Am prins drag de hijab

Am prins drag de hijab Yvonne Ridley Obisnuiam sa privesc femeile acoperite ca pe niste creaturi tacute, asuprite. Acum le vad ca pe niste femei multi-calificate, multi-talentate, pline de viata, a caror model face ca feminismul de tip occidental sa paleasca in inconsistent. Politicienilor si jurnalistilor deopotriva, le place sa scrie despre asuprirea femeilor in […]

Am prins drag de hijab

Yvonne Ridley

Obisnuiam sa privesc femeile acoperite ca pe niste creaturi tacute, asuprite. Acum le vad ca pe niste femei multi-calificate, multi-talentate, pline de viata, a caror model face ca feminismul de tip occidental sa paleasca in inconsistent.

Politicienilor si jurnalistilor deopotriva, le place sa scrie despre asuprirea femeilor in Islam… fara a se sinchisi macar sa vorbeasca cu acele femei acoperite.
Ei nu au nici cea mai mica idée despre cum femeile musulmane sunt protejate si respectate in cadrul Islamului, construit cu mai bine de 1400 de ani in urma.
Scriind despre probleme culturale cum ar fi casatoriile cu minori, circumcizia femeilor, executiile de onoare, si casatoriile fortate, cred in mod gresit ca sunt cunoscatori.

M-am saturat sa tot aud cum este adus exemplul Arabiei Saudite, in care femeile ar fi subjugate pentru simplul motiv ca li se interzice sa conduca.
Lucrurile de mai sus nu au nimic de-a face cu Islamul si totusi ei scriu si vorbesc despre ele cu un aer arogant de autoritate, blamand pe nedrept Islamul. Va rog sa nu confundam comportamentul bazat pe o anumita cultura cu Islamul.

Mi s-a cerut sa scriu despre cum Islamul ar permite barbatului sa-si bata sotia. Imi pare rau, dar nu este adevarat. Sunt sigura ca cei care critica Islamul vor cita la intamplare versete coranice sau hadisuri care sunt in general luate din context. Daca un barbat ridica un deget impotriva sotiei sale, nu ii este permis sa lase nici un semn pe trupul ei. Este un alt mod de a spune:”Nu-ti bate sotia, neghiobule!”

Sa aruncam o privire la cateva statistici interesante. Aproape ca pot sa aud cuvinte precum oala, ibric, vanataie. Potrivit Agentiei Nationale pentru violenta casnica, 4 milioane de femei din Statele Unite experimenteaza un asalt grav din partea partenerului intr-o perioda de un an de zile. In medie, mai mult de 3 femei sunt ucise de catre sotii sau iubitii lor in fiecare zi, ceea ce inseamna aproape 5500 de femei au fost sortite mortii dupa 11 septembrie, 2001.

Unii ar putea spune ca acesta este un rechizitoriu socant intr-o societate atat de civilizata, dar inainte ca sa par prea ingusta la minte, as spune ca violenta impotriva femeilor este o problema globala. Barbatii violenti nu vin dintr-o anumita religie sau categorie culturala. Realitatea este ca una din trei femei de pe glob a fost batuta, sau constransa la relatii sexuale sau abuzata in alt mod pe parcursul vietii sale. Violenta impotriva femeii transcende religiile sau bogatia, sau rangul social, sau rasa sau cultura.

Totusi, pana ce Islamul a intrat in scena, femeile erau tratate ca fiind fiinte inferioare. De fapt, noi femeile, inca mai avem o problema in occident, unde barbatii cred ca sunt superiori. Acest lucru se reflecta in felul in care suntem promovate si in structura salariala, luand in considerare intreg spectrul, de la femeile de serviciu la femeile de cariera. Femeile occidentale inca mai sunt tratate ca marfuri, unde sclavia sexuala e in crestere, deghizata sub forma eufemismelor marketingului, unde trupul femeii este comercializat in lumea reclamelor. Cum am mentionat mai devreme, aceasta este societatea unde violul, asaltul sexual, si violenta asupra femeii sunt comune, o societate unde egalitatea femeii cu barbatul este doar o iluzie, o societate in care puterea sau influenta femeilor este in general legata de marimea sanilor.

Obisnuiam sa privesc femeile acoperite ca pe niste creaturi tacute, asuprite. Acum le vad ca pe niste femei multi-calificate, multi-talentate, pline de viata, a caror model face ca feminismul occidental sa paleasca in inconsistent. Mi-am schimbat parerea dupa experienta absolut infricosatoare de a fi arestata de talibani dupa ce m-am furisat in Afganistan in 2001, acoperită cu burqa (vesmant traditional afgan).

In timpul captivitatii de 10 zile, am cazut la invoiala ca daca imi dau voie sa plec, voi citi Coranul si voi studia Islamul. In ciuda tuturor dificultatilor, a functionat si am fost eliberata. In schimb mi-am tinut cuvantul, iar ca jurnalist ce acopeream Orientul Mijlociu mi-am dat seama ca trebuie sa imi imbogatesc cunostintele despre o religie care era in mod evident un mod de viata.

Si nu, nu sunt victima sindromului Stockholm. Pentru a fi o victima trebuie sa simpatizezi cu cei care te-au rapit. In timpul detentiei i-am scuipat, i-am injurat, i-am blestemat si insultat pe cei care m-au tinut prizoniera, am refuzat mancarea si am facut greva foamei. Nu stiu cine s-a bucurat mai mult atunci cand am fost eliberata – ei sau eu!

Am crezut ca a citi Coranul va fi un exercitiu intelectual foarte simplu. Am fost socata sa descopar ca acesta afirma in mod clar ca femeile sunt egale in spiritualitate, educatie si merite. Darul femeii de a naste copii si de a-i creste este recunoscut foarte mult ca o calitate…
Mai mult decat atat, Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) a spus ca cea mai importanta persoana in casa este Mama, Mama, Mama. De fapt, el a mai spus ca Raiul sta la picioarele mamei. Cate femei reusesc sa se afle in top 100 al puterii, pentru simplul motiv de a fi “o mama nemaipomenita”?

A alege sa ramai acasa si sa-ti cresti copiii capata o noua demnitate si respect in ochii mei, la fel de pretioasa ca alegerea acelor surori care au decis sa lucreze, sa aiba cariere si profesii.
Am inceput apoi sa ma uit la legile cu privire la mostenire, la taxe, la proprietate si la divort. Probabil ca de aici se inspira avocatii specializati in divort de la Hollywood.

Femeia, de exemplu, primeste ceea ce castiga si ce are ea in proprietate, in timp ce barbatul trebuie sa renunte la jumatate din valorile sale.
Nu este amuzant felul in care presa tabloidelor se entuziasmeaza cand vine vorba despre starurile pop sau actorii care incheie contracte prenuptiale? Femeile musulmane au avut contracte inca de la inceput. Ele pot alege daca vor sa lucreze sau nu si tot ce castiga este al lor, putand cheltui acesti bani, in timp ce sotul trebuie sa plateasca toate facturile casei, cat si intretinerea familiei.

Cam toate lucrurile pentru care luptau feministele anilor ’70 erau déjà disponibile femeilor musulmane de acum 1400 de ani.
Dupa cum am spus, Islamul aduce demnitate si respect pentru rolul de mama si de sotie. Daca vrei sa stai acasa, stai acasa. Este o mai mare onoare de a ingriji caminul si de a fi primul educator al copiilor tai.

Dar in acelasi mod, Coranul spune ca daca vrei sa lucrezi, atunci lucreaza. Fii o femeie de cariera, invata o profesie, sau poti sa devii politician. Fii ceea ce vrei tu sa fii si poti excela in tot ceea ce faci ca musulmana, pentru ca tot ceea ce faci este spre lauda lui Allah (swt).
Exista o concentrare excesiva, aproape iritanta sau o axare pe problema imbracamintei femeii musulmane, din partea barbatilor nemusulmani si musulmani deopotriva.
Da, este o obligatie pentru femeile musulmane de a se imbraca decent, dar, in plus mai exista multe alte probleme importante care privesc femeile musulmane de astazi.
Si fiecare mai este inca obsedat de hijab. Ei bine, acesta este parte din tinuta mea de afaceri. Asta va spune ca sunt musulmana si ca astept sa fiu tratata cu respect.

Va puteti imagina daca cineva i-ar spune unui director de pe Wall Street sau unui banker din Washington sa se imbrace in tricou si in blugi, cum ar raspunde acesta ca acel costum de afaceri il defineste in timpul orelor de lucru, indicand faptul ca vrea sa fie tratat in mod serios.
Si inca l-am avut in Marea Britanie pe fostul Secretar de Externe, Jack Straw, descriind niqab-ul, valul care acopera fata lasand la iveala doar ochii, ca pe o bariera nebinevenita. Cand vor invata barbatii sa-si tina gura inchisa atunci cand vine vorba de garderoba unei femei?

I-am avut si pe ministrii guvernului, Gordon Brown si John Reid, exprimandu-si remarcile defaimatoare cu privire la niqab – ambii vin din Scotia, unde barbatii poarta fuste!
Apoi am avut o serie de alti parlamentari care au intrat in aceasta dezbatere, descriind niqab-ul ca o bariera in calea comunicarii. Ce nonsens! Daca asa stau lucrurile, poate sa-mi explice cineva de ce telefoanele mobile sau fixe, emailul sau messangerul sau faxul se folosesc in viata de zi cu zi? Cine asculta radioul? Nimeni nu desfiinteaza tehnologia wireless pentru motivul ca fata prezentatorului nu poate fi vazuta.
Majoritatea surorilor pe cale le cunosc si care au ales sa poarte niqab sunt de fapt europene, sunt occidentale convertite care nu mai vor atentia nedorita a acelor barbati cu priviri pofticioase, care vor incerca sa le abordeze pe femei intr-un mod nepotrivit.

Daca nu va suparati, sunt unele surori din Londra pe care le cunosc, care spun ca ele poarta niqab la demonstratiile anti-razboi, datorita faptului ca nu pot suporta mirosul tigarilor cu marijuana.
Ma tem ca islamofobia a devenit ultimul refugiu al nemernicilor rasisti. Dar atacurile lase si sovine lansate in mare parte de catre barbati, sunt inacceptabile in ochii musulmanelor, cat si in ochii suratelor lor laice, a feministelor de stanga.
Am fost eu insami feminista de multi ani, iar acum, ca feminista musulmana, inca mai promovez drepturile femeilor. Singura diferenta este ca feministele musulmane sunt mai radicale decat suratele lor laice.
Noi toate uram acele spectacole de frumusete scarboase si ne-am oprit din ras cand aparitia Miss Afghanistan in bikini a fost salutata ca fiind un pas gigant spre eliberarea femeilor din Afganistan.

Am fost de multe ori în Afganistan si va pot spune ca nu exista femei de cariera care sa se iveasca din molozul din Kabul. Surorile mele afgane imi spun ca isi doresc ca Occidentul sa renunte la obsesia cu privire la bhurka (vesmantul afgan). “Nu incerca sa ma transformi intr-o femeie de cariera, ofera-i un loc de munca sotului meu, mai intai. Arata-mi cum pot sa-mi trimit copiii la scoala fara teama de a fi rapiti. Ofera-mi securitatea si painea cea de toate zilele”, mi-a spus o sora.

Tinerele feministe musulmane vad hijabul si nikabul, atat ca obligatii religioase, cat si ca simboluri politice. Unele dintre ele spun ca acesta este modul lor de a arata lumii ca se impotrivesc excesurilor stilului de viata occidental, precum bautura, relatiile sexuale intamplatoare, consumul de droguri.

In Islam, superioritatea este obtinuta prin evlavie, nu prin frumusete, bogatie, putere, pozitie sau sex.

Acum sa-mi spuneti ce este mai eliberator. A fi judecata conform lungimii fustei si a marimii sanilor imbunatatiti prin metode cosmetice, sau a fi judecata conform caracterului, a mintii si a inteligentei.
Revistele lucioase ne spun ca daca nu suntem inalte, slabe si frumoase, nu vom fi iubite si nu vom fi dorite. Presiunea creata asupra cititoarelor adolescente de a avea un iubit este aproape obscena.

Islamul imi spune ca am dreptul de a avea o educatie si este datoria mea sa caut invatatura, fie ca sunt casatorita sau nu.

Nicaieri in cadrul Islamului nu ni se spune ca trebuie sa spalam, sa facem curat sau sa gatim pentru barbati – nu numai barbatii musulmani, ci toti bărbații ar trebui sa-si revizuiasca comportamentul fata de femeile din casa lor.

Sa privim acest extras din discursul lui Pat Robertson din 1992, care arata viziunile sale cu privire la femeile puternice. Si apoi sa-mi spuneti cine este civilizat si cine nu.
Acesta a declarat:”Feminismul incurajeaza femeile sa-si paraseasca sotii, sa-si omoare copiii, sa practice vrajitoria, sa distruga capitalismul si sa devina lezbiene.”

Iata un barbat american care parcă traieste in era pre-islamica si care are nevoie sa se modernizeze si sa se civilizeze. Oamenii ca el poarta de fapt un val, si trebuie sa rupem acest val al habotniciei, pentru ca oamenii sa poata vedea Islamul asa cum este in realitate.”

___________________________________
www.femeiamusulmana.blogspot.com

Soucre Link

Hits: 0

0Shares