amară şi a făcut, între ele, un perete şi un baraj de netrecut.  (Al-Furqan 25:53); Cele două mări nu sunt la fel; aceasta este bună, dulce, plăcută la băut, […]

0Shares

 

Adnan Ash-Shareef

 

 

the-barrier-between-2-seas1El este Cel care a lăsat să curgă liber cele două mări – aceasta plăcută şi dulce şi aceasta sărată şi amară şi a făcut, între ele, un perete şi un baraj de netrecut.  (Al-Furqan 25:53);

Cele două mări nu sunt la fel; aceasta este bună, dulce, plăcută la băut, iar aceasta este sărată şi amară. Şi, totuşi, din fiecare [dintre cele două], mâncaţi carne proaspătă şi scoateţi podoabă pe care o purtaţi. Şi tu vezi corăbiile despicând apa, pentru ca voi să căutaţi îndurarea Sa. Poate că voi veţi fi mulţumitori! (Fatir: 12).

Din punct de vedere lingvistic, cuvântul maraja (tradus prin „să curgă liber”) înseamnă „a întinde; a trimite; a amesteca” sau toate aceste trei sensuri împreună. Se cuvine să facem aici precizarea că amestecarea unui lichid cu altul înseamnă altceva decât combinarea lor; apa şi uleiul, de pildă, se amestecă, dar, nu se combină, în sensul că cele două lichide îşi păstreazăproprietăţile lor; în schimb, apa şi alcoolul se combină, formând un lichid nou, diferit prin proprietăţile sale, atât de apă cât şi de alcool.

Cuvântul bahr (tradus prin „mare”) se aplică oricărui curs de apă mare, indiferent dacă ea este sărată sau dulce, conform cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

El este Cel care a lăsat să curgă liber cele două mări aceasta plăcută şi dulce, şi aceasta sărată şi amară. (Al-Furqan 25:53).

Cuvântul barzakh (tradus prin „barieră”) înseamnă „stavilă, barieră”, conform cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

A pus o stavilă între cele două mări. (An-Naml: 61).

Cuvântul bagha (tradus prin „trec”) înseamnă „a depăşi, a trece limita, a nedreptăţi”. Expresia hijran mahjuran (tradusă prin „baraj de netrecut”) înseamnă „loc oprit”.

În lumina explicării sensurilor cuvintelor, ni se arată miracolul ştiinţific al versetului sfânt la care ne referim: Domnul a întins mările şi le-a amestecat, dar a aşezat între ele o stavilă şi un loc oprit, pentru ca să nu treacă dintr-o mare în alta conţinutul lor şi particularităţile lor specifice.

Adevărul despre expansiunea mărilor şi amestecării apelor lor nu a fost cunoscut decât în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, o dată cu descoperirea fosei pământului şi a legilor fizice şi chimice care guvernează amestecul şi  combinarea lichidelor. Iată, în continuare, câteva detalii ştiinţifice ale acestui  rezumat:

 

1. Extinderea fundului mării

El este Cel care a lăsat să curgă liber (adică le-a întins şi le-a extins) cele două mări. (Al-Furqan: 53).

Oceanografia a descoperit, la sfârşitul celui de al cincilea deceniu al secolului al XX-lea, că fundurile mărilor şi ale oceanelor sunt tărâmul unor cutremure şi erupţii vulcanice şi falii, care au avut şi continuă să aibă, printre alte consecinţe, şi expansiunea mărilor. Oceanul Atlantic a început să se formeze cu circa 180 de milioane de ani în urmă şi, ca urmare a formării lui, Europa s-a separat de America de Nord. Oceanul Atlantic continuă să se extindă şi astăzi cu douăzeci şi cinci de milimetri anual. La fel s-a întâmplat şi în cazul Mării Roşii.

 

2. Întâlnirea a două mări

Şi a făcut, între ele, un perete şi un baraj de netrecut.  (Al-Furqan 25:53).

Când se întâlnesc în aceeaşi albie două cursuri de apă cu particularităţi chimice diferite, ele se amestecă, dar nu se combină, în sensul că nu formează un singur lichid, adică nu se dizolvă unul în altul. În Pakistanul de Est, de exemplu, două râuri curg unul alături de celălalt din oraşul Thsatngham până la Arman în Birmania, ca şi când ele ar fi despărţite de o stavilă. Acelaşi lucru se întâmplă cu fluviul Gange şi cu afluentul său  Jamuna în oraşul Allahabad din India. În Iran, există râuri care la întâlnirea cu apa mării se închid, întorcându-se în locul de izvorâre. Fluviul Amazon face ca apa Oceanului Atlantic să fie dulce pe o distanţă de sute de kilometri de la vărsarea lui. Astfel apa Oceanului Atlantic se întâlneşte cu apa Mării Mediterane, care este mai grea, aceasta din urmă rămâne în straturile de jos şi se deplasează spre Vest, spre Ocean. Tot la fel, apa Mării Negre nu se combină cu cea a Mării Mediterane, când se întâlnesc în strâmtoarea Bosfor, ci alcătuiesc două straturi lipite, unul deasupra celuilalt. Apa Mării Negre, care este mai uşoară, se deplasează la suprafaţă spre Marea Mediterană, în vreme ce apa Mării Mediterane – mai grea, din cauză că este mai sărată – se deplasează în straturile de jos către Marea Neagră. Acest adevăr ştiinţific despre bariera dintre cele două mări a fost descoperit în secolul al XVII-lea.

Este demn de menţionat că bariera dintre cele două mări, care împiedică invadarea apelor unei mări asupra unei alte mări, este o barieră chimică; ea permite apelor să treacă dintr-o mare în alta, dar împiedică particularităţile şi caracteristicile specifice unei alte mări să domine particularităţile celeilate mări, în sensul că apa care trece dintr-o mare în alta ar dobândi  caracteristicile specifice ale mării în care a ajuns. În aceasta constă miracolul ştiinţific al expresiei „ele nu o pot trece”, din cuvintele lui Allah Preaînaltul:

El a slobozit cele două mări ca să se întâlnească/ Dar, între ele, este o  stavilă pe care ele nu o pot trece.  (Ar-Rahman 55:19-20).

Sateliţii artificiali au fotografiat, recent, cu raze infraroşii, barierele dintre apele mărilor şi ale oceanelor, iar privirea atentă la ilustraţie, îi oferă cititorului imaginea vizibilă a barierei care împiedică apa unei mări să invadeze apa celeilalte mări.

Cuvintele lui Allah

El a slobozit cele două mări ca să se întâlnească/ Dar, între ele, este o stavilă pe care ele nu o pot trece. (Ar-Rahman: 19-20)

au reprezentat unul din motivele care l-au determinat pe cunoscutul cercetător oceanograf Cousteau să primească Islamul ca religie.

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 2

0Shares